Spete pretentii comerciale. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
decizia Nr. 121
Ședința publică de la 28 Mai 2009
PREȘEDINTE: Nela Ochea
JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină Lotus Gherghină
Grefier -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de pârâta - C și reclamanta - TRANSPORT SA împotriva sentinței nr.3799 pronunțată la 28 octombrie 2008 de către Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2009, fiind consemnate în încheierea pronunțată la acea dată când instanța a amânat pronunțarea la data de 25 mai 2009, pentru a se depune concluzii scrise.
La data de 25 mai 2009, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2009. Cele două încheieri fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3799 din 28.10.2008, Tribunalul Dolj - Secția Comercială a admis în parte acțiunea precizată la data de 11.09.2008 formulată de reclamanta - TRANSPORT SA, împotriva pârâtei - SRL.
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 70.214,43 euro, reprezentând servicii de transport.
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 5789 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Dolja reținut următoarele:
La data de 30.11.2005, între părți a fost încheiat contractul nr. 175/05.12.2005 având ca obiect prestarea de servicii de transport intern și internațional, părțile stabilind (art. 10) ca decontarea serviciilor de transport să se facă la 90 de zile calendaristice de la data primirii documentelor.
Conform situației facturilor emise pentru pârâtă și neachitate (fila 127) în perioada 13.03.2006 - 16.03.2007 reclamanta, a emis un nr. de 47 de facturi, în valoare totală de 155.655,80 euro.
Întrucât pârâta nu a achitat contravaloarea serviciilor efectuate în temeiul contractului nr. 175/05.12.2005, reclamanta a solicitat somarea debitorului - SRL la plata sumei de 578.115,69 lei (165.655,80 euro) și penalități de întârziere.
Cererea întemeiată pe dispozițiile OG nr. 5/2001 privind somația de plată a fost admisă prin sentința nr. 4009/27.09.2007, pârâta fiind somată să plătească suma mai sus menționată.
Reclamanta a solicitat punerea în executare a sentinței, fiind întocmit dosarul de executare nr. 48/E/2008 al Biroului executorilor judecătorești, și.
Conform dovezii din 19.03.2008 și a facturii fiscale de executare silită ( 494,495), în cursul executării au fost vândute la licitație publică o parte din bunurile proprietatea debitorului - SRL, acestea fiind adjudecate la prețul de 6.205,85 lei, preț ce a fost achitat.
Potrivit adresei din 27.02.2008 emisă de executorul judecătoresc, la data de 27.02.2008 s-a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit - INTERNATIONAL SRL, în favoarea reclamantei, asupra sumelor pe care pârâta le datora acestei societăți, până la concurența sumei de 668.675,49 lei.
De asemenea, în cursul executării ce a făcut obiectul dosarului nr. 48/E/2008, s-a dispus instituirea sechestrului asupra bunului - mașina de compactat deșeuri metalice TIP AL 500M, măsură contestată de către pârâta, prin formularea contestației la executare.
Ulterior, prin sentința nr. 381 pronunțată la data de 10.04.2008 de Tribunalul Dolja fost admisă cererea în anulare formulată de debitorul - SRL împotriva sentinței nr. 4009 din 26.09.2007, a fost desființată această sentință și a fost respinsă cererea de emitere a somației de plată.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, acțiunile judiciare derivând din transporturile supuse acestei convenții se prescriu într-un termen de un an începând de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport.
În speța dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la contravaloarea serviciilor de transport pentru care a emis facturile nr. -/13.03.2006, nr. -/14.03.2006, -/24.03.2006, -/29.03.2006, -/31.03.2006, -/06.04.2006, -/06.04.2006, -/26.04.2006, -/02.05.2006, -/02.05.2006, -/09.05.2006, -/19.05.2006, -/23.05.2006, -/29.05.2006, -/08.06.2006, -/26.06.2006, -/25.07.2006, -/31.07.2006, -/31.07.2006, -/04.08.2006, -/07.08.2006, -/30.09.2006, -/14.-, -/31.10.2006, -/04.11.2006, -/13.11.2006, -/20.11.2006, -/24.11.2006, -/27.11.2006, -/05.12.2006, -/13.12.2006, -/13.12.2006, -/29.12.2006, -/24.01.2007, -/31.01.2007, -/31.01.2007, -/31.01.2007, -/12.02.2007, -/15.02.2007, -/24.02.2007, -/16.03.2007.
