Spete pretentii comerciale. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 122
Ședința publică din 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
GREFIER: -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta A împotriva sentinței comerciale nr. 188 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată Compania de A
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanta intimată consilier juridic, lipsă fiind pârâta apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că la 18 iunie 2009, prin registratura instanței, societatea intimată a depus întâmpinare, iar la 23 iunie 2009 apelanta o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător, solicitare la care reprezentanta intimatei arată că se opune.
Curtea, din oficiu, în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 din Codul d e procedură civilă, văzând că pentru termenul de astăzi societatea apelantă nu a făcut dovada achitării taxelor judiciare astfel cum s-a stabilit prin rezoluție și cum aceasta a fost citată, invocă excepția de netimbrare, pe care o pune în discuția părții prezente.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției de netimbrare și anularea cererii de apel, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 188 din 10 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantei Compania de A și a obligat pârâta A să-i plătească suma de 480.249,53 lei, din care 357.372,47 lei reprezintă contravaloarea facturilor fiscale achitate de societatea reclamantă pârâtei, iar suma de 122.877,06 lei reprezintă penalități de întârziere, precum și 7.994,02 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea introductivă reclamanta Compania de Aac hemat în judecată pârâta A solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 480.249,53 lei, arătând în motivare că prin contractul nr. 4/31.01.2006 aceasta s-a obligat ca în termen de 157 de zile de la data semnării convenției să furnizeze și să monteze instalații de tratare a apei în localitățile și, termen care nu a fost respectat, și cu toate că s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului acest lucru nu s-a reușit.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția de prematuritate în condițiile art. 7201din Codul d e procedură civilă, întrucât în baza procesului-verbal de conciliere din 18 aprilie 2007 între părți a luat naștere un nou raport juridic, cu noi obligații. Cu privire la fondul litigiului a arătat că îndeplinirea obligațiilor sale contractuale a fost condiționată de respectarea unor alte termene de către societățile care-i furnizau diverse materiale pentru această lucrare, societăți care, la rândul lor, nu și-au respectat propriile obligații, aceste evenimente obiective fiind aduse la cunoștința reclamantei.
Din ansamblul probelor administrate în cauză tribunalul a reținut că reclamanta, în calitate de achizitor, a încheiat cu pârâta, în calitate de furnizor, contractul nr. 4/31.01.2006 având ca obiect furnizarea și montarea instalațiilor de tratare a apei în localitățile și contra sumei de 368.321,66 lei, termenul stabilit prin art. 3 pct. 1 fiind de maxim 157 de zile de la data semnării convenției. Acest contract a avut la bază caietul de sarcini, unde au fost specificate caracteristicile apei tratate, introdusă în rețeaua de distribuție, raportat la Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, fiind menționat și necesarul de tratată pentru ambele localități, respectiv 12 mc/ Prin procesul-verbal de conciliere pârâta s-a obligat ca până la 30 aprilie 2007 să pună în funcțiune instalația de clorinare și filtrare la de și, până la 18 iunie 2007 să finalizeze și să predea lucrările reclamantei în ceea ce privește de și până la 18 iulie 2007 să finalizeze și să predea, aceleiași părți, lucrările la de, însă aceste termene nu au fost respectate.
Raportat la obiectul complex al dosarului au fost administrate, atât proba cu expertiza tehnică a instalațiilor, cât și expertiza în specialitatea chimie - analizarea apei, cu cele 11 obiective cuprinse în încheierea din 22 octombrie 2007.
Din raportul de expertiză privind instalațiile efectuate în cauză de pârâtă a rezultat că tehnologia propusă de aceasta nu este avantajoasă din punct de vedere tehnic, deoarece nu duce la realizarea produsului final al stației de tratare, respectiv de calitate superioară care să respecte condițiile impuse de Legea nr. 458/2002, în timpul probelor tehnologice filtrul 2-1 înfundându-se de mai multe ori și dereglând funcționarea instalației. Expertul a apreciat că se impune montarea unui filtru de volum și capacitate mai M, întrucât capacitatea filtrului existent este prea mică, viteza de filtrare putând fi lămurită atât înainte de ofertare, cât și prin oferta depusă, elementele componente ale instalației de tratare fiind parțial nefuncționale, cauza principală a nefuncționării instalației constând în aceea că apa tratată nu îndeplinește condițiile impuse de actul normativ menționat. De asemenea, specialistul a mai apreciat că în cauză ar fi fost necesară elaborarea unui proiect tehnic pentru cele două stații de tratare, executat de un institut de proiectări cu agrementare pentru acest gen de instalații, concluzii care au fost menținute și prin răspunsul la obiecțiunile părților.
