Spete pretentii comerciale. Decizia 135/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA B - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.135
Ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței comerciale nr.5588/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ROMANIAN
Constituirea completului de judecată are loc în condițiile prevăzute de art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului modif. prin includerea d-nei judecător din planificarea de permanență, ca urmare a eliberării din funcția de magistrat prin pensionare a doamnei judecătoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 10 și intimata-pârâtă prin avocat cu delegație aflată la fila 35.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului conform concluziilor arătate la termenul de judecată din data de 24.02.2009, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. În ceea ce privește onorariul de avocat își rezervă dreptul de a-l solicita pe cale separată.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală pentru aceleași concluzii dezvoltate la termenul de judecată din data de 24.02.2009 și conform concluziilor scrise depuse ulterior. Arată că își rezervă dreptul de a recupera cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.5588/17.04.2008 pronunțată în dosarul
nr- Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - prin care s-a solicitat obligarea pârâtei - A la plata sumei de 173.730,48 Ron, echivalentul sumei de 71.400 dolari A, reprezentând contravaloarea chiriei aferentă lunilor aprilie - septembrie 2005 precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, prin cererea formulată, reclamanta susține că pârâta nu poate beneficia de bonitatea înscrisă prin art.4.7 din contractul de închiriere nr.96 având dată certă nr.8496/11.09.2000, potrivit căreia locatarul este scutit de plata chiriei pe ultimul an al contractului, dacă respectă prevederile convenției. A învederat reclamanta că pârâta datorează pretențiile solicitate, deoarece nu a achitat la termenul scadent contravaloarea chiriei, așa cum rezultă din plata penalităților de întârziere și pentru că, nu a respectat și obligația prevăzută expres la pct.3 din anexa la contract privind neracordarea instalației de aer condiționat la rețeaua proprie, pârâta locatar racordându-se fraudulos cu instalația respectivă la rețeaua comună.
A constatat instanța fondului că, interpretând clauza 4.7 prin coroborare cu prevederile contractului nu se poate reține că pârâta nu a îndeplinit obligațiile contractuale de natură a înlătura aplicarea bonității, întrucât plata penalităților de întârziere nu s-a dovedit că ar fi fost continuă și ar fi creat disfuncționalități în sistemul de plăți al reclamantei. În privința separării consumului de energie electrică, tribunalul a reținut că această obligație este prevăzută prin art.1 din anexa 2 la contract ca o facultate pentru locatar, că nu se prevede un termen în care pârâta să procedeze la această racordare și că, cererea de separare a sursei de energie electrică și conectare separată a instalației de aer condiționat, a fost soluționată de autoritatea competentă la 6.09.2008.
Împotriva sentinței fondului a declarat apel în termen legal, reclamanta, criticile formulate vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii fiind motivate în drept pe dispozițiile art.282 și următoarele ale Codului d e procedură civilă și pe prevederile articolelor 969 și următoarele, 977 și următoarele, 1073, 1082, 1410, 1429 și următoarele ale Codului civil.
În motivarea căii de atac, după prezentarea detaliată a dispozițiilor înscrise în contractul de închiriere încheiat cu pârâta-intimată și a situației de fapt care a generat litigiul, apelanta-reclamantă a susținut în esență următoarele argumente:
-hotărârea atacată este greșită, întrucât pârâta nu a îndeplinit obligația privind achitarea la termenul scadent a valorii chiriei, prevăzută prin art.6.2 din convenție, simpla existență a facturării și plății penalităților de întârziere, probând acest fapt;
-în speță, obligația constând în plata chiriei la termenul scadent, conform art.6.2 lit.c și art.1429 pct.2 Cod civil, a fost executată cu întârziere, fiind evident că nu se pune problema existenței și acoperirii unui prejudiciu, pârâta nemaiputând beneficia de exonerarea de plata chiriei pe ultimul an conform art.4.7 din contract, clauzele înscrise expres în contract trebuind să țină seama de principiul priorității voinței părților, potrivit art.977 Cod civil;
-instanța fondului s-a aflat într-o gravă eroare cu privire la interpretarea clauzelor contractuale și în ceea ce privește condiția înscrisă la punctul 3 din anexa parte integrantă la convenție, potrivit căreia instalarea centralei aerului condiționat reprezenta o obligație pentru pârâtă, iar nu o facultate cum greșit s-a reținut prin hotărârea apelată, opțională fiind numai separarea consumului de energie electrică, dar numai dacă nu se instala și aerul condiționat;
-urmare nerespectării prevederilor contractuale de către locatar la data de 12.05.2004, reclamanta-locatar a notificat pârâta în sensul neacordării gratuității pe ultimul an, au fost emise facturi, care au fost achitate din luna septembrie 2004 până în luna martie 2005 inclusiv, moment de la care pârâta a refuzat plata chiriei;
-în considerarea celor expuse, apelanta a susținut că s-a dovedit în cauză nerespectarea obligațiilor contractuale, astfel încât se impune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, al cărei obiect îl constituie chiria aferentă lunilor aprilie - septembrie 2005.
