Spete pretentii comerciale. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Pretenții - - completare
hotărâre -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 120
Ședința publică din 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate dereclamanta, cu sediul în Calea, nr.24, județul S și depârâta D"- prin avocat,împotriva sentinței nr. 362 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 3099/COM.CAF/23.06.2006, reclamanta - "" Sac hemat în judecată pe pârâta și a solicitat să fie obligată pârâta să-i plătească următoarele sume cu titlu de daune -interese:
- suma de 58.043,10 Euro reprezentând costurile de stocare a mărfii la C;
- suma de 30.589.83 Euro reprezentând pierderile suportate de -
"" - la revânzarea mărfii comandate de pârâtă;
- suma de 27.494,34 Euro reprezentând costurile de transport al mărfii până în portul
- suma de 30.716,20 Euro reprezentând costurile de transport retur al mărfii din portul C;
- suma de 1.500 Euro reprezentând onorariile de avocat angajate de societate; adică, în total suma de 148,343, 47 Euro, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată cu prezenta acțiune, conform art. 274 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între executarea raporturilor comerciale dintre societatea reclamantă, în calitate de vânzător și pârâtă, în calitate de cumpărător, aceasta din urmă a confirmat la data de 29.10.2004 comanda nr. 382/04 pentru cumpărarea unei cantități de 1.500 tone hârtie kraftliner la dimensiuni speciale ( diferite de lățimea standard) la prețul de 420 Euro/tonă, cu livrarea în convențional prevăzută pentru luna ianuarie 2005, condiția de livrare convenită (conform regulilor 2000) fiind Cost & (Cost și )/ CFR, cu îmbarcarea mărfii în portul C, România.
Potrivit condiției de livrare convenită (Cost & / CFR ), vânzătorul plătește navlul și costurile necesare pentru aducerea mărfii în portul de destinație convenit, asigură vămuirea mărfurilor, cumpărătorul suportând riscurile mărfii din momentul trecerii ei peste balustrada vasului, în portul de încărcare.
În baza comenzii ferme a pârâtei, acceptate și urmată de executare, societatea reclamantă a procedat la fabricarea mărfii la dimensiunile speciale comandate de pârâtă și, la data de 19 ianuarie 2005, și-a îndeplinit obligația de a pune întreaga cantitate de marfă la dispoziția transportatorului CO SRL (nava M/V ), pentru îmbarcarea pe navă în portul Rezultă așadar că obligația de livrare a mărfii în portul de îmbarcare a fost îndeplinită de către reclamantă în deplina conformitate cu specificațiile pârâtei precizate în confirmarea comenzii din data de 29.10.2004. Cu toate acestea, la aceeași dată, 19.01.2005, reclamanta a fost informată de pârâtă că armatorul navei M/V (prin căpitanul de ) refuză să îmbarce marfa, pe motivul că, în opinia căpitanului, marfa era parțial deteriorată și că acesta a solicitat numirea unui expert pentru a efectua o constatare autorizată în legătură cu starea mărfii. Tot în acea zi, reclamanta a informat pârâta că, consideră starea mărfii conformă cu specificațiile convenite întrucât starurile exterioare ale rolelor de hârtie sunt considerate ambalaj și pentru rezolvarea urgentă situației a fost de acord reclamanta și a propus pârâtei numirea unei societăți de expertiză neutre/independente, pentru a inspecta marfa și a emite o opinie avizată/ certificat constatator în legătură cu starea mărfii. Potrivit prevederilor 9 din Capitolul "CFR" din Regulile 2000, cumpărătorul (în speță pârât), are obligația să plătească costurile oricărei inspecții efectuate asupra mărfii înainte de expediere.
Fără motiv și cu rea credință, pârâta a refuzat atât efectuarea unei inspecții/expertize neutre a mărfii în portul C, cât și orice altă soluție alternativă propusă de reclamantă pentru deblocarea livrării mărfii, respectiv: căutarea unei alte nave care să efectueze transportul; livrarea în containere în portul și livrarea în camioane până la, pe cheltuiala societății reclamante; invitația de a desemna un reprezentant al pârâtei care să se prezinte la pentru a inspecta marfa la fața locului (în acest sens s-a purtat o întreagă corespondență, prin fax și e-mail, în perioada 20.01.2005- 11.02.2005).
