Spete pretentii comerciale. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 127
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 4 IUNIE 2009
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
GREFIER: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor asupra apelului formulat de reclamantul A împotriva sentinței nr.102 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA
Dezbaterilor asupra apelului au avut loc în ședința publică din 28.05.2008, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată - parte integrantă din prezenta decizie - când instanța, a amânat pronunțarea la 4 06 2009, pentru a se depune concluzii scrise.
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.102 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC DISTRIBUȚIE SA C și s-a luat act că reclamantul a renunțat la capătul de cerere având ca obiect obligație de a face.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să mute transformatorul situat pe proprietatea sa din C,- și să-i plătească suma de 9.000 lei reprezentând despăgubiri pentru trecut -lipsa de folosință a terenului, iar pentru viitor chirie. Prin precizarea depusă la data de 27.01.2009 reclamantul a declarat că renunță la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să mute postul de transformare.
S-a reținut faptul că la data cumpărării cât și la data edificării construcției P +3 E, reclamantul a cunoscut atât existența postului de transformare cât și amplasamentul acestuia; postul de transformare existent pe proprietatea reclamantului este de utilitate publică, pârâtul beneficiind în temeiul art. 16 și 19 din Legea 13/2007 de un drept de uz și un drept de servitute. Totodată, s-a reținut că terenul pentru a cărui lipsă de folosință reclamantul solicită despăgubiri cât și chirie pentru viitor poate fi folosit de către reclamant, iar din probele administrate acesta nu a dovedit că pârâtul și-ar fi luat angajamentul de a muta postul de transformare.
Împotriva sentinței nr.102 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr- a declarat apel reclamantul A criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile apelantului-reclamant s-au referit la faptulcă avizul pentru eliberarea construcției și pentru amplasamentul acestuia implică faptul că intimata pârâtă și-a asumat toate obligațiile prevăzute de lege.
Apelantul reclamant a invocat și prevederile art. 16 din legea energiei electrice care stipulează că societatea de distribuție are obligația să plătească daune pentru lipsa de folosință a terenurilor private.
Analizând criticile de apel, Curtea apreciază că sunt nefondate având în vedere următoarele considerente:
Astfel, Legea electricității, respectiv Legea 13/2007 cu modificările ulterioare, prevede faptul că proprietarii terenurilor au posibilitatea legală de a solicita despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, dar numai în anumite situații strict prevăzute de lege.
În acest sens, art. 16 alin. 9 din Legea 13/2007, text legal invocat de către apelantul reclamant, stipulează într-adevăr faptul că proprietarii terenurilor și titularii activităților afectați de exercitarea de către titularii de licență și autorizații a drepturilor prevăzute la alin. 2 ) vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora, însă acest lucru se realizează doar în situația în care lucrările se realizează după intrarea în vigoare legii electricității și s-a solicitat încheierea unei convenții. Astfel, art. 16 alin. 5 din lege prevede în mod expres faptul că exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a legii, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi,prevăzute într-o convenție cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și modului de plată a acestora, care se aprobă împreună cu convenția cadrul. Art. 16 alin. 6 din lege acordă posibilitatea proprietarilor terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și servitute de către titularii de licență și autorizații de a solicita încheierea de convenții, dar în conformitate cu prevederile art. 5 ).
În speță, postul de transformare a fost pus în funcțiune din anul 1965, astfel că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută la art. 16 alin. 5 ) din Legea 13/2007. Textul legal arătat acordă posibilitatea acordării de despăgubiri dar cu condiția ca postul de transformare să se fi realizat după intrarea în vigoare a legii, respectiv începând cu anul 2007, iar proprietarul să fi solicitat încheierea unei convenții cadru.
O altă situație prevăzută în Legea nr. 13/2007 care acordă posibilitatea legală proprietarilor terenurilor afectate de lucrări de interes energetic de a solicita despăgubiri este cea prevăzută de art. 19 din lege, dar nici această ipoteză nu este aplicabilă în speță. Astfel, art. 19 alin. 5 din lege stipulează faptul că titularul licenței este obligat să plătească proprietarilor despăgubiri pentru pagubele produse, să degajeze terenul și să-l repună în situația anterioară, în cel mai scurt timp posibil, dar textul legal sus-menționat se referă la ipoteza în care lucrările necesare realizării sau retehnologizării de capacități energetice se realizează temporar și nu au caracter permanent.
În speță nu ne aflăm într-o astfel de ipoteză, despăgubirile solicitate fiind pentru lipsa de folosință datorată existenței unui post de transformare care datează din anul 1965, potrivit raportului de expertiză efectuat la instanța de fond.
De asemenea, nu este fondată nici critica apelatului -reclamant referitoare la aspectul că intimata și-ar fi dat avizul la realizarea construcției, ceea ce ar presupune implicit că a avizat necondiționat mutarea transformatorului.
Astfel, se constată că la data cumpărării terenului de către apelant, postul trafo exista pe teren, schița depusă la instanța de fond nu o obligă pe intimata-pârâtă în ceea ce privește schimbarea amplasamentului postului electric întrucât schița este doar o anexă a certificatului de urbanism, anexă ce reprezintă dorința de amplasare a construcției. Este adevărat că potrivit mențiunilor din anexa la certificatul de urbanism nr. 2076/14.07.2005, SC SA Caa vizat favorabil realizarea construcției, însă aceasta, s-a făcut cu condiția de a fi respectate distanțele propuse în plan, fără ca prin aceasta intimata pârâtă să-și ia vreun angajament în sensul mutării postului trafo pe un alt amplasament.
În plus, Curtea apreciază că accesul la terenul în suprafață de 480 situat în spatele construcției a fost blocat de către însuși apelantul-reclamant prin realizarea construcției, astfel că din culpa acestuia s- îngrădit accesul la teren.
Având în vedere considerentele sus-menționate, în temeiul dispozițiilor art. 296 pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul A cu domiciliul în C, str.-, cartier, nr.27, Județul D, împotriva sentinței nr.102 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA C cu sediul în C,-, Județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.AR/29.06.2009
Jud.fond
Tehnored.VS/3 ex.
05 Iunie 2009
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu
