Spete pretentii comerciale. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 103/2009)
DECIZIE COMERCIALĂ NR. 133
Ședința publică de la 20 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta - -.MA.ST. DI DE & împotriva sentinței comerciale nr.12457 din 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. 49590 din 19.03.2009, lipsă fiind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatului întâmpinare, în două exemplare.
Intimatul, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe apelul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.12457 din data de 18.XI.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, respingându-se acțiunea formulată de reclamanta - -.MA.ST. DI DE & în contradictoriu cu pârâtul, constatând intervenită prescripția dreptului material la acțiune.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata se solicita obligarea pârâtului la restituirea sumei de 82.000 USD și dobânda legală calculată de la data de 01.02.2000 și până în prezent, cu cheltuieli de judecată.
Suma de 82.000 USD a fost virata de catre reclamanta paratului la data de 21.01.2000, prin virament bancar de la Banca Naționala la BCR Sucursala sector 3 B (filele 5-7 la dosar).
La data de 05.02.2001, prin Convenția încheiata s-a stabilit ca dl sa ramana Președinte cu 51%, urmând a transfera acțiunile netrasferate inca, adică 8,5%lui De si 8,5 % catre, pentru partea italiana care va avea 34% din actiuni uramnd a se stabili un post de răspundere in conducerea societății ( fila 10 la dosar).
Suma totala achitata de partea italiana - in cuantum de 224.000 Usd, reprezenta, conform susținerilor reclamantei, 2/3 din valoarea pachetului de acțiuni la - SA. Abia in luna iunie a anului 2000, paratul a transferat cate 8.48%catre De si.
Potrivit art. 1 din Decretul nr.167/1958,dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege - 3 ani, potrivit art. 3. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii.
Art.7 alin.2 din Decret reglementează situația obligațiilor care urmează sa se execute la cererea creditorului, precum si acelea al căror termen de executare nu este stabilit, stabilind ca in aceste situații prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept.
In ceea ce privește susținerile referitoare la faptul ca societatea a fost declarata, in baza OUG nr.28/2002, societate comerciala de tip deschis, transmiterea acțiunilor putandu-se realiza numai pe piața organizata de valori mobiliare, nemaifiind posibili transmiterea acțiunilor pe baza de cesiune, fata de prevederile Decretului nr.167/1958 in opinia instanței nu reprezintă un motiv, o cauza care sa-l fi impiedicat pe reclamant sa promoveze acțiunea de fata in interiorul termenului de prescripție - respectiv pana la data de 21.01.2003 sau 05.02.2004 - in cazul in care se calculează termenul de prescripție in raport cu convenția incheiata la data de 05.02.2001 (desi in opinia instanței aceasta convenție nu are relevanta unei cauze de intrerupere, in accepțiunea disp. art.16 din Decr.nr.167/1958).
Reținând in speța de fata ca reclamanta nu a demonstrat existenta unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției dreptului la acțiune, in condițiile art.13 si 16 din Decr.nr.168/1958, in temeiul art.1 si 3 coroborat cu art.7 alin.2 din Decr.nr.167/1958 tribunalul a admis excepția si a respins acțiunea constatând intervenita prescripția dreptului material la acțiune.
Împotriva acestei sentințe formulează apel reclamanta, solicitând în esență, pentru următoarele motive:
Soluția instanței de fond este netemeinica si nelegala, pronunțata cu incalcarea dispozițiilor art.129 alin.4 si 5 din proc.civ. potrivit cărora judecătorii au obligația sa stabilească adevărata situație de fapt si de drept si sa stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
Apelanta precizează că a solicitat instanței de fond sa unească excepția prescriptiei dreptului material la acțiune cu fondul, deoarece numai in acest fel se putea constata ca paratul se afla in imposibilitatea executării obligației de a face, in natura, motiv pentru care eram in drept sa solicitam restituirea sumei de bani cu care au fost procurate acțiunile la - SA DTS, astfel incat acțiunea promovata nu era prescrisa.
Asa cum rezulta din actele de transfer bancar si convenția scrisa incheiata cu paratul aceasta s-a obligat sa achiziționeze acțiuni la - SA DTS, urmând ca ulterior sa transmită investitorilor italieni cota de 34 % din pachetul de acțiuni.
Ulterior, îndeplinirea obligației asumate de parat, in natura, nu a mai fost posibila deoarece in baza OUG nr.28/2002, abrogata, înlocuita si modificat prin Legea nr.297/2004, Legea nr.208/2005, OG nr.41/2005 si Legea nr.97/2006 transmiterea acțiunilor societăților comerciale de tip deschis se putea realiza numai pe piața organizata de valori mobiliare.
Precizam ca in aceasta perioada, paratul
a procedat la decapitalizarea societății comerciale, deoarece
instrăinat activele importante către diverse persoane fizice si juridice,
motiv pentru care am constatat ca indeplinirea obligației de
transmitere a acțiunilor către investitorii italieni nu mai este posibila si
nici atractiva din punct de vedere comercial si financiar.
La data de 20.03.2009 intimatul depune întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 21.01.2000 apelanta virează în contul intimatului suma de 82.000 USD. Ulterior, la data de 5.02.2001 se încheie o convenție între intimat și cei doi asociați ai apelantei prin care se stabilește ca, în schimbul sumei virate în 21.01.2000, intimatul să transfere către aceștia o parte din acțiunile pe care acesta le deținea la - SA. Nu există nici un fel de dovezi cu privire la înțelegerile ulterioare dintre cei doi asociați și intimat, cu atât mai mult cu cât banii au fost achitați din contul unei societăți - respectiv apelanta, iar eventualele înțelegeri au fost făcute cu asociații acesteia, dar nu în numele societății.
Faptul că - SA a fost închisă la tranzacționare nu reprezintă o cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive conform art.16 din Decretul nr.167/1958, astfel cum a reținut de altfel și instanța de fond.
Ca atare, dreptul la acțiune al apelantei s-a născut la data de 1.02.2000, dată la care a virat banii către intimat, astfel încât, în raport de disp. art.1 și art.7 alin.2 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, au trecut mai mult de 3 ani de la data nașterii raportului de drept și până la data introducerii acțiunii - 4.06.2008, motiv pentru care în mod corect a fost admisă excepția prescripției.
Instanța de fond a soluționat cu precădere excepția prescripției dreptului material la acțiune potrivit art.137 alin.1 pr.civ. care instituie obligația instanței de a soluționa excepțiile de procedură și de fond cu prioritate, excepția invocată de intimat fiind o excepție de fond, peremptorie și absolută.
Apelanta susține în mod neîntemeiat faptul că judecătorul primei instanțe nu a stăruit în stabilirea situației de fapt, situație care a fost stabilită în mod corect în raport de probele administrate în cauză. Cu toate acestea, apelanta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către instanță, în apel neadministrând nici o altă probă în aflarea celor existente la dosarul de fond.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - -.MA.ST. DI DE & cu sediul în DTS,-, -.8,.1,.4, împotriva sentinței comerciale nr.12457 din 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul cu domiciliul ales în B,-, - 10,.2,.34, sector 3 - CENTRUL DE MUNTENIA, nr.16,. 6,. 612.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. -10.04.2009
Tehnored. -22.04.2009
5 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