Observând adresa emisă de către pârâtă la data de 16.11.2007, Tribunalul Dolja reținut și că pârâta recunoaște la acea dată debitul în cuantum de 690.795,34 lei, propunând eșalonarea acestuia în rate lunare de 10.000 euro și reluarea colaborării.
Acest înscris emis reclamantei valorează o recunoaștere a datoriei, în sensul prevăzut de art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, astfel încât la acest moment termenul de prescripție a fost întrerupt.
Potrivit disp. art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, recunoașterea dreptului trebuie să fie clară și neechivocă și trebuie să se producă, ca manifestare explicită de voință, înainte de împlinirea cursului prescripției extinctive. Recunoașterea unei sume datorate trebuie să fie rezultatul unei exprimări clare a voinței părții din care să rezulte însușirea debitului.
Adresa emisă la 31.05.2007 de către pârâta nu poate valora o recunoaștere a pretențiilor reclamantei dat fiind că din cuprinsul acesteia nu rezultă decât că pârâta este de acord cu plata eșalonată a datoriei în rate de minim 10.000 euro, fără a se menționa în vreun fel despre ce datorie este vorba și despre cuantumul acesteia.
Apărarea pârâtei formulată în cuprinsul concluziilor scrise, în sensul că nici adresa emisă la data de 16.11.2007 nu este de natură să conducă la întreruperea cursului prescripției, întrucât suma la care se face referire este chiar suma la care a fost obligată prin sentința pronunțată în somația de plată, nu poate fi reținută în condițiile în care în cuprinsul acestei adrese pârâtul nu face nicio referire la sentința menționată.
Față de cele reținute, instanța a constatat că la data de 16.11.2007, cursul prescripției a fost întrerupt și raportat la dispozițiile art. 32 alin. 1 din, având în vedere data introducerii acțiunii (13.05.2008) și data scadenței facturilor, a apreciat ca fiind prescris dreptul la acțiune în ceea ce privește facturile emise în perioada 13.03.2006 - 30.09.2006, respectiv facturile fiscale: -/13.03.2006, nr. -/14.03.2006, nr. -/24.03.2006, nr.-/29.03.2006, nr.-/30.03.2006, nr.-/31.03.2006, nr.-/06.04.2006, nr.-/06.04.2006, nr.-/26.04.2006, nr.-/02.05.2006, nr.-/02.05.2006, nr.-/09.05.2006, nr.-/19.05.2006, nr.-/23.05.2006, nr.-/29.05.2006, nr.-/08.06.2006, nr.-/26.06.2006, nr.-/25.07.2006, nr.-/31.07.2006, nr.-/31.07.2006, nr.-/31.07.2006, -/02.08.2006, nr. -/04.08.2006, nr.-/07.08.2006, nr.-/30.09.2006, nr.-/29.06.2006, nr.-/31.07.2006.
Susținerea reclamantului potrivit căreia pârâtul a efectuat plăți parțiale anterior introducerii acțiunii, de natură a întrerupe cursul prescripției, nu a fost reținută, în condițiile în care la data efectuării plății, ordinele de plată au fost însoțite de anexa în care s-au menționat facturile fiscale a căror contravaloare se achită, printre acestea nefiind menționate și cele ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.
Nici susținerea potrivit căreia introducerea cererii de chemare în judecată întemeiată pe disp. nr.OG5/2000, întrerupe cursul prescripției nu a fost reținută, dat fiind că în demersul efectuat reclamantul nu a obținut hotărâri definitive și irevocabile.
Având în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat că pentru serviciile de transport pentru care au fost emise restul facturilor fiscale pârâta nu a achitat contravaloarea acestora, instanța văzând și dispozițiile art.1073 Civ. și art. 969-970 civ. a apreciat întemeiată în parte acțiunea și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 70.214,43 euro, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. -/14.10.2006, nr.-/31.10.2006, nr.-/31.10.2006, nr.-/04.11.2006, nr.-/13.11.2006, nr.-/20.11.2006, nr.-/24.11.2006, nr.-/27.11.2006, nr.-/05.12.2006, nr.-/13.12.2006, nr.-/13.12.2006, nr.-/29.12.2006, nr.-/24.01.2007, nr.-/31.01.2007, nr.-/31.01.2007, nr.-/31.01.2007 și nr. -/31.10.2006.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, având în vedere că pretențiile acestuia au fost admise numai în parte, în temeiul art.274 alin.1 din pr.civ. pârâtul a fost obligat la plata sumei de 5789 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar.
