Spete pretentii comerciale. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 128
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Stan Aida Liliana
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de intervenienta în nume propriu GRUP cu sediul în B M, STR. -, nr. 2. Județ M și reclamanta PENTRU DEBITOAREA - SRL cu sediul în B M, BD -, nr. NR 2. Județ împotriva sentinței nr. 178 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă cu sediul în T, STR. - -,. 33,. A,. 12, Cod poștal -, Județ D și intimatul reclamant domiciliat în com. sat, -, nr. 190, Județ S
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor de față constată următoarele;
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. 3489/23 mai 2006, reclamanta - SRL, societate în faliment, reprezentată prin lichidatorul - SRL, a chemat în judecată pe pârâta - SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 472.403,01 lei, reprezentând diferența de plătit pentru lucrările efectuate la investiția pentru înființarea distribuției de gaze naturale în comuna, județul
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în anul 1998, pârâta, în calitate de antreprenor general și Primăria comunei, în calitate de beneficiar, au încheiat contractul de antrepriză pentru înființarea distribuției de gaze naturale, iar între antreprenorul general și reclamantă s-a încheiat contractul de subantrepriză și de furnizare de materiale din 06.06.2001.
Obiectul contractului de subantrepriză a constat în lucrări de săpătură, umplutură și compactare în rețelele de alimentare cu apă și gaze și în aprovizionarea cu materiale puse la dispoziția antreprenorului general pentru care, la finalizarea lucrărilor, s-a încheiat centralizatorul lucrărilor în valoare totală de 714.577,01 lei. Întrucât lucrările arătate în centralizator au fost executate de reclamantă, aceasta emite factura nr. -/05.12.2002 în valoare de 714.577 lei, având la bază centralizatorul pentru situația lucrărilor întocmit în iulie 2001 între beneficiara Primăria comunei și antreprenorul general - Grup SRL, de aceeași valoare, factură pe care pârâta nu a achitat-o, dar nici nu a refuzat-o la plată.
Mai a arătat reclamanta că prin sentința civilă nr. 1113/6 mai 2003, s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, lichidator în cauză, după decesul lichidatorului desemnat inițial, fiind - SRL. Pentru plata sumei respective, lichidatorul a înaintat pârâtei și beneficiarei adrese pentru confirmarea plății, pentru ca prin adresa nr. 116/30.01.2006 pârâta să recunoască numai suma de 242.174 lei pe care a și achitat-
Având în vedere că factura nr. - nu a fost niciodată contestată, reclamanta consideră că suma de 242.174 lei reprezintă o plată parțială, pârâta fiind datoare cu diferența de 472.403,01 lei.
Prin cererea depusă la 12.06.2006 (fila 27), - Grup SA intervine în proces în interes propriu și solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 5.297.190.831 lei ROL, ce reprezintă c/val materialelor și manoperei încorporate în lucrare, susținând că aprovizionarea cu țeavă de polietilenă, transportul, montarea și sudarea a 4064 ml țeavă s-a făcut de intervenientă.
În fapt, a motivat că a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 14/26.06.2001 cu - Sony SRL din care rezultă că aceasta a executat cele stipulate în art. 1 lit. b din acest contract.
Pârâta a formulat cerere reconvențională pentru constatarea inexistenței dreptului reclamantei la plata oricărei sume ce depășește valoarea de 242.174 lei și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, arătând că după încheierea contractului de subantrepriză nr. 349/06.06.2001, a executat lucrări de săpătură și umplutură șanțuri, montat țeavă și furnizare țeavă în lungime de 3.472 ml, în valoare de 187.871 lei, după care, lucrarea nemaiputând fi continuată, s-a încheiat centralizatorul sumelor restante cu primăria, în valoare de 714.577,01 lei.
Cu privire la aceste pretenții se susține că acestea sunt nefondate, iar factura nr. -/5 decembrie 2001 nu poartă semnătura de primire, nu conține mențiuni despre contractul la care se referă, reluând totalul de plată din centralizatorul întocmit cu primăria beneficiară, nu este conformă dispozițiilor legii contabilității spre a servi ca document contabil, nu figurează în evidențele contabile ale antreprenorului, fiind posibil ca originalul să nu existe.