În acest circumstanțe, marfa nu a mai fost livrată, fiind menținută în depozit în portul C, la dispoziția pârâtei până în luna septembrie 2005. Așa cum rezultă din cele expuse, neexecutarea în totalitate a obligației de livrare a mărfii nu este imputabilă societății "", care a pus la dispoziția pârâtei, în portul de îmbarcare convenit și la termenul convenit întreaga cantitate de marfă comandată, nefinalizarea operațiunii de livrare a mărfii fiind datorate exclusiv relei credințe și conduitei obstrucționiste a pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava și respingerea cererii ca inadmisibilă motivat de faptul că instanțele românești nu sunt competente să soluționeze litigiul. A arătat pârâta că între părți s-a purtat corespondență comercială în vederea livrării de către reclamanta - - Sau nei cantități de 1500 tone hârtie kraftliner la dimensiuni speciale, la prețul de 420 Euro/tonă, cu condiția de livrare, conform uzanțelor 2000, CFR (Cost&, respectiv Cost și ). Reclamanta invocă ca norme care stabilesc legea aplicabilă, art. 88, respectiv 149, pct. 4 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional priva. Regulile sunt reguli publicate de Camera Internațională de Comerț de la (International of -), în mai multe etape - 1936, 1953, 1967, 1976, 1980, 1990, 2000- și se referă la interpretarea uniformă a obligațiilor vânzătorului și cumpărătorului privind derularea contractului de vânzare internațională referitor la livrarea mărfurilor, repartiția cheltuielilor, transferul riscurilor și formalitățile documentare privind trecerea mărfurilor de la vânzător la cumpărător. Cele două societăți au ales ca relației comerciale existente între acestea să i se aplice condiția de livrare CFR (Cost &, respectiv Cost și ), care în esență prevede că vânzătorul angajează nava, o încarcă și transportă marfa în portul de destinație convenit, cu alte cuvinte are obligația de a încărca marfa, de a suporta navlul și a elibera marfa în portul de destinație, în speță portul,. Având în vedere aceste aspecte, pârâta consideră că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 88 din Legea nr. 105/1992, ci dispozițiile art. 89, pct.b din Legea nr. 105/1992: "prin excepție de la art. 88, contractul de vânzare-cumpărare comercială este supus legii statului în care cumpărătorul are fondul de comerț sau sediul social dacăb). contractul prevede în mod expres că vânzătorul trebuie să execute obligația de livrare a mărfii în acel stat". Părțile au ales condiția CFR, care, conține obligația vânzătorului de a livra marfa în, respectiv portul, legea aplicabilă raportului juridic dedus prezentei judecăți este legea comercială a, astfel că toate normele invocate de reclamantă, inclusiv cele de procedură (art.149, alin.4 Legea nr. 105/1992( nu sunt aplicabile situației de speță, în consecință,pârâta solicitând admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava - Secția Comercială.
Reclamanta a formulat precizări la cererea introductivă și a solicitat a fi respinsă excepția invocată arătând că în cadrul litigiilor izvorâte din contracte internaționale aceasta este stabilită de dispozițiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat (Legea nr. 105/1992).
În acest sens, a solicitat a se observa că în conformitate cu prevederile art. 149 pct.4 din Legea nr. 105/1992 "instanțele judecătorești române sunt competente dacă locul unde a luat naștere sau trebuia executată, fie chiar în parte, obligație izvorâtă dintr-un contract, se află în România", iar în conformitate cu pct. 6 al aceluiași articol dacă "- portul sau aeroportul de încărcare sau descărcare a pasagerilor sau mărfii transportate se află în România".
A mai arătat că, potrivit condiției de livrare stabilită, societatea reclamantă trebuia să asigure livrarea mărfii până în portul de îmbarcare/încărcare, respectiv portul C din România, aceasta fiind o obligație contractuală ce se execută pe teritoriul României.
Prin încheierea de ședință din data de 29 februarie 2008, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată de pârâtă.
În cauză a fost dispusă și efectuată expertiză contabilă de către expert (filele 400-418).
