Spete pretentii comerciale. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.124
Sedinta publica din 06.03.2009
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea apelului formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM M, împotriva sentintei comerciale nr.7738/07.06.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - CONSTRUCTORUL SRL și intimata chemată în garanție SERVICIUL DE AMBULANȚĂ
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 20.02.2009, apoi la 27.02.2009 și apoi la 06.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la 16 august 2006 pe rolul Tribunalului București -Secția a VI a Comercială, reclamanta - CONSTRUCTORUL SRL cu sediul în B a chemat-o în judecată pe pârâta SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM M, cu sediul în com. M, Județ I, solicitând ca instanța să o oblige pe pârâtă la plată sumelor 99.990,43 lei cu titlu de contravaloare lucrări de construcții și reparații, sumă actualizată cu dobânda legală până la achitarea integrală a debitului și de 29.354,65 lei cu titlu de dobândă legală aferentă sumei datorate, calculată pentru perioada aprilie 2004 - iulie 2006. A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de executant, a efectuat din ordinul președintelui Consiliului Județean I lucrări de construcții și reparații constând în zugrăveli, vopsitorii, montat de gresii și faianță, instalații sanitare electrice și tehnice, operațiuni de montare a centralei tehnice, a corpurilor de încălzire a obiectelor sanitare și a corpurilor de iluminat la Obiectivul de Consum M unde-și desfășoară activitatea Stația de Salvare M, Dispensarul Uman M, Farmacia M, Poșta M și Cabinetul Stomatologic
A arătat că dispoziția de executare lucrărilor a fost determinată de existența unei reclamații privind condițiile insalubre în care se desfășura serviciul sanitar, reclamație ce a determinat și realizarea unor emisiuni de televiziune și a unor articole în presa scrisă, că lucrările au fost începute la 14 ianuarie 2004 și au fost finalizate în luna martie a aceluiași an, valoarea totală la care s-au ridicat fiind de 128.834,43 lei.
A mai arătat că la 1 martie 2004 a înaintat către documentația cu lucrările executate și că la 29 martie 2004 directorul Stației de Salvare M, reprezentantul Cabinetului Stomatologic M și reprezentantul Oficiului Poștal M au semnat și ștampilat procesul verbal de recepție a lucrărilor, semnarea reprezentând conform articolului 17 din Legea nr.10/1995 certificarea realizării lucrărilor pe baza examinării lor nemijlocite.
În ce privește Serviciul de Ambulanță I, a arătat că este titulara unui contract de închiriere încheiat cu de Consum M pe o durată de 2 ani, cu începere de la 1 decembrie 2002 și prelungit prin acordul părților în aceleași condiții contractuale.
Dat fiind contactul permanent pe care reclamanta l-a avut cu specialiști din cadrul cooperativei pârâte, reclamanta și-a exprimat nedumerirea în legătură cu nerecunoașterea de către pârâtă a obligației la plata materialelor și a muncii prestate, cu atât mai mult cu cât la 12 februarie 2004 a fost predată reprezentantului stației de salvare centrala termică în stare de funcționare, acesta fiind instruit în vederea exploatării ei.
A subliniat și faptul că încă din anul 2001 a depus către - SUD SA o cerere de abonament în vederea furnizării gazelor naturale în favoarea pârâtei, ceea ce denotă angajamentul ferm și o dispoziție clară de executare a lucrărilor în beneficiul pârâtei.
A invocat dispozițiile articolului 1486 cod civil și a detaliat repetatele încercări de conciliere prealabilă cu pârâta, în conformitate cu dispozițiile articolului 7201Cod procedură civilă, susținând că acestea au rămas fără rezultat.
A invocat și prevederile articolului 484, 493 și 494 Cod civil și a arătat că a învestit instanța cu o acțiune bazată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, fiind pe deplin îndeplinite atât condițiile materiale cât și condițiile juridice pentru admiterea acestei acțiuni.
În ce privește condițiile materiale, a arătat că în cauză pârâta și-a mărit în mod considerabil patrimoniul prin îmbunătățirea obiectivului ca urmare a efectuării lucrărilor de construcții și amenajări întreprinse de reclamantă, că reclamanta și-a micșorat patrimoniul ca o consecință a măririi patrimoniului pârâtei, prin suportarea tuturor cheltuielilor directe și indirecte necesitate de lucrările sus amintite și că între sporirea patrimoniului pârâtei și diminuarea patrimoniului reclamantei există o legătură, în sensul că dezechilibrul patrimonial este efectul unei cauze unice, respectiv efectuarea lucrărilor de construcții și amenajări.
