Spete pretentii comerciale. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 13/COM
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial d clarat de pârâta, cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 2866 din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - B - prin SUCURSALA C, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 21.01.2010 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2010.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și înregistrată sub nr.2865/118 din 22.04.2008, reclamanta - B - prin SUCURSALA C, a chemat în judecată pe pârâta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI C, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 56.475.083,88 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neachitarea la termen a facturilor de energie termică, emise în perioada aprilie 2005-martie 2007 și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând acțiunea, reclamanta a învederat în esență că, a încheiat în anul 2005 contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice din sistemul de alimentare centralizată nr.47, ale cărui efecte au fost prelungite prin actele adiționale nr.1/2006, nr.2/2006, nr.1/2007 și nr.1/2008 înregistrat la reclamantă sub nr.1128/12.03.2008, pârâta având obligația de a achita contravaloarea energiei, conform clauzelor contractuale.
Se arată că, în perioada aprilie 2005-martie 2007, în baza contractului arătat, a fost furnizată pârâtei energie termică în valoare de 215.020.923,98 lei, pentru încasarea prețului fiind emise 37 de facturi și deoarece, pârâta nu a achitat prețul la scadența prevăzută la art.12 alin.1 din contract, potrivit art.20, reclamanta a calculat penalități de întârziere în sumă de 56.475.083,88 lei.
Se susține că, reclamanta a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă, însă pârâta nu a dat curs convocării la conciliere, sens în care a fost încheiat procesul verbal nr.3790/26.07.2007.
În drept, au fost invocate disp. art.969, 970 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta Caî nțeles a invoca, pe cale de excepție necompetența materială a instanței de contencios administrativ (de fapt necompetența funcțională a completului specializat în contencios administrativ), dată fiind natura comercială a litigiului și calitatea de comercianți a părților litigante.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a susținut că, penalitățile pretinse nu sunt datorate și sunt greșit calculate, cu încălcarea dispozițiilor contractuale.
Potrivit art.20 din contract, reclamanta era ținută ca în cazul neachitării prețului în termen de 30 de zile de la scadență, să suspende executarea contractului.
Pârâta a concluzionat că, penalitățile de întârziere pot fi calculate pe o perioadă de 30 de zile de la momentul expirării scadenței. Ulterior acestei perioade, sancțiunea contractuală constă în suspendarea executării contractului și nu calcularea penalităților de întârziere.
Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal, prin ncheierea nr.1077/01.07.2008, față de obiectul cererii și în considerarea calității de comerciant a părților din litigiu, a apreciat a fi incidente dispozițiile art.51 din Legea nr.51/2006 modificată și, pe cale de consecință, a constatat natura comercială a cauzei, trimițând dosarul Secției comerciale a Tribunalului Constanța.
Primind cauza spre competentă soluționare, Tribunalul Constanța - Secția comercială procedează la înregistrarea acesteia sub nr.6140/118 din 31.07.2008.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Pârâta, în notele scrise depuse la dosar la data de 16.04.2009, a susținut că - în speță - nu sunt întrunite, cumulativ, condițiile antrenării răspunderii civile contractuale.
Astfel, nu s-a dovedit existența unei fapte ilicite, respectiv nerespectarea unei obligații contractuale.
Între părți au existat contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr.47/15.03.2005, prelungit prin acte adiționale, contractele de tip nr.12/24.10.2001 la C și cel încheiat la 22.09.2006 cu BRD-Sucursala C, în vigoare și la această dată.
Convențiile de tip au fost încheiate, mai presus de voința părților, în temeiul nr.OUG15/2001.
Din sumele colectate în acest cont, prin achitarea facturilor de către beneficiarii finali ai energiei termice și virarea subvențiilor de la bugetul central și local, agentul (banca) a efectuat, independent de voința părților, transferul în contul reclamantei a 70% din sumele colectate și în contul pârâtei a diferenței de 30%. Prin urmare, nu se poate reține în sarcina pârâtei (conform susținerilor acesteia) existența unei fapte ilicite. Aceasta ar fi existat dacă ar fi încălcat convenția de cont și ar fi virat în contul reclamantei sume inferioare cotei de 70%. Or, conform expertizei efectuate în cauză, în contul reclamantei au fost virate sume superioare cotei procentuale arătate.
A mai învederat pârâta că nu există prejudiciu, expertiza evidențiind că toate sumele încasate în contul au fost virate reclamantei.