Prin sentința nr. 362 din 2 martie 2009, prima instanță a respins acțiunea, ca nefondată.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat un contract în temeiul comenzii nr. 382/04 pentru achiziționarea de către pârâtă a unei cantități de 1.500 tone hârtie la dimensiuni speciale la prețul de 420 Euro/tonă, cu livrarea în luna ianuarie 2005, condiția de livrare convenită fiind Cost & (Cost și )/CFR, cu încărcarea mărfii în portul C, România.
Conform susținerilor reclamantei, marfa a fost livrată în portul C și pusă la dispoziția transportatorului Co. SRL (nava M/V ) dar armatorul navei a refuzat să încarce marfa cu motivarea că era parțial deteriorată. A mai susținut reclamanta că, deși a propus pârâtei numirea unei societăți de expertiză care să verifice marfa aceasta a refuzat atât această propunere cât și orice altă soluție alternativă pentru deblocarea livrării mărfii.
Analizând obligațiile vânzătorului la încheierea unui contract cu condiția de livrare Cost și /CFR așa cum sunt ele descrise în Regulile (regulament ales de părți prin convenție), instanța a constatat că reclamanta avea obligația "să contracteze, conform uzanțelor, pe propria cheltuială, transportul mărfurilor la portul de destinație numit -" (art. 3 din Reguli) și "să livreze mărfurile la bordul vasului, în portul de expediție, la data sau în perioada convenită" (art. 4 din aceleași Reguli). Mai exact, în titlul capitolului se precizează că "vânzătorul și-a îndeplinit obligația de livrare când mărfurile trec peste balustrada navei în portul de expediere."
Rezultă că reclamanta avea obligația să contracteze pe cheltuiala sa transportul mărfurilor pentru ca acestea să ajungă în portul de destinație numit, respectiv, iar obligația de livrare ar fi fost îndeplinită în situația în care acestea ar fi fost încărcate pe navă (ar fi trecut "peste balustrada navei") în portul de expediție, respectiv în portul C, România.
Dacă reclamanta ar fi îndeplinit această obligație atunci pârâta ar fi avut obligația să accepte preluarea mărfurilor și să le primească de la în portul de destinație numit (art. 4 din Regulile ).
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de a contracta transportul mărfurilor din portul C în portul (conform clauzelor convenite) și nici că și-a îndeplinit obligația de livrare conform art. 4 din Regulile, respectiv să încarce mărfurile la bordul navei.
Dimpotrivă, chiar reclamanta precizează că marfa nu a putut fi încărcată pe navă întrucât armatorul a refuzat. În aceste condiții reclamanta era liberă să angajeze o altă societate de transport și să încarce marfa pe o altă navă pentru a se achita de obligația asumată.
Nu poate fi imputată pârâtei atitudinea armatorului navei, indiferent dacă a fost corectă sau incorectă, atâta timp cât reclamanta avea obligația de a depune diligențele pentru a angaja transportul mărfurilor în portul de destinație.
În conformitate cu dispozițiile art. 969 alin. 1 din Codul civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" iar dispozițiile art. 970 alin. 1 din același act normativ stabilesc că "Convențiile trebuie executate cu bună-credință."
Contractele sinalagmatice au anumite efecte specifice datorită faptului că fiecare parte are drepturi și își asumă obligații, obligația uneia dintre părți avându-și cauza juridică în obligația asumată de către cealaltă parte. În această situație, atunci când una dintre părți, deși nu și-a executat propria obligație, pretinde totuși celeilalte să și-o execute pe a sa o îndreptățește pe aceasta să invoce excepția de neexecutare a contractului.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanta "" S și pârâta.
În motivarea cererii de apel, reclamanta "" Saî nvederat următoarele:
În baza comenzii ferme a pârâtei "" - a trecut la fabricarea hârtiei comandate și și-a îndeplinit în mod corect și la timp obligațiile asumate și, la data de 19 ianuarie 2005, a pus întreaga cantitate de marfă la dispoziția transportatorului Co.SRL (nava M/V ), începându-se îmbarcarea pe nava în Portul C, în baza adresei transmise către SOCEP C la 18.01.2005, cu liber la încărcare.
navei M/V - prin căpitanul de - refuză să facă mențiunea de ON, insistând să semneze conosamentul ( of ) cu remarci, întrucât, în opinia sa, marfa este parțial deteriorată. Prin aceeași adresă, căpitanul navei a solicitat numirea unui expert de către beneficiarul mărfii, care să efectueze o constatare autorizată în legătură cu starea mărfii. Fără motiv și cu rea voință, pârâta, pârâta a refuzat atât efectuarea unei inspecții/expertize neutre a mărfii, cât și orice altă soluție alternativă propusă de reclamantă pentru deblocarea livrării mărfii, respectiv:
- căutarea unei alte nave care să efectueze transportul;
- livrarea în containere în Portul și livrarea în camioane până la, pe cheltuiala reclamantei;
- invitația de a desemna un reprezentant al pârâtei care să se prezinte la C pentru a inspecta marfa la fața locului.
