Spete pretentii comerciale. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.127
Ședința publică de la 17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR și apelanta-pârâtă IMPORT EXPORT, împotriva sentinței comerciale nr.9410/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 13 și apelanta-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/19.01.2009 aflată la fila 13.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta-pârâtă, prin avocat, față de faptul că una din criticile sentinței primei instanțe vizează în fapt o excepție de neconstituționalitate, urmează ca instanța să aprecieze dacă i se va acorda cuvântul separat asupra acestei excepții.
Curtea, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată de apelanta-pârâtă prin motivele de apel, nu este o cerere adresată instanței de apel ci este ca și o critică adusă sentinței de fond.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată. Totodată, solicită să i se acorde cuvântul pe fondul cererii de apel înaintea apelantei-reclamante, întrucât nu mai poate rămâne în sala de judecată motivat de faptul că trebuie să se prezinte la o altă sală de ședințe.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri pe aspectul timbrării, depunând la dosar set de înscrisuri, comunicând un exemplar apărătorului apelantei-pârâte.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către apelanta-reclamantă.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, față de solicitarea apărătorului apelantei-reclamante, arată că cedează întâietate acestuia la cuvântul pe fondul cererii de apel.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, cu privire la excepția de neconstituționalitate, consideră că în mod greșit instanța de fond nu a trimis dosarul la Curtea Constituțională, în opinia sa reclamanta trebuia să timbreze întrucât veniturile din acest dosar nu reprezintă venituri publice ci sunt produse de către un bun din domeniul privat și automat sunt de aceeași categorie. În ceea ce privește a doua critică, consideră că nu a fost realizată procedura obligatorie a concilierii, iar pe fondul cererii învederează că prin motivele de apel a argumentat de ce nu trebuia să fie admisă acțiunea reclamantei. În ceea ce privește apelul formulat de apelanta-reclamantă, solicită respingerea acestuia și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, asupra apelului formulat de apelanta-pârâtă, respectiv pe aspectul netimbrării solicită respingerea acestei excepții considerând că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că în cauză este aplicabil art.17 din Legea nr.146/1997. În ceea ce privește neconstituționalitatea, consideră că instanța de fond în mod corect a respins-o ca inadmisibilă și nu ca neîntemeiată, cum în mod greșit a reținut apelanta-pârâtă prin apelul său, apreciindu-se că soluționarea acestei excepții nu mai are legătură cu soluționarea cauzei din moment ce prin încheierea de ședință din 3.03.2008 s-a soluționat deja excepția netimbrării acțiunii. Pe aspectul nerespectării procedurii concilierii prev. de art.7201pr.civ. consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză au fost respectate aceste prevederi. Solicită să se aibă în vedere disp. art.7201alin.5 pr.civ. care stabilesc o perioadă de 30 de zile între data primirii convocării și rezultatul concilierii, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 22.11.2007, respectiv la un interval de 1 an și 9 luni, astfel încât consideră că partea a avut timp suficient, iar susținerile sale că, s-ar fi prezentat la sediul reclamantei dar că nu a găsit pe nimeni, sunt simple afirmații nedovedite. Solicită respingerea apelului formulat de apelanta-pârâtă, considerând că în cauză a făcut dovada existenței faptului cauzator de prejudiciu constând în ocuparea imobilului de către societatea pârâtă, prejudiciul fiind dovedit inclusiv prin raportul de expertiză efectuat în cauză. În ceea ce privește propriul apel, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, considerând că trebuie avut în vedere faptul că pe piața liberă spațiile ce se închiriază sunt spații private, spațiul în discuție fiind în patrimoniul, iar cuantumul chiriei este stabilit prin act normativ emis de, beneficiarii acestor spații își pot manifesta acordul de voință intrând în folosința spațiilor și implicit acceptă condițiile sau își pot manifesta refuzul de a accepta aceste condiții predând spațiul. Sub aspectul dobânzilor, solicită să se aibă în vedere art.114 și art.115 din nr.OG92/2003 în reglementările în vigoare pentru perioada dedusă judecății, care prevăd că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligației de plată se datorează dobânzi și penalități.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.9410/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Administrația Fondului Imobiliar B în contradictoriu cu pârâta SC Import Export SRL B și pârâta a fost obligată către recurentă la plata sumei de 17.775 USD în echivalent lei la cursul de la data plății reprezentând contravaloare lipsă folosință, plus la 400 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, s-au respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut în esență că, probele au confirmat doar debitul în sumă de 17.775 USD stabilit prin expertiză, celelalte pretenții neavând suport probator.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.
1. Criticile apelantei reclamante în esență se rezumă la următoarele aspecte:
- În privința contravalorii lipsei de folosință apelanta nu este de acord cu punctul de vedere al instanței conform căruia trebuie avute în vedere chiriile practicate pe piața liberă pentru că acele spații sunt particulare. Or, în speță spațiul este în administrarea Consiliului General al Municipiului B și ca atare cuantumul chiriei cât și penalitățile sunt stabilite prin acte normative emise de.