De asemenea, în absența faptei ilicite și a prejudiciului, nu poate exista nici raportul de cauzalitate între aceste elemente.
Nu se poate reține nici culpa, prin încheierea convențiilor fiindu-i limitat acesteia accesul la conturile sale bancare.
Prin Sentința civilă nr.2866/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta - B - prin SUCURSALA C, dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 56.011.889,35 lei, reprezentând penalități de întârziere și a sumei de 564.310,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr.47/2005, ale cărui efecte au fost prelungite prin actele adiționale nr.1 și 2/2006 și 1/2007, reclamanta - B - a vândut pârâtei C energie termică din sistemul de alimentare centralizată cu energie termică din municipiul
În scopul încasării valorii de 215.020.923,98 lei a energiei termice vândute pârâtei în perioada aprilie 2005-martie 2007, reclamanta a emis facturi fiscale, ce urmau a fi onorate la plată în termen de 30 de zile de la data emiterii acestora, astfel cum s-a stipulat în art.12 din contract.
Părțile au determinat anticipat prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor contractuale, inserând în art.20 din contract clauza penală potrivit căreia, în cazul neîndeplinirii în termenul de 30 de zile de la data scadenței a obligației prevăzute la art.12, cumpărătorul datorează penalități de întârziere, începând cu prima zi după data scadenței la plată.
În ce privește cuantumul penalităților, părțile au convenit ca acestea să fie egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.
În temeiul dispozițiilor nr.OUG115/2001, au fost încheiate de părți contractele de cont din 24.10.2001, 22.09.2006, prelungite prin acte adiționale, prin care s-a convenit ca încasările în acest cont, ce se fac de la beneficiarii de energie termică, cât și din subvențiile și ajutoarele bănești pentru populație, să fie transferate în cotă de 70% în contul - -, 30% rămânând în contul. Prin actul adițional nr.1/2008 înregistrat la reclamantă sub nr.1128/12.03.2008 au fost aduse modificări privitoare la conturile și prin care urmau a se efectua operațiunile de transfer a cotelor de 70%, respectiv 30%.
A susținut pârâta că, prin încheierea contractului de cont, s-a modificat clauza penală din contractul nr.47/2005, susțineri ce nu vor fi apropiate de instanță, pentru că prin nr.OUG115/2001, legiuitorul a urmărit asigurarea fondurilor necesare în vederea producerii energiei termice în sistem centralizat, impunând agenților economici producători și distribuitori de energie termică să deschidă conturi de tip la o societate bancară convenită de comun acord.
Reține instanța că, încheierea acestor contracte de cont nu a condus la modificarea implicită a clauzei penale din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice.
Se arată a fi adevărat că, pârâta C, prin adresele nr.5812/C/2862 din11.12.2008 și nr.1634/C/3045/17.12.2008 a propus reclamantei modificarea art.12 și 20 alin.1 din contractul nr.47/2005 privitoare la scadență și data de la care încep să curgă penalitățile de întârziere, dar reclamanta, prin adresele nr.5842/18.12.2008 și nr.1639/18.12.2008 și-a exprimat dezacordul său în ce privește propunerile pârâtei de modificare a contractului.
Instanța de fond reține împrejurarea potrivit cu care, corespondența purtată de părți a făcut pe deplin dovada faptului că, însăși pârâta recunoaște existența a două raporturi obligaționale distincte, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.47/2005 și contractul de cont, afirmațiile acesteia, precum și ale expertului parte, privitoare la modificarea scadenței plății și a clauzei penale, odată cu încheierea contractelor de cont, neavând suport în probele administrate în cauză.
În raportul de expertiză contabilă întocmită de expert s-a constatat că, facturile emise de reclamantă pentru încasarea prețului energiei termice vândute pârâtei în perioada aprilie 2005-martie 2007, au fost plătite cu întârziere, penalitățile de întârziere calculate conform art.20 din contract însumând 56.011.889,35 lei.