Prin completarea la cererea de intervenție, se susține că pentru completarea centralizatorului de lucrări din iulie 2001, încheiat cu Primăria, pârâta a avut în vedere 2 facturi emise de - SRL pentru 4.569.756.000 lei (ROL) țeavă la care se adaugă execuția de lucrări calificate în valoare de 5.561.303.030 lei (ROL).
La 5 iulie 2006, pârâta invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Satu Mare în judecarea cererilor și prescripția dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 46/LC din 6 februarie 2007, irevocabilă prin respingerea recursului, Tribunalul Satu Marea admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă și a declinat competența de judecată în favoarea Tribunalului Dâmbovița, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-.
Prin sentința nr. 1237/28 septembrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a prematurității acțiunii, iar pe fond a respins acțiunea reclamantei și cererea de intervenție în interes propriu, apelurile declarate de reclamantă și intervenientă împotriva sentinței au fost admise prin decizia nr. 5/ 9 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, dispunându-se desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru judecare pe fond.
Curtea a constatat că dreptul la acțiune al reclamantei nu este prescris și că greșit prima instanță a considerat că nu a fost respectată procedura concilierii directe a litigiului.
Referitor la cererea de intervenție s-a recomandat ca instanța de trimitere să analizeze pe fond cererea pe baza probatoriilor administrate în cauză și de dispozițiile art. 49 și urm. Cod procedură civilă și nu să condiționeze recuperarea creanței prin înscrierea la masa credală a societății falite.
Reluarea judecății în fond a litigiului, a format obiectul dosarului nr-.
Soluționând pe fond cauza, prin sentința nr. 178 din 17 martie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea formulată de reclamanta pârâtă - SRL, prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta reclamantă - Grup SRL și cererea de intervenție în interes propriu formulată de - Grup SA, a admis cererea reconvențională și a constatat inexistența dreptului reclamantei, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în sumă de 11.239 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în baza contractului de subantrepriză nr. 341/06.06.2001, reclamanta pârâtă - SRL a executat lucrări de săpătură, umplutură, compactare și aprovizionare cu țeavă pentru investiția introducere gaze pe raza comunei, județul D, cantitatea de țeavă folosită la întreaga lucrare a provenit de la doi producători, din care 3472 ml, de la intervenienta - Grup SA.
Se reține prin sentință că stadiul definitiv de lucrări încheiat între antreprenor și subantreprenor s-a materializat scriptic în situația de lucrări din 26.01.2006, înregistrată sub nr. 163 din 08.02.2006 recunoscută și semnată de ambele părți, valoarea lucrărilor executate fiind de 15636,31 lei, iar cea a țevii. Dn. 225 x 20,5 mm fiind de 187.871,25 lei fără TVA, valoarea țevii fiind conformă celei facturate de intervenientă cu factura nr. -/02.07.2001 și certificatul de calitate nr. 108/02.07.2001, această situație de lucrări a fost plătită în întregime de - Grup SRL astfel cum rezultă din ordinul de plată nr. 866/31.03.2006 și factura emisă de lichidator sub nr. -/21.03.2006.
Se arată în hotărâre că ulterior încheierii situației de lucrări din 21.01.2006, lichidatorul - SRL emite o nouă factură către pârâtul reclamant echivalentă valorii centralizatorului final al investiției încheiat între antreprenorul general și beneficiarul lucrării, factură însoțită de situații de lucrări, neopozabilă antreprenorului care nu o recunoaște și care nu ține cont de operațiunile executate de antreprenor și de materialele aprovizionate de acesta de la terți, aceste aspecte rezultă din nota încheiată la 17.02.2006, confirmate de expertiza tehnică din care rezultă că plata lucrărilor și a materialelor puse în operă de subantreprenor s-a efectuat.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că raporturile juridice dintre reclamantă și pârâtă au la bază contractul de subantrepriză nr. 341/06.06.2001, ce reprezintă legea părților, că potrivit art. 5 din contract antreprenorul general va face plata în maxim 5 zile lucrătoare de la data la care în contul acestuia intră banii livrați de beneficiarul lucrării sau de la data încasării, nici o clauză contractuală nu prevede că în cazul în care plata se prelungește pe o perioadă M de timp, cum s-a întâmplat în cazul de față, subantreprenorul să întocmească altă situație de lucrări, acesta având dreptul, conform art. 13, numai la daune-interese, astfel că documentele ulterioare încheiate între subantreprenori și furnizorul de materiale respectiv intervenienta nefiind opozabile antreprenorului.
