Spete pretentii comerciale. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 133
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanții - com., Cod poștal -, Județ și - SRL-PRIN ADMINISTRATOR - com., Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr. 201 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA - B, sector 1, BD. -, nr. 28, Cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11 iunie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 18 iunie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, la nr-, reclamanții și - SRL au solicitat în contradictor cu pârâta - SA B, ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată să le plătească 108.000 lei, despăgubiri, din care 100.000 lei indemnizație de asigurare și 8.000 lei dobândă legală, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 5 aprilie 2005, în nume propriu și ca reprezentant al -, a încheiat cu pârâta polița de asigurare seria F -, în baza căreia a asigurat pentru caz de incendiu, cutremur, și furt clădirea formată din parter și etaj proprietatea sa, din satul, comuna, județ P, precum și marfa din magazinul societății al căreia administrator și asociat unic este reclamantul.
Acesta a mai susținut că potrivit prevederilor poliței, a achitat la scadență prima de asigurare de 3.000.000 ROL în șase rate lunare de 500.000 ROL fiecare, pe perioada 5.04.-5.09.2005.
S-a mai învederat că la data de 7.05.2005 a avut loc un incendiu, produs de trăsnet, în urma căruia a ars în totalitate clădirea asigurată și mărfurile din magazinul - SRL, producerea evenimentului asigurat fiind constatată de procesul verbal încheiat de organele de poliție din comuna și echipa de pompieri din Garda de Intervenție din V de M, însă pârâta a refuzat să-i acorde despăgubirea cuvenită în baza contractului de asigurare, astfel că reclamantul prejudiciat a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată.
La data de 5.03.2007 reclamanții și-au precizat acțiunea ( filele 46-47 dosar fond) arătând că despăgubirea solicitată reprezintă valoarea clădirii arsă în incendiu, de 95.000 lei și a mărfii societății aflată în magazin, de 5.000 lei, la fiecare dintre aceste sume adăugându-se dobânda legală comercială, calculată de la data de 30.05.2005, la zi.
Au mai arătat reclamanții că este abuzivă, în sensul dispozițiilor Legii 193/2000 și ale Legii nr. 296/2004 privind Codul Consumatorului, clauza din condițiile de asigurare potrivit căreia pârâta nu acordă despăgubiri pentru obiectivele pentru care nu există autorizații legale de construcție, procese verbale de recepție și autorizație de funcționare.
Petiționarii au susținut că pârâta nu a negociat direct cu ei această clauză, nu le-a pretins autorizația de construcție la încheierea poliției de asigurare, iar în cererea chestionar nu există nici o rubrică privind existența sau inexistența autorizației de construcție pentru clădirea asigurată, că nu au avut cunoștință de condițiile de asigurare, nefiindu-le predat un exemplar din acest înscris, astfel că solicitarea autorizației de construcție după producerea evenimentului asigurat este abuzivă și produce un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, solicitându-se constatarea nulității absolute a acestei clauze, invocându-se prev. art. 6 din Legea nr. 193/2000. La termenul de judecată din 16.05.2007, reclamanții și-au precizat cuantumul pretențiilor solicitate, la valoare de 115.974 lei despăgubiri - fila 84 dosar fond, așa cum a rezultat din expertiza tehnică întocmită în cauză.
Pârâta SA a formulat întâmpinare, în temeiul art. 115 pr.civ. (pag. 33-36 dosar fond) în care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței întemeiată pe art. 5 pr.civ. a informității acțiunii, deoarece reclamanții nu au indicat fiecare sumele solicitate și dovezile pe care se sprijină, precum și excepția insuficientei timbrări a acțiunii, excepții care au fost puse în discuția părților și respinse de instanță la termenul de judecată din 21.02.2007, potrivit încheierii de ședință de la această dată - filele 43-44 dosar fond.
Pârâta SA a solicitat, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece potrivit art. 5 pct.1. din condițiile de asigurare, nu poate fi obligată la plata despăgubirilor pentru obiectivele pentru care nu există autorizații legale de construcție, reclamanții nedovedind că imobilul asigurat a fost edificat cu îndeplinirea condițiilor legale prev. de Legea nr. 50/1991, iar cu privire la marfa societății s-a învederat că nu există documente contabile justificative, care să dovedească intrarea mărfurilor pretins arse în incendiu, în patrimoniul societății.
