Spete pretentii comerciale. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 123
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
Grefier -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 16 aprilie 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată și care face parte integrantă din prezenta decizie privind apelul formulat de reclamanta - SRL C, prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ C, împotriva sentinței nr.3987 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (nr.format vechi 5018/COM/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă - și SRL NOI.
Deliberând,
CURT EA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.3987 din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SRL C, prin lichidator INSOLVENȚĂ
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, la data de 20.07.2006, - SRL, prin lichidator - SA, chemat în judecată pârâta - ȘI SRL, solicitând instanței să fie obligată la plata creanței în sumă de 165.874,91 RON ( 1.658.749.147 ROL ).
S-a constatat că între părți s-au derulat relații comerciale, conform facturilor nr. -/18.06.2003, nr. -/24.06.2003, nr. -/27.06.2003, nr. -/08.07.2003, nr.-/19.07.2003, nr -/11.08.2003, nr. -/29.08.2003, nr. -/07.09.2003, nr. -/24.10.2003, nr. -/31.10.2003, nr.. -/03.11.2003, nr. -/17.03.2004, iar în cadrul acestor relații reclamanta a furnizat bunuri pârâtei, acesteia revenindu-i obligația de plată.
Analizând facturile nr. -/18.06.2003, -/24.06.2003, -/27.06.2003, -/08.07.2003, și -/19.07.2003, în raport de data depunerii acțiunii, 20.07.2006, instanța a constatat prescris dreptul de a cere realizarea creanței.
În ceea ce privește celelalte facturi, s-au avut în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză susținându-se că din acestea rezultă că, în general, plata facturilor a fost făcută de către debitoare la data remiterii bunurilor, banii fiind încasați de șoferii care asigurau transportul, fără a emite chitanță, conform indicațiilor primite de la contabilitatea debitoarei.
S-a reținut că martorii audiați au recunoscut că au încasat contravaloarea facturilor menționate în cererea introductivă și că au predat banii serviciului contabilitate al recurentei, astfel încât s-a făcut dovada plății.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta criticând-o ca netemeinică și nelegală, în raport de următoarele considerente: instanța a reținut în mod incorect faptul că s-a prescris dreptul de a cere realizarea creanței, întrucât cursul prescripției s-a suspendat pe durata când reclamanta a efectuat demersuri în vederea recuperării creanței, materializate în: notificarea de conciliere nr.1534/26.09.2005 și cererea pentru emiterea somației de plată ce a constituit obiectul dosarului nr.1194/COM/2005 al Tribunalului Dolj; s-a reținut greșit că s-a dovedit de către pârâtă achitarea debitului cu declarațiile martorilor audiați în cauză, întrucât aceste declarații sunt neconcludente; nu s-a avut în vedere că și în cazul în care plata se face în numerar trebuie să existe documente justificative care să ateste că banii au ieșit din casieria intimatei.
La data de 14.01.2008, intimata pârâtă a depus o întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului.
A susținut că pentru neînregistrarea actelor ce atestau efectuarea plății se impune să se încerce responsabilizarea persoanelor care nu au făcut înregistrarea acestora.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 30.01.2008, instanța a admis cererea formulată de către reprezentantul apelantei reclamante privind efectuarea unei expertize contabile, expertul urmând a verifica dacă în contabilitatea intimatei pârâte sunt evidențiate sau nu sumele de bani și dacă există documente justificative care să ateste că au fost efectuate aceste plăți.
Raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert contabil, a fost depus la dosar la data de 09.04.2008.
Analizând actele și lucrările cauzei, în raport de motivele de apel formulate și dispozițiile legale invocate, Curtea reține că apelul este fondat.
Așa cum s-a constatat prin raportul de expertiză efectuat în cauză și cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în baza relațiilor comerciale existente între apelanta reclamantă - SRL C, în calitate de furnizor și intimata pârâtă - ȘI SRL NOI, în calitate de client, în perioada 18.06.2003 - 17.03.2004 reclamanta a livrat pârâtei mărfuri în valoare de 1.658.749.167 lei, care nu au fost achitate.