Se arată în hotărâre că pretențiile reclamantei nu au justificare contractuală sau legală, singura pretenție a lichidatorului putându-se limita la daunele interese rezultate din aplicarea art. 13 din contract și care s-ar limita la dobânda legală ori la actualizarea creanței prin aplicarea teoriei impreviziunii în relația dintre părți impusă de nevoia asigurării echilibrului între prestații în raport de momentul executării fiecăreia, astfel că prin raportare la aceste considerente, tribunalul a constatat inexistența dreptului reclamantului la plata sumei pretinse cu titlu de c/val lucrării și materiale, motiv pentru care în temeiul art. 111 Cod procedură civilă a admis cererea reconvențională ca fondată.
Referitor la cererea la cererea de intervenție în interes propriu instanța a constatat că aceasta nu a avut raporturi contractuale directe cu antreprenorul ci, mai întâi cu - Sony SRL și apoi cu - SRL căreia i-a facturat c/val mărfii și prin urmare ea nu se poate îndestula direct de la antreprenor cu care nu are încheiată vreo convenție cât timp subantreprenorul nu i-a cedat această posibilitate în modalitățile recunoscute de lege, iar plata fiind făcută către reclamanta aflată în faliment, recuperarea contravalorii mărfii nu poate fi făcută decât de la societatea în insolvență cu respectarea condițiilor, termenelor și ordinii de preferință impuse de legea insolvenței, astfel că a respins cererea de intervenție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intervenienta - Grup SA B M și reclamanta pentru debitoarea - SRL, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
ntervenienta - Grup SA BMa declarat apel în termen legal, fără însă a timbra apelul cu taxa judiciară de timbru de 4.165 lei și 5 lei timnbru judiciar și fără a motiva apelul, înstanța rămânând în pronunțare asupra excepției netimbrării apelului care primează.
Reclamanta pentru debitoarea - SRL critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemenicie pentru următoarele motive de apel:
Prin primul motiv de apel arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, solicitând ca instanța de apel să reanalizeze întreg materialul probator administrat în cauză și să modifice hotărârea pronunțată în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că greșit tribunalul a reținut că pretențiile reclamantei nu au justificare contractuală sau legală, că singura pretenție a sa s-ar limita la daunele interese rezultate prin aplicarea art. 13 din contract.
Prin al doilea motiv de apel arată că instanța de fond a ignorat dispozițiile legii contabilității incidente asupra facturii litigioase nr. -/2.07.2001, factură ce a fost predată în fotocopie de moștenitorii lichidatorului decedat, existența facturii fiind dovedită cu înregistrarea în contabilitate a societății, ce a generat impozite și taxe care în prezent sunt cuprinse în declarația de creanță depusă de DGFP S
Arată apelanta că înregistrarea în contabilitate a stocului de țevi și accesorii s-a efectuat în baza contractului de antrepriză încheiat la 6.06.2001 între apelantă și - SRL, în contract fiind specificată doar valoarea totală a contractului de 30 miliarde vechi, valoarea incluzând material și manoperă săpături și în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare, orice operațiune economico financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza întregistrării lor în contabilitate devenind document justificativ și tot document justificativ este și factura în baza căruia s-au înregistrat în contabilitate stocurile.
Susține apelanta că fotocopia facturii poartă semnătura directorului - SRL astfel încât prin sentința apelantă greșit este pusă la îndoială existența înscrisului și implicit existența creanței, faptul că pe factură apare o cantitate mai M decât cea stabilită în expertiză, aceasta nu poate să ducă la anularea documentului.
In ceea ce privește factura emisă de intervenienta - Grup SA, consideră că nu este relevantă în ceea ce privește suma datorată întrucât factura privește relația comercială dintre apelantă și intervenientă și nicidecum dintre apelantă și intimata pârâtă.
Prin al treilea motiv de apel arată că instanța de fond a interpretat greșit normele juridice aplicabile contractelor și în special contractelor de antrepriză, instanța de fond reținând corect că raporturile juridice dintre apelantă și intimata pârâtă au la bază contractul de subantrepriză nr. 341/6.06.2001 și că acesta reprezintă legea părților, însă instanța de fond nu a apreciat corect adevărata stare de fapt rezultată din probele administrate și anume că realmente au fost executate anumite cantități de lucrări și au fost livrate anumite cantități de materiale, iar acestea au fost recunoscute și acceptate de pârâtă și dovedite cu expertiza tehnică.