Din cealaltă lucrare tehnică în specialitatea chimie - analizarea apei s-a reținut că debitul de captare a fost mai M decât debitul de tratare la ambele localități, diferența de debit față de caietul de sarcini determinând scăderea timpului de reacție, iar debitul este un factor esențial în efectuarea lucrării contractate de pârâtă. Experta a mai precizat că se impunea efectuarea analizelor și de un alt laborator de specialitate acreditat conform legii, și că caietul de sarcini nu specifică existența și a altor poluenți în apa brută, respectiv, și, care conform literaturii de specialitate au efecte negative în procesul de tratare.
Prin suplimentul la raportul de expertiză s-a menționat că buletinele de analiză cuprinse în caietul de sarcini nu corespund în totalitate cu starea de fapt din teren, aceleași buletine de analiză efectuate de reclamantă pentru localitatea cuprind valori diferite ale parametrilor de la o probă la alta, unele rezultate având valori mai mari față de cele maxime impuse prin caietul de sarcini. S-a apreciat că dacă apa brută diferă de cea din caietul de sarcini, lipsind anumiți poluenți, a căror prezență a fost detectată de executantul lucrării în timpul probelor tehnologice, impactul asupra efectuării lucrării poate fi dezavantajos, variațiile mari ale poluenților trebuiau menționate în caietul de sarcini, la sunt variații mari la fier și mangan, la fel și la, iar monitorizarea făcută de reclamantă nu este conform legislației în vigoare, deoarece nu este acreditată, nici buletinele de analiză nefiind întocmite cu respectarea prevederilor legale tocmai din acest motiv.
Neexistând experți în domeniul analizei apei pentru a se putea dispune efectuarea unei contraexpertize de către trei experți, probă solicitată de reclamantă, s-a apelat la un specialist din domeniu chimie - analiza apei, din lucrarea căruia prima instanță a reținut că la de, sub aspect tehnologic, apa nu este tratată, deoarece filtrul nu funcționează, fiind inutilă și dozarea reactivilor de tratare, populația fiind atenționată să nu utilizeze apa în scop potabil, ci doar în scop menajer, situație asemănătoare și la de. Pentru ambele uzine specialistul a concluzionat că obiectivele nu funcționează ca stații de tratare, ci doar de captare a apei brute și de pompare a apei clorinate în rețelele de distribuție, nefiind întrunite condițiile de calitate a apei tratate solicitate prin caietul de sarcini nr. 6675/3.08.2005. Cu privire la legătura dintre debitul de captare și cel de tratare, tot el a concluzionat că pârâta are posibilitatea tehnică, dar și obligația, de a pune în funcțiune instalațiile de tratare la debitul de 12 mc/h, nici mai mult, nici mai puțin, debitul de captare neavând nicio influență asupra procesului de tratare, cu condiția să nu fie mai mic de 12 mc/ În ceea ce privește problema debitului s-a menționat că aceasta nu are relevanță în litigiu, exceptând situația în care dimensionarea instalației s-a făcut necorespunzător. Motivul pentru care cele două stații de tratare nu funcționează la parametrii proiectați nu ține de calitatea apei brute și nici de metoda de tratare propusă, ci de alegerea echipamentului de filtrare, care fie nu este compatibil cu procesele de filtrare ale precipitatelor de fier și mangan, fie a fost dimensionat necorespunzător. Specialistul a apreciat că caietul de sarcini a fost corect întocmit și oferă toate informațiile necesare proiectării, pentru ambele locații impunându-se utilizarea filtrelor sub presiune, pârâta nepunând la dispoziția expertului cărțile tehnice ale utilajelor.
