Spete pretentii comerciale. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA nr. 12 /2010-A/
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Gug Mirela
- - - Grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea apelului comercial declarat de pârâta- "" SA,cu sediul în O,-/A, jud.B, în contradictoriu cu intimata reclamantă - "", cu sediul în com., loc. nr.1, jud.M, intimații chemați în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, -, nr.1, jud.B și - "", cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.667/COM din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 26 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 2 februarie 2010, respectiv 9 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 667/COM/2009 Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamanta -, cu sediul în nr.1, comuna, județul M, în contradictoriu cu pârâta - SA, cu sediul în O,-/A, județul
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 281.850,07 RON cu titlul de preț neachitat pavele granit, conform contractului de furnizare de produse nr.1791/27.04.2006. De asemenea fost obligată pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere reprezentând penalitățile contractuale de 0,5% pe zi de întârziere din sumele datorate și 21.635 lei cheltuieli de judecată.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - SA împotriva chematelor în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța - nr.1, județul B și -, cu sediul în O, str. - nr.84, județul
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că raporturile juridice comerciale dintre părți își au izvorul contractual în Contractul de furnizare produse nr.1791/27.04.2006 în baza căruia reclamanta în calitatea de furnizor s-a obligat să livreze pârâtei în calitate de beneficiară o cantitate de 5120 mp pavele din granit gri deschis și gri închis, în cantități egale, cu dimensiunile de 10/10/5 cm, cu 5 fețe finisate, eșalonat în 4 tranșe, începând cu o perioada de 9 săptămâni de la semnarea contractului, iar ultima la 12 săptămâni, după semnarea contractului. Părțile la capitolul 4 din contract au prevăzut ca recepția calitativă și cantitativă a produselor să se facă pe șantier, în prezența unui delegat din partea furnizorului, neadmițându-se pavele fisurate, crăpate, rupte sau cu deformații vizibile, iar eventualele neconcordanțe, diferențele calitative și cantitative să se constate printr-un act de constatare întocmit în maxim 24 de ore de la constatarea neconcordanțelor.
Așa cum rezultă din facturile atașate la cererea de chemare în judecată și avizele de însoțire a mărfii, produsele au fost livrate și recepționate de către pârâtă, neexistând la data predării/primirii mărfii obiecțiuni din partea pârâtei beneficiare.
Părțile contractante au prevăzut conform art.6 din Contract, ca la data preluării mărfii, respectiv proprietatea asupra mărfurilor se transmit de la furnizor, la beneficiar, prin urmare, de la data preluării mărfurilor de către beneficiară, riscul pieirii bunurilor ori deteriorării bunului cade în sarcina beneficiarului.
Pentru soluționarea cauzei instanța a încuviințat o expertiză tehnică și o contraexpertiză, care să stabilească dacă bunurile livrate de către reclamantă au corespuns din punct de vedere calitativ, convenției părților și obiectului contractului pentru a putea fi pus în operă și atât raportul de expertiză cât și contraexpertiza relevă că bunurile aflate în posesia și proprietatea pârâtei, altele decât cele care au fost puse în manoperă și recepționate cu ocazia recepției lucrărilor efectuate la obiectivul"reabilitare strada - pietonal: demolări terasamente, suprastructură drum pavaje-canalizare, ridicare la cotă cămine, iluminat public pietonal"sunt deteriorate în proporție de 73,62% din totalul suprafeței existente, conform concluziilor(fila 110), dar aceste deteriorări ale pavelelor se datorează modalităților de manipulare și transport în timpul punerii în operă a bunurilor și până la data constatării, manipulări care erau iminente în timpul executării lucrărilor, astfel cum relevă și experta conform file 53 din raportul de expertiză. Prin urmare, susținerile pârâtei conform cărora reclamanta a livrat bunurile cu deficiențe din punct de vedere calitativ sunt nefondate pe de o parte, deoarece, o dată cu preluarea bunurilor nu a invocat vreun viciu asupra acestora și nu în ultimul rând, conform convenției părților, respectiv art.5 din Contract, părțile au convenit ca riscul deteriorării bunurilor să cadă în sarcina beneficiarului, din momentul predării/primirii bunului.