La data de 20.03.2007 pârâta și-a completat întâmpinarea, arătând că nu poate fi considerat drept clauză abuzivă prev. art. 5.1. din condițiile de asigurare, care nu fac altceva decât să reia obligația legală, ce revine persoanelor ce doresc să execute lucrări de construcție, susținându-se că reclamantul a fost informat în privința clauzelor contractuale, cu care a fost de acord prin semnarea poliției de asigurare, nesolicitând niciodată modificarea acestor clauze.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, interogatoriu și probă testimonială, prin sentința nr. 201 din 11.02.1008, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea precizată formulată de reclamanți ca neîntemeiată, obligându-i pe aceștia să plătească pârâtei 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 5.04.2005, reclamantul în nume propriu și ca reprezentant al - _ SRL a încheiat cu pârâta polița de asigurare nr. -, prin care a asigurat pentru incendiu, cutremur, și furt, un imobil situat în comuna, sat. și mărfurile din magazinul societății, pentru suma de 100.000 lei pe o perioadă de 12 luni, respectiv până la 6.04.2006.
S-a mai constatat că la 7.05.2005, s-a produs evenimentul asigurat, clădirea și marfa asigurată arzând într-un incendiu a cărui sursă probabilă a fost trăsnetul, așa cum s-a stabilit în proces verbal de constatare la fața locului, întocmit de Poliția - fila 13 dosar, iar pârâta a refuzat plata despăgubirilor solicitate repetat de către reclamant, pentru lipsa autorizației de construcție al imobilului, care reprezintă o clauză de excludere a acordării despăgubirilor pentru bunurile asigurate, conform art. 5.1.III din condițiile de asigurare.
Tribunalul Prahovaa apreciat că această clauză contractuală nu reprezintă o clauză abuzivă, în sensul Legii nr. 193/2000 deoarece, chiar dacă nu a fost negociată direct cu reclamantul, cuprinde transpunerea unei obligații legale, pe care o au toți cetățenii, anterior edificării unei construcții, cu valoare de principiu în art. 1 din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, nefiind o obligație impusă unilateral de pârâtă, ci o obligație legală, preexistentă edificării oricărei lucrări de construcție, nu este contrară bunei credințe și nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Pe de altă parte, instanța de fond a considerat că nimeni nu se poate preleva de propria culpă în valorificarea unui drept și nici de necunoașterea legii, astfel încât s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind despăgubiri solicitate pentru imobilul asigurat, distrus de incendiu, proprietatea reclamantului.
S-a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere din acțiune privind despăgubiri pentru marfa - SRL aflată în clădirea incendiată, deoarece nu s-au depus documente justificative pentru a se proba existența și valoarea mărfurilor, înlăturându-se susținerea reclamanților privind distrugerea acestor documente în timpul incendiului, întrucât potrivit art. 26 din Legea 82/1991, exista obligația legală al reconstituirii lor, în termen de 30 de zile.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și - SRL, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că s-a aplicat greșit legea la soluționarea cauzei, interpretându-se necorespunzător dispoz.art. 4 și urm. din Legea nr. 193/2000 și ale art. 74 - 83 din Codul Consumului, respectiv Legea nr. 296/20004, care au menirea de a asigura protecția consumatorilor împotriva practicilor abuzive ale furnizorilor de produse și servicii, printre care se numără și aceea a înscrierii în contractele comerciale, a unor clauze standard preformulate, care nu sunt negociate direct cu consumatorul.
S-a susținut că potrivit textelor de lege indicate, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul se consideră abuzivă, dacă prin ea însăși, sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între obligațiile și drepturile părților, aceste condiții fiind îndeplinite pentru clauza cuprinsă în art.5.1. III din condițiile speciale invocate de intimata pârâtă în motivarea refuzului său de acordare a despăgubirilor.
Apelanții au arătat că nu au cunoscut această clauză, cuprinsă în, condiții generale " care nu le-au fost predate, despre care nu au avut cunoștință la încheierea poliței de asigurare, nefiind negociată direct cu ei, în calitate de asigurați, așa cum de altfel a reținut corect și Tribunalul Prahova acest aspect.
S-a învederat însă că în mod greșit, prima instanță a apreciat că această clauză cuprinde o obligație legală preexistentă, prev. de Legea nr. 50/1991, deoarece acest act normativ stabilește o competență specială de constatare a încălcării legii, de către autoritățile publice legislative cu atribuții în acest domeniu, precum și sancțiuni specifice, care nu au legătură cu prezentul contract comercial d e asigurare, în care intimata pârâtă a înserat o clauză abuzivă, ce creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, rezultat din următoarele împrejurări:
- dacă intimata ar fi negociat cu apelanții această clauză, aceștia nu ar mai fi încheiat poliția de asigurare, întrucât în cazul procedurii evenimentului nu ar fi beneficiat de indemnizația de asigurare;
- intimata pârâtă a încasat ratele lunare reprezentând prima de asigurare și după producerea evenimentului asigurat, deși apelanții au formulat prima cerere de acordare a despăgubirilor la data de 30.05.2005;
- la încheierea poliției de asigurare și încasarea primei de asigurare pentru pârâtă nu a contat lipsa autorizației de construire pentru imobilul asigurat, în timp ce plata indemnizației de asigurare se refuză pentru acest motiv.