În cauză, reclamanta a probat executarea cu întârziere de către pârâtă a obligației privind plata prețului astfel că, în temeiul clauzei penale inserată în contract, clauză ce se impune părților - conform art.969 cod civil - întocmai ca și legea, instanța a obligat pe pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de numai 56.011.889,35 lei, potrivit calculului efectuat de expertul contabil, precum și la plata sumei de 564.310,4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația în esență că:
- pe cale de excepție se invocă de către apelantă lipsa capacității procesuale de folosință a intimatei reclamante în promovarea acțiunii, precum și excepția nulității absolute a clauzei penale pentru fraudă la lege;
- pe fond, încheierea contractelor de tip au condus la modificarea implicită a clauzei penale înserată în contractul de vânzare cumpărare intervenit între părți, aspect neanalizat de instanță;
- instanța de fond a omis a analiza excepția de neexecutare a contractului invocată ca apărare de fond, din perspectiva incidenței unei norme legale specifice și anume OUG nr.115/2001.
- instanța de fond a omis să analizeze susținerile apelantei privind inexistența întrunirii cumulative a condițiilor specifice răspunderii civile contractuale, respectiv inexistența faptei ilicite, inexistența unui prejudiciu, inexistența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și inexistența culpei apelantei în producerea faptei ilicite;
Prin întâmpinare, intimata - B - prin SUCURSALA C, solicită respingerea ca nefondată a excepției lipsei capacității de folosință, respectiv a lipsei calității de reprezentant al sucursalei și ca inadmisibilă a excepției nulității absolute a clauzei din contract, iar pe fond solicită respingerea apelului ca nefundat, cu motivația în esență că, contractul de cont încheiat între părți în baza OUG nr.15/2001, nu modifică răspunderea contractuală stabilită de părți prin contract.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins conform art.296 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
Înfapt, Curtea reține în esență că, în anul 2005 fost perfectat de părți Contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice din sisteme de alimentare centralizată nr.47/2005, prelungit anual prin actele adiționale nr.1/2006, nr.2/2006, nr.1/2007, contract în baza căruia - intimata reclamantă a vândut pârâtei C energie termică din sistemul de alimentare centralizată.
În perioada aprilie 2005 - martie 2007, fost vândută energie termică către pârâtă și în scopul încasării valorii de 215.020.923,98 lei intimata a emis un număr de 37 facturi fiscale, ce trebuiau a fi onorate la plată conform clauzelor contractuale cuprinse în art.12, în termen de 30 de zile de la emitere.
Având în vedere că, Caa chitat 37 facturi cu întârziere prin depășirea termenului scadent prevăzut în art.12 al.1 din contract, intimata a procedat la calcularea penalităților de întârziere, astfel cum s-a stipulat în art.20 din contract, respectiv: ".începând cu prima zi după data scadenței la plată; penalitățile pentru neplata în termen a facturilor de energie termică, sunt egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, respectiv 0,06% pentru fiecare zi de întârziere, la data încheierii prezentului contract. Valoarea penalităților de întârziere nu va depăși cuantumul debitului și se constituie venit al vânzătorului".
Ulterior, în temeiul disp.OUG nr.115/2001 - act normativ ce conține numai măsuri pentru îmbunătățirea performanțelor încasărilor privind contravaloarea energiei termice livrate și achitarea acestor sume pentru furnizori - au fost încheiate de părți, contractele de cont din 24.10.2001 și din 22.09.2006, prelungite prin acte adiționale, convenindu-se ca încasările în acest cont, ce se fac de la beneficiarii de energie termică, cât și din subvențiile și ajutoarele bănești pentru populație, să fie transferate în cotă de 70% în contul - -, 30% rămânând în contul.
Prin motivele de apel,pe cale de excepțies-a invocat de către apelanta pârâtă excepția capacității procesuale de folosință a intimatei reclamante în promovarea acțiunii, și excepția nulității absolute a clauzei penale, împrejurare de fapt, urmare căreia, în respectarea disp.art.137 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii excepțiilor ca nefondate, pentru următoarele considerente, în esență:
În referire la excepția capacității procesuale de folosință a intimatei reclamante, Curtea reține că, la dosarul cauzei, a fost depus înscrisul emanând de la societatea mamă - - B -, prin care aceasta a confirmat existența mandatului de reprezentare nr.7479/25.09.2009 a SUCURSALEI C, atât la momentul formulării acțiunii, cât și pe tot parcursul soluționării cauzei, inclusiv în faza executării silite (fila 53 dos.apel).
Conform sus-menționatului mandat, societatea mamă învederează instanței că, își însușește toate actele de procedură efectuate în dosar nr- de către - B - - SUCURSALA
Critica ulterioară a apelantei cu privire la nerespectarea art.67 Cod pr.civilă, în ceea ce privește forma procurii "ad litem"și, implicit, excepția lipsei calității de reprezentant a sucursalei, este neîntemeiată deoarece, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.67 Cod pr.civilă, cu privire la necesitatea existenței unei procuri sub semnătură legalizată, în condițiile în care SUCURSALA C are calitatea de reprezentant legal al - - B, mandatul acesteia devenind " ex lege".
