Spete pretentii comerciale. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA Nr.12/
Ședința publică de la 13 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine, judecarea apelului declarat de către pârâta BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET SA, cu sediul în B, Calea nr. 56, județul G, împotriva sentinței nr. 422//03.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - JUDEȚUL B, cu sediul în B, nr. 1, cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru apelanta pârâtă avocat, din cadrul Baroului B, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Societatea civilă de avocați " ȘI ASOCIAȚII" pe care o depune la dosar și pentru intimata reclamantă răspunde consilier juridic în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul e ședință care învederează că în cauză s-a acordat acest termen, la cererea reprezentantului intimatei reclamante motivat de faptul că se află în concediu legal de odihnă și nu poate reprezenta interesele intimatei în cauză.
Apărătorul apelantei pârâte depune în scris o completare a motivelor de apel. Pe această cale invocă excepția inadmisibilității acțiunii în îmbogățire fără justă cauză, fiind privată de posibilitatea invocării acestei excepții în fața primei instanțe, deoarece instanța de fond a recalificat acțiunea introductivă ca fiind întemeiată pe "îmbogățire fără justă cauză" prin sentința prin care a și soluționat cauza.
Depune, totodată, notă de probe în care solicită încuviințarea probei cu acte, interogatoriu, expertiză în construcții efectuată de un expert în construcții și de un expert (pentru lifturi) și, eventual, expertiză pentru evaluarea lipsei de folosință.
În cadrul probei cu acte depune 2 contracte înmânând și reprezentantului intimatei reclamante,în copie, cele două înscrisuri. În ce privește expertiza tehnică pe care o solicită precizează că deși la judecata în fond s-a solicitat și un expert, instanța a respins cererea iar expertiza a fost efectuată de un expert contabil pentru lipsa de folosință. Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins solicitarea întrucât singurul expert în materie este cel evaluator și nu un expert contabil.
Intimata prin reprezentant, față de proba cu înscrisuri, constată că cele două contracte de asociere în participațiune depuse de apelantă exced cauzei. În ce privește proba cu expertiza în construcții, solicită a se constata că la instanța de fond apelanta nu a formulat obiecțiuni la expertiza contabilă și expertiza tehnică. Arată, de asemenea, că există mai multe dosare în care s-au efectuat expertize din care rezultă cu claritate suprafața în folosință astfel că, în opinia sa, nu au relevanță expertizele solicitate.
Curtea, în urma deliberării, admite proba cu înscrisuri, respinge proba cu expertiza solicitată, ca nefiind concludentă cauzei, și nefiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul apărătorului apelantei pentru susținerea apelului.
Apelanta pârâtă prin apărător solicită admiterea apelului și în rejudecare, respingerea acțiunii. În dezvoltarea motivelor scrise, ca prim motiv fiind invocat nulitatea sentinței apelate, susține că prima instanță a fost sesizată cu excepții de neconstituționalitate, pe care le-a respins, refuzând totodată să dea curs cererilor de recurs formulate și să trimită dosarul instanței superioare pentru soluționarea recursului.
De asemenea, prima instanță a fost sesizată cu cereri de recuzare pe care le-a respins în mod nelegal și netemeinic, chiar și inadmisibile, în condițiile în care niciuna nu viza tot corpul de magistrați ai primei instanțe.
Pe fond, susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea unor principii fundamentale: principiul disponibilității, principiul dreptului la apărare, al contradictorialității și al oralității, apelanta fiind privată de dreptul de a formula excepții și apărări cu privire la recalificarea cererii pe "îmbogățire fără justă cauză", fără aop une în discuția părților.
Referitor la ". fără justă cauză, care reprezentă al doilea motiv de apel, solicită a se constata că această recalificare este inadmisibilă, aceasta putând fi folosită doar atunci când nu există altă cale. Solicită a se constata că acțiunea dedusă judecății are la bază un act licit. În susținerea acestui motiv de apel d epune și practică judiciară.
Într-un alt motiv de apel invocă încălcarea de către instanța de fond a excepției prematurității: în cauză acțiunea a fost formulată de o persoană iar procedura prealabilă a fost efectuată de o altă persoană, apreciind că este vorba de entități diferite.
În ce privește expertiza contabilă efectuată la judecata în fond solicită a se constata că expertul contabil nu a justificat modalitatea de plecare a valorii etalon de la care a plecat.