În ce privește condițiile juridice, a susținut că în speță lipsește o cauză legitimă a măririi patrimoniului pârâtei în detrimentul patrimoniului reclamantei, întrucât pârâta nu poate invoca nici un temei legal contractual sau legat de o hotărâre judecătorească. A invocat și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite, subliniind incidența dispozițiilor articolului 992 și 994 Cod civil.
Cererea este întemeiată în drept și pe dispozițiile articolului 1073 și 1001 Cod civil, pe dispozițiile articolului 112 Cod procedură civilă.
La 5 octombrie 2006, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Serviciului de Ambulanță I, a Cabinetului Stomatologic Dr. Făgăraș și a Companiei Naționale Poșta Română SA - prin Direcția Regională B, solicitând ca, în cazul admiterii cererii reclamantei, chemații în garanție să achite contravaloarea lucrărilor de construcții și reparații aferente locurilor unde își desfășoară activitatea.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că este proprietara spațiului unde își desfășoară activitatea Stația de Salvare, Dispensarul Uman, Farmacia,Poșta și Cabinetul Stomatologic, că a încheiat împreună cu Serviciul de Ambulanță I contractul de închiriere nr. 315 din 20 decembrie 2002, având ca obiect folosința spațiului din cadrul Complexului Comercial Măgurele unde își desfășoară activitatea stația de Salvare A invocat încheierea contractului nr.122 din 30 aprilie 2003 cu Cabinetul Stomatologic Dr. Făgăraș - și încheierea contractului nr. 135 din 19 iunie 2001 și a actului adițional nr. 3 cu Compania Națională Poșta Română SA prin Direcția Regională de Poștă B, aceste din urmă contracte vizând tot folosința spațiului aferent activității din cadrul aceluiași complex comercial.
A invocat prevederile articolului 17 -19 din cele trei contracte și a susținut că nici unul dintre chemații în garanție nu le-a respectat, semnând procesul-verbal de recepție din 29 martie 2004 întocmit de reclamantă pentru lucrări de construcții și reparații care nu au fost solicitate de către pârâta și fără consimțământul acesteia.
Privitor la lucrările de construcții și reparații, a arătat că la 14 ianuarie 2004 a aflat de demararea acestora, deși pârâta nu le-a solicitat și că la 15 ianuarie 2004 a sesizat Direcția de Sănătate Publică a Județului I - Serviciul de Ambulanță M despre aceste lucrări, atenționând că acestea nu sunt solicitate de pârâtă, că nu vor fi achitate din fondurile pârâtei, că atitudinea Serviciului de Ambulanță M vine în contradicție cu dispozițiile articolului 17-19 din contractul de închiriere și că este nejustificată întrucât spațiul închiriat a fost dotat corespunzător, altfel autorizarea de funcționare pentru activități cu specific medical nu ar fi fost acordată.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 60-63 Cod procedură civilă.
Tot la 5 octombrie 2006 pârâta a formulat și întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea de esență că reclamanta nu poate dovedi o comandă fermă de efectuare a lucrărilor materializată într-un contract semnat cu pârâta sau cu chiriașii pârâtei, nici măcar cu Consiliul Județean A susținut că prin promovarea acestei acțiuni se urmărește obligarea sa la plata contravalorii unor lucrări nesolicitate, realizate de reclamantă în mod arbitrar și în baza unei simple promisiuni electorale a d-lui de a suporta investiția din fondurile Consiliului Județean
A reiterat susținerile din cererea de chemare în garanție referitoare la momentul când a aflat despre demararea lucrărilor, precum și cele referitoare la notificarea făcută Direcției de Sănătate Publică a Județului I și a arătat în plus că din pricina sistării agentului termic în anul 2003 și a lipsei fondurilor a fost nevoită să fie de acord cu plata contravalorii centralei și a instalației termice, deși nu fusese comandată societății reclamante, întrucât aceasta era o lucrare necesară.
A susținut că reclamanta a afirmat în mod nereal despre contactul permanent pe care l-a avut cu pârâta, în fapt reprezentanții pârâții fiind ignorați cu bună știință pe toată durata efectuării lucrărilor.
