Spete pretentii comerciale. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA nr.13 /2010-A/C
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Gug Mirela
- - - grefier
&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului comercial declarat de reclamanta, din O,-, -1,.A,.2,.11, jud.B, în contradictoriu cu intimații pârâți, din O,-, jud.B șiSC " B" SA,cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.564 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 09 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Constată că prin sentința nr. 564/03.06.2009 Tribunalul Bihora respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta Construcții B cu sediul în O-, jud. B și pârâtul domiciliat în
A respins ca nefondată cererea modificată formulată de reclamanta cu domiciliul în O,-, - 2,. A,. III,. 15, jud. B împotriva pârâtei Construcții B cu sediul în O-, jud. B și pârâtului domiciliat în O având ca și loc de muncă Construcții B cu sediul în O-, jud.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Constituind o sancțiune îndreptată împotriva creditorului nediligent, prescripția extinctivă a dreptului la acțiune presupune că în termenul stabilit de către lege acesta nu a acționat în vederea valorificării dreptului de creanță. În măsura în care dreptul îi este recunoscut de către partea adversă, expres sau tacit, acesta nu mai are nici un interes să se adreseze instanței de judecată în vederea obținerii protecției juridice.
Astfel, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a fost evacuată din imobil în data de 4.09.2008. exercitată până la acel moment echivalează cu o recunoaștere tacită a pretinsului drept pe care îl poate invoca față de pârâți. Tocmai de aceea, raportat la prevederile art. 16 lit. a ) din Decretul nr. 167/1958 consideră că a operat cazul de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementat de acest text legal, astfel încât va respinge ca nefondată excepția.
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că între reclamantă și pârâta de rândul 1 au avut loc mai multe litigii referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului situat administrativ în O-, - 1,. A,. 11. Conturarea stării de fapt și a temeiniciei pretențiilor reclamantei presupune neîndoielnic raportarea la conținutul acestora. Admiterea soluției contrare ar duce la încălcarea autorității de lucru judecat atașate acestora pe altă cale decât cea prevăzură de lege.
Așa fiind, instanța a reținut că în considerentele dec. civ. nr. 610/A/2006 pronunțate de Tribunalul Bihors -a stabilit că între cele două părți s-a încheiat la data de 27.04.1993 un contract de vânzare-cumpărare ce a avut ca și obiect derivat imobilul amintit anterior. Prin încheierea lui, contractul de închiriere existent anterior și-a încetat efectele, nefiind de conceput ca aceeași persoană să cumuleze calitatea de proprietar și chiriaș cu privire la același bun.
Plățile efectuate de către reclamantă în perioada 1992-27.03.1993 au reprezentat îndeplinirea obligației stabilite în sarcina acesteia pe cale convențională în urma încheierii contractului de închiriere. Ulterior acestei perioade, Tribunalul Bihor prin dec. civ. nr. 610/A/2006 a stabilit că nu s-a mai efectuat vreo plată, astfel încât pretinderea vreunei sume pentru acest interval este lipsită de orice temei.
Mai mult, această împrejurare a stat la baza constatării incidenței pactului comisoriu de gradul III în temeiul art. 18 din contractul de vânzare-cumpărare. Tocmai de aceea, sub acest aspect cererea nu este fondată.
Referitor la plata contravalorii la zi a apartamentului, instanța reține că prin dec. civ. nr. 614/R/2001 pronunțată de Curtea de APEL ORADEAs -a stabilit în mod irevocabil că în patrimoniul reclamantei nu s-a născut un drept real de proprietate, ci unul de creanță supus termenului general de prescripție extinctivă. Lipsa de diligență în valorificarea lui a fost sancționată de către instanța de control judiciar prin constatarea intervenției prescripției extinctive a dreptului la acțiune.
În aceste condiții pretinderea contravalorii apartamentului este lipsită de orice fundament întrucât s-ar ajunge pe o cale indirectă la încălcarea celor statuate de Curtea de APEL ORADEA. Plata efectuată ulterior de către reclamantă ( ce a fost returnată de către pârâta de rândul 1 și consemnată la. în urma refuzului primirii ei - fila 131 ) nu poate da naștere unui atare drept în patrimoniul ei. Ca atare, consideră că nici sub acest aspect cererea nu este fondată.
Referitor la cererea accesorie privind contravaloarea pretinselor distrugeri efectuate cu prilejul evacuării reclamantei din imobil trebuie precizat că aceasta s-a făcut prin intermediul executorului judecătoresc ( fila 133 ). După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal întocmit la data de 4.09.2008 din imobil au fost evacuate mai multe bunuri mobile ce au fost preluate în custodie de către pârâta de rândul 1, nefiind găsite bunuri și obiecte de valoare.
Fiind încheiat de un reprezentant al forței publice ca urmare a constatărilor personale ale acestuia, procesul-verbal amintit face dovada deplină a celor consemnate până la înscrierea în fals. Reclamanta nu a înțeles că recurgă la o asemenea procedură și mai mult, deși a fost întrebată expres, a arătat că nu dorește administrarea unor probe suplimentare. Tocmai de aceea, instanța consideră că din probele administrate nu reiese producerea pretinsului prejudiciu de natură să ducă la antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților, astfel încât și sub acest aspect cererea este nefondată.