Solicită pentru toate cele expuse, admiterea apelului și urmare rejudecării fă fie respinsă acțiunea, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru.
Intimata prin reprezentant solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca temeinică și legală pentru următoarele motive:
În ce privește motivul care vizează excepțiile solicită a se constata că instanța de fond s-a pronunțat pe toate excepțiile invocate și în mod corect acestea au fost respinse. Din actele și lucrările dosarului instanței de fond rezultă că apelanta pârâtă a urmărit să tergiverseze soluționarea cauzei prin invocarea abuzivă a acestor excepții.
Cu privire la recalificarea juridică a cererii introductive instanța poate face aceasta, funcție de probele administrate în cauză, iar în interogatoriu apelanta a declarat că folosește acel imobil și nu plătește chirie. În ceea ce privește excepția prematurității invocată de apelantă, pe motiv că nu există identitate de părți, solicită a se constata că cererea introductivă a fost formulată de Consiliul Județean în baza Legii 213 1998,care prevede că în litigiile privitoare la dreptul de proprietate Unitatea Administrativ Teritorială (județul) este reprezentată de Consiliul Județean, astfel fiind, în ce privește procedura prealabilă Consiliul Județean a stat în proces prin Unitatea administrativ teritorială. Pentru toate cele expuse solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului de față,
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Bac hemat în judecată pârâta SC de Turism pentru Tineret SA B solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosință a imobilului situat în B, Calea nr. 54-46, Corp F- G pentru perioada octombrie 2004 până la eliberarea efectivă.
Reclamanta a precizat că imobilul se află în proprietatea privată a Județului B și în administrarea Consiliului Județean
Până în luna octombrie 2004, în baza contractului de asociere în participațiune nr. 222/29.06.1999 încheiat cu Centrul Cultural pentru Tineret B, pârâta a ocupat cu titlul legal acest imobil.
Prin hotărârea nr. 67/06.09.2004 a Consiliului Județean B s-a revocat dreptul de administrare al Centrului Cultural pentru Tineret B, situație în care a încetat și dreptul locativ al pârâtei deținut în baza contractului de asociere în participațiune. Cu toate că pârâta a fost notificată cu privire la încetarea contractului de asociere și la necesitatea eliberării spațiului, totuși aceasta a continuat activitatea comercială realizând venituri din utilizarea imobilului.
Între părți există un litigiu având ca obiect constatarea încetării contractului de asociere în participațiune și evacuarea pârâtei - dosar 2896/2005. În cauză încercările de conciliere s-au soldat cu eșec, pârâta refuzând nejustificat orice colaborare.
Ca urmare, solicită ca pârâta să fie obligată la plata despăgubirilor pentru lipsă de folosință, pe care o estimează în vederea timbrării la 1.166.880 lei. Consideră că valoarea reală se va stabili ulterior printr-o expertiză contabilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998-999 cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta arată că înțelege ca pe cale de excepție să ridice problema că nu a fost efectuată procedura concilierii directe, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată dat fiind imposibilitatea exploatării comerciale a investiției, fiindcă Centrul Cultural pentru Tineret B s-a transformat în Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale B și a solicitat evacuarea sa din imobil susținând că spațiul nu este pretabil activității comerciale.
Consideră că contractul de asociere în participațiune este în vigoare și în iunie 2004 prin act adițional s-a prelungit valabilitatea cu încă 5 ani, respectiv până în 2009. Consideră că aceasta este voința reală a părților și orice prevedere contrară este nulă.
În conținutul art. 18 din contract se menționează că contractul încetează la revocarea dreptului de administrare(clauza de sistare) dar aceasta vine în concurs cu clauza de prelungire și în consecință, dat fiind faptul că interpretarea se face în favoarea celui care se obligă, câștig de cauză are B care poate ocupa spațiul până în anul 2009.
Reclamanta în răspunsul la întâmpinare arată că din înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată a rezultat fără putință de tăgadă că procedura concilierii directe a fost realizată și probată cu adresa înregistrată la pârâtă sub nr. 424/28.06.2006.
Pentru concilierea din data de 14.07.2006 a fost încheiat un proces verbal prin care s-a constatat lipsa pârâtei.
Pe fondul cauzei consideră că susținerile sunt de asemenea nefondate.
Pârâta nu poate interpreta că contractul de asociere își continuă valabilitatea în condițiile art. 18 în care se stipulează că acest contract încetează în momentul apariției actului normativ, jurisdicțional sau administrativ prin care i se ia din administrare acest imobil.