În ce privește cererea de abonament la gaze despre care reclamanta face vorbire în cererea de chemare în judecată, a susținut că este emisă pe alt nume decât cel a cooperativei și cu trei ani înainte de demararea lucrărilor.
A apreciat că nu sunt întrunite condițiile îmbogățirii fără just temei și că reclamanta este în culpă pentru modul în care a acționat, prin urmare nu se poate prevala de propria turpitudine.
Prin sentința comercială nr.7738 din 7 iunie 2007, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte acțiunea precizată și a obligat-o pe pârâta la plata sumei de 140.697.353 lei cu titlu de contravaloarea lucrări și dobândă, ca și la plata sumei de 6.046 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A anulat cererea de chemare în garanție ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din raportul de expertiză tehnică efectuată în dosar că a preluat în 1974 cu plată Complexul Comercial Măgurele, de la aceea dată spațiile fiind ocupate de poștă, de Serviciul de Ambulanță, de farmacie și de Cabinete medicale. A reținut că pârâta a încheiat cu chematele în garanție contracte de închiriere care prevedeau drepturi și obligații reciproce, că urmare a sistării furnizării agentului termic în toamna anului 2003 și la intervenția Consiliului Județean I, reclamanta a efectuat lucrări pentru asigurarea căldurii și reparații necesare întreținerii și funcționării eficiente a elementelor de construcție, a căror durată de serviciu expirase, astfel cum a subliniat expertul tehnic.
Din același raport de expertiză,prima instanță a reținut că s-au creat confuzii în privința plății pentru lucrările efectuate, deoarece Primăria M înscrisese din anul 2002 clădirea în anexa nr.27 a HG nr. 930 privind atestarea domeniului public, fără a se mai depune dovezi ulterioare privind preluarea acesteia.
A reținut și că lucrările au fost efectuate fără existența vreunui contract, dar că expertul a atestat faptul că lucrările au fost urmărite atât de conducerea Cooperativei, cât și de reprezentantul Consiliului Județean I, construcția fiind dată în folosință chiriașilor prin procesul-verbal nr.103 /2004. A reținut apărările pârâtei despre inexistența unor raporturi juridice contractuale, dar și atitudinea pârâtei care nu a dispus oprirea respectivelor lucrări și nici nu a contestat efectuarea lor sau contravaloarea.
Prima instanță a reținut, de asemenea, că sunt îndeplinite toate condițiile materiale și juridice pentru a se aprecia asupra existenței îmbogățirii fără justă cauză, admițând acțiunea în conformitate cu dispozițiile articolului 493, 484, 992, 1073 și 1486 Cod civil.
Față de lipsa taxei de timbru aferente cererii de chemare în garanție a dispus anularea acestei cereri ca netimbrată.
A făcut aplicarea articolului 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel motivat pârâta, cauza fiind înregistrată sub același număr la 9 august 2007 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului a fost invocată în principal încălcarea formelor de procedură edictate sub sancțiunea nulității de articolul 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
A invocat și faptul că hotărârea este contrazisă de probele administrate.
acestor două motive de apel, a invocat încălcarea dreptului la apărare legată de respingerea de către instanța de fond a probelor cu interogatoriu și cu martori,probă cu care intenționa să demonstreze reaua-credință a intimatei reclamante în efectuarea lucrărilor, în condițiile opoziției apelantei - pârâte. A susținut că prin încheierea de la 9 noiembrie 2006 instanța a respins proba cu interogatoriu ca neconcludentă și prin încheierea de la 3 mai 2007 a respins proba cu martori cu motivarea că aspectele pot fi probate "prin actele deja administrate", pentru ca la deliberare să rețină că apelanta pârâtă nu a contestat efectuarea lucrărilor, în acest mod sancționând prin admiterea acțiunii neadministrarea probei privitoare la opoziția apelantei pârâte în condițiile în care respinsese administrarea probelor solicitate pe acest aspect.
acelorași două motive de apel este și critica referitoare la ignorarea de către instanța de fond a probelor care atestă opoziția apelantei pârâte la efectuarea lucrărilor. Sub acest aspect, a invocat adresa pe care a emis-o către Direcția de Sănătate Publică a Județului I, adresă în care a făcut referire la încălcarea dispozițiilor articolului 17-19 din contractul de închiriere, a criticat atitudinea primei instanțe susținând că, dacă s-a apreciat insuficientă această adresă, instanța trebuia să încuviințeze în completare probele cu martori și interogatoriu. A susținut și că prima instanță a denaturat sensul acceptării plății centralei termice, întrucât acceptul a survenit după efectuarea lucrării și nu putea valora consimțământ la executarea acesteia, după cum nu putea șterge efectele relei-credințe a.