- În privința dobânzilor de asemenea soluția instanței de fond este criticabilă întrucât, față de prevederile art.998-1003 cod civil trebuiau acordate pentru că apelanta reclamantă a fost lipsită de folosința imobilului și de beneficiul pe care l-ar fi putut obține prin închirierea spațiului și încasarea chiriei de la un chiriaș de bună credință. Se mai susține că sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale reglementate prin art.998-999 Cod civil cu referire la art.1073 Cod civil. Se dezvoltă această susținere cu concluzia că, este o instituție publică ce administrează imobile aflate în proprietatea Municipiului B, fapt materializat și prin fișele de calcul sau contractele de închiriere încheiate în baza unor documente emise de proprietar.
Practic se aplică dispozițiile unor acte normative speciale privind creanțele bugetare și ca urmare penalitățile pretinse în temeiul inclusiv a nr.221/1998, de 0,2% pe zi întârziere sunt datorate. Tot astfel în temeiul art.114 și 115 din OG nr.92/2003 se datorează dobânzi și penalități pentru neachitarea debitului la scadență.
În concluzie apelanta solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și obligarea pârâtei la plata sumei totale de 57.290,69 USD plătibili în lei la cursul zilei de la data punerii în executare sumă defalcată pe debit și daune.
În drept se invocă art.282 și următoarele Cod procedură civilă, nr.59/1997, nr.221/1998, art.998, 999, 1073 Cod civil, OG nr.92/2003.
În temeiul art.242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
2. Criticile apelantei pârâte vizează aspecte de formă și de fond.
Apelanta solicită admiterea apelului și anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și respingerea cererii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art.7201Cod procedură civilă referitor la procedura concilierii directe. Pe fondul cauzei se solicită schimbarea în parte a sentinței și respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei.
Pe aspectul netimbrării cererii de chemare în judecată apelanta arată în esență că a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997 și că instanța de fond a respins această excepție ca neîntemeiată pentru că a respins excepția netimbrării. Se susține că excepția putea fi respinsă doar ca inadmisibilă fiind contrară alineatelor 1, 2, 3 din art.29 al Legii nr.47/1992 republicată. Apelanta arată că putea face recurs împotriva acelei încheieri și că prin felul în care s-a respins această excepție s-au încălcat textele de lege precitate.
În concluzie apelanta solicită să se dea curs excepției de neconstituționalitate urmând să se sesizeze Curtea Constituțională pentru soluționarea sa reluându-se argumentele pentru care se consideră că art.17 din Legea nr.146/1997 este neconstituțional,raportat la art.16 alin.2, art.21, alin.3 și art.44 alin.2 din Constituția României.
În concluzie apelanta solicită pentru cazul în care textul este neconstituțional iar reclamanta nu va înțelege să timbreze pretențiile să se admită apelul și să se anuleze cererea ca netimbrată.
Pe aspectul inadmisibilității cererii se susține că, apelanta pârâtă deși s-a prezentat la conciliere pentru data de 27.02.2006 nu s-a realizat această conciliere din lipsa persoanei care se ocupa de lucrare din partea reclamantei, întâlnirea reprogramându-se iar în data de 28.02.2006; s-a întocmit o notă din care rezultă că pârâta nu s-a prezentat la conciliere, nota nereflectând realitatea.
Pe fondul cauzei apelanta susține că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.1073 Cod civil invocat de reclamantă ci, răspunderea civilă delictuală și că din această perspectivă nu s-au efectuat probe, cererea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
În drept se invocă art.282 și următoarele Cod procedură civilă, art.10 și art.29 din Legea nr.47/1992, art.146 lit.d din Constituția României, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-au propus ca probe înscrisuri și interogatoriu.
Cererea a fost timbrată cu 1.165 lei taxă judiciară de timbru și cu 5 lei timbru judiciar.
În privința apelului formulat de reclamantă, intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care arată că reclamanta invocă ca temei legal răspunderea civilă delictuală de-abia în apel ceea ce este inadmisibil solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
La termenul de azi apelanta reclamantă a depus înscrisul cu nr.2297/2008 în copie în susținerea scutirii sale de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Examinând în ansamblu motivele de apel formulate de cele două apelante în raport de probele administrate în cauză, Curtea reține că ambele apeluri apar nefondate pentru considerentele de mai jos.
1. Apelul formulat de reclamantă.
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 57.290,69 USD reprezentând contravaloare folosință spațiu și daune pentru neachitarea contravalorii lipsei de folosință a spațiului, cât și pentru neachitarea soldului rezultat din decizia civilă nr.563/2001.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.1073 Cod civil, art.7201Cod procedură civilă, Dispoziția primarului nr.105/1998 și nr.59/1997.
Este adevărat că instanța nu este ținută de temeiul legal indicat de către părți dar, schimbarea acestuia trebuie pus în discuția părților, față de dispozițiile art.129 (4) Cod procedură civilă, fapt nerezultat din probe că în fața instanței de fond s-a discutat acest temei legal.
Astfel fiind situația, în apel conform art.112 Cod procedură civilă raportat la art.292 (1), 294 (1) și 298 Cod procedură civilă nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii și nu se pot face alte cereri noi.
