Spete pretentii comerciale. Decizia 1206/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1206
Ședința publică de la 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr. 2448/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic -, cu delegația la dosar și intimata prin avocat, cu delegația de substituire nr. 23/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Ambele părți depun la dosar înscrisurile solicitate de instanță, conform dispozițiilor instanței de la termenul din 23.06.2009.
Recurenta precizează că prescripția operează din 2007, întrucât cursul acesteia a fost întrerupt prin înscrisul de recunoaștere (adresa emisă de Consiliul Concurenței, care emană de la insăși intimata).
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare la instanța de fond, depunand note de sedinta in detalierea dezbaterilor orale.
Intimata prin avocat pune concluzii de respingere a recursului și menținere sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Susține că adresa emisă de Consiliul Concurenței, nu reprezintă o recunoaștere expresă. Arata ca va solicita cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2448/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și, în consecință, a respins ca prescrisă acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la 15.07.2004 între reclamanta AVAS, în calitate de vânzător, și pârâta SC SRL, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 50/15.07.2004, prin care pârâta a devenit proprietara a 24.952 acțiuni reprezentând 9,755% din capitalul social al SC SA.
Potrivit legislației concurenței, prin clauza 6.1. din contract, SC SRL s-a obligat să informeze în scris Consiliul Concurenței cu privire la operațiunea efectuată prin acest contract, în vederea avizării sale ca operațiune de concentrare economică, iar în termen de 30 de zile să depună notificarea operațiunii la Consiliul Concurenței.
Potrivit clauzei subsecvente, art. 6.2. din contract, SC SRL se obliga ca în termen de 10 zile de la data autorizării/neautorizării tranzacției de către Consiliul Concurenței, să transmită actul autorității către vânzător, obligație asumată sub clauza penală stabilită în art. 6.3. prin care se plătea vânzătorului penalitate egală cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, așa cum sunt ele aprobate prin hotărâre de guvern, la valoarea prețului de cumpărare, pentru fiecare zi de întârziere.
Invocând prevederile contractuale, AVAS a pretins pârâtei penalități la valoarea totală de 48.893,44 lei, cu motivarea că SC SRL și-a încălcat obligația de notificare a operațiunii de concentrare economică, penalitate calculată în perioada 28.09.2004 - 17.05.2007.
Față de natura patrimonială a dreptului solicitat prin acțiune și data scadenței penalității de întârziere pentru fiecare zi de întârziere, tribunalul s-a raportat la dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, considerând incident un termen de prescripție extinctivă de 3 ani, împlinit la 28.08.2007, fără suspendare sau întrerupere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare la prima instanță, motivat de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Primul motiv al recursului constă în greșita aplicare a legii și a principiului "specialia generalibus derogant".
Astfel, AVAS arată că instanța a făcut abstracție de prevederile art. 262din OG nr. 25/2002, care reprezintă o prevedere specială față de prevederea generală din Decretul nr.167/1958, în cauză fiind incidentă legislația specială a privatizării.
Mai mult, trebuie considerat că până la data executării tuturor obligațiilor contractuale împotriva AVAS nu curge nici un termen de prescripție extinctivă, or, în acest moment, sunt încă în derulare mai multe clauze contractuale, cum ar fi clauza 9.5. 9.9. 9.10. și 10.1. din contract.
Or, art.262din OG nr. 25/2002, prevede că în situațiile prevăzute la art. 26 alin.2, prescripția dreptului autorității de a aplica sancțiunile sau de a executa garanțiile începe să curgă de la data împlinirii ultimei scadențe anterioare intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, sens în care soluția instanței cu privire la prescripție este greșită.
Al doilea motiv al recursului vizează denaturarea înțelesului vădit al adresei emise de către Consiliul Concurenței, adresă care emană de la însăși intimata SC SRL, prin care partea face prin recunoaștere un act întrerupător al prescripției, act căruia instanța nu i-a dat recunoaștere juridică.
Se arată că potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, SC SRL a recunoscut dreptul AVAS și astfel a operat întreruperea prescripției, prin actul comunicat la 17.05.2007, respectiv adresa nr.2439/07.05.2007 a Consiliului Concurenței, prin care autoritatea este informată că obligația pârâtei este imposibil de îndeplinit întrucât operațiunea în cauză nu necesită notificare către Consiliul Concurenței.
Recurenta a arătat însă, că tocmai această adresă a consiliului trebuia comunicată, așa cum s-a procedat până la urmă, și că, în realitate, prin comunicarea din 17.05.2007 SC SRL recunoaște datoria prin executarea obligației asumate.
Împotriva acestui recurs a formulat întâmpinare intimata SC SRL, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Intimata a considerat că dispozițiile art. 262din OG nr. 25/2002, la care AVAS a făcut referire, nu reprezintă o drogare de la termenul general de prescripție extinctivă, ci reprezintă o situație specială privind începutul acestui termen, respectiv data ultimei scadențe anterioare intrării în vigoare a ordonanței de urgență.
Or, câtă vreme scadența obligației SC SRL s-a situat temporal după intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 25/2002, problema începutului termenului prescripției extinctive nu ridică dificultăți de interpretare în raport cu textul evocat, mai mult, dispozițiile se referă la angajamente investiționale.
În al doilea rând, se subliniază că actul pe care AVAS îl consideră întrerupător de prescripție extinctivă, este un act care emană de la Consiliul Concurenței și nu de la debitor, el nu reprezintă o recunoaștere expresă a datoriei, ci doar confirmă inexistența obligației asumate prin contract, aceea de notificarea concentrării economice.
În cauză recurenta AVAS a depus note scrise, acte la care a făcut referire în cuprinsul motivelor de recurs și jurisprudență.
Curtea va analiza motivele recursului si va expune considerentele sale, dupa cum urmeaza.
Primul motiv al recursului vizeaza lipsa temeiului legal al hotararii determinat de aplicarea unei legi neincindente in raportul juridic litigios ca urmare a infrangerii regulii specialia generalibus derogant.
Cu alte cuvinte, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a subliniat ca in cauza era incidenta legea speciala, art. 262din OG nr. 25/2002, iar nu Decretul nr. 167/1958, art. 1-3, la care prima instanta a facut referire ca lege incidenta.
In egala masura, intimata SC SRL a aratat ca dispozitia la care AVAS a facut fererire nu aduce modificare durate termenului de prescriptie, ci doar inceputului sau, insa risdica o probleme legala de aplicarea in timp a legii, pe care recurenta nu a avut-o in vedere.
Dispozitiile legale la care recurenta a facut referire sunt urmatoarele:
Art. 262din nr.OG 25/2002:
În situațiile prevăzute la art. 26 alin. (2) prescripția pentru dreptul Autorității de a aplica sancțiunile sau de a executa garanțiile începe să curgă de la data împlinirii ultimei scadențe anterioare intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.
Art. 26 din nr.OG 25/2002:
(1) În cazul în care angajamentul investițional nu a fost realizat pe obiectivele și/sau până la scadențele prevăzute în contract, dar, cumulat până la împlinirea ultimei scadențe anterioare datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, rezultă realizarea în cuantum valoric a obligației respective, nu se datorează penalități/majorări de întârziere.
(2) În cazul în care la data împlinirii ultimei scadențe anterioare intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se constată valoricnerealizarea sau realizarea parțială a angajamentului investițional, cumpărătorul datorează, începând cu respectiva dată, penalitățile contractuale calculate la valoarea nerealizată, fără luarea în considerare a nerealizărilor pe obiective.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și în cazul în care realizarea obligațiilor investiționale este garantată prin garanții mobiliare, imobiliare sau financiare.
(4) Prevederile alineatelor precedente nu se aplică în cazul existenței unei hotărâri judecătorești/arbitrale definitive la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, chiar dacă nu au fost puse în executare sau executarea nu a fost definitivată, iar sumele plătite nu se restituie și executările realizate nu se întorc.
Opinia Curtii fata de argumentele partilor si textele legale la care acestea fac referire este ca, intr-adevar, art. 262din OG nr. 25/2002 stabileste o regula speciala in materia prescriptiei dreptului la actiune al AVAS, respectiv de a cere executarea garantiilor sau aplicarea sanctiunilor contractuale si legale, insa, pentru neexecutarea angajamentelor contractuale investitionale ale cumparatorilor implicati in privatizare.
Or, in cauza, obligatia pretins neexecutata de catre SC SRLnu are ca obiect neexecutarea obligatiei investitionale, ci, potrivit art. 6.1 si 6.2 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 50/15.07.2004, invocat ce temei al raspunderii contractuale in aceasta cauza,ci vizeaza neinformarea si nenotificarea Consiliului Concurenței asupra operatiunii de concentrare economicape care SC SRL a realizat-o prin achizitionarea a 24.952 acțiuni reprezentând 9,755% din capitalul social al SC SA.
Prin urmare, referirea pe care, in aceste conditii, recurenta AVAS o face la incidenta art. 262din OG nr. 25/2002, este lipsita de temei, deoarece textul legii reglementeaza pentru o alta ipoteza.
Asadar, cum si prima instanta a considerat, nu doar ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile generale referitoare la materia prescriptiei exctinctive prevazute de Decretul nr. 167/1958, dar, cu privire la calculul termenului, referirea instantei la data de 28.08.2004 ca data la care, cel mai tarziu, notificarea la Consiliul Concurenței, in sensul avizarii tranzactiei, trebuia facuta este corecta si are in vedere interpretarea corecta a sensului termenilor contractului.
Or, in aceste conditii, termenul de trei ani se considera implinit la 28.08.2007, daca, in cauza nu ar fi intervenit vreun caz de suspendare sau intrerupere a cursului acestui termen.
In acest context, Curtea mai arata ca referirile AVAS la decalarea inceputului precsriptiei extinctive prin raportare la dispozitiile art. 9.5. 9.9. 9.10. și 10.1. din contract sunt lipsite de fundament si sunt straine de cauza juridica a pretentiei solicitate in speta.
Cat priveste al doilea motiv al recursului, referitor la intreruperea termenului de prescriptie prin actul de recunoastere a pretentiei de catre cel in favoarea caruia termenul curge, SC SRL, Curtea arata ca, potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, actul de recunoastere trebuie sa emane de la debitor, si sa fie angajatde catre acesta cu sensul de a reconfirma angajamentul obligational.
Asadar, recunoasterea datoriei consta in faptul caactul debitorului contine el insusi recunoasterea,ca lucru neindoielnic care emana de la debitor.
Or, in masura in care adresa nr. 2493/07.05.2007 emana de la Consiliul Concurenței, iar nu de la SC SRL, nu se poate vorbi despre acest act, sub aspectul continutului sau, ca act care emana de la debitor.
De asemenea, nici imprejurarea ca acest document este comunicat Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului la initiativa SC SRL nu poate constitui act de recunoastere, niciuna dintre cele doua conditii ale actului intrerupator nefiind intrunite.
SC SRL de a coresponda cu autoritatea de privatizare si de a remite acesteia actul altei autoritati nu reprezinta recunoasterea unei obligatii si nici nu este, in mod explicit, o insusire a contintului adresei emise de catre un tert.
De asemenea, nu se poate considera ca adresa Consiliului Concurenței reprezinta decizia de autorizare al operatiunii de concentrare economica, act pe care, potrivit art. 6.2 din contractul nr. 50/15.07.2004, SC SRL trebuia sa-l remita AVAS, ci dimpotriva, reprezinta tocmai negarea existentei acestei formalitati contractuale, fata de opinia Consiliului.
Asadar, recurenta da o interpretare gresita acestui act ca act intrerupator al prescriptiei, iar consecinta argumentului prezentat este aceea ca termenul legal a curs fara intrerupere, fiind imlinit la data de 28.08.2007, asa cum si prima instanta a considerat, in raport de care, actiunea a fost promovata in afara acestu termen.
In baza acestor considerente, hotararea primei instante este legala si temeinica, iar motivele de recursului sunt neintemeiate, astfel incat acesta va fi respins, in consecinta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.2448/1302.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL cu sediul în B,--77, sector 1, și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, șos. - -, nr.194,.203,.A,.1,.2, sector 2, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Jud.dr.
Grefier,
Red.Jud.
15.10.2009
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu, Veronica Dănăilă
