Spete pretentii comerciale. Decizia 134/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2176/2008)
DECIZIE COMERCIALĂ NR. 134
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea apelului declarat de apelanta - SA împotriva sentinței comerciale nr. 9037 din 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - ITALIA SRL.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 20 martie 2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.9037/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, s-a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată și în consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 22.500 EURO în echivalent în lei la data plății efective și la plata sumei de 30.000 lei echivalentul a 7.500 EURO.
A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 23.941,31 lei dobânzi și în continuare până la restituirea efectivă a sumelor datorate, plus cheltuieli de judecată în sumă de 13.829,89 lei, toate acestea pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor asumate în contractul de finanțare nr.101/28.06.2004.
S-a respins excepția disjungerii cererii reconvenționale.
S-a admis excepția de netimbrare a cererii reconvenționale.
S-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâta - SA.
În motivarea acestei sentințe instanța de fond a reținut că reclamanta probează cu acte, respectiv contractul de finanțare nr.101/28.06.2004 încheiat între părți, izvorul obligației asumate de către pârâtă conform căruia aceasta îi datorează suma de 30.000 EURO și dobânda aferentă.
Că din contract rezultă că reclamanta a predat efectiv pârâtei suma de 30.000 EURO cu termen de restituire la 08.07.2005, dar aceasta nu și-a îndeplinit nici obligațiile asumate prin contract și nici nu i-a restituit până la data introducerii acțiunii suma primită.
S-a mai reținut de asemenea că pârâta nu a contestat datoria scadentă de30.000 EURO și nici calculul dobânzilor, nu și-a probat apărările din întâmpinare, și nu și-a motivat în nici un fel cererea reconvențională, pe care de altfel nici nu a timbrat-
Față de cele reținute s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.9037/11.09.2008, a declarat apel pârâta - SA criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece:
- în mod greșit instanța de fond a reținut că nu contestă existența datoriei în sumă de 30.000 EURO față de reclamantă, când din întregul probatoriu și apărările făcute în cauză rezultă cu claritate faptul că nu are nici o datorie față de reclamanta-intimată.
- penalitățile la care a fost obligat, trebuie să fie expres prevăzute în contract ca o sancțiune prestabilită prin acordul de voință al părților și nu să fie datorate "conform legii" așa cum a reținut instanța de fond.
- de asemenea, nu datorează nici dobânzile legale reținute de instanță de vreme ce nu datorează nici o sumă de bani reclamantei așa cum a arătat deja, reclamanta neavând împotriva sa o creanță certă, lichidă și exigibilă.
astfel admiterea apelului și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Prin motivele suplimentare la cererea de apel (pag.20) invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocând dispozițiile art.10 pct.4 Cod procedură civilă, text de lege potrivit căruia în cererile privitoare la obligații comerciale competentă este instanța locului unde obligația aluat naștere, sau aceea a locului plății. Cum convenția a fost încheiată la sediul societății sale din I consideră că, competența soluționării cauzei de față aparține Tribunalului Iași.
În plus, în contractul de finanțare părțile ar fi stabilit această competență prin trimiterea făcută la contractul de licență de brevet nr.113 în care la art.10 se stipulează expres că litigiile dintre părți se soluționează de instanțele de care aparțin licențiatul, adică apelanta - SA, deci Tribunalului Iași.
Consideră astfel că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este dată de o instanță necompetentă teritorial.
Arată astfel că într-o speță cu același obiect ca în dosarul de față aflată pe rolul Tribunalului Timiș unde a invocat aceeași excepție, această instanță a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Iași.
A cerut conexarea cauzei de față - fiind vorba de litispendență - la dosarul aflat pe rolul Tribunalului Iași, dar prin încheierea din 17.06.2008 Tribunalul Bucureștia respins fără nici o motivare cererea sa de conexare.
Invocă de asemenea și excepția inadmisibilității acțiunii introdusă de reclamanta - ITALIA SRL, deoarece conform Capitolului VII - Clauze speciale - în cazul în care finanțatul (- SA) nu restituie suma în termen sau nu respectă condițiile finanțării, aceasta va cesiona finanțatorului părți sociale la valoarea actualizată la data scadenței, în contul sumei finanțate. Acest lucru rezultă dintr-o acțiune similară pe care reclamanta ar fi introdus-o la Tribunalul Timiș.
Prin întâmpinare la cererea de apel reclamanta-intimată cere respingerea apelului ca nefondat deoarece în mod corect instanța de fond a reținut că pârâta nu a contestat datoria scadentă de 30.000 EURO; nu a fost obligată pârâta la nici o penalitate, astfel că susținerile acesteia nu au nici un temei, mai ales că a și renunțat la penalități cum în mod corect a reținut în motivare instanța de fond.
Referitor la dobânzi, acestea se datorează de la lege în litigiile de natură comercială așa cum prevăd dispozițiile art.43 Cod comercial.
Conform contractului creanța sa este certă, lichidă și exigibilă, datoria pe care pârâta o are față de societatea sa avea termen la 08.07.2005, ori aceasta nu i-a achitat-o nici până în prezent.
Referitor la cele două excepții intimata a făcut apărări ample în sensul respingerii în practicaua sentinței.
astfel respingerea apelului ca nefondat.