Teza și susținerile pârâtei conform cărora bunurile au fost livrate cu vicii de către reclamantă nu pot fi primite, deoarece, într-adevăr, la data de 26.10.2006 conform proces-verbal de constatare nr.5392 reclamanta prin mandatar a refuzat să semneze actul unde reprezentantul pârâtei și beneficiara Primăriei O au consemnat faptul că întreaga cantitate de 1444,20 mp de pavele prezintă fisuri, ciobituri, crăpături, diferențe de dimensiuni și de nuanță, dar acest act de constatare nu poate să justifice că aceste defecțiuni calitative erau la momentul preluării bunurilor de către beneficiară, ci din contră, aceste vicii au existat cu ocazia sortării bunurilor, astfel că, reclamantei din momentul predării bunurilor nu-i poate să revină vreo culpă din punct de vedere calitativ a bunurilor livrate, din momentul recepționării acestora de către pârâtă.
Sub acest aspect, respectiv a viciilor aparente, legiuitorul în reglementarea disp. art 70 Cod comercial a stipulat că în cazul cumpărării unor mărfuri sau produse de pe o altă piață, cumpărătorul este obligat să anunțe vânzătorul despre viciile aparente în timp de 2 zile de la primire, iar acest termen odată expirat, cumpărătorul este decăzut a reclama viciile lucrului vândut, astfel că susținerile pârâtei conform cărora reclamanta este culpabilă de livrarea necalitativă a bunurilor sunt neîntemeiate, având în vedere și raportul de expertiză administrat în cauză, care concluzionează că deficiențele pavelelor se datorează condițiilor de manipulare a acestora, cu ocazia punerii în practică, și care au fost inerente unei astfel de lucrări, ținând cont de volumul și cantitatea de materiale necesare, considerente față de care în baza art.969 cod civil instanța apreciază cererea ca fiind întemeiată, și pe cale de consecință va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 281.850,07 RON cu titlu de preț neachitat pavele granit, conform contractului de furnizare de produse nr.1791/27.04.2006.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva garantelor - și Primăria Municipiului O, instanța reține că în conformitate cu Art.60 Cod pr. Civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții.
Cererea de chenare în garanție este fundamentată pe contractul de cesiune nr.1890/03.05.2006, prin care garanta -, a cesionat în totalitate drepturile și obligațiile ce recurg din contractul de execuție lucrări nr.84974/17.04.2006, pârâta, în calitate de cesionar obligându-se să preia toate drepturile și obligațiile cedentei, iar în ceea ce privește chemata în garanție Primăria Municipiului O, pârâte își întemeiază cererea în baza adresei 79786/03.04.2006 prin care pârâta Primăria O, prin reprezentant comunică faptul că deoarece au fost indicați 2 furnizori de livrare a bunurilor, în condițiile de licitație publică deschisă organizată, are obligația de a se aproviziona de la furnizorul care a prezentat prețul cel mai mic, respectiv de la reclamantă.
Având în vedere că din raporturile contractuale, chematelor în garanție nu le incumbă nici o răspundere în ceea ce privește recepția preliminară a bunurilor mobile - pavele -, că această sarcină cade în exclusivitate în sarcina pârâtei în conformitate cu dispozițiile contractuale care constituie legea părților, instanța, în baza art.60 din Cod procedură civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematelor în garanție Primăria Municipiului O și -.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel, - SA O solicitând admiterea acestei căi de atac, desființarea în totalitate a sentinței atacate.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că între părți a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, respectiv contractul nr. 1791/27.04.2006, potrivit clauzelor contractuale reclamanta se obliga sa livreze societății apelante 5250 mp pavele de granit gri deschis și gri închis, cu dimensiunile 10*10*5, cu 5 fețe finisate în 4 tranșe.
Părțile au stabilit de comun acord nu sunt admise la recepție pavelele fisurate, crăpate, rupte și cu deformații vizibile, urmând a fi returnate elementele ce depășesc abateri la dimensiunile în plan de 2 mm iar grosimea acestora va fi de 5 la 5,5 cm (articolul 4). De asemenea nu se admiteau pavelele care nu se înscriau în nuanța predominantă a monstrelor depuse.