Nu au fost incluse în cuantumul cheltuielilor de judecată sumele cuprinse în mai multe ordine de plată reprezentând plăți parțiale a facturii 94/07.05.2008 în beneficiul Societății civile de avocați și Asociații, deoarece acestea nu au fost însoțite de factura menționată sau de alte înscrisuri din care să rezulte că aceste sume au reprezentat onorariu avocat pentru acest dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta - TRANSPORT SA și pârâta - SRL, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelanta reclamanta - TRANSPORT SA a criticat sentința cu privire la greșita apreciere a instanței de fond vizând prescripția dreptului la acțiune pentru serviciile de transport pentru a căror contravaloare au fost emise facturile din perioada 13.03.2006 - 30.09.2006.
În susținerea acestui punct de vedere a invocat adresa emisă de apelanta - pârâtă la data de 31.05.2007, precum și extrasul de cont din 08.02.2007 prin care pârâta recunoaște expres valoarea debitului în valoare de 728.742,86 lei.
Întreruperea prescripției presupune concursul activ al titularului dreptului constând în voința neîndoielnică de a-și exercita dreptul sau inițiativa debitorului prin acte de voință implicită, dar neîndoielnică de a-și executa obligația față de creditor.
Debitoarea nu a contestat niciodată debitul, ci dimpotrivă a recunoscut existența datoriei, atitudinea de opunere apărând în momentul în care - TRANSPORT SA a inițiat procedurile judiciare pentru încasarea creanței.
Tot în susținerea acestui punct de vedere a invocat ordonanța nr. 4009 din 27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în temeiul OG nr.5/2001, ordonanță temporar definitivă și irevocabilă în baza căreia - TRANSPORT SA a început executarea silită.
Astfel, prin îndeplinirea unor acte de executare constând în scoaterea la licitație a unui bun care a fost adjudecat, cursul prescripției a fost întrerupt, iar faptul că pe calea acțiunii în anulare s-a desființat titlul respectiv nu prezintă relevanță sub aspectul întreruperii prescripției.
În ceea ce privește termenul de prescripție a precizat că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere la calculul termenului cele 90 de zile reprezentând termen convențional pentru plata facturilor.
Pe fond apelanta reclamantă a arătat că, recunoașterea debitului de către pârâtă și probele administrate în cauză conduc la concluzia că pretențiile sunt întemeiate.
O altă critică a sentinței se referă la cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat, instanța de fond considerând nejustificat că ordinele de plată depuse la fond nu sunt suficiente, nefiind însoțite de facturi sau un decont al cheltuielilor.
Apelanta pârâtă - SRL a criticat sentința sub aspectul greșitei soluționări a cauzei prin prisma dispozițiilor privind întreruperea termenului de prescripției.
În acest sens a arătat că în raport de dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, adresa din 16.11.2007 nu poate valora o recunoaștere a datoriei.
Apelanta pârâtă a invocat și încălcarea principiului îmbogățirii fără justă cauză în condițiile în care, urmare a executării silite desfășurate între momentul emiterii ordonanței nr. 4009/26.09.2008 și cel al admiterii cererii în anulare, reclamanta a recuperat din totalul sumei de 155.655, 80 euro suma de 120.312 euro.
În ședința din 26.02.2009 apelanta reclamantă - TRANSPORT SA a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului declarat de pârâta - SRL.
În cuprinsul întâmpinării a arătat că aspectele privind recunoașterea efectuată prin adresa din 16.11.2007 au fost dezvoltate în cuprinsul apelului și că pe lângă această adresă a invocat extrasul de cont din 08.02.2007.
Cât privește îmbogățirea fără justă cauză, a arătat că pretențiile pârâtei sunt inadmisibile în contextul în care pârâta - SRL a promovat acțiunea în anulare în urma căreia a fost desființată ordonanța, pârâta având de altfel la îndemână calea contestației la executare.