Apelanta a solicitat urmare admiterii căii de atac, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe, iar pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 173.730,48 Ron, reprezentând contravaloare chirie, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar, la data de 01.10.2008, intimata-pârâtă - Romanian Mobile A (fostă A), a invocat excepția nulității apelului, cu motivarea că acesta nu cuprinde mențiunile obligatorii reglementate prin dispozițiile art.287 alin.1 pr.civ. întrucât a fost atacată sentința comercială nr-, care nu se regăsește în dosar, ceea ce atrage nulitatea cererii de apel.
Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă a înțeles să detalieze considerentele de fapt și de drept care în opinia sa, atestă legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În esență, intimata a susținut că prima instanță a interpretat în mod corect clauza înscrisă la art.4.7 din contract, atunci când a stabilit că pârâta beneficiază de bonitatea prevăzută în convenție, în condițiile în care întârzierile la plata chiriei au fost ocazionale și deci irelevante și au fost plătite penalități în cazul întârzierii în decontarea chiriei, ca echivalent al prejudiciului anticipat. În acest sens, intimata a învederat că, plata chiriei a fost stabilită în sarcina sa în condiții deosebit de oneroase, fiind obligată să efectueze plata în termen de două zile bancare de la data primirii facturii, în practica comercianților fiind unanim recunoscut că este extrem de dificilă achitarea datoriilor într-un termen atât de scurt, motiv pentru care în mod tacit reclamanta, începând cu data de 25.11.2002 a început să factureze suma de plată cu aproximativ cinci zile înainte de luna pentru care aceasta trebuia achitată.
A mai arătat intimata că separarea alimentării cu energie electrică era o obligație facultativă, astfel cum a hotărât corect instanța, că până la data separării, potrivit anexei nr.2 la contract a plătit consumul proporțional cu suprafața închiriată, că a depus cerere de racordare separată la sursa de energie electrică în data de 03.07.2001, cerere soluționată la data de 06.09.2001, în condițiile în care în contract nu a fost prevăzut un termen în care să îndeplinească această obligație contractuală și deci nu există nici prejudiciu și nici sancțiune contractuală. În realitate, reclamanta nu s-a achitat corespunzător de obligațiile care îi reveneau, ceea ce a condus la imposibilitatea obținerii de către pârâtă a autorizațiilor pentru modificarea spațiului închiriat, pentru a-l face genului de comerț practicat, reaua credință a reclamantei rezultând și din adresa transmisă la data de 21.06.2002, prin care și-a exprimat dorința de a renunța la clauza cuprinsă în art.4.7 din contract, în schimbul acordului pentru modificarea spațiului.
În dovedirea susținerilor apelanta-reclamantă a solicitat proba cu interogatoriul intimatei-pârâte și a depus înscrisurile anexate prezentei cauze.
Curtea a dispus, pentru considerentele expuse în conținutul încheierii întocmită la termenul de judecată din data de 04.11.2008, respingerea ca nefondată a excepției nulității apelului invocată prin întâmpinare de către intimată.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor privind fondul litigiului formulate de apelantă, Curtea, urmează a admite calea de atac, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea constată că, reclamanta-apelantă a motivat pretențiile bănești deduse judecății, pe nerespectarea de către partea adversă a obligației privind plata contravalorii chiriei la termenele stabilite prin contractul de închiriere nr.8496/11.09.2000, situație în raport de care pârâta-intimată nu beneficiază de prevederile art.4.7 din convenție, precum și pe, neîndeplinirea obligației de racordare separată la consumul de energie electrică, potrivit anexei nr.2 la contractul încheiat între părțile în litigiu.
Analizând clauzele stipulate de părți prin contractul în litigiu, Curtea reține că intimata-pârâtă, în calitate de locatar și-a asumat prin prevederile art.6.2 lit.c din convenție, obligația de a plăti chiria și cheltuielile locative ce decurg din folosința neîntreruptă a spațiului la termenele scadente.
Potrivit dispozițiilor art.4.3 din același contract, pârâta - locatar, avea obligația de a plăti lunar, anticipat, chiria, în termen de două zile lucrătoare bancare de la primirea facturii emisă de reclamanta-locator, transmisă prin fax.
Părțile au convenit prin art.4.7 că în situația în care prevederile contractului vor fi respectate de locatar, acesta va fi exonerat de plata chiriei pe ultimul an al contractului, respectiv pe perioada septembrie 2004 - septembrie 2005.
Din înscrisurile anexate în dosarul de fond, respectiv factura emisă la data de 24.04.2003 privind plata chiriei pentru luna mai 2003, atașată la fila 113, având înscrisă scadența la data de 30.04.2003 și din ordinul de plată existent la fila 114, rezultă că intimata-pârâtă a onorat obligația plății chiriei numai la data de 08.05.2003, fără a fi deci respectat termenul convenit prin clauza înscrisă la art.4.3 din contract.