Conform articolului 5 din contract neconcordanțele și diferențele calitative și cantitative se fac în scris și se materializează printr-un proces verbal de constatare în termen de 24 de ore de la constatarea acestora.
În fapt, recepționarea pavelelor se face pe șantier, fiind făcută o recepție cantitativă prin compararea scriptică - verificarea avizelor de însoțire a mărfii și ceea ce s-a livrat. calitativă se putea efectua numai când se desfăceau pavelele din paleți ( un palet conținând 1.100.000 - 1.200.000 pavele), iar neconcordanțele se specificau într-un proces verbal care era comunicat în 24 de ore de la constatare, furnizorului. Instanța de fond în mod greșit a apreciat acest fapt considerând că și recepția calitativă a mărfii se putea face în momentul livrării mărfii.
Astfel de procese verbale pentru constarea neconcordanțelor mărfii au fost întocmite pentru marfa livrată la 26.10.2006 și 20.09.2006, procese semnate de reprezentanții primăriei O, ai - SA și refuzate a fi semnate de reprezentantul furnizorului.
De asemenea în mod greșit a apreciat instanța de fond prevederile articolului 6 din contract, conform căruia părțile au prevăzut că la data preluării mărfii, acestea trec în proprietatea beneficiarului a, acesta suportând riscul pieirii sau degradării mărfii. Însă aceste prevederi contractuale nu obligă beneficiarul să devină proprietarul pavelelor necorespunzătoare calitativ sau cantitativ. Aceste prevederi se referă la riscul pierii sau degradării mărfii, ori nu este vorba despre niciuna din aceste situații, pavelele nefiind corespunzătoare specificațiilor/parametrilor contractuali.
În cadrul primei expertize efectuate în cauză, s-a stabilit că doar un procent de 15,90% din pavele refuzate erau conforme condițiilor impuse prin contractul de furnizare, iar cea de a doua expertiză a stabilit un procent de 26,38 %, această expertiză însă nu a luat în calcul pavelele crăpate, fisurate sau cele care prezentau muchii teșite.
Deși s-a administrat o astfel de probațiune în cauză, instanța de fond a ținut cont de expertizele efectuate și a admis în totalitate acțiunea reclamantei.
Susținerile instanței de fond potrivit cărora prin încheierea proceselor verbale de constatare a neconcordanțelor calitative nu se poate demonstra faptul că aceste neconcordanțe au existat în momentul livrării pavelelor sunt nefondate și nesusținute, deoarece nu s-a demonstrat în cauză că diferențele de culoare, abaterile de dimensiune, fețe laterale neprelucrate, incluziuni, fața vizibilă neprelucrată, fața vizibilă super prelucrată, fețe laterale neparalele, muchie pe fața văzută neprelucrată se datorează beneficiarului, neputând fi rezultatul intervenției acestuia.
De asemenea în mod trunchiat a analizat instanța de fond prevederile articolului 70 cod comercial reținând că, cumpărătorul este dator să anunțe vânzătorul despre viciile aparente în termen de 2 zile de la primirea mărfii, iar o dată acest termen expirat, cumpărătorul este decăzut a reclama viciile lucrului vândut. S-au omis prevederile aliniatului 2 al acestui articol de lege care precizează că, cumpărătorul este dator să denunțe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi două zile de la descoperirea lor, aceste prevederi fiind preluate de părți și înserate la articolul 5 din contract.
Mai arată apelanta că instanța de fond trebuia să țină cont la soluționarea cauzei de prevederile contratului intervenit între părți, condițiile de calitate prevăzute de normele SR EN 1342-2003, precum și cele impuse prin caietul de sarcini întocmit de Primăria nu au nici o legătură cu prevederile contractuale, însă în mod greșit a obligat-o la plata întregii cantități de pavele care nu corespundeau nici măcar standardului în vigoare decât în procent de 70,67 %, fapt ce reiese din expertizele efectuate.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere consideră că acestea nu sunt datorate, deoarece - SA nu s-a sustras de la plata a 1.444,20 mp pavele, nu a acționat cu rea-credință prin refuzul la plată a pavelelor considerate neconforme cu prevederile contractuale.