S-au depus la dosar extrasul de cont din 08.02.2007, sentința nr. 4365 din 13.03.2009 prin care s-au anulat actele de executare silită și s-a dispus întoarcerea executării, încheierea nr. 15 din 19.09.2009 prin care s-a dispus suspendarea executării sentinței nr. 4365 din 13.03.2009.
Analizând apelurile prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele.
Prin contractul nr. 175 din 05.12.2005 încheiat între - SRL în calitate de contractant și - TRANSPORT SA în calitate de subcontractant au convenit ca la comanda scrisă a contractantului subcontractantul să presteze servicii de transport intern și internațional, decontarea serviciilor de transport urmând a se face în 90 de zile calendaristice de la data primirii documentelor.
Potrivit situației anexate la acțiunea precizată reclamanta a emis pentru serviciile de transport prestate facturile: -/12.03.2006, -/14.03.2006, -/24.03.2006, -/29.03.2006, -/30.03.2006, -/31.03.2006, -/06.04.2006, -/06.04.2006,-/26.04.2006, -/02.05.2006, -/02.05.2006, -/09.05.2006, -/19.05.2006, -/23.05.2006, -/29.05.2006, -/08.06.2006, -/26.06.2006, -/25.07.2006,-/31.07.2006, -/31.07.2006, -/31.07.2006, -/02.08.2006, -/04.08.2006, -/07.08.2006, -/30.09.2006, -/14.10.2006, -/31.10.2006, -/04.11.2006, -/13.11.2006, -/20.11.2006, -/24.11.2006, -/27.11.2006, -/05.12.2006, -/13.12.2006, -/13.12.2006, -/29.12.2006, -/24.01.2007, -/31.01.2007, -/31.01.2007, -/31.01.2007, -/12.02.2007, -/15.02.2007, -/24.02.2007, -/16.03.2007, -/29.06.2006, -/31.07.2006, -/31.10.2006.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Convenția referitoare la transportul internațional de mărfuri pe șosele ( ) acțiunile derivând din transporturile supuse prezentei convenții se prescriu in termen de un an care curge de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport, ziua indicata ca punct de plecare al prescripției acțiunii nefiind cuprinsă în termen.
Alineatul 3 al articolului nr. 32 prevede că suspendarea prescripției este reglementată potrivit legii țării căreia îi aparține organul de jurisdicție sesizat și că această prevedere se aplică și în cazul întreruperii prescripției.
În legislația internă materia prescripției este reglementată de Decretul nr. 167/1958.
Întreruperea prescripției extinctive presupune modificarea cursului acesteia, constând în înlăturarea prescripției scurse înainte de apariția unei cauze întreruptive și începerea unei alte prescripții exctinctive.
Art. 16 alin 1 din Decretul 167/1958 stabilește că rescripția p. se întrerupe a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.
Cauzele de întrerupere a prescripției sunt expres prevăzute de lege și sunt limitative.
Prima cauză de întrerupere constând în recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie produce efecte întreruptive dacă recunoașterea este neîndoielnică.
În speță - TRANSPORT SA a invocat adresele emise la data de 31.05.2007 și 16.11.2007, precum și extrasul de cont din data de 08.02.2007 ca acte de recunoaștere prin care s-a întrerupt cursul prescripției dreptului de a cere plata contravalorii serviciilor de transport efectuate conform contractului nr. 175 din 05.12.2005.
Adresa din 31.05.2007 ( fila 16 dosar fond) prin care - SRL este de acord să plătească eșalonat datoria pe care o are față de - TRANSPORT SA în rate lunare de minim 10.000 euro, plătibile la sfârșitul fiecărei luni și se angajează ca, în măsura încasării sumelor restante de la clienți, să crească ratele lunare corespunzător, astfel încât datoria să fie achitată în timp cât mai scurt, nu reprezintă o recunoaștere.
Așa cum rezultă din conținutul adresei reproduse anterior - SRL recunoaște existența unei datorii pe care este de acord să o achite în rate lunare, fără indica expres despre ce datorie este vorba ( cuantumul datoriei sau izvorul acesteia mai precis contractul și facturile din care rezultă).