A treia critică privește faptul că instanța de fond a ignorat reaua -credință a din cauză. Sub acest aspect, a susținut că reclamanta a efectuat lucrările în baza unui ordin iluzoriu al președintelui Consiliului Județean I, astfel cum aceasta a și recunoscut, iar instanța de fond a omis faptul că ordinul nu a fost dat de apelanta pârâtă ca proprietară, după cum și faptul că prin ordin al Președintelui Consiliului Județean nu se putea dispune în mod valabil unui comerciant să efectueze lucrări pe care numai proprietarul le putea ordona. De asemenea, apelanta pârâtă a susținut că în realitate intimata reclamantă a pornit lucrările sub această aparență de legalitate și de oficialitate întrucât era dornică să aibă front de lucru și încasări și că realitatea raporturilor dintre Consiliul Județean și intimata reclamanta reiese din adresa emisă de consiliu, adresă în care,la solicitarea de decontare a contravalorii lucrărilor, Consiliul răspunde că nu a avut niciodată cu intimata reclamanta un contract de antrepriză.
aceluiași motiv, apelanta pârâta a arătat că, lipsind baza legală clară a lucrărilor efectuate de intimata reclamantă, aceasta a solicitat contravaloarea lucrărilor din toate părților, sens în care sunt notificările aflate la filele 18-22 din dosarul de fond.
A patra critică vizează încălcarea de către instanța de fond a normelor de drept aplicabile. Astfel, a invocat prevederile articolului 494 Cod civil, potrivit cu care constructorul nu poate solicita contravaloarea muncii și a materialelor dacă a fost de rea-credință, astfel cum se prezintă situația intimatei reclamante și regulile din materia îmbogățirii fără justă cauză, potrivit cu care suma acordată trebuie să fie egală cu creșterea valorii patrimoniului său, în cauză prima instanță încuviințând și omologând o expertiză care a evaluat sporul de valoare a imobilului, fiind edificator că din documentele puse la dispoziția expertizei reiese că intimata reclamanta a calculat și profit, inacceptabil de aprobat fără bază contractuală.
A criticat și faptul că s- reținut legalitatea recepției, în condițiile în care procesul-verbal de recepție nu este semnat de un reprezentant al primăriei,subliniind faptul că, dacă intimata ar fi fost de bună credință, la recepție ar fi fost convocată și apelanta pârâtă, ca "beneficiar" al lucrării. În aceeași ordine de idei, a arătat și faptul că intimata reclamantă i-a trimis dosarul lucrării și factura abia după 2 ani, factura fiind refuzată la plată.
aceluiași ultim motiv de apel, a invocat și prevederile HG nr. 273/1994 privind aprobarea regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, îndeosebi articolele 1, 26 și 42 și a susținut că intimata reclamantă nu a respectat deloc drepturile proprietarului, fiind sugestivă și recomandarea făcută acestuia prin raportul de expertiză în sensul convocării apelantei pârâte pentru efectuarea recepției.
La 5 octombrie 2007 apelanta și-a completat motivele de apel prin invocarea excepției prematurității acțiunii, susținând că nu au fost respectate dispozițiile articolului 7201Cod procedură civilă, întrucât prin convocarea la conciliere directă s- solicitat apelantei pârâte doar plata debitului principal, nu și a dobânzii aferente.
La același termen, intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, apărându-se în fapt și în drept față de motivele de apel.
La 16 noiembrie 2007, intimata reclamantă și-a precizat și punctul de vedere privitor la completarea motivelor de apel, apreciind întrunite pe deplin dispozițiile articolului 7201Cod procedură civilă.
La termenul din 7 noiembrie 2008 apelanta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție detaliată în scris prin notele de concluzii depuse la dosar la 12 februarie 2009, pe care Curtea a calificat-o drept motiv nou de apel d e ordine publică ce urmează a fi soluționat în cadrul apelului.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca întemeiat și îl va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Având în vedere că apelanta-pârâtă și-a completat în două rânduri motivele de apel, prin invocarea a două motive de ordine publică relative la inadmisibilitatea acțiunii și la lipsa calității procesuale, Curtea apreciază că se impune tratarea logică a criticilor, în ordinea stabilită de dispozițiile articolului 137 alin.1 Cod procedură civilă, respectiv excepția de procedură și mai apoi excepția de fond.