Partea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale este furnizorul mărfii, acre avea obligația ca în 14 zile de la comunicarea neconcordanțelor să înlocuiască marfa cu alta corespunzătoare, însă nu a procedat în acest mod.
Mai arată că, cuantumul penalităților nu poate depăși debitul datorat, fiind aplicabile prevederile Legii 469/2002, nefiind inserată o clauză contrară în contract.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului și a -, cereri respinse de instanța de fond, precizează că Primăria O trebuia să își asume riscul cu privire la calitatea produselor livrate de furnizorul agreat de aceasta, și pe care l-a impus, în cazul în care ar fi lăsat la altitudinea apelantei alegerea furnizorului mărfii, riscul privind calitatea necorespunzătoare a mărfii livrate era preluat în totalitate de apelantă.
În drept invocat articolul282-298 cod procedură civilă, contractul de execuție lucrări nr. 84974/17.04.2006, contractul de cesiune nr. 1890/03.05.2006, contractul de furnizare produse nr. 1791/27.04.2006.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata chemată în garanție Primăria Municipiului O, solicită respingerea apelului în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului O. Învederează instanței că susținerile apelantei potrivit cărora chemata în garanție trebuia să preia asupra sa riscurile cu privire la calitatea produselor livrate de furnizor, sunt nefondate, deoarece Primăria Municipiului Oaî ncheiat un contract la data de 17.04.2006 sub nr. 84974, în calitate de achizitor cu asocierea formată din - B și - în calitate de executant. Conform acestui contract, - are obligația de executa și finaliza lucrările contractate. - a înțeles să concesioneze drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de execuție lucrări încheiat cu Primăria Municipiului O, către - SA, încheindu-se între acestea un contract de cesiune. Primăria O nu i-a impus cesionarei - SA să încheie un contract cu un anumit furnizor de marfă, ci doar i-a comunicat prin adresa nr. 79786/2006, că deoarece au fost indicați doi furnizori de produse în condițiile organizării unei licitații publice deschise, apelanta are obligația de a se aproviziona de la furnizorul care a prezentat cel mai mic preț și a obținut punctajul maxim. Ori o astfel de adresă, nu poate obliga Primăria Municipiului în solidar cu apelanta la plata contravalorii produselor furnizate de reclamanta intimată.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
Între părți, la data de 27.04.2006, s-a încheiat contractul de furnizare produse nr. 1791 prin care reclamanta intimată s-a obligat să livreze recurentei pârâte o cantitate de 5250 mp pavele din granit gri deschis și gri închis, cu dimensiunile de 10/10/5 cm la prețul de 164 lei/mp + TVA.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar reclamanta intimată a solicitat obligarea pârâtei apelante la plata diferenței de preț de 281.850,07 lei, neachitată de pârâtă, reprezentând contravaloarea unei cantități de 1422, 2 mp pavele.
Pârâta și-a motivat refuzul de plată prin aceea că produsele livrate nu corespund calitativ și că i s-a livrat peste prevederile contractuale o cantitate de 162,54 mp, invocând practic o excepție de neexecutare a contractului.
Așa cum rezultă din situația prezentată de pârâta apelantă și aflată la fila 100 din vol. I aceasta a refuzat la plată facturile nr. -/16.08.2006; -/17.08.2006; -/21.08.2006; -/ 21.08.2006; -/ 24.08.2006; -/24.08.2006; -/25.08.2006; -/25.08.2006 și -/25.08.2006.Din același înscris mai rezultă că s-a achitat reclamantei suma de 774.461,20 lei reprezentând contravaloarea a 3968,34 mp pavele, ce corespund calitativ,existând un sold neachitat de 281.850,07 lei.