Nu există în conținutul contractului clauze care să permită continuarea contractului cu succesori în drepturi ai vreunuia din asociați.
Nu rezultă că s-ar putea interpreta că acest contract se poate menține împotriva interesului și voinței interne a părților doar în baza clauzei care interzice orice dispoziție contrară, ceea ce ar determina practic inaplicabilitatea totală a clauzelor contractului.
Prin dovedirea și completarea acțiunii s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiza tehnice - construcții și contabilă.
Prin sentința nr. 422/2008 Tribunalul Brăilaa admis acțiunea comercială formulată de reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială - Județul B în contradictoriu cu pârâtul Societatea Comercială " de Turism pentru Tineret"
A dispus ca pârâta să restituie reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială - Județul B suma de 883.855, 02 lei cu titlu de despăgubiri.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 13.030 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că în cauză s-a dovedit prin răspunsul pârâtei la interogatoriu, înscrisurile depuse și concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, că în prezent pârâta ocupă imobilul spațiu comercial: restaurant și hotel, obține venituri din exploatarea acestora și în calitatea sa de utilizator al spațiului în discuție, refuză orice plată către reclamanta - proprietar al imobilului, nejustificat.
Dreptul locativ al pârâtei întemeiat pe contractul de asociere în participațiune este într-adevăr în litigiu, încă din anul 2005, fără a se întrevedea un final, ceea ce nu exclude posibilitatea ca tribunalul să considere că pentru folosirea îndelungată a imobilului în sfidarea atenționării reclamantei din octombrie 2004, din momentul notificării pârâta datorează Județului B sumele cu care și-a mărit patrimoniul în dauna acesteia.
Pârâta nu a negat că prin activitatea desfășurată a obținut însemnate venituri recurgând la interogatoriu și s-a opus ca imobilul să fie considerat imposibil de folosit în activități comerciale.
Este evidentă obținerea de venituri și disproporția vădită între cele două patrimonii raportat la bunul în discuție.
Prin sentința civilă irevocabilă nr. 3545/19.09.2005 Tribunalul București, Secția a VIII-a, B nr. 67/06.09.2004 este valabilă și în considerarea acesteia Județul B este îndreptățit să recupereze sumele de bani cu care i-a fost diminuat patrimoniul.
S-a considerat că existența unor litigii nu împiedică realizarea dreptului reclamantei, în caz contrar echivalând cu abandonarea bunului în mâinile unui terț, fără vreo plată, această gratificare nefiind prevăzută de lege.
Pârâta exploatând în continuare spațiul în discuție conform destinației comerciale pe care o are și-a asumat riscul de a restitui pârâtei rezultatele materiale ale activității pe care o desfășoară.
S-a considerat că temeiul precizat de reclamantă, art. 998- 999 cod civil, nu este aplicabil în speță, fiindcă prezenta acțiune este distinctă de aceea care are ca obiect evacuarea pârâtei cu eventuale daune cauzate de lipsa de folosință, care sunt determinate de ocuparea abuzivă a spațiului și dobândește caracter cert de la data notificării și până la evacuarea efectivă.
La prezenta acțiune, obiectul îl reprezintă dreptul la reparațiune pe care-l are reclamanta pentru a-și recupera pierderea suferită prin lipsa bunului din patrimoniul său.
În acest context, tribunalul a înlăturat temeiul juridic stabilit de către reclamantă și a reținut operantă în cauză îmbogățirea fără just temei.
S-a reținut că în speța de față există o mărire a patrimoniului pârâtei și o micșorare a patrimoniului reclamantei cu legătură de cauzalitate între acestea și nu există nici o cauză legitimă care să justifice creșterea patrimoniului în discuție, lipsind orice alt mijloc juridic de recuperare a pierderii suferite.
Întârzierea în stabilirea pierderii suferite determină posibilitatea prescrierii dreptului reclamantei.
Cuantumul reparației a fost apreciat în funcție de suprafața stabilită ca fiind ocupată și folosită de pârâtă, conform expertizei efectuate în cauză.
Cuantumul bănesc a fost apreciat raportat la obiectul de activitate și tariful practicat pe locală, fiind de 883.855,52 lei, pentru perioada octombrie 2004- mai 2008, cum se reține în conținutul expertizei contabile efectuată în cauză.