În termenul de pronunțare ambele părți depun concluzii scrise, apelanta în sensul admiterii apelului, intimata în sensul respingerii.
Apelul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele: excepțiile invocate de pârâtă au fost analizate și de instanța de fond, ele fac parte din motivele de apel și vor fi analizate ca motive de apel.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a instanței de fond, Curtea reține că față de dispozițiile exprese ale contractului de finanțare ce face obiectul cauzei de față, instanța competentă este instanța de la sediul pârâtului conform art.149 și 155 din Legea 105/1992 aplicabile în speță într-un contract ce are caracterul unui raport juridic internațional având în vedere obiectul litigiului și dispozițiile prevăzute în Capitolul VII alin.2 din contract.
Contractul de finanțare este independent și de sine stătător în care nu se face nici o trimitere la contractul de licență de brevet nr.113 așa cum susține apelanta.
Nu există nici legătură cu acțiunea ce a fost trimisă de Tribunalul Timiș deoarece, intimata nu a avut calitate în acel dosar, astfel că susținerile apelantei și sub acest aspect apar neîntemeiate.
În consecință, pentru cele arătate, Curtea va respinge excepția - ca motiv de apel - ca neîntemeiată.
Referitor la excepția inadmisibilității, Curtea reține că potrivit contractului de finanțare Capitolul VI - Obligațiile finanțatului, rezultă că obligația principală privitoare la suma datorată este că acesta să restituie finanțatorului suma în discuție în maxim 12 luni de la data primirii sumei.
Acesta este și obiectul cauzei de față, situație în care instanța nu poate să hotărască conform art.126 (6) Cod procedură civilă decât "numai asupra obiectului cererii deduse judecății", altfel i s-ar încălca reclamantei -intimata de astăzi - dreptul disponibilității asupra acțiunii. În consecință, urmează a se respinge și această excepție, reținută ca un alt motiv de apel, ca nefondată.
Referitor la motivele de apel invocate pe fondul cauzei Curtea reține că potrivit contractului de finanțare nr-101/28.06.2004 reclamanta-intimată a finanțat pârâta-apelantă cu suma de 30.000 EURO ce i-a fost predată în totalitate la 08.07.2004 - lucru necontestat de aceasta din urmă - termenul de restituire a sumei fiind la 08.07.2005.
Finanțarea s-a făcut în scopul obținerii certificatului și urgentării obținerii autorizației de punere pe piață a produsului - unguent, conform Capitolului II din contract.
Pârâta nu și-a îndeplinit însă obligațiile din contractul nr.101/28.06.2004, situație în care finanțatoarea a introdus prezenta acțiune.
În mod corect pe parcursul derulării procesului reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind penalitățile, menținându-și celelalte capete de cerere.
De altfel, prin sentința atacată pârâta nici nu a fost obligată la plata de penalități așa cum în mod eronat susține acest lucru ca fiind unul din motivele sale de apel, care apare astfel ca fiind nejustificat.
În ce privește obligarea pârâtei la plata sumei finanțate soluția instanței de fond se justifică deoarece potrivit art.969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege pentru părțile contractante" și cum prin contractul de finanțare nr.101/2004 pârâta s-a obligat a restitui reclamantei suma ce i-a fost acordată ca un ajutor financiar în condițiile prevăzute la Capitolul VI din contract, fără nici o alternativă decât obligația fermă de a-i restitui finanțatorului suma de 30.000 EURO în maxim 12 luni de la data primirii sumei, Curtea reține că la data de 08.07.2005 pârâta trebuia să restituie reclamantei suma, așa cum singură s-a obligat prin semnarea contractului și aplicarea ștampilei societății, fără nicio obiecțiune. Este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă pe care reclamanta o are împotriva pârâtei conform art.379 Cod procedură civilă.
Referitor la plata dobânzilor, Curtea reține că în speță este vorba de un litigiu comercial și în speță își au aplicabilitate dispozițiile art.43 din Codul comercial potrivit căruia "Datoriile comerciale lichide plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile".
Ori în speță datoria pârâtei a devenit exigibilă la data de 08.07.2005 conform contractului nr.101/2004, astfel că în mod legal instanța de fond a obligat-o pe pârâta-apelantă la plata dobânzii legale în sumă de 23.941,31 lei și în continuare până la achitarea efectivă a sumei de 30.000 EURO în echivalent în lei, datorate.
Pentru toate cele arătate mai sus Curtea reține culpa apelantei-pârâte care nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate față de reclamanta-intimată, încălcând astfel articolul 969 și 970 Cod civil, situație în care va respinge apelul acesteia, ca nefondat.
Făcând aplicarea art.274 Cod procedură civilă obligă apelanta să plătească intimatei suma de 5.667,28 lei cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă - SA cu sediul în I,-, -.8,.4, județul I, precum și la sediul din I, șos. -, nr.169A, județul I, împotriva sentinței comerciale nr.9037/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - ITALIA SRL cu sediul în (CS) Italia, -, nr.49 și cu sediul procesual ales în T, str. -. -, nr.3, județul T, la avocat.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 5.667,28 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
-
Red.Jud. - 27.03.2009
Tehnored. - 30.03.2009
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