Cu privire la obiectivul nr. 7, dacă buletinele de analiză cuprinse în caietul de sarcini sunt întocmite cu respectarea Legii nr. 458/2002 și dacă aceste buletine corespund cu starea de fapt din teren, raportat la susținerile pârâtei că s-au prezentat elemente nereale în caietul de sarcini, specialistul a menționat că fiecare operator de sistem de alimentare cu are obligația automonitorizării calității apei furnizate, suplimentar făcându-se verificări periodice prin sondaj de către direcția sanitară, care răspunde de calitatea apei potabile, astfel că buletinele de analiză emise de reclamantă sunt întocmite cu respectarea legislației, iar dacă pe parcursul efectuării probelor tehnologice au apărut suspiciuni privind calitatea apei brute, măsura corectă era efectuarea de analize de către un laborator neutru. În ceea ce privește variațiile mari ale calității apei brute a arătat că procesul tehnologic automatizat, cum este cel în litigiu, permite adaptarea lui la variații de debit și calitate, dacă acestea nu sunt foarte mari. În final, specialistul a concluzionat că ambele stații de tratare sunt complet nefuncționale, neexistând niciun buletin de analiză care să ateste calitatea apei tratate de pârâtă, motiv pentru care nu s-a putut face nici recepția lucrării, iar cauza probabilă pentru nefuncționarea instalațiilor o constituie echipamentul de filtrare, care fie nu este recomandat pentru reținerea precipitatelor de fier și mangan, fie este subdimensionat, fiind posibil ca ambele cauze să conducă la randamentul scăzut al instalațiilor.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză tribunalul a reținut că lucrările au fost abandonate de societatea pârâtă din luna iunie 2007, însă în proporție de peste 90% instalația era realizată, dar scopul contractului nu a fost atins, deoarece apa nu este potabilă, instalațiile nefiind nefuncționale în ambele localități, existând diferențe între caracteristicile din caietul de sarcini și caracteristicile apei în teren. Experții au concluzionat că răspunderea pentru punerea în funcțiune a instalațiilor de tratare la parametrii care să asigure calitatea apei tratate conform indicatorilor din caietul de sarcini aparține în totalitate societății pârâte, care a ales tehnologiile de tratare și a dimensionat echipamentele ce compun aceste instalații. Raportat la starea de fapt mai sus descrisă a reieșit că ambele stații de tratare sunt în prezent nefuncționale tehnologic, apa nu este tratată deoarece filtrarea nu funcționează, fiind inutilă și dozarea reactivilor de tratare. În plus, populația a fost atenționată să nu utilizeze apa în scop potabil, ci doar menajer, pârâta fiind partea care nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, apa neîntrunind condițiile prevăzute de Legea nr. 485/2002, modificată.
Împotriva acestei sentinței a declarat, în termen legal, apel pârâta A, solicitând, în temeiul art. 297 alin. 1 teza întâi din Codul d e procedură civilă, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe având în vedere că tribunalul a soluționat cauza fără a înlătura motivat apărările sale, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Prima instanță a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost ea formulată, fără a arăta, în considerente, argumentele de fapt și de drept care au format convingerea sa, precum și cele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtei apelante, judecătorul nefăcând altceva decât să "rețină" aspectele menționate în rapoartele de expertiză, fără a filtra în niciun fel aceste afirmații, ignorând în totalitate obligația de a analiza, de a cântări, susținerile părților, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Din lecturarea sentinței tribunalului este lesne de observat că instanța de fond nu a înlăturat motivat argumentele formulate de societatea pârâtă în combaterea pretențiilor reclamantei, limitându-se la a conchide, lapidar, în urma expunerii concluziilor rapoartelor de expertiză administrate în cauză, că apelanta nu și-a respectat obligațiile contractuale și, în consecință, că în temeiul art. 969 din Codul civil se impune admiterea cererii de chemare în judecată. Atât în întâmpinare, cât și prin concluziile scrise depuse la ultimul termen de judecată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă având în vedere că reclamanta a cerut restituirea sumelor de bani primite în temeiul contractului de prestări-servicii, invocând neîndeplinirea obligațiilor contractuale conform caietului de sarcini, fără însă a solicita rezilierea convenției în baza căruia s-au desfășurat lucrări și s-au emis facturi, ceea ce echivalează cu îmbogățirea ei fără justă cauză, întrucât deși contractul rămâne în vigoare, iar pârâta și-a îndeplinit obligațiile cuprinse în acesta, reclamanta, practic, beneficiază cu titlu gratuit de munca sa. Contractul, în vigoare de altfel, a specificat plata unui preț ca și contraprestație pentru serviciile prestate, așa încât, paradoxal, deși convenția a rămas valabil încheiat, munca pârâtei nu a fost în niciun fel plătită.
Articolul 261 alin. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă statuează că hotărârea se dă în numele legii și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel, lipsa motivării hotărârii este echivalentă cu necercetarea fondului cauzei, atrăgând nulitatea hotărârii și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Potrivit doctrinei, motivele de fapt și de drept la care se referă articolul citat sunt elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv. Motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă.