Suma în discuție acoperă pierderea suferită, astfel că reparația nu poate fi acordată pentru viitor până la eliberarea spațiului.
Ca urmare s-a considerat că apărările pârâtei referitoare la lipsa procedurii concilierii sunt nefondate, în dosar existând probe cu acte concludente și care atestă fără dubiu că concilierea directă a avut loc, fiind respinse prin încheierea din 19.06.2007, iar analizarea clauzelor de sistare și de prelungire a efectelor se referă strict la contractul de asociere în participațiune care nu fac obiectul dosarului de față.
Pe toată durata desfășurării procesului, pârâta cu rea credință a formulat diverse cereri în legătură cu prezenta cauză, întemeiate pe contractul de asociere în participațiune, considerate abuzive de către tribunal.
Fiind formulate după finalizarea cercetării judecătorești, fiind lipsite de interes au fost sancționate ca abuz de drept și deci, fără eficiență juridică.
Ca urmare, tribunalul a considerat acțiunea fondată și a dispus ca pârâta să restituie reclamantei suma de 883.855, 52 lei despăgubiri.
Cheltuielile de judecată au fost acordate conform dispozițiilor art. 274 cod proc. civ.
Împotriva menționatei sentințe a declarat apel de Turism pentru Tineret Sucursala B criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
În conformitate cu dispozițiile art. 282 cod pr. civ. sunt atacate cu apel încheierea din 19.06.2007, încheierea din 20.05.2008, încheierea din 10.09.2008, încheierile prin care prima instanță a respins cererile de recuzare.
În continuare a precizat că a sesizat prima instanță cu excepții de neconstituționalitate formulate în cauză, acestea au fost respinse și s-a refuzat să se dea curs cererilor de recurs formulate și să se trimită instanței superioare dosarul cauzei pentru soluționare.
Prima instanță fiind sesizată cu cereri de recuzare, le-a respins nelegal și netemeinic, fără argumente convingătoare, nu s-a observat că cererile de recuzare nu vizau întregul corp al magistraților primei instanțe.
În cauză a fost încălcat principiul disponibilității, principiul dreptului la apărare, al contradictorialității și al oralității.
Prin cererea introductivă reclamanta a investit instanța cu cercetarea unui temei juridic aparținând materiei delictuale - art. 998 cod civil.
Încălcându-se principiul disponibilității, prima instanță a schimbat temeiul juridic fără a se pune în discuția părților, fiind nesocotit dreptul la apărare și al contradictorialității, ceea ce conduce la concluzia că apelanta a fost privată de posibilitatea legală de a formula excepții și apărări.
Referitor la excepția prematurității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, arată că acțiunea introductivă este formulată de Unitatea Administrativ Teritorială - Județul B, iar procedura de conciliere prealabilă este realizată de altă entitate, Consiliul Județean
Rezultă că Unitatea Administrativ Teritorială - Județul B nu a efectuat procedura de conciliere prealabilă, motiv pentru care se impune admiterea excepției.
Referitor la fondul cauzei, apelanta arată că reclamanta a depus contractul de asociere împreună cu actul adițional 2053/23.07.2001, nu și actul adițional nr. 322 din 3.06.2004 cu care s-a probat că actul juridic de bază - contractul de asociere - este în vigoare.
Prin actul adițional nr. 322 din 3.06.2004 părțile contractului de asociere, respectiv Centrul Cultural pentru Tineret și apelanta au convenit modificări ale contractului de asociere, în sensul că acesta este valabil pentru încă 5 ani, respectiv până în anul 2009.
Ori actul adițional avizat de proprietarul spațiului, în art. 2 prevede că orice mențiune contrară actului adițional este nulă.
Interpretarea care trebuie să fie dată realității juridice consacrată prin actul adițional este aceea că însăși proprietarul spațiului a avizat prelungirea asocierii cu încă 5 ani, deci contractul de asociere se menține și următorii 5 ani de la data semnării actului adițional.
Printr-un alt motiv de apel s-a precizat că expertiza tehnică care a determinat suprafața utilă fără a efectua măsurători, ci prin simpla consultare a unor înscrisuri nu corespunde realității.
Expertul nefiind specialist în lifturi era necesară suplimentarea expertizei prin consultarea unui expert inspector care putea să stabilească suprafața liftului.
Prin încheierea din 20.05.2008 obiecțiunile formulate de apelantă au fost respinse cu motivarea globală că s-a răspuns la obiecțiuni și a fost validat un raport de expertiză incomplet.