La dosarul de fond s-a depus de către "" - dovada rezervării navei M/V în vederea transportării cantității de 1.500 tone hârtie kraftliner către, ceea ce însemnă că instanța de fond a ignorat dovezile scriptice furnizate de către reclamantă în susținerea cauzei.
Astfel, la dosarul de fond a fost depus documentul intitulat "Nota de rezervare", din data de 30.12.2004, încheiat între - ca broker al armatorului și "" - S ca expeditor, care prevedea rezervarea navei M/ pentru transportul a 1.500 tone hârtie în role din portul C în portul. Acest document atesta contractarea transportului.
Consideră reclamanta că și-a îndeplinit obligațiile conform condiției de livrare convenite, punând la dispoziția pârâtei, în portul de îmbarcare și la termenul de livrare convenit, întreaga cantitate de marfă comandată, contractând transportul mărfii din C la cu nava M/V, iar nefinalizarea operațiunii de livrare se datorează exclusiv relei credințe și conduite a pârâtei, care a refuzat orice soluții alternative de livrare a mărfii. Mai mult decât atât, toate soluțiile alternative au fost supuse atenției pârâtei în mod repetat.
În conformitate cu acreditivul deschis de pârâtă în favoarea "" - la data de 12.11.2004, modificat prin Amendamentul 1/23.11.2004, câmpul 44C, ultima dată de expediere a mărfii era 20.01.2005. Având în vedere că, în urma refuzului pârâtei de a numi un expert care să facă o constatare autorizată privind starea mărfii, marfa nu a mai putut fi expediată cu nava M/V pe data de 19.01.2005, era imposibil de a găsi o altă navă care să plece cu marfa înainte de 20.01.2005. Odată depășită ultima dată de expediere prevăzută în acreditivul menționat, acesta trebuia amendat, în sensul modificării datei de expediere. Pârâta a refuzat modificarea acreditivului.
Apelanta pârâtă a învederat că în mod nelegal prima instanță nu i-a acordat cheltuielile de judecată, fiind depuse la dosar atât facturile fiscale privind achitarea acestora cât și extrase de cont bancare, ce dovedesc plata efectivă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta a învederat că sumele pretinse de pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată nu au fost plătite efectiv, fapt dovedit doar de existența facturilor nu și a chitanțelor de încasare efectivă a sumei bănești.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a învederat următoarele:
Între părți s-a purtat corespondența comercială în vederea livrării de către apelanta "" - Sau nei cantități de 1500 tone hârtie kraftliner la dimensiuni speciale, la prețul de 420 Euro/tonă, cu condiția de livrare, conform uzanțelor 2000, CFR (Cost&, respectiv Cost și ). Regulile sunt reguli publicate de Camera Internațională de la (International of - ) în mai multe etape - 1936, 1953, 1967, 1976, 1980, 1990, 2000 - și se referă la interpretarea uniformă a obligațiilor vânzătorului și cumpărătorului privind derularea contractului de vânzare internațională referitor la livrarea mărfurilor, repartiția cheltuielilor, transferul riscurilor și formalitățile documentare privind trecerea mărfurilor la de vânzător la cumpărător.
Părțile au hotărât ca relației comerciale dintre acestea să îi fie aplicabile uzanțele 2000, respectiv CFR (Cost&, respectiv Cost și ).
Potrivit regulilor pct. 3 și pct. 4, vânzătorul are obligația "să contracteze, conform uzanțelor, pe propria cheltuială, transportul mărfurilor la portul de destinație numit, ruta obișnuită, într-un destinat navigației pe mare de tipul folosit în mod normal pentru transportul mărfurilor descrise în contract și respectiv obligația să livreze mărfurile la bordul vasului în portul de expediere numit, la data sau în perioada stipulată și conform uzanței portuare". Cu alte cuvinte, apelanta avea obligația să contracteze pe cheltuiala sa transportul mărfurilor pentru ca acestea să ajungă în portul de destinație, iar obligația de livrare ar fi fost îndeplinită doar în situația în care mărfurile "trec peste balustrada navei în portul de expediere".