Apelanta consideră că din examinarea considerentelor sentinței tribunalului rezultă că instanța a admis acțiunea reclamantei fără a motiva în vreun fel respingerea apărărilor sale. În jurisprudența dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenție, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă respectivele observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod concret examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (cauza Albina împotriva României, cauza Virgil împotriva României, cauza Dumireu împotriva României). Dacă obligația judecătorului de a-și motiva deciziile impusă de art. 6 din Convenție instanțelor naționale nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, este lesne de observat că în speță instanța nu a argumentat deloc apărările pertinente invocate de pârâtă în combaterea pretențiilor reclamantei. Cum dispozițiile art. 261 alin. 1 din Codul d e procedură civilă au caracter imperativ, iar încălcarea lor este sancționată cu nulitatea actului procedural însuși, în condițiile art. 105 alin. 2 din același cod, urmează că înlăturarea consecințelor acestei încălcări nu se poate face altfel decât prin admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În drept a invocat art. 261 alin. 1, art. 282 și următ. art. 297 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Intimata Compania de A, legal citată, s-a prezentat la dezbateri și a formulat întâmpinare (filele 9-11), prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii tribunalului ca fiind temeinică și legală, motivele invocate de societatea apelantă nefiind de natură a duce la desființarea sentinței tribunalului, care a reținut corect starea de fapt și de drept descrisă prin acțiunea introductivă.
În esență, reclamanta intimată a arătat că deși prin contractul nr. 4/31.01.2006 apelanta s-a obligat ca în termen de 157 de zile de la data semnării convenției să furnizeze și să monteze instalații de tratare a apei în localitățile și, acest termen nu a fost respectat, pârâta abandonând lucrările, instalațiile din cele două localități nefiind funcționale. Din probele de la dosar rezultă fără putință de tăgadă că vina exclusivă pentru nerespectarea obligațiilor contractuale îi revine apelantei, care a propus o soluție tehnică greșită, ce nu dă rezultatele necesare pentru ca apa să fie potabilă. De altfel, din depozițiile martorilor a rezultat că pârâta nu are experiență în acest domeniu, fiind doar importator de instalații, neputând prezenta dovezi că a propus și montat instalații similare de tratare a apei și care să aibă ca rezultat potabilizarea apei. De asemenea, apelul formulat nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, conform art. 287 alin. 1 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, precum și dovezile invocate în susținerea cererii (pct. 4), societatea pârâtă rezumându-se la simple afirmații de genul că apărările sale nu ar fi fost înlăturate motivat și că nu s-ar fi soluționat fondul cauzei, critici neîntemeiate.
Întrucât pentru termenul de judecată de astăzi, deși pârâta apelantă a fost citată, atât la sediul procedural ales, cât și la sediul social trecut în petiție, cu mențiunea timbrării apelului, sub sancțiunea anulării cererii, aceasta nu s-a conformat obligației legale ce-i revenea, nefăcând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 3995 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de netimbrare cu privire la care reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997, modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea cererii. Prevederi similare sunt cuprinse și în art. 9 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale - art. 2 lit. g), raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, modificată, și art. 3 alin. 2 din nr.OG 32/1995, modificată - apelul societății pârâte trebuia timbrat cu suma de 3995 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Apelanta nu s-a conformat obligației legale ce-i revenea, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxelor judiciare datorate, astfel că, raportat la textele de lege mai sus citate, Curtea va dispune anularea apelului ca netimbrat, conform dispozitivului, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Cu toate că partea a formulat o cerere de amânare a judecății în vederea angajării unui apărător, Curtea apreciază că, în condițiile în care reprezentanta intimatei s-a opus acestei solicitări, iar din oficiu, în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 din Codul d e procedură civilă, s-a invocat excepția de netimbrare a cererii, ceea ce determină ca instanța să nu fie legal învestită, timbrarea căii de atac primând față de orice altă chestiune prealabilă, încuviințarea amânării solicitate nu era posibilă întrucât instanța nu poate să pună în discuția părților alte probleme legate de judecarea cauzei deduse ei spre soluționare, înainte de a fi plătite taxele de timbru.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâta, cu sediul în loc. A,--7, jud. A și sediul procedural ales în loc. A, str. -, nr. 19,. 1, jud. A la av., împotriva sentinței comerciale nr. 188 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată Compania de A, cu sediul în loc. A,--4, jud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /07.07.2009
Dact. /08.07.2009 - 4 ex.
Emis 2 com.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