Expertiza contabilă nu este corespunzătoare realității fiind întocmită în absența unor repere științifice de un expert contabil nepriceput în determinarea sumei reprezentând lipsa de folosință. Cu toate acestea, instanța de fond a omologat nelegal concluziile expertului, respingând obiecțiunile formulate de apelantă, în pofida faptului că toate concluziile expertizei nu se bazează pe nici un argument.
În fine, a arătat că procedeul reclamantei de a stabili ca echivalent al lipsei de folosință cuantumul chiriei pe care ar fi încasat-o este nelegal.
Consideră că chiria pe care reclamanta ar fi obținut-o, dacă ar fi dorit să închirieze nu este o consecință nici directă, nici necesară a presupusei sale lipsiri de spațiul în cauză.
În dosarul cauzei nu există probe de natură să convingă că intimata reclamantă ar fi folosit acest spațiu pentru a-l închiria la terți, în loc să-i dea altă destinație cum ar fi exploatarea nemijlocită în scopuri proprii sau alte destinații.
Solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii.
Apelul de față este nefondat.
Instanța de fond printr-o temeinică administrare a probelor și interpretare legală a conținutului acestora a pronunțat în cauză o soluție corectă.
Motivele de apel formulate împotriva încheierilor premergătoare prin care instanța a soluționat excepția prematurității pentru lipsa procedurii prealabile, încheierea premergătoare prin care au fost respinse obiecțiunile la expertiza tehnică și expertiza contabilă efectuate în cauză, încheierile prin care au fost respinse cererile de recuzare și excepțiile de neconstituționalitate sunt infirmate prin conținutul încheierilor corect și complet motivate, ceea ce evident că nu poate conduce la nulitatea sentinței apelate.
Referitor la nelegalitatea privitoare la excepția lipsei procedurii prealabile, care a fost corect îndeplinită în cauză, conform art. 7201pr. civ.;
În mod temeinic și legal a fost respinsă excepția, în dosar existând dovezi cu privire la respectarea termenelor prevăzute de lege pentru convocarea la conciliere, cât și cu privire la faptul că pârâta nu a răspuns invitației la conciliere, nu a formulat un punct de vedere susținut în cauză, iar reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Baf ăcut dovada că de la data transmiterii invitației la conciliere și până în momentul promovării acțiunii au trecut 30 zile, timp în care apelanta a stat în pasivitate.
Procedura concilierii și promovarea acțiunii introductive nu a fost formulată de două entități diferite care să poată conduce la admiterea motivelor de inadmisibilitate invocate în cauză.
În conformitate cu prevederile art. 91 alin. 1 lit. c și ale art. 91 alin. 4 lit. b din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, Consiliul Județean are atribuții privind gestionarea patrimoniului județului.
În exercitarea atribuțiilor privind gestionarea patrimoniului județului, acesta hotărăște darea în administrare, concesionarea, închirierea sau vânzarea bunurilor din domeniul privat al Unității Administrativ Teritoriale.
Conform art. 2 alin. 4 din Legea 213/1991 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în litigiile referitoare la dreptul de administrare, titularul dreptului poate sta în nume propriu în instanță, iar în litigiile referitoare la proprietate, Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de Consiliul județean.
Este de netăgăduit că apelanta a folosit un imobil care se află în proprietatea privată a Județului B și în administrarea Consiliului Județean B, folosința bunului permițând titularului să-și realizeze scopurile pentru care își desfășoară activitatea.
În calitatea sa de administrator Consiliul județean poate să exercite acțiuni pentru protejarea și valorificarea drepturilor pe care le are. Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 și 10 din Legea 215/2001, județele au dreptul la resurse financiare proprii pe care autoritatea administrației publice locale le stabilesc, le administrează și utilizează pentru îndeplinirea competențelor și atributelor care le revin, iar acestea dispun și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor.
Având în vedere faptul că natura juridică a pretențiilor invocate în invitația la conciliere izvora din imposibilitatea gestionării bunului aflat în proprietatea județului B, și sumele obținute pot să fie considerate resurse financiare ale bugetului județului B rezultă că Consiliul Județean a acționat ca reprezentant al județului.
Susținerea apelantei referitoare la inexistența procedurii prealabile este nefondată.