Cumpărătorul are obligația plății prețului, în speță prin acreditiv irevocabil și confirmat la 90 zile, de la data conosamentului (respectiv după verificarea mărfurilor și îmbarcarea acestora de către ), să asigure marfa în timpul transportului, să accepte preluarea mărfurilor când ele au fost livrate, să le primească de la în portul de destinație numit, să plătească toate cheltuielile generate de mărfuri din momentul în care au trecut balustrada vasului în portul de expediere numi.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curteareține următoarele:
Apelul reclamantei nu este întemeiat pentru următoarele considerente.
Nu este contestat faptul că în speță condiția de livrare convenită a fost () / CFR, cu încărcarea mărfii în portul Obligațiile ce rezultă din clauza menționată sunt prevăzute de regulile 2000.
Clauza "cost and freight" înseamnă că vânzătorul și-a îndeplinit obligația de livrare când mărfurile trec peste balustrada navei în portul de expediere. Vânzătorul are obligația să plătească costurile și navlul necesare pentru a aduce mărfurile în portul de destinație numit.
Pct. 4 din regulile (CFR) stipulează că vânzătorul are obligația să livreze mărfurile la bordul vasului în portul de expediere, la data sau în perioada convenită.
Pct. 3 stipulează că vânzătorul are obligația să contracteze, conform uzanțelor, pe propria cheltuială transportul mărfurilor.
Pct.6 prevede că toate costurile legate de mărfuri până în momentul în care acestea au fost livrate în conformitate cu 4 cad în sarcina vânzătorului.
Pct. 9 instituie în sarcina vânzătorului obligația de a plăti costurile operațiunilor de verificare necesare livrării mărfurilor în conformitate cu 4.
Rezultă că reclamanta avea obligația să contracteze pe cheltuiala sa transportul mărfurilor, obligația de livrare fiind îndeplinită doar odată cu trecerea mărfurilor peste balustrada navei în portul de expediție.
Refuzul armatorului de a încărca marfa datorită unor deteriorări ale acesteia, nu poate fi opus pârâtului, cheltuielile ocazionate de efectuarea unei constatări de către un expert fiind în sarcina vânzătorului potrivit regulilor. mărfurilor constituie o stare de fapt anterioară livrării care nu instituie nicio obligație în sarcina cumpărătorului. Intenția vânzătorului de a livra marfa prin intermediul altui armator este lipsită de relevanță în condițiile în care marfa nu a fost livrată efectiv și nu a fost făcută dovada unei fapte ilicite a cumpărătorului care ar fi împiedicat livrarea. Lipsa modificării acreditivului nu scutește pe vânzător de livrarea mărfii întrucât întârzierea livrării s-a datorat culpei acestuia. În plus nu se poate refuza livrarea pe considerentul că ar exista un potențial risc (nedovedit în speță) privind neplata prețului.
Apelul formulat de pârât este lipsit de interes.
Apelantul pârât a formulat și o cerere de completare a dispozitivului sentinței nr. 362/2009, cerere respinsă prin sentința nr. 1069/2009 a Tribunalului Suceava dar admisă prin Decizia nr. 116/2009 a Curții de Apel Suceava, care a schimbat sentința nr. 1069/2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, în sensul că a admis cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata sumei de 6.660 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cum sentința apelată în prezentul dosar a fost completată în sensul arătat, apelul formulat este lipsit de interes.
Urmează a fi respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din apel, formulată de pârâta apelantă, nefiind făcută dovada vreunei cheltuieli.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 295, 296 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul reclamantei, cu sediul în Calea, nr.24, județul S, formulatîmpotriva sentinței nr. 362 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Respinge ca fiind lipsit de interes, apelul pârâteiD"- prin avocat, formulatîmpotriva sentinței nr. 362 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava-Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Respinge, ca nefondată, cererea pârâtei - apelante pentru acordarea cheltuielilor de judecată din apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnodact.
25.11.2009/4 ex.
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Surdu Oana