Potrivit art.4 din contractul încheiat între părți, nu se admit pavele fisurate, crăpate, rupte,cu deformații vizibile sau care depășesc abaterea la dimensiunile în plan de 2 mm. De asemenea s-a prevăzut s-a mai prevăzut că nu se admit pavele care nu se înscriu în nuanța predominantă a mostrelor depuse.
Din raportul de contra expertiză efectuat în cauză rezultă că în depozitul pârâtei se regăsește o cantitate de 1.444,20 mp de pavele neutilizate și neachitate reclamantei, iar din aceste pavele 26,38% corespund prevederilor contractuale, valoarea acestora fiind de 74.340,32 lei, iar 73,62 % din pavele, în valoare de 207.509, 75 lei, nu corespund prevederilor contractuale.
În conformitate cu prevederile art. 5 din contract,eventualele neconcordanțe și diferențe calitative și cantitative se fac în formă scrisă și se materializează printr-un proces verbal de constatare întocmit în maxim 24 de ore de la constatarea neconcordanțelor.
Pârâta a depus la dosar, filele 90-99 note de recepție și constatare de diferențe cu privire la facturile refuzate la plată, în care se arată că marfa este necorespunzătoare calitativ. Aceste note de recepție au fost întocmite între17.08. 2006 și 25.08.2006.
Având în vedere aceste note de recepție instanța de apel reține că pârâta a constatat deficiențele calitative ale pavelelor la data întocmirii notelor de recepție și nu în luna septembrie, respectiv octombrie 2006, când s-a efectuat sortarea și s-au întocmit procesele verbale de constatare.
Deși susținerea apelantei potrivit căreia recepția calitativă a pavelelor în momentul livrării era greu de realizat din punct de vedere fizic datorită numărului mare de pavele și a modului de ambalare, respectiv în paleți, este plauzibilă, totuși, față de notele de recepție depuse la dosar chiar de către pârâtă, instanța nu poate reține o altă dată de constatare a acestor deficiențe decât data întocmirii notelor de recepție.
Din cele arătate mai sus rezultă că pârâta apelantă nu a respectat dispozițiile art. 5 din contract, acelea de a întocmi un proces verbal de constatare în maxim 24 ore de la constatarea deficiențelor, astfel că este decăzută din dreptul de a le mai invoca și nu mai poate opune nerespectarea contractului de către reclamantă ca justificare pentru neplata prețului.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 70 Cod comercial care prevăd obligația cumpărătorului de a denunța vânzătorului viciile aparente în timp de două zile de la primire, ori de câte ori un timp mai n-ar fi necesar din cauza condițiilor excepționale în care se află lucrul vândut sau persoana cumpărătorului, iar viciile ascunse în două zile de la descoperirea lor, expirarea acestor termene decăzând cumpărătorul din dreptul de a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut.
Având în vedere că pârâta apelantă este decăzută din dreptul de a mai invoca deficiențele calitative și prin urmare are obligația de achita întreaga cantitate de pavele prevăzută în contract, nu mai prezintă relevanță dacă aceste deficiențe au existat la momentul livrării sau au intervenit ulterior (și cine suportă riscul pieirii sau degradării ) și nici cantitatea de pavele stabilită de către experți ca fiind necorespunzătoare.
Raportat la toate aceste aspecte, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la plata prețului întregii cantități de pavele prevăzută în contract și livrată pârâtei, respectiv la suma de 250.126,76 lei (La această sumă s-a ajuns scăzând din întreaga cantitate de pavele contractată de 5250 mp cantitatea de pavele achitată de 3968,34 mp, iar diferența de 1281,66 mp a fost înmulțită cu prețul pe mp, respectiv cu 164lei + TVA ).
Referitor la cantitatea de 162,54 mp pavele livrată în plus de reclamantă, față de prevederile contractului de furnizare, instanța va reține că pârâta nu poate fi obligată la contravaloarea acesteia. Astfel, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că reclamanta a facturat de fapt cantitatea de 5412,54 mp pavele, deci mai mult cu 162,54 mp decât prevederile contractuale, cantitate recunoscută de pârâtă ca fiind recepționată, iar în vederea plății acestei cantități, reclamanta a invocat prevederile art. 1328 cod civil.