Dispozițiile art. 5 din contractul de subantrepriză, reținute prin sentință, nu au practic nicio legătură cu ritmul de execuție a lucrărilor sau de livrare a țevilor și nu împiedică pe subantreprenor să întocmească noi situații de lucrări, dacă aceste lucrări au fost executate peste termenul de plată al facturilor de 5 zile lucrătoare, aceasta cu atât mai mult cu cât centralizatorul situației de lucrări poartă semnătura atât a intimatei pârâte ca antreprenor general cât și a primăriei ca beneficiar a contractului, centralizator de lucrări întocmit în iulie 2001 în baza căreia s-a emis factura în valoare de 714.577,01 lei, din care pârâta a înțeles să facă o plată parțială de 242.174 lei, astfel încât diferența rezultată în urma efectuării expertizei de 365.706 lei era datorată de către intimată, fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379 Cod procedură civilă.
Prin al patrulea motiv de apel arată că referitor la cererea de intervenție în interes propriu a - Grup SA, cererea era inadmisibilă întrucât apelanta fiind o societate aflată în procedura de faliment, orice creditor al acesteia își va recupera creanța prin înscriere la masa credală, aceasta fiind singura posibilitate procedurală permisă.
Se solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, respingerea cererii reconvenționale ca nefondată și respingerea cererii de intervenție în interes propriu ca inadmisibilă.
Curtea, examinând sentința prin prisma motivelor de apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Cu privire la apelul declarat de intervenienta - Grup SA B M, având în vedere excepția de netimbrare a apelului pusă în discuția părților la termenul de judecare în fond a cauzei, Curtea va anula pentru netimbrare apelul declarat de intervenientă având în vedere dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a nr.OG 32/1995, cu modificările și completările ulterioare, deoarece intervenienta a fost citată cu mențiunea de a timbra cu taxă judiciară de timbru de 4.165 lei și timbru judiciar de 5 lei, la termenele de judecată din 23 septembrie 2009 și 14 octombrie 2009, potrivit dovezilor de îndeplinire a procedurilor de citare de la filele 19 și 36 dosar în apel.
Cu privire la apelul declarat de reclamanta pentru debitoarea - SRL, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de apel este nefondat.
Instanța de fond a apreciat în mod temeinic probele administrate de părți cu înscrisuri, raport de expertiză tehnică, răspunsurile părților la interogatorii și cu proba testimonială constând declarația martorului, probe în baza cărora instanța de fond a concluzionat că raporturile juridice deduse judecății rezultă în mod exclusiv din derularea contractului de subantrepriză nr. 341/6.06.2001.
Potrivit acestui contract încheiat între intimata pârâtă - SRL în calitate de antreprenor general și - SRL, apelanta din prezenta cauză, în calitate de subantreprenor, antreprenorului general revenindu-i obligația potrivit contractului de a plăti prețul contractului privind activitatea subantreprenorului, activitate ce a constat în lucrări de săpătură, umplutură și compactare șanțuri precum și aprovizionare cu teavă a șantierului rețelei de distribuție gaze.
Din situația de lucrări și din procesul verbal de recepție al lucrării, încheiat între părțile contractante, la data de 26.01.2006 rezultă o cantitate de țeavă de 3472, în valoare de 187.871,25 lei, sumă achitată în întregime de intimata pârâtă lichidatorului judiciar - SRL, restul până la valoarea facturată de 241.174 de lei, îl constituie contravaloarea lucrărilor necalificate de săpătură, umplutură, compactare șanțuri efectuate de către apelantă.
Alte documente justificative încheiate între părți altele decât situația de lucrări din 26 ianuarie 2006 și factura nr. -/24.03.2006 emisă de către lichidatorul judiciar în cuantum de 242.174 lei nu au mai existat.
C de al doilea motiv de apel cu privire la factura nr. - din 2.07.2001, invocată de către apelantă, factură ce susține aceasta că a fost predată de către moștenitorii lichidatorului decedat, nu a fost recunoscută de către intimata pârâtă, nefiind semnată de reprezentanții acesteia, apelanta neputând prezenta originalul facturii deși pe parcursul procesului s-a solicitat de către părți prezentarea originalului în vederea verificării de scripte, însă apelanta nu a putut prezenta actul în original, deși lichidatorul judiciar a preluat întreaga arhivă a reclamantei, astfel încât în lipsa actului original, susținerea apelantei că s-a emis această factură și pentru care a solicitat suma din acțiune este nefondată, fiind de asemenea nefondată susținerea apelantei cu privire la împrejurarea că înscrierea în contabilitate a facturii face dovada existenței înscrisului.