Curtea reține că, ratificarea ulterioară a mandatului contestat de apelantă, semnat de către reprezentantul legal al societății mamă, este suficient pentru a înlătura orice dubiu cu privire la existența și întinderea mandatului, în deplină concordanță cu dispozițiile cuprinse în art.1546 Cod civil, cu referire la art.87 pct.2 Cod pr.civilă, potrivit cărora, persoanele juridice de drept privat sau în judecată, sunt citați "prin reprezentanții lor la sediul principal sau cel al succesoarei, ori după caz, ai reprezentanței".
În referire la excepția nulității absolute a clauzei penale, Curtea reține că, excepția este nefondată deoarece, posibilitatea contestării și soluționării acesteia aparține exclusiv contenciosului administrativ, atât timp cât, contractul de vânzare-cumpărare intervenit între părți este supus și respectă prevederile DECIZIEI PREȘEDINTELUI ANRE Nr.4/2001, pentru aprobarea contractului cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice din sisteme de alimentare centralizată, clauzele fiind obligatorii în materie, neputând fi modificate de către părți.
Cu alte cuvinte, Decizia Președintelui ANRE nr.4/2001, reprezintă norma legală specială în materia raporturilor juridice dintre producătorul și distribuitorul de energie termică, iar clauzele prevăzute de părți în conținutul art.12 al.1 și art.20 din contract sunt în deplină concordanță cu clauzele obligatorii prevăzute în decizie.
În speță, nu poate fi vorba de nulitatea clauzei penale pentru fraudă la lege, atât timp cât, discutăm despre o răspundere contractuală și care, se află sub imperiul dispozițiilor cuprinse în art.969 Cod civil, potrivit cărora "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Pentru toate considerentele sus-expuse, excepțiile deduse judecății urmează a fi respinse ca nefondate, apreciază Curtea.
Pe fondul cauzei,Curtea reține că, OUG nr.115/2001, ca de altfel și contractul de cont încheiat în temeiul său, nu modifică raporturile contractuale dintre furnizori și beneficiari în ceea ce privește modalitatea și termenele de plată a energiei termice, aspect de fapt ce rezultă din totalitatea actelor adiționale perfectate de părți ulterior, existente la dosarul de fond nr- filele 22, 104-105, 107-108, 141, ca de altfel nici clauza penală din contractul nr.47/2005.
Cu alte cuvinte, obligațiile beneficiarilor de energie termică de a efectua plățile aferente energiei electrice consumate prin contul de tip nu au modificat cu nimic obligația convenită de părți prin art.19 și art.20 din contractul nr.47/2005, prin care apelanta pârâtă și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de vânzător pentru cantitatea de energie termică livrată, pentru agenții termici nereturnați, pentru cantitatea termică necesară aducerii apei de adaos de la temperatura medie a apei brute la temperatura medie a returului, precum și pentru eventualele penalități.
Susținerile apelantei privind încheierea contractelor de tip ce ar fi condus la modificarea implicită a clauzei penale inserate în contractul de vânzare-cumpărare intervenit între părți, nu pot fi primite de C deoarece, interpretarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare prin raportare la clauzele contractului de cont, este greșită, atât din perspectiva cronologică a succedării acestora, cât și din punctul de vedere al finalității fiecăruia dintre contracte.
Astfel, Contractul nr.47/2005 a fost încheiat ulterior intrării în vigoare a OUG nr.115/2001 și nu conține nici o mențiune în sensul că, răspunderea contractuală a părților urma să fie reglementată în baza contractului de cont escrow, încheiat în baza sus-menționatei ordonanțe.
Mai mult, părțile au modificat contractul prin mai multe acte adiționale, toate fiind ulterioare intrării în vigoare a OUG nr.115/2001, și a încheierii contractului de cont escrow - chiar ulterior formulării cererii de chemare în judecată - unde s-au menționat clauze privitoare la datele scadente, precum și penalitățile de întârziere, astfel că, argumentele apelantei pârâte în sensul modificării contractului urmare a încheierii contractului de cont escrow sunt lipsite de temei, urmând a fi înlăturate.