Prevederile art. 1328 cod civil sunt inaplicabile, însă, în speța de față, întrucât din cuprinsul acestui articol rezultă că aplicarea sa trebuie raportată la art. 1327 cod civil, text de lege care reglementează vânzarea unui imobil. Or, obiectul contractului de furnizare îl constituie bunuri mobile, iar în acest context nu poate fi invocat art. 1328 cod civil, care reglementează, astfel cum am arătat, reguli speciale în materia vânzării de imobile, ci se vor aplica regulile generale în materie de vânzare, respectiv prevederile art. 1326 cod civil, în conformitate cu care, vânzătorul este obligat să predea lucrul vândutîn măsura determinată prin contract.Raportat la aceste prevederi legale, este neîntemeiată pretenția reclamantei de plată a contravalorii cantității de pavele livrate în plus față de contract, astfel că sub acest aspect apelul apare ca fondat.
Apelul este fondat și în ceea ce privește cuantumul penalităților acordate de către prima instanță.
Astfel, Curtea constată că la data încheierii contractului între părți erau aplicabile dispozițiile Legii nr.469/2002 care în art.4 al.3 prevedea că totalul penalităților pentru întârziere în decontare nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
În art.10 din contract se prevede că beneficiarul are obligația să achite contravaloarea produselor în maxim 5 zile de la emiterea facturii de către furnizor, iar pentru neplata la scadență se datorează penalități de 0,5% pe zi întârziere din plata neefectuată, fără însă a se prevedea posibilitatea ca penalitățile să poată depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Față de cele de mai sus Curtea reține că reclamanta este îndreptățită la penalitățile de 0,5% pe zi întârziere aferentei sumei de 250.126,76 lei, fără însă ca aceste penalități să poată să depășească debitul.
Referitor la cheltuielile de judecată, acestea au fost acordate de către prima instanță potrivit înscrisurilor de la dosar:taxă de timbru, dovada onorariului avocațial și onorariu expertiză.( 137 vol.1, 82;158 257-272 vol. 2 ) și în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Totuși,având în vedere că în apel s-a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată doar pentru suma de 250.126,76 lei, se impune ca pârâta să fie obligată la plata taxei de timbru aferentă acestei sume, astfel că se vor reduce cheltuielile de judecată cu suma de 318 lei, reprezentând diferența dintre taxa de timbru aferentă sumei solicitate prin acțiune și taxa de timbru aferentă sumei ce a fost acordată de către instanța de apel,respectiv de la 21.635 lei la 21.317 lei.
Cât privește cererea de chemare în garanție, în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond, chematele în garanție neavând nici o răspundere în recepția bunurilor, iar împrejurarea că pârâta apelantă nu a respectat prevederile contractuale și nu a înțeles să înștiințeze reclamanta cu privire la deficiențele constatate în termenul prevăzut în contract nu le poate fi imputat acestora.
Față de cele arătate mai sus, instanța, în baza art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 250.126,76 lei și penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere din suma datorată, fără ca penalitățile să depășească cuantumul debitului. De asemenea urmează a se reduce și cheltuielile de judecată la 21.317 lei.
În baza art.276 Cod procedură civilă intimata va fi obligată să plătească apelantei suma de 164 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată,reprezentând taxă de timbru proporțional cu admiterea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite ca fondat apelul declarat de apelanta pârâtă- "" SA,cu sediul în O,-/A, jud.B, în contradictoriu cu intimata reclamantă- "", cu sediul în com., loc. nr.1, jud.M, intimații chemați în garanțiePRIMĂRIA MUNICIPIULUI O,cu sediul în O, -, nr.1, jud.B și - "", cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.667/COM din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta - SA O.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 250.128,77 lei cu titlu de preț neachitat și penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere din suma datorată, fără ca penalitățile să depășească cuantumul debitului.
Reduce cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta de la suma de 21.635 lei la 21.317 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 164 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec./09.03.2010
Jud fond
Dact./09.03.2010
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Sotoc Daniela, Gug Mirela