Aceeași nerespectare a termenului de plată convenit de părți pentru onorarea plății chiriei, rezultă și din înscrisul existent la fila 115, respectiv factura aferentă lunii noiembrie 2002, cu termen de scadență la data de 05.11.2002, ordinul de plată atașat la fila 116 relevând achitarea prețului locațiunii numai la data de 08.11.2002.
Curtea reține că, însăși pârâta-intimată prin întâmpinările depuse în timpul primei judecăți și în calea de atac, precum și prin conținutul adresei nr.738/21.05.2004, anexată la filele 6-8 ale primului dosar, recunoaște că a înregistrat un număr de 3 întârzieri în plata chiriei.
Recunoașterea nerespectării termenului de plată a prețului locațiunii rezultă și din plata de către intimată a penalităților de întârziere calculate în temeiul clauzei penale sancționatorii reglementată prin art.7.1 din contract, penalități solicitate prin factura emisă de apelantă la data de 26.05.2003, existentă la fila 111 ale dosarului de fond.
În raport de situație de fapt probată cu înscrisurile atașate cauzei, precum și prin răspunsurile date de intimată la interogatoriul formulat de apelantă în calea de atac, Curtea constată că, intimata-pârâtă nu poate beneficia de prevederile art.4.7 din convenție, privind exonerarea de plata chiriei pe ultimul an al contractului, consecința nerespectării obligațiilor asumate de această parte.
Apărarea invocată de intimată îmbrățișată de prima instanță, în sensul că i se aplică bonitatea reglementată prin art.4.7, întrucât a plătit penalități de întârziere, care nu au fost continue și care nu au creat disfuncționalități apelantei, nu poate fi primită de C, dispozițiile art.4.7 din contract asumate prin voința comună a celor două părți contractante, sancționând chiar și numai o singură nerespectare a obligațiilor contractuale, fără a fi inserate eventuale situații de natura celor invocate de către locatarul spațiului.
Nu poate fi primită de C, nici apărarea intimatei referitoare la condițiile deosebit de oneroase stipulate prin art.4.3 din convenție, cu referire la termenul de 2 zile de la primirea facturii, mult prea mic pentru onorarea plății, în considerarea prevederilor art.969 alin.1, art.977 și art.1073 Cod civil, convențiile legal făcute având putere de lege între părți, intenția părților din prezentul litigiu rezultând fără echivoc din conținutul clauzelor mai sus indicate, convenite prin voință comună prin înțelegere contractuală.
Sub același aspect, Curtea reține și faptul că, intimata a înțeles să plătească parte din chiria solicitată de apelantă inclusiv până în luna martie 2005 ultimului an de valabilitate a convenției, aceeași parte necontestând în nici un mod sancțiunea penalizatoare calculată de partea adversă în litigiu.
Curtea constată că este întemeiată și cealaltă motivarea expusă prin cererea introductivă, de natură a justifica temeinicia pretențiilor bănești deduse prezentei judecăți.
În acest sens, Curtea apreciază că, opțiunea facultativă a intimatei-locatar de a proceda la separarea alimentării cu energie electrică, stipulată prin punctul 1 din anexa nr.2 la contract, se transformă în obligație atunci când, beneficiarul spațiului înțelege să monteze și să utilizeze instalație de aer condiționat, prin punctul 3 din anexă, părțile convenind expres că, "instalația de aer condiționat va fi branșată separat, la rețeaua electrică proprie a locatarului", apelanta dovedind prin situația anexată la filele 121 - 122 ale dosarului de fond, necontestată în nici un mod, că în perioada ianuarie - mai 2001 locatarul pârât a montat o atare instalație, fără branșare separată.
Nu are relevanță faptul că, intimata a plătit separat consumul de energie electrică aferent utilizării aerului condiționat în baza facturilor suplimentare emise de către apelantă și nici data la care autoritățile în materie, au realizat efectiv branșarea separată de la rețeaua comună de alimentare cu energie electrică.
Pentru considerentele expuse, reținând că prin probele administrate, apelanta reclamantă a dovedit nerespectarea întocmai de către intimata-pârâtă a obligațiilor contractuale asumate de această parte prin înțelegere contractuală, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va admite apelul, va schimba în tot sentința comercială pronunțată de prima instanță și pe fond, va dispune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pârâta urmând a fi obligată la plata sumei de 173.730, 48 lei reprezentând contravaloarea chiriei aferentă perioadei aprilie - septembrie 2005.
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă se va dispune obligarea pârâtei intimate și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului în fond și apel, în sumă totală de 6.093 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă B, Calea nr.111-117, sector 1 și cu sediul ales la Cabinet de avocatură de din B,-, - 8,.2, parter,.31, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.5588/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ROMANIAN cu sediul în B,- sector 2.
Schimbă în tot sentința comercială atacată și pe fond:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 173.730,48 lei reprezentând contravaloare chirie aferentă perioadei aprilie-septembrie 2005.
Obligă intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 6.093 lei reprezentând cheltuieli de judecată fond și apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Alecsandrina Rădulescu