Concluzia identică se impune și referitor la plata pretinselor cheltuieli pe care reclamanta le-ar fi făcut ulterior evacuării sale din imobil. Constituind cea de-a doua fază a procesului civil, executarea silită trebuie să se desfășoare cu respectarea strictă a prevederilor art. 3711și urm. pr.civ. În măsura în care nu s-a constatat de către instanța de judecată încălcarea unei atare dispoziții de natură să atragă desființarea totală sau parțială a acestuia se presupune că au fost respectate întru totul prevederile legale incidente în materie.
Așa fiind, evacuarea prin intermediul executorului judecătoresc a reclamantei reprezintă consecința firească a refuzului acesteia de a respecta pe cale voluntară a dispozițiilor sent. civ. nr. 1787/21.03.2005 pronunțate de Judecătoria Oradea și a dec. civ. nr. 610/A/2006 pronunțate de Tribunalul Bihor. Fiind vorba de valorificarea unui drept recunoscut pe cale judiciară, orice susținere că prin punerea în executare a hotărârii amintite s-ar fi încălcat drepturile reclamantei nu poate fi primită.
Încheierea de către aceasta a unui contract de închiriere ulterior și "constrângerea" la prestarea unei munci remunerate reprezintă consecința firească a pierderii posesiei și folosinței asupra unui imobil cu privire la care s-a statuat în mod irevocabil că nu justifică vreun titlu legal. Pretinderea suportării în continuare de către pârâți a costurilor legate de asigurarea unui spațiu de locuit este lipsită de orice temei, astfel încât nici sub acest aspect cererea nu este fondată.
În ceea ce privește obligarea pârâților la plata contravalorii utilităților din cursul anului 2006, instanța a reținut că folosința a fost exercitată asupra imobilului de către reclamantă. În această calitate, întrucât în mod firesc a beneficiat de furnizarea utilităților comune, plata contravalorii lor îi incumbă acesteia, astfel încât această pretenție este nefondată.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, ele constau în taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial. Ținând seama că cererea a fost respinsă, consideră că se află în culpă procesuală reclamanta, astfel încât aceasta trebuie să le suporte în întregime, pretinderea lor fiind lipsită de temei legal.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, netimbrat a declarat apel reclamanta.
La termenul de judecată din data de 09.02.2010, intimata Construcții Bai nvocat excepția de netimbrare a apelului.
Examinând cu prioritate excepția invocată, față de prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Apelanta a formulat două cereri de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru, ambele fiind respinse de către instanța, potrivit încheierilor date în Camera de Consiliu din data de 14.12.2009 și respectiv 25.01.2010. Împotriva acestei ultime încheieri, apelanta a formulat cerere de reexaminare, de asemenea respinsă, potrivit încheierii date în Camera de Consiliu din data de 03.02.2010.
La termenul de judecată din data de 09.02.2010, apelanta a mai formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma eșalonării sau amânării plății taxei judiciare de timbru, respinsă de către instanță prin încheierea din Camera de Consiliu de la aceeași dată, fiind respinsă și cererea de reexaminare exercitată de apelantă împotriva acesteia.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că toate cererile apelantei au fost soluționate cu respectarea prevederilor legale incidente în materie și a tuturor garanțiilor oferite de lege pentru asigurarea accesului său la justiție, știut fiind, însă, că "dreptul la un tribunal" nu este absolut, ci se poate preta la limitări, nefiind exclus ca interesele bunei administrări a justiției să justifice impunerea unei restricții financiare accesului unei persoane la o instanță (a se vedea în acest sens împotriva Poloniei, nr. 28249/95, CEDO 2001-VI și și alții împotriva României, nr. 63945/00, CEDO 2006). Astfel, instanța apreciază că modalitățile procedurale legale (în speță prevederile OUG 51/2008) cu privire la impunerea, scutirea, amânarea sau eșalonarea taxelor judiciare de timbru sunt suficient de previzibile în opinia unei justițiabil, actul normativ special acordând instanței de judecată competența de a soluționa asemenea cereri, încheierile pronunțate putând face, de asemenea, obiectul unei cereri de reexaminare, tot de competența unei instanța de judecată.
În acest context, instanța apreciază că limitarea dreptului reclamantei de a accede la o instanță, din perspectiva art. 7 din OUG 51/2008, urmărește un scop legitim, și anume limitarea cererilor în justiție abuzive și colectarea de fonduri pentru bugetul justiției.
Prin urmare, constatând că, în speță, apelantei i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru stabilită de instanță, respectiv 4305,4 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, iar aceasta nu s-a conformat, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 și a OG32/1995 privind timbrul judiciar, va dispune anularea apelului ca netimbrat.
În temeiul art. 68/11 din Legea 51/1995, instanța va încuviința ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul d-nei avocat I - desemnată în temeiul articolului 6 lit.a din OUG 51/2008, potrivit delegației pentru asistență publică gratuită nr. 206, să fie virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul comercial declarat de apelanta reclamantă, din O,-, -1,.A,.2,.11, jud.B, în contradictoriu cu intimații pârâți, din O,-, jud.B șiSC " B" SA,cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.564 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul d-nei avocat I - desemnată în temeiul articolului 6 lit.a din OUG 51/2008, potrivit delegației pentru asistență publică gratuită nr. 206, va fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.M/22.02.2010
Jud fond
Dact.G/22.02.2010
3 com
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Sotoc Daniela, Gug Mirela