De aceea, construcția criticilor apelantei reclamante pe temeiul răspunderii civile delictuale (art.998, 999 Cod civil) și a altor temeiuri neinvocate în fața instanței de fond precum OG nr.92/2003, nu pot face obiect de analiză pentru că s-ar încălca prevederile legale precitate.
În privința cuantumului contravalorii lipsei de folosință a spațiului administrat de reclamantă și ocupat de pârâtă pentru perioada 10.2004 - 12.2005 probele relevă că pârâta a folosit acest spațiu fără forme legale întrucât fișa de calcul îi fusese anulată începând cu 15.09.2000. Pârâta nu a contestat folosirea acelui spațiu pe perioada în litigiu și ca urmare nu se poate să-l fi folosit în mod gratuit dar, baza de calcul a contravalorii folosinței nu mai poate fi chiria din fișa de calcul anulată indiferent de faptul că spațiile de pe piața liberă sunt sau nu particulare.
De aceea, suma stabilită prin expertiza efectuată în cauză, respectiv, 17.775 USD și acordată de către instanța de fond reclamantei este suma legal determinată.
În concluzie, acest capăt de cerere a fost probat pentru suma de 17.775 USD, soluția instanței de fond fiind legală.
Pentru alte daune, reclamanta în cererea introductivă de instanță nu face vreo precizare a naturii acestora, de-abia din modul de calcul depus ulterior, la 17.01.2008, rezultând că este vorba de penalități de întârziere în plată.
Din această perspectivă nu se poate ca în apel să se facă vorbire de alt gen de daune ce ar rezulta din prevederile art.998-999 Cod civil și a OG nr.92/2003, așa cum s-a și expus deja mai sus.
Practic apelanta reclamantă confundă instituțiile civile în privința daunelor pentru că dobânzile au alt regim juridic față de penalități și cu atât mai mult față de prejudiciul reglementat de prevederile art.998-999 Cod civil.
Pe de altă parte, penalitățile pretinse în fața instanței de fond corect au fost respinse pentru că, prin anularea fișei de calcul a chiriei, nr.59/1997, nr.221/1998 cu referire la Dispoziția Primarului nr.105/1998 nu mai pot fi incidente în cauză iar alt gen de daune cum s-a mai arătat nu s-au solicitat în fața instanței de fond.
În privința penalităților pretinse pentru soldul aferent deciziei nr.563/2001 la motivarea instanței de fond pe care Curtea o confirmă, se mai reține faptul că, daunele se pot cere în acest caz în faza executării silite.
Pentru toate aceste considerente Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
2. Apelul formulat de către pârâtă.
Curtea apreciază că apelanta trebuia să formuleze recurs împotriva încheierii prin care instanța de fond a respins excepția neconstituționalității art.17 din Legea nr.146/1997, neputând să se acopere acest lucru prin sesizarea Curții Constituționale de către instanța de apel.
Altfel din modul de concepere a acestei critici nu rezultă că această excepție s-a invocat în fața instanței de apel vizând doar nemulțumirea apelantei de felul în care a fost soluționată excepția respectivă de instanța de fond.
Altminteri, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997 a fost respinsă de instanța de fond ca inadmisibilă (vezi fila 121 dosar fond) și nu ca neîntemeiată cum greșit arată apelanta.
Astfel fiind situația acest motiv de apel apare nefondat.
Probele nu relevă că apelanta a fost prezentă la sediul reclamantei la data de 27.02.2006 pentru realizarea concilierii. Aceasta nu a prezentat nici cel puțin vreun ordin de deplasare, împuternicire cu data de 27.02.2006, etc. semnate de reprezentanții legali ai reclamantei, respectiv înregistrate la sediul acesteia sau orice altă dovadă că s-a prezentat la sediul reclamantei la data convocării.
Până la dovada contrară, probele relevă că procedura concilierii directe s-a realizat conform art.7201Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, concilierea directă ar fi trebuit să aibă ca scop prevenirea formulării cererii de chemare în judecată dar, pârâta nu a achitat reclamantei datoria nici în prezent.
Or, în aceste condiții concilierea directă ar fi fost formală scopul nefiind atins în sensul prevăzut de legiuitor.
Pe fond, Curtea apreciază că într-adevăr în apel nu se poate schimba temeiul de drept și natura răspunderii pârâtei cât timp nu s-au pus în discuție aceste aspecte în fața instanței de fond.
Dar, acest fapt nu conduce la respingerea în tot a cererii reclamantei întrucât în speță sunt incidente dispozițiile art.1073 Cod civil și anume că, pârâta trebuia să-i plătească reclamantei contravaloarea lipsei de folosință a spațiului administrat de reclamantă și ocupat de pârâtă, în caz contrar, reclamanta având dreptul la dezdăunare care, în speță s-a stabilit prin expertiza efectuată în cauză la suma de 17.775 USD.
Or din această perspectivă acest motiv de apel este nefondat.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelantele Administrația Fondului Imobiliar cu sediul în B,-, sector 3, și SC Import Export SRL cu sediul în B,-, -orp B,.1,.2, sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.9410/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Veronica Dănăilă
