Spete pretentii comerciale. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.13/MF
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului maritim și fluvial formulat de apelanta reclamantă CN ADMINISTRAȚIA SA, cu sediul în C, Port - Gara Maritimă, județul C, împotriva sentinței civile nr. 6/ MF/ 1.02.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.82/MF/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă CFR MARFĂ - SUCURSALA DE MARFĂ C, cu sediul în C, b-dul 1 - 2. nr.2, județul C, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 23.10.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.10.2008 și 06.11.2008.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția comercială - sub nr. 2179/2005, reclamanta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" SA a solicitat obligarea pârâtei Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR - Marfă SA la plata sumei de -,01 lei reprezentând facturi restante neachitate până la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta invocă efectuarea unor prestații de supraveghere și control pentru operațiuni de încărcare-descărcare a navelor, pentru care au fost emise facturi în perioada 30.07.2004 - 30.07.2005 și care au fost refuzate la plată.
Reclamanta mai arată că activitatea de control nu se exercită în baza unui contract, ci în temeiul legii.
În susținerea acțiunii se depun facturi refuzate la plată, dovadă conciliere prealabilă.
Pârâta depune întâmpinare prin care se susține inexistența unei convenții între părți privind activitatea de supraveghere și control.
Întâmpinarea este însoțită de înscrisuri.
Prin încheierea din 09.11.2005 s-a constatat natura maritim-fluvială a cauzei, aceasta fiind înregistrată pe rolul secției maritim-fluviale a Tribunalului Constanța sub nr. 82/2005.
În urma administrării probei cu înscrisuri, prin sentința civilă nr. 6/MF/01.02.2006 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
În motivarea acestei soluții s-a reținut neîntrunirea cumulativă a cerințelor pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv lipsa unei fapte ilicite și neidentificarea prejudiciului, facturile depuse și refuzate la plată presupunând existența unei relații contractuale.
Soluția a fost atacată cu apel d e către reclamantă.
Prin motivele de apel se susține întrunirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Odată cu modificarea legislației, administrațiile de port au obligația de a presta servicii de supraveghere și control, urmând a recupera cheltuielile prin tarifele fundamentate și aprobate prin Hotărârea nr. 50/28.11.2003 a Consiliului de Administrație a CN SA
Prestațiile efectuate sunt dovedite cu permisele de acostare la dane.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare.
Procedând la soluționarea cererii, prin decizia civilă nr. 11/MF/12.06.2006 Curtea de APEL CONSTANȚAa respins apelul ca nefondat.
S-a motivat că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că în speță nu sunt îndeplinite condițiile privind existența faptei ilicite și a prejudiciului, pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Fapta ilicită nu există întrucât prestațiile efectuate nu reprezintă o sursă de venit pentru reclamantă ci o obligație.
De asemenea, nu există un temei legal pentru calcularea daunelor reclamate, facturile fiscale antamate presupunând existența unor raporturi contractuale.
În speță nu s-au produs dovezi din care să rezulte că pârâta intimată ar fi încălcat normele legale în vigoare și în acest mod ar fi produs reclamantei un prejudiciu care să atragă răspunderea civilă delictuală.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă, acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-.
Prin motivele de recurs se susține că în mod eronat s-a reținut că activitatea de control este separată de activitatea de supraveghere și că activitatea de control nu constituie un drept ci doar o obligație. Potrivit HG nr. 464/2003, compania reclamantă are drepturi pe care le poate solicita în urma prestării unor servicii impuse ca fiind obligatorii pentru toți agenții economici din Portul
În concluzie, se pot obține venituri în urma prestării atât a activității de supraveghere, cât și a activității de control.
Cu facturile depuse la dosar se face dovada prejudiciilor, tarifele fiind calculate potrivit legii.
Prin decizia nr. 1243/20.03.2007 pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat, decizia tribunalului fiind casată iar cauza trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare.
În sprijinul soluției au fost aduse următoarele argumente:
Potrivit art. 5 alin. 1 din HG nr. 464/2003, veniturile proprii ale Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA se realizează prin desfășurarea mai multor genuri de activități, printre care și activitatea de supraveghere a operațiunilor de încărcare/descărcare a navelor.
Potrivit art. 5 alin. 2 din același act normativ, pentru desfășurarea acțiunilor prevăzute la alin. 1 lit. a-d și lit. f-j, Compania stabilește tarife potrivit prevederilor legale. Art. 6 pct. 8 din statutul Companiei prevede, printre alte activități, și exercitarea acțiunii de control asupra activităților de încărcare sau descărcare a navelor și interzicerea sau oprirea executării acestora în cazurile prevăzute de reglementările în vigoare.