Astfel, Curtea apreciază critica relativă la nerespectarea dispozițiilor articolului 7201Cod procedură civilă ca neîntemeiată și a înlăturat-o.
Este neîndoielnic că în convocarea la conciliere directă nu au fost menționate și pretențiile relative la dobândă, însă dobânda este un accesoriu al debitului principal, accesoriu care izvorăște ex lege. Apelanta -pârâtă nu poate să se apere susținând că nu a cunoscut această pretenție încă din faza concilierii prealabile, câtă vreme dispozițiile articolului 43 Cod comercial prevăd că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc de drept dobânda din ziua când devin exigibile, fiind incident principiul de drept nemo censetur ignorare legem.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază critica neîntemeiată,întrucât cunoașterea pretenției principale implică de drept și cunoașterea accesoriului datorat în condițiile articolului 43 Cod comercial.
Critica adusă în legătură cu modul în care s-a statuat în fond asupra calității sale procesuale pasive este neîntemeiată. Curtea reține că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost invocată de apelanta -pârâtă în raport de HG nr. 930/2002, în anexă la care figurează clădirile unde funcționează Oficiul, dispensarul și farmacia la pozițiile nr. 31 și 32 ( filele 260-264 ale dosarului de apel). Conform acestui act normativ, aceste clădiri apar ca aparținând domeniului public al comunei M, Județul I și nu apelantei pârâte.
Asupra acestei probleme Curtea va reveni în considerentele ce urmează, însă în cadrul analizei acestei excepții, chiar dacă nu se poate conchide ferm asupra apartenenței bunului la patrimoniul apelantei-pârâte, aceasta are calitate procesuală în cauză, în considerarea calității sale de locator în raporturile cu chiriașii chemați în garanție, cu atât mai mult cu cât în toată corespondența purtată cu intimata - reclamantă înainte de sesizarea instanței și-a arogat chiar calitatea de proprietar al construcției și și- exprimat refuzul ferm de a plăti contravaloarea lucrărilor cu motivarea de esență că nu și-a dat acceptul la realizarea acestora. Altfel spus, în cadrul acestor raporturi juridice pretinse a izvorî din îmbogățirea fără cauză apelanta- pârâtă a creat aparența că este beneficiarul lucrărilor, deci titularul obligației de plată, invocând însă alte aspecte pentru a se sustrage de la executarea obligației. De aceea, chemarea sa în judecată în calitate de pârâtă este în concordanță cu aparența acreditată chiar de această parte în raportul juridic de drept substanțial.
Prima critică este neîntemeiată. Apelanta pârâtă nu a indicat în concret care sunt formele de procedură încălcate de instanța de fond și care atrag nulitatea relativă a hotărârii în condițiile articolului 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Critica relativă la respingerea probelor cu interogatoriu și cu martori și la consecințele acestei măsuri în plan probator, deși strict formal întemeiată, a rămas fără obiect întrucât în apel, dat fiind caracterul devolutiv al căii de atac, au fost administrate probe în completare, printre care și proba cu interogatoriu, Curtea reținând că asupra administrării probei cu martori apelanta-pârâtă nu a insistat.
În legătură cu criticile formulate la punctele 2-4, Curtea apreciază că acestea sunt, de fapt, argumente aduse unei critici unice, referitoare la greșita stabilire a situației de fapt în raport de probele administrate și la greșita aplicare a normelor legale incidente, motiv pentru care le va grupa, răspunzând prin considerente comune.
Curtea apreciază critica întemeiată. Instanța de fond a reținut în mod corect efectuarea lucrărilor de către intimata - reclamantă, valoarea acestora conform expertizei și inexistența oricărei convenții în acest sens între părțile litigante. Numai că la stabilirea condițiilor de admisibilitate a lui actio de in rem verso a apreciat în mod eronat și în contradicție cu probele administrate că sunt întrunite toate aceste condiții.
Doctrina și jurisprudența sunt unanime în a recunoaște că, pentru a putea fi promovată cu succes această acțiune întemeiată pe principiul îmbogățirii fără just temei, se impune respectarea a două tipuri de condiții, materiale și juridice, astfel cum sunt prezentate de altfel și de intimata - reclamantă în acțiune.