Adresa din 16.11.2007 ( fila 15 dosar fond) prin care - SRL propune - TRANSPORT SA eșalonarea debitului în sumă de 690.795,34 lei în rate lunare: noiembrie 2007 - 10.000 euro, decembrie 2007- 10.000 euro, ianuarie 2008 -15.000 euro, februarie 2008 - 30.000 euro, martie 2008 - 30.000, aprilie 2008 - 30.000 euro, mai 2008 - 30.000 euro, iunie 2008 - 30.000 euro și iulie 2008 - 18.175,1 euro, constituie recunoaștere întreruptivă a prescripției întrucât, este neîndoielnică - SRL precizând exact cuantumul datoriei.
xtrasul de cont nr. 4299/05.02.2007, confirmat ulterior de - SRL la data de 08.02.2007 ( filele 35 și 36 dosar recurs), prin care - TRANSPORT SA înștiințează - SRL că figurează în evidențele sale fiscale la data de 31.12.2006 cu suma de 628.742,86 lei conform facturilor -/12.03.2006, -/14.03.2006, -/24.03.2006, -/29.03.2006, -/30.03.2006, -/31.03.2006, -/06.04.2006, -/06.04.2006,-/26.04.2006, -/02.05.2006, -/02.05.2006, -/09.05.2006, -/19.05.2006, -/23.05.2006, -/29.05.2006, -/08.06.2006, -/26.06.2006, -/25.07.2006,-/31.07.2006, -/31.07.2006, -/31.07.2006, -/02.08.2006, -/04.08.2006, -/07.08.2006, -/30.09.2006, -/14.10.2006, -/31.10.2006, -/04.11.2006, -/13.11.2006, -/20.11.2006, -/24.11.2006, -/27.11.2006, -/05.12.2006, -/13.12.2006, -/13.12.2006, -/29.12.2006, -/29.06.2006, -/31.07.2006, -/31.10.2006, reprezintă recunoaștere a datoriei în sumă de 628.742,86 lei.
- TRANSPORT SA a invocat drept cauze de întrerupere a prescripției și cererea de chemare în judecată ( cererea de emitere a somației), precum și actele de executare efectuate în baza hotărârii nr. 4009 din 26.09.2007 a Tribunalului Dolj.
Cererea de chemare în judecată întrerupe cursul prescripției dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerințe: cererea să fie efectivă și cererea să fie admisă printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea ( art. 16 alin 3 - Decretul 167/1958).
În cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă( art. 17 alin 3- Decretul nr. 167/1958).
Conform art.9 alin. 1 din OG nr. 5/2001 este irevocabilă ordonanța de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă acțiune în anulare.
Ordonanța nr. 4009 din 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dolja fost desființată urmare a admiterii acțiunii în anulare prin sentința nr. 381 din 10.04.2008, astfel încât cererea de emitere a somației, deși admisă inițial nu a rămas irevocabilă fiind atacată cu acțiune în anulare.
Deci, cererea de emitere a somației admisă prin ordonanța nr. 4009 și respinsă ulterior prin sentința nr. 381 nu întrerupe cursul prescripției, nefiind îndeplinite condițiile arătate mai sus pentru ca cererea de chemare în judecată să întrerupă cursul prescripției.
Cât privește actul începător de executare această cauză de întrerupere se referă la prescripția dreptului de a cere și obține executarea silită, astfel încât nu prezintă interes sub aspectul prescripției dreptului la acțiunea privind plata contravalorii serviciilor prestate în temeiul unui contract.
În concluzie, Curtea reține drept cauze de întrerupere a prescripției doar recunoașterea făcută prin xtrasul de cont nr. 4299/05.02.2007, confirmat ulterior de - SRL la data de 08.02.2007 și adresa din 16.11.2007.