Instanța de fond a fost sesizată cu acțiunea în pretenții la data de 13.07.2006, astfel încât a reținut corect ca fiind prescris dreptul de a cere realizarea creanței pentru facturile fiscale nr.-/18.06.2003; -/24.06.2003; -/27.06.2003; -/08.07.2003.
Față de dispozițiile imperative ale art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 conform cărora dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege și față de împrejurarea că reclamanta nu și-a valorificat în intervalul de timp de 3 ani, stabilit prin art.3 din același act normativ, pretinsele sale drepturi, instanța de fond a constatat corect că a pierdut posibilitatea de obține concursul organelor de justiție pentru realizarea lor, dreptul la acțiune al reclamantei fiind considerat stins prin prescripție extinctivă.
Demersurile făcute de către reclamantă în vederea recuperării creanței nu se înscriu printre cele expres prevăzute de art.13 din Decretul nr.167/1958 ca fiind de natură să suspende cursul prescripției.
De asemenea, nu se poate considera nici că prescripția a fost întreruptă prin introducerea cererii pentru emiterea somației de plată, întrucât, potrivit art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958 " prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent".
În privința facturilor nr. -/19.07.2003; -/11.08.2003; -/29.08.2003;-/01.07.2003;-/24.10.2003;-/31.10.2003; -/03.11.2003; -/17.03.2004, în valoare totală de -,3110 lei RON, se constată că, așa cum s-a reținut și prin raportul de expertiză, mărfurile menționate în aceste facturi au fost livrate pârâtei de către reclamantă.
Cum pârâta nu justifică nedecontarea mărfii livrate, din moment ce a acceptat facturile și nu a formulat obiecțiuni privind cantitatea și calitatea mărfii, se constată întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la c/valoarea mărfurilor menționate în aceste facturi.
Se apreciază ca întemeiate criticile apelantei referitoare la reținerea de către instanța de fond a faptului că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt de natură a face dovada îndeplinirii de către pârâtă, în calitate de cumpărător, a obligației de a plăti prețul, obligație prevăzută de art.1361 Cod civil.
Depozițiile martorilor nu pot fi reținute în condițiile în care, așa cum a constatat expertul contabil, pârâta nu a justificat plata prin depunerea la dosar a chitanțelor emise de către reclamantă conform Regulamentului Operațiunilor de casă, aprobat prin Decretul nr.209/1991 sau a oricărui alt înscris prin care să facă dovada achitării vreunei sume de bani.
Prin urmare, față de considerentele expuse mai sus, potrivit dispozițiilor art.296 Cod pr. civilă, se va admite apelul și se va schimba sentința, în sensul că se va admite în parte acțiunea, urmând a fi obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 118.157,3110 lei RON, reprezentând c/valoare marfă livrată cu facturile fiscale nr.-/19.07.2003, în valoare de 223.698.580; nr.-/11.08.2003, în valoare de 15.482.733; nr.-/29.08.2003, în valoare de 181.397.650; nr.-/01.07.2003, în valoare de 8.812.437; nr.-/24.10.2003, în valoare de 95.417.770; nr.-/31.10.2003,în valoare de 444.475.472; nr.-/03.11.2003, în valoare de 47.991.748 și nr.-/17.03.2004, în valoare de 173.109.157.
Conform art.43 Cod comercial, va fi obligată pârâta la plata dobânzilor legale aferente, calculate de la data scadenței fiecăreia dintre facturile fiscale menționate mai sus și până la data achitării integrale a debitului.
Potrivit art.274 Cod pr. civilă, va fi obligată pârâta la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta - SRL C prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ C, cu sediul în C, nr.30,.1, Județul D, împotriva sentinței nr.3987 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (nr.format vechi 5018/COM/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă - ȘI SRL NOI. cu sediul în Noi, Județul
Schimbă sentința nr. 3987/ 20.09.2007 a Tribunalului Dolj, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, prin lichidator judiciar - SA, în contradictoriu cu pârâta - ȘI SRL.
Obligă pârâta - ȘI SRL NOI către reclamanta - SRL C la plata sumei de 118.157,3110 lei RON contravaloare marfă, cu dobânda legală aferentă calculată de la data scadenței și până la data achitării integrale a debitului și la 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
Red.DL/4 ex.
Jud.fond.
Tehnored.MP/23.05.2008
24 Aprilie 2008
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Doina Lupea