S-a mai arătat că potrivit lit. b și h din Lista anexă la Legea nr. 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederile contractuale care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea să ia cunoștință la data semnării contractului și acelea care restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri, în cazul în care comerciantul nu-și îndeplinește obligațiile contractuale, clauza de la art. 5.1. III din condițiile generale îndeplinind toate aceste condiții ca fiind abuzivă, în sensul Legii nr. 193/2000.
Cea de a doua critică formulată de apelant privește soluția pretins greșită de acordare a despăgubirilor pentru marfa asigurată aparținând apelantei - SRL, arătându-se că din probele administrate rezultă că în magazinul amenajat în imobilul distrus în incendiu se găsea marfă în valoare de 10.000 lei, însă prin precizarea la acțiune s-a solicitat o despăgubire mai mică, de 5.000 lei, pe care instanța a refuzat nejustificat să o acorde, solicitându-se admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu acordarea cheltuielilor de judecată la ambele instanțe.
Analizând sentința criticată, prin prima motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele;
Prima instanță a reținut corect situația de fapt dedusă judecății, în sensul că apelantul reclamant a încheiat cu intimata pârâtă - SA, la data de 5.04.2005 polița de asigurare seria F nr. -, pe o durată de un an, suma asigurată fiind de 1.000.000.000 ROL (100.000 lei).
Apelantul a încheiat acest contract de asigurare în nume propriu, în calitate de proprietar al imobilului - magazin asigurat pentru risc de incendiu, cutremur, furt, cât și în calitate de reprezentant al - SRL, a cărui marfă aflată în magazin a fost asigurată împotriva acelorași riscuri, situație necontestată de intimata asigurătoare.
La data de 7.05.2005, s-a produs evenimentul asigurat - un incendiu de proporții cauzat de trăsnet, în care a ars clădirea și marfa asigurată, conform procesului verbal întocmit la fața locului, la această dată, de Poliția - fila 13 dosar fond, însă intimata a refuzat acordarea despăgubirilor solicitate de apelant, invocând prevederile art. 5.1 din, Condițiile generale de asigurare " potrivit căruia acordarea despăgubirilor de către asigurator este exclusă pentru obiectivele pentru care nu există autorizațiile legale de construcție, procesele verbale de recepție, precum și autorizațiile/avizele de funcționare, emise de organele în drept ".
Curtea apreciază că-n mod corect Tribunalul Prahovaa considerat că această clauză nu este abuzivă, în sensul legii nr. 193/2000 deoarece, deși nu a fost negociată direct cu consumatorul ( apelantul asigurat), transpune obligația generală prevăzută de Legea nr. 50/1991 în sarcina tuturor proprietarilor de imobile, de a le edifica numai cu respectarea condițiilor prealabile de autorizare din acest act normativ.
Din probele administrate în cauză rezultă însă cu certitudine că apelantului nu i s-au adus niciodată la cunoștință, condițiile generale " care cuprind situațiile ce exclud acordarea despăgubirilor de către asigurator, împrejurare confirmată și de martora - fila 90-92 dosar fond - și necontrazisă de intimată, care nu a făcut dovada că ar fi înmânat apelantului asigurat un exemplar din aceste, condiții ", care completează polița de asigurare sau că ar deține vreun exemplar din aceste
, condiții ", care să poarte semnătura apelantului.
Prin urmare, nu există consimțământul apelantului asigurat pentru aplicarea acestor, condiții generale ", care conțin clauza de excludere a despăgubirilor, pentru anumite situații de care acesta nu a avut cunoștință, rubrica din polița de asigurare privind anexele înmânate asiguratorului nefiind completată - fila 5 dosar fond.
Este adevărat că în conținutul cererii - chestionar privind asigurarea locuințelor, completată de apelant - fila 6 dosar fond - există mențiunea, Am luat cunoștință de prevederile condițiilor și clauzelor de asigurare și am înțeles că orice declarație inexactă sau incompletă poate exonera de plata despăgubirilor ", însă nici această pagină ce conține respectiva mențiune nu este semnată și nici datată, așa cum ar fi fost corect, potrivit formularului tipizat întocmit de intimată.
Este evident că dacă apelantul asigurat ar fi cunoscut clauzele de excludere a acordării despăgubirilor de către intimata asigurator nu ar mai fi încheiat polița de asigurare, deoarece pentru nici unul dintre evenimentele asigurate nu ar fi putut obține despăgubiri, clauza de excludere de la art.5.1 (I) din, condițiile generale " lipsind de efect polița de asigurare în privința despăgubirilor cuvenite apelantului asigurat.