Pentru aceste prestații, reclamanta a emis facturi în perioada 30.07.2004-30.07.2005, facturi refuzate la plată pe motiv că prestația nu a fost comandată.
Eliberarea permiselor de acostare fac dovada efectuării serviciilor de control și supraveghere, conform art. 49 din OUG nr. 22/1999.
S-a reținut, în concluzie, că este de necontestat că reclamanta a efectuat pârâtei, în temeiul legii, servicii care trebuie remunerate potrivit prevederilor legale.
Întrucât în nota referitoare la refundamentarea tarifelor de supraveghere și control pentru operațiuni de încărcare/descărcare nave maritime și fluviale și a tarifelor de folosire a infrastructurii portuare nu se evidențiază tarifele de supraveghere și control, neexistând o defalcare distinctă a operațiunilor, nu se poate stabili dacă valoarea acestor tarife au corespondent în respectiva notă.
Pentru stabilirea tarifului propriu activității prestate de reclamantă, instanța de recurs impune efectuarea unei expertize sau prezentarea de către reclamantă a unor note de calcul în care să fie evidențiat tariful, respectiv algoritmul de calcul al sumelor înscrise pe facturi.
În vederea rejudecării apelului, cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
Instanța va avea în vedere prevederile art. 315 alin. 1.pr.civ. potrivit cu care "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Față de acest text de lege, se constată că a fost dezlegată de către instanța de recurs problema existenței dreptului ( Înalta Curte de Casație și Justiție arată că "activitatea de supraveghere și control a fost exercitată în temeiul legii aplicabile zonei de jurisdicție a reclamantei" iar dovada s-a făcut cu permisele de acostare și "este de necontestat că reclamanta a efectuat pârâtei, în temeiul legii, servicii, acestea urmând a fi remunerate conform prevederilor legale"), singura problemă ce urmează a fi dezlegată de către instanța de apel fiind aceea a cuantumului remunerării acestor servicii.
Pentru stabilirea cuantumului, instanța de recurs consideră necesară efectuarea unei expertize sau prezentarea de către reclamantă a unor note de calcul în care să se evidențieze tariful, respectiv algoritmul de calcul al sumelor înscrise în facturi.
Instanța de apel a procedat la administrarea ambelor probe, deși acestea erau prevăzute alternativ.
Astfel, în speță a fost administrată proba cu expertiza contabilă, raportul fiind depus de către expertul contabil pentru termenul din 25 octombrie 2007. După depunerea și a răspunsului la obiecțiuni, reclamanta apelantă a solicitat refacerea expertizei. Datorită imposibilității de efectuare a unei noi expertize, instanța va avea în vedere concluziile raportului întocmit de către expert, acesta nefiind anulat, raport ce va fi coroborat și cu alte probe, respectiv nota de calcul întocmită de către reclamantă.
Totalul rezultat din facturile refuzate la plată, depuse la dosar, este de -,01 lei.
Folosind documentele puse la dispoziție de către reclamantă și de către pârâtă, expertul a identificat tariful propriu pentru activitatea de supraveghere și control și elementele care au fost luate în calcul pentru fundamentarea acestuia, acestea fiind identice cu cele din nota reclamatei ce prezintă algoritmul de calcul. În final, expertiza reprezintă o explicație a modalității în care reclamanta a ajuns să factureze suma solicitată, cuantumul acesteia nefiind contestat. Opinia expertului referitoare la existența dreptului și dovada prestării serviciilor nu au nici o relevanță în cauză.
Reclamanta apelantă depune la dosar și note scrise din care rezultă algoritmul de calcul al sumelor înscrise în facturi și tariful aplicat (fila nr. 129), această notă fiind suficientă chiar și în lipsa expertizei, potrivit soluției instanței de recurs. Mai mult, nici acest algoritm de calcul nu este contestat, nemulțumirile pârâtei fiind legate de necomandarea serviciului.
Față de aceste considerente, apelul a fost admis iar soluția instanței de fond schimbată în tot, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ vor fi acordate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul maritim și fluvial formulat de apelanta reclamantă CN ADMINISTRAȚIA SA, cu sediul în C, Port - Gara Maritimă, județul C, împotriva sentinței civile nr. 6/ MF/ 1.02.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.82/MF/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă CFR MARFĂ - SUCURSALA DE MARFĂ C, cu sediul în C, b-dul 1 - 2. nr.2, județul C, având ca obiect pretenții.
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 135.502,01 lei reprezentând contravaloare prestații efectuate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8168,05 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Tehnored.-/09.12.2008
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
