Spete pretentii comerciale. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 121
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta Societatea Națională de Transport gaze "" SA Mediaș, cu sediul în loc. Mediaș, str. - -, nr.1, județul Sibiu împotriva sentinței nr. 871 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit apelanta și reclamanții intimați și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cerere și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată probatoriul epuizat și apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată la data de 6.XI.2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta "" SA Mediaș, pentru a fi obligată să-și ridice conducta de transport gaze naturale amplasată în subsolul terenului lor în suprafață de 4739, identic cu nr. 3550/3 din CF nr. 15221 a com. cad. R, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, au arătat că sunt proprietarii terenului menționat pe care l-au dobândit din anul 2001, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1542/06.09.2001, iar în vara anului 2002 pârâta a realizat o conductă de gaz metan, care traversează acest teren în diagonală, fără respectarea prev. OG nr. 60/2000 privind reglementarea activităților din sectorul gazelor naturale, nesocotindu-li-se astfel dreptul de proprietate.
Prin precizările făcute la acțiune la data de 14.04.2008 ( 189 ds. fond), reclamanții au arătat că, în cazul în care instanța va aprecia că nu este posibilă ridicarea conductei, pârâta să fie obligată să îi despăgubească, suma urmând a fi precizată după efectuarea expertizei.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 871 din 30 aprilie 2009, a admis acțiunea în parte și a obligat pârâta să le plătească reclamanților suma de 387.664 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 11.769 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin amplasarea conductei de gaz pe terenul reclamanților, acestora li s-a cauzat un prejudiciu în valoarea menționată mai sus, constând în scăderea valorii suprafeței de 2.161 teren, prin schimbarea categoriei de folosință de la teren construibil la teren arabil.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, a reiterat excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței de fond, arătând că judecătoriei din circumscripția căreia se află imobilul îi revine competența de soluționare a cauzei în primă instanță și nu tribunalului.
Pe fond, a arătat că motivarea primei instanțe este greșită, Curtea Constituțională statuând, printr-o serie de decizii că prin prev. art. 90 alin. 2) din Legea gazelor nr. 351/2004 se instituie o sarcină gratuită care grevează proprietățile afectate de capacități din domeniul gazelor naturale pe toată durata existenței acesteia.
Astfel, arată apelanta, exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-una de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ceea ce a statuat și CEDO în cauza "Mellacher și alții împotriva Austriei", 1989.
Mai arată apelanta că, prin deciziile nr. 200/2005, nr. 230/2006 și nr. 98/22007 ale Curții Constituționale, s-a stabilit că, exercitarea dreptului de uz și servitute legală este determinat de un interes general și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate în concordanță cu dispozițiile constituționale. De asemenea, Curtea Constituțională a mai stabilit că eventualele despăgubiri sunt acordate pentru "daunele aduse solului, plantațiilor și construcțiilor" la instalarea unei conducte magistrale de transport gaze naturale și nicidecum despăgubiri pentru diferența dintre valoarea de circulație a terenului înainte și după instalarea conductei.
În fine, mai arată apelanta, prima instanță nu a ținut cont nici de faptul că instalarea conductei a avut toate avizele și autorizațiile necesare, iar la data când intimații au devenit proprietari asupra acestui teren, conducta era deja instalată, asupra terenului fiind instituită o sarcină legală și nici de faptul că OG nr. 60/2000 pe care își întemeiază instanța soluția a fost abrogată prin Legea nr. 351/2004.
În ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză, apelanta arată că expertul nu a ținut cont de obiecțiunile formulate de aceasta la suplimentul raportului de expertiză, încât se impune refacerea expertizei.
Apelul este nefondat.
Astfel, în ce privește excepțiile invocate, în mod corect tribunalul a reținut că acestuia îi revine competența materială și teritorială de a soluționa pricina, competența materială fiind atrasă, potrivit disp. art. 2 pct. 1 lit. a) Cod proc. civ. atât de primul capăt de cerere al cărui obiect nu este evaluabil în bani, cât și de cel de-al doilea, al cărui valoare depășește suma de 100.000 lei, iar competența teritorială fiind dată de disp. art. 13 Cod proc. civ.