Susținerea intimatei privind buna sa credință la încheierea poliței de asigurare, deoarece apelantul ar fi declarat că este proprietarul imobilului, bifând căsuța corespunzătoare acestei calități din cererea - chestionar ( fila 6 dosar fond) urmează a fi înlăturată, deoarece apelantul era proprietarul imobilului asigurat, construit de el pe terenul proprietatea sa, cumpărat cu act autentic în anul 1991 - fila 117 dosar fond și pentru care a achitat anual impozitul datorat - fila 737 și 111 dosar fond, nerespectarea obligației de autorizare prealabilă a construcției de către organele competente fiind sancționată în mod specific de Legea nr. 50/1991.
Din depoziția martorei - agentul de asigurări care a încheiat cu apelantul polița de asigurare la sediul Agenției V de M, filele 90-92 dosar fond - rezultă că apelantului nu i-a fost solicitată autorizația de construcție, agenții de asigurări neprimind instrucțiuni din partea intimatei pentru a solicita asemenea documente asiguraților, fiind însă stimulați să încheie cât mai multe polițe de asigurare, fiind plătiți în funcție de numărul acestora.
De altfel, chiar dacă exista autorizație de construcție pentru imobil, intimata putea refuza acordarea despăgubirilor pe motiv că nu există proces verbal de recepție sau aviz legal de funcționare - noțiune de maximă generalitate, care lasă la aprecierea discreționară a asiguratorului acordarea despăgubirilor, toate aceste clauze restrictive de răspundere ale asiguratorului fiind necesar a fi cunoscute și consimțite de asigurați la încheierea poliței de asigurare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
In concluzie, neexistând consimțământul apelantului asigurat în privința, condițiilor generale " care conțin clauze de excludere a acordării despăgubirilor, Curtea urmează să admită apelul reclamantului în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, să se schimbe în parte sentința și să se admită în parte acțiunea și în baza art. 969 cod civil să oblige intimata pârâtă la acordarea despăgubirilor pentru imobilul incendiat în valoare de 95.000 lei, din comuna, distrus (ars) în incendiul din 7 mai 2005, potrivit precizării acțiunii de la fila 47 dosar fond, neavând relevanță valoarea de impozitare sau o altă evaluare efectuată unilateral de intimată, care a consimțit să asigure imobilul și marfa în valoare de 100.000 lei, încasând în întregime prima de asigurare de la apelant pentru această valoare, chiar și după producerea evenimentului asigurat.
Cum asigurările sunt fapte de comerț, conform art. 3 pct.17 Cod Comercial, în temeiul art. 46 din același act normativ intimata va fi obligată să plătească apelantului 15.974 lei dobândă legală, calculată potrivit raportului de expertiză - ( fila 81-84 dosar fond).
Curtea apreciază însă ca nefondată critica apelantei - SRL privind neacordarea despăgubirilor pentru contravaloarea mărfii asigurate, aflată în magazin, arsă în incendiul din 7 mai 2005,deoarece nu s-au făcut dovezi cu privire la existența și valoarea mărfurilor pretins aflate în imobilul incendiat, cum corect a reținut și prima instanță.
Astfel, în procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de Poliția la 7 mai 2005 - fila 13, semnat fără obiecțiuni de apelantul - proprietarul imobilul incendiat, dar și reprezentantul - SRL, a cărui marfă a fost asigurată de intimată prin polița seria F nr. -/05 aprilie 2005, s-a consemnat că imobilul incendiat avea la parter, o magazie de piese auto și la etaj un magazin dezafectat ".
Chiar dacă actele contabile privind valoarea mărfurilor pretins aflate în clădire ar fi ars în incendiu, cum susține apelanta, legea contabilității impunea refacerea acestora, ceea ce nu s-a realizat.
Pentru aceste motive, în baza art. 296 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul - SRL privind contravaloare marfă de 5.000 lei.
In temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată să plătească apelantului reclamant 6.533 lei, cheltuieli de judecată, la ambele instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul - com., Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr. 201 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA - B, sector 1, BD. -, nr. 28, Cod poștal -.
Schimbă în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă intimata pârâtă să plătească apelantului despăgubiri în valoare de 95.000 RON pentru clădire, plus 15.974 lei dobândă legală, plus 65.33 lei cheltuieli de judecată, la ambele instanțe.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în com., sat., Județ P, Cod poștal -, privind despăgubiri vizând contravaloare marfă de 5.000 RON și menține sentința sub acest aspect.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored.CMF
5.ex./30.06.2008
f- - Tribunal P
Jud.fond - -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