Extrasul de cont, așa cum am arătat, constituie recunoaștere a datoriilor constând în sumele înscrise în facturile nr. -/12.03.2006, -/14.03.2006, -/24.03.2006, -/29.03.2006, -/30.03.2006, -/31.03.2006, -/06.04.2006, -/06.04.2006,-/26.04.2006, -/02.05.2006, -/02.05.2006, -/09.05.2006, -/19.05.2006, -/23.05.2006, -/29.05.2006, -/08.06.2006, -/26.06.2006, -/25.07.2006,-/31.07.2006, -/31.07.2006, -/31.07.2006, -/02.08.2006, -/04.08.2006, -/07.08.2006, -/30.09.2006, -/14.10.2006, -/31.10.2006, -/04.11.2006, -/13.11.2006, -/20.11.2006, -/24.11.2006, -/27.11.2006, -/05.12.2006, -/13.12.2006, -/13.12.2006, -/29.12.2006 -/29.06.2006, -/31.07.2006, -/31.10.2006, iar adresa din 16 noiembrie 2007 constituie recunoaștere a datoriilor constând în sumele înscrise în facturile anterior precizate, precum și în facturile nr. -/24.01.2007, -/31.01.2007, -/31.01.2007, -/31.01.2007, -/12.02.2007, -/15.02.2007, -/24.02.2007, -/16.03.2007.
Pentru dreptul la acțiune referitor la suma înscrisă în cea mai veche factură nr. -/12.03.2006, termenul de prescripție de un an, calculat conform prevederilor art. 32 din și art. 101 Cod procedură civilă, cu luarea în considerare a celor 90 de zile stabilite prin contract, începe să curgă la data de 13 septembrie 2006 și se împlinește la data la 13 septembrie iunie 2007.
Ca urmare, recunoașterea făcută prin confirmarea extrasului de cont la data de 8 februarie 2007 intervenit în cursul termenului de prescripție și are ca efect curgerea unui nou termen de prescripție de un an de la data de 9 februarie 2007.
Până la împlinirea noului termen de prescripție la data de 9 februarie 2008 intervenit recunoașterea făcută prin adresa din 16.11.2007, care la rândul său a avut ca efect curgerea unui nou termen de prescripție de un an de la 17 noiembrie 2007 până la 17 noiembrie 2008.
Cum acțiunea pentru plata sumei din factura nr. -/12.03.2006 a fost promovată la data de 13 mai 2008, Curtea apreciază că a fost introdusă înlăuntrul termenului de prescripție.
Pentru facturile ulterioare, raționamentul este același, astfel încât și pentru sumele cuprinse în aceste facturi acțiunea este introdusă în termen.
În acest context în care sumele au fost recunoscute și prescripția nu a operat, Curtea constată întemeiată acțiunea.
În ceea ce privește îmbogățirea fără justă cauză, Curtea constată că în cauză nu poate fi reținută.
. fără justă cauză reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
În condițiile în care ordonanța nr. 4009/26.09.2009 a Tribunalului Dolj, titlu executoriu pus în executare, a fost desființată prin sentința nr.381/10.04.2008 a Tribunalului Dolj apelanta pârâtă are la îndemână calea întoarcerii executării, în urma căreia se restabilește situația anterioară executării.
De altfel prin sentința nr. 4365/13.03.2009 a Judecătoriei Craiovas -a dispus întoarcerea executării.
Referitor la cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, având în vedere factura nr. 94/07.05.2008 și ordinele de plată nr. 863/09.05.2008, 598/12.05.2008, 608/14.05.2008, 618/19.05.2008, 641/20.05.2008 și 659/22.05.2008, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă Curtea constată că pârâta în culpă procesuală datorează reclamantei aceste cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge apelul declarat de pârâta - cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr.3799 pronunțată la 28 octombrie 2008 de către Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de reclamanta - TRANSPORT SA cu sediul în comuna Podari, sat,-, județul D împotriva sentinței nr.3799 pronunțată la 28 octombrie 2008 de către Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința în sensul că admite acțiunea precizată.
Obligă pârâta - să plătească reclamantei - TRANSPORT SA echivalentul în lei al sumei de 85.441,37 euro reprezentând contravaloare servicii transport.
Obligă pârâta - și la plata către reclamanta - TRANSPORT SA a sumei de 18.000 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 mai 2009.
Președinte, | Judecător, Lotus Gherghină |
Grefier, |
29 Mai 2009
Red. Jud.G/04.06.2009.
Ex.4 tehnored. B/04.06.2009
Președinte:Nela OcheaJudecători:Nela Ochea, Lotus Gherghină