În conformitate cu art. 292 alin. 1 proc. civ. părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare sau dovezi înafara celor invocate în fața primei instanțe sau menționate în motivarea apelului sau în conținutul întâmpinării depuse la dosar.
Invocarea unor noi motive în susținerea excepțiilor invocate în fața instanței de fond nu pot fi primite cum dorește apelanta, fără justificare legală.
Motivele de apel care vizează nulitatea sentinței în discuție, pentru respingerea de către instanța de fond a excepțiilor de neconstituționalitate și a cererilor de recuzare sunt nefondate.
Corect a considerat instanța de fond că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 proc. civ. că este lipsită de interes, abuziv formulată, fiind făcută în scopul tergiversării soluționării cauzei și a înlăturat-
În aceleași condiții, temeinic și legal a fost înlăturată și cea de a doua cerere de sesizare a Curții Constituționale, soluția instanței de fond fiind legală.
Soluția criticată și motivată în drept în cuprinsul sentinței nr. 422/F/com/3.10.2008 este temeinică și legală fiind pronunțată cu respectarea principiilor oralității, contradictorialității și al dreptului la apărare.
Judecătorul fondului a caracterizat și calificat obiectul cauzei în raport de conținutul său și nu după denumirea dată de parte; exercitându-și rolul activ - art. 129 proc.civ. a stabilit raporturile juridice reale existente între părți
Instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii cu care este învestită, având posibilitatea legală să schimbe încadrarea juridică și să o rețină pe ce legală în raport cu situația de fapt existentă în dosarul cauzei, după administrarea corectă a probelor
Din conținutul probelor administrate în cauză expertizele tehnică de construcții și contabilă, interogatorii cât și faptul că nu există un raport juridic între Unitatea Administrativ Teritorială Județul B și SC sucursala Bar ezultat că patrimoniul apelantei s-a mărit în detrimentul patrimoniului Județului B, întrucât apelanta a desfășurat activități comerciale și a obținut venituri din folosința unui imobil care aparținea unei persoane juridice de drept public.
Instanța corect și complet în considerentele sentinței apelate a reținut că pârâta ocupă imobilul spațiu comercial - restaurant și hotel obținând venituri din exploatarea lor, dar în calitate de utilizator refuză să facă plata legală către proprietarul imobilului.
Prin înlăturarea temeiului juridic al acțiunii introductive de către instanța de fond în contextul menționat nu au fost încălcate principiile contradictorialității și a dreptului la apărare, nefiind evident prejudiciată apelanta cum susține pro cauza.
Conținutul acțiunii, interogatoriul administrat atestă că toate apărările și dovezile administrate au avut ca scop dreptul la reparație care aparține Județului B pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii bunului în discuție.
Apelanta a formulat apărări întemeiate pe valabilitatea contractului de asociere în participațiune, în interesul său, care nu fac obiectul dosarului de față și a formulat cereri, considerate corect de instanța de fond drept modalități de tergiversare a soluționării cauzei și care au fost înlăturate legal, fiind lipsite de eficiență juridică.
Dreptul la recuperarea sumelor de bani care se cuveneau a fi făcute venit la bugetul județului a fost recunoscut prin sentința civilă nr. 3545/2005 a Tribunalului București care a apreciat că titlul de proprietate al județului B și dreptul de administrare al Consiliului Județean B asupra imobilului sunt valabile și ca urmare aceștia nu pot accepta folosința gratuită a imobilului de către o terță persoană.
Apelanta nu a fost îngrădită în dreptul său de a formula excepții și apărări acestea fiind discutate și motivat respinse prin încheierea din 19 iunie 2007, fila 57 dosar, prin încheierea din 20 mai 2008 fila 123 dosar, prin încheierea din 10 septembrie 2008, fila 157, prin încheierea din 24 septembrie 2008, fila 201 dosar, astfel că susținerile formulate în acest sens nu au susținere legală și confirmarea probelor administrate, urmând să fie apreciate în consecință.
Rezultă că nici unul din motivele de apel invocate în cauza de față nu este dovedit prin probele administrate în cauză, urmând ca în conformitate cu art. 289 proc. civ. să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către pârâta BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET SA, cu sediul în B, Calea nr. 56, județul G, împotriva sentinței nr. 422//03.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - JUDEȚUL B, cu sediul în B, nr. 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 februarie 2009.
Președinte, dr. - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
Red. dr.
Tehno: 4 ex./12.03.2009
Fond:
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Sarmisegetuza Tulbure