Privitor la condițiile materiale, respectiv mărirea unui patrimoniu, care are drept urmare micșorarea altui patrimoniu, legătura dintre cele două fluctuații valorice și existența unei cauze unice a acestei fluctuații, Curtea apreciază că acestea nu sunt îndeplinite. Astfel, deși instanța de fond a reținuttextualdin constatările făcute în cuprinsul raportului de expertiză existența HG nr. 930/2002, în anexa căreia complexul comercialfigurează ca aparținând domeniului public al comunei M,a apreciat că prin efectuarea lucrărilor la acest complex patrimonial apelanta - pârâtă a înregistrat un spor,ignorând faptul că,cel puțin în raport de această hotărâre ( care nu s- dovedit nici măcar a fi atacată în justiție) și în lipsa oricărui titlu, care să îi confere apelantei -pârâte cel puțin calitatea de administrator al bunului, nu poate fi reținută apartenența construcției la patrimoniul apelantei pârâte.
În cadrul acțiunii de față instanțele nu au a stabili existența și titularul dreptului de proprietate asupra complexului comercial la care s-au efectuat lucrări, dar pe cale incidentală și în raport de înscrisurile depuse trebuie determinat dacă acest complex este parte din patrimoniul apelantei- pârâte, pentru că numai în acest fel poate fi antrenată răspunderea titularului. Or, în cauză, pentru considerentele ce preced, HG nr. 930/2002 autorizează concluzia că respectiva clădire aparține domeniului public al comunei M, Județul I, care este subiect de drept distinct de apelanta- pârâtă.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că nu este îndeplinită nici condiția de ordin juridic referitoare la lipsa oricărui alt mijloc juridic de acoperire a pagubei suferite de intimata - reclamantă. Hotărârea atacată este criticabilă și din acest punct de vedere, întrucât instanța de fond nu s- preocupat de analiza acestei condiții, deși probele administrate ofereau posibilitatea dezlegării corecte a acestei probleme de drept.
Astfel, este o împrejurare necontestată de nici una dintre părți și care este prezentată ca o premisă a situației de fapt chiar de intimata - reclamantă că a procedat la executarea lucrărilor ca urmare a solicitării verbale, formulate de Președintele Consiliului Județean Instanța de fond era în drept să aprecieze, în raport de aceste probe, că intimata reclamantă a executat lucrările în cadru contractual, în condițiile articolului 36 Cod comercial, respectiv în modalitatea comenzii urmate de executare imediată (care putea fi apreciată chiar ca o stipulație pentru altul), iar pentru a-și acoperi prejudiciul avea la îndemână în principal acțiunea ex contractu, împotriva cocontractantului și numai în lipsa acesteia putea uza de actio de in rem verso.
În raport de aceste considerente, Curtea a apreciat ca lipsite de relevanță celelalte susțineri ale apelantei-pârâte formulate în cadrul motivelor de apel 2-4,câtă vreme s-a reținut că două din condițiile de admisibilitate nu sunt întrunite, acestea fiind prevăzute cumulativ.
Considerentele ce preced au format convingerea Curții că instanța de fond a stabilit în mod eronat și incomplet situația de fapt nesocotind probatoriul administrat și a făcut o greșită aplicare a principiului îmbogățirii fără justă cauză, motiv pentru care apelul va fi admis în conformitate cu dispozițiile articolului 295- 296 Cod procedură civilă. Curtea va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va respinge cererea principală ca neîntemeiată, cu consecința înlăturării obligației pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată la fond. Curtea va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și, în conformitate cu dispozițiile articolelor 298 și 274 Cod procedură civilă, constatând că intimata - reclamantă a căzut în pretenții, o va obliga să plătească apelantei pârâte cheltuieli de judecată efectuate în fond și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM M cu sediul în com. M,- A, Județ I, împotriva sentintei comerciale nr.7738/07.06.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - CONSTRUCTORUL SRL cu sediul în B, sector 6, nr. 665 și intimata chemată în garanție SERVICIUL DE AMBULANȚĂ I cu sediul în, Sat. nr.2, Județ I.
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că respinge cererea principală, ca neîntemeiată.
Înlătură obligația pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată în fond.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Obligă pe intimata reclamantă să plătească apelantei pârâte 8.537,7 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
5 ex.
6.04.2009
.
Tribunalul B-Sectia a VI- Comerciala,
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Gabriela Vințanu