Și în ce privește fondul litigiului, sentința tribunalului este legală și temeinică.
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, la data amplasării conductei era în vigoare OG nr. 60/2000 privind reglementarea activității din sectorul gazelor naturale care, în art. 76 alin. 1) stipulează că "drepturile de uz și de servitute asupra terenurilor proprietate privată se stabilesc prin acord între proprietarul terenului și concesionar, cu precizarea duratei, conținutului, a condițiilor și limitelor de exercitare, precum și a despăgubirilor și indemnizației acordate proprietarului".
În caz de nerealizare a acordului prev. la alin. 1), se stipulează la alin. 2) al aceluiași articol, la cererea concesionarului, va decide instanța judecătorească competentă, hotărârea acesteia constituind titlu executoriu pentru drepturile prev. la alin. 1).
De asemenea, potrivit art. 80 lit. b) din OG nr. 60/2000, concesionarul are obligația să obțină, printre altele, și acordurile prevăzute de lege pentru realizarea obiectivului, iar la lit. c) al aceluiași articol se prevede obligativitatea concesionarului de a-i despăgubi pe proprietarii terenurilor și titularii activităților afectate de drepturile prev. la art. 70) pentru prejudiciile cauzate acestora prin exercitarea drepturilor respective.
În speță, este de necontestat faptul că pârâta nu a cerut acordul proprietarului terenului pentru stabilirea unui drept de uz sau servitute și chiar dacă reclamanții nu erau proprietarii terenului în momentul când trebuia cerut acest acord, dreptul de a fi despăgubiți potrivit disp. art. 80 lit. c) din OG nr. 60/2000 li s-a transmis odată cu transmiterea dreptului de proprietate de către foștii proprietari.
Prin urmare nu poate fi reținută critica pârâtei în ce privește faptul că potrivit art. 90 alin. 2) din Legea nr. 351/2004, exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietății afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, la data amplasării conductei (în anul 2002) era în vigoare OG nr. 60/2000 iar, pe de altă parte, chiar dacă s-ar aplica Legea nr. 351/2004 și aceasta prevede la art. 91), astfel de despăgubiri.
De asemenea, nu poate fi reținută nici critica referitoare la faptul că la data când reclamanții intimați au devenit proprietari conducta era deja instalată, din considerentele expuse mai sus.
Cât privește jurisprudența CEDO invocată de apelantă, soluțiile date în spețele respective nu vin în sprijinul apărării pârâtei că ar avea un drept de folosință gratuit și servitute gratuit, în acele cauze stabilindu-se că imobilele nu au fost expropriate și că proprietarii lor puteau să le folosească, ceea ce este valabil și în speța de față, dar acest lucru nu înseamnă că proprietarii fondului aservit nu ar avea dreptul să fie despăgubiți pentru prejudiciile cauzate lor prin exercitarea drepturilor de către cei care folosesc fondul aservit.
De altfel, chiar apelanta, prin invocarea deciziilor Curții Constituționale, recunoaște că proprietarii imobilelor afectate au dreptul la despăgubiri pentru "daunele aduse solului, plantațiilor și construcțiilor", expertul desemnat în cauză stabilind nivelul acestora la suma de 387.664 lei, modalitate de determinare contestată, e adevărat, de către apelantă, care a invocat faptul că despăgubirile se acordă conform Legii nr. 351/2004, art. 91.
Urmare acestor obiecțiuni, expertul a întocmit un supliment la raportul de expertiză, concluzionând, în mod legal că, criteriile enumerate la art. 91 nu se referă la realizarea investițiilor, ci numai la pagubele produse proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii și că, chiar și pentru aceste operații, bunurile imobile afectate se despăgubesc la valoarea de circulație (art. 91 alin. 1) lit. c din Legea nr. 351/2004).
Față de cele expuse mai sus și cum nici alte motive pentru desființarea sentinței nu au fost reținute, instanța, în baza art. 296 Cod proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Societatea Națională de Transport Gaze "" SA Mediaș, cu sediul în loc. Mediaș, str. - -, nr.1, județul Sibiu împotriva sentinței nr. 871 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. NV
Jud.
Tehnored. MM
5 ex. - 13.11.09
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Artene Doina