C de al treilea motiv de apel, este nefondat.
Instanța de fond a apreciat legal și temeinic situația de fapt în raport de probele administrate în cauză, interpretând corect raporturile juridice dintre părți ce rezultă din contractul de subantrepriză nr. 341/6.06.2001.
Potrivit art. 5 din contract se prevede că antreprenorul general, în speță intimata pârâtă, va face plata în maxim de 5 zile lucrătoare la data la care în contul său vor intra banii livrați de beneficiarul lucrării, dispoziții ce au fost respectate așa cum rezultă din probele administrate în cauză, singura situație de lucrări întocmită de părțile contractante fiind cea din 26.01.2006, cuprinzând contravaloarea prestațiilor efectuate ce se reflectă și în factura nr. - din 21 martie 2006, emisă de lichidatorul judiciar - SRL și achitată de intimata pârâtă în cuantum de 242.174 lei.
Cantitatea de țeavă livrată de intervenienta - Grup SA și încorporată în lucrarea rețelei de distribuție gaze din comuna a fost de 3472, cantitate ce a rezultat în urma măsurătorilor efectuate de expertul tehnic ce a efectuat expertiza dispusă în cauză, așa cum rezultă din raportul de expertiză aflat la dosar la fila 9, pagina 85 dosar fond, măsurătorile efectuate de către expert fiind făcute în prezența reprezentanților părților, inclusiv a lichidatorului judiciar, care a efectuat și fotografii la fața locului și nu a contestat în nici un fel rezultatul expertizei.
lucrărilor restante întocmite între intimata pârâtă și beneficiara lucrării Primăria, în luna iunie 2001, reflectă lucrările efectuate de către intimată la această investiție și neonorate de beneficiară la plată, lucrări ce au fost efectuate de către intimată anterior încheierii contractului de subantrepriză.
Pentru toate aceste considerente, în mod corect și legal prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantă prin lichidatorul judiciar reținând că intimata pârâtă a achitat toate sumele pentru lucrările efectuate de către apelantă în baza contractului de subantrepriză și în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert, se constată că intimata pârâtă - SRL nu mai are nicio obligație de plată față de reclamanta - SRL și intervenienta - Grup SA.
C de al patrulea motiv de apel, este nefondat.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - Grup SA, aceasta a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 5.297.190.831 ROL, ce ar reprezenta contravaloarea materialelor și manoperei încorporate în lucrare, prin sentință cererea a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece din probele administrate în cauză s-a constatat că intimata nu datorează această sumă intervenientei, cererea nefiind inadmisibilă cum susține apelanta, deoarece intervenienta prin cererea formulată urmărea constituirea unei creanțe și nu trebuia să se înscrie la masa credală a societății apelantei aflată în procedura insolvenței,pentru că, creanța sa nu era constituită, stabilită printr-o hotărâre judecătorească, fiind contestată de intimată și intervenienta nu solicită această sumă de la apelantă care se află în procedura insolvenței ci de la intimata pârâtă.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat de reclamantă se privește nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va fi respins ca atare.
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, ca o consecință a respingerii apelului reclamantei și anulării pentru netimbrare a apelului intervenientei, cele două apelante vor fi obligate la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata pârâtă - SRL, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează pentru netimbrare apelul declarat de intervenienta - Grup SA B M cu sediul în B M,-, Județ M împotriva sentinței nr. 178 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și respinge ca nefondat apelul reclamantei pentru debitoarea - SRL cu sediul în B M, BD -, nr. nr 2. Județ M împotriva sentinței nr. 178 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă cu sediul în Târgoviște, str. - -,. 33,. A,. 12, Cod poștal -, Județ D și intimatul reclamant domiciliat în com. sat, -, nr. 190, Județ S
Obligă apelantele la 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - SRL
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red. CE
Tehnored.CMF
6 ex./22.10.2009
- - Tribunalul Dâmbovița
-
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Stan Aida Liliana