Curtea reține că, contractul de cont reprezintă doar un mecanism de plată încheiat tocmai în garantarea achitării obligației de plată către furnizor, în considerarea contractului de vânzare cumpărare, neputându-se schimba sau modifica astfel contractul de vânzare cumpărare inițial, ce reprezintă legea părților.
Stabilirea în Contractul de cont a unui procent de 70% în raport de care agentul escrow (banca), efectua plățile către intimata reclamantă furnizoare (vânzătoare), nu este de natură aoe xonera pe pârâtă de plata penalităților de întârziere, cum greșit apreciază, deoarece, potrivit disp.art.1069 Cod civil clauza penală este o compensație a daunelor interese, pe care creditorul le suportă din neexecutarea obligației principale, părțile prevăzând cuantumul acestor penalități.
Obligarea apelantei pârâte la plata penalităților de întârziere, trebuie privită și din perspectiva dispozițiilor art.1069 al.2 Cod civil, conform cărora "Nu poate, dar creditorul cere deodată și penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării",deci, atunci când penalitatea este stipulată pentru întârzierea executării, ea poate fi cerută de creditor alături de executarea obligației principale.
Criticile aduse de apelantă privind "neexecutarea contractului ca apărare de fond", pretinzându-se că, neexecutarea obligațiilor ce îi incumbau ar fi fost determinate de apariția OUG nr.115/2001 și încheierea contractului de cont, nu pot fi primite de C deoarece, în materie contractuală, în sarcina debitorului operează o prezumție de culpă, acesta fiind obligat la plata de despăgubiri cât timp nu justifică existența unei cauze străine pentru neexecutare.
Existența unui act normativ prin care nu se modifică obligațiile părților, ci se urmărește adoptarea unor măsuri de optimizare a colectării creanțelor de la consumatorii finali, nu constituie o cauză străină pentru neexecutare.
Așa cum rezultă din contractul de cont, acesta are ca obiect constituirea unui cont escrow, purtător de dobândă, în cuprinsul său fiind prevăzută modalitatea de transfer a fondurilor din acest cont către furnizori, în timp ce dispozițiile reglementând raporturile dintre vânzător și cumpărător privind vânzarea-cumpărarea energiei termice, facturarea, plata, condițiile de livrare și clauza penală, sunt cuprinse în Contractul nr.47/2005 (filele 5-16 dos-) și actele adiționale nr.1/2006 (fila 17 dos-), nr.2/2006 (filele 18-19 dos-), nr.1/2007 (fila 20 dos-) la acesta.
În atare situație, reținând că, clauza penală reprezintă o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor în caz de neexecutare, executare necorespunzătoare sau cu întârziere a obligației de către debitor, precum și că, datorită faptului că prin introducerea unei clauze penale prejudiciul pe care l-ar putea suferi creditorul este determinat anticipat, părțile neputând determina prin voința lor decât echivalentul prejudiciului previzibil pe care l-ar putea suferi creditorul (dauna efectivă și beneficiul nerealizat), pe care-l cuantifică în cuprinsul clauzei penale, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond admițând în parte acțiunea, a dispus obligarea apelantei pârâte la plata acestor penalități de întârziere în sumă de 56.011.889,35 lei.
Nefondată este și susținerea apelantei pârâte privind omisiunea instanței de fond de "a analiza inexistența întrunirii cumulative a condițiilor specifice răspunderii civile contractuale", atât timp cât, în speță, s-a făcut dovada existenței raportului contractual dintre părți, precum și încălcarea obligațiilor stabilite în sarcina C - respectiv prejudiciul suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor de plată (cuantificat prin penalități stabilite în contract) -, legătura de cauzalitate, precum și culpa apelantei pârâte.
În privința culpei apelantei pârâte, trebuie subliniat că, în materia raporturilor contractuale dintre părți existența contractului de escrow nu reprezintă o "imposibilitate insurmontabilă prevăzută de lege de a proceda într-o altă manieră", pentru simplul motiv că, C avea și are posibilitatea să apeleze și la alte surse de finanțare, sumele provenite de la consumatorul final fiind, numai una dintre potențialele surse de venit, din care trebuie să-și îndeplinească obligațiile contractuale asumate.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii apelate, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul comercial d clarat de pârâta, cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 2866 din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - B - prin SUCURSALA, cu sediul în C,-, județ.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red--/05.02.2010
Dact.DS - 4 ex/05.02.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu
