Spete pretentii comerciale. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 14
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
GREFIER - -
Pe rol rezultatul dezbaterilor asupra apelurilor declarate de reclamanta - - - - S și de către pârâta - REȘIȚA - împotriva sentinței nr.183 din 20 aprilie 2007, pronunțate de Tribunalul Mehedinți -Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr- (număr în format vechi 2003/2006), având ca obiect pretenții Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată - parte integrantă din prezenta decizie - cînd instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamanta - - DTS, a fost chemată în judecată pârâta - - REȘIȚA -, solicitându-se obligarea acesteia: la plata sumei de 223.000 USD către reclamantă, reprezentând c/valoare materii prime laminat 42 Mo Cr.11 în sumă de 106.322 USD costul procesare a acestui de către - - în sumă de 91553,5 USD; costuri de transport de returnare a produselor rebut de la clienți - - în sumă de 25118,5 USD.
Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins excepțiile invocate, a admis în parte acțiunea, a reziliat raporturile contractuale dintre părți și a dispus restituirea prestațiilor (a mărfii și a prețului).
S-a constatat, că prețul datorat de pârâtă reclamantă, este de 305.488 lei, pentru o cantitate de material de 128.898 kg și a fost obligată pârâta la plata sumei de 4473 lei evaluare transport și manipulare materiale și 2473 lei evaluare probe și încercări.
A fost respins capătul de cerere privind plata sumei de 258.093 lei către pârâtă, reprezentând evaluare energie electrică, manoperă, întreținere și uzură scule.
Pârâta invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, în baza art. 7201alin.1 și 6 și art. 109 pr. pe considerentul că nu se precizează în convocarea la conciliere despre ce concluzii este vorba.
Prin Încheierea din 27 octombrie 2006, a fost respinsă excepția cu motivarea că prin adresa 858/2006 a -, a fost anunțată pârâta de producerea unui prejudiciu de 200.000 USD, datorită calității necorespunzătoare a produsului livrat, fiind convocată la conciliere pentru 06.03.2006.
Pârâta a ridicat și excepția prescripției dreptului la acțiune în baza art. 70 Cod comercial, potrivit căruia cumpărătorul este dator să denunțe vânzătorului viciile ascunse în termen de 2 zile de la descoperirea lor.
S- invocat și excepția de prematuritate a acțiunii, în baza art. 7201alin.5 pr. civ. prin faptul că depunerea cererii de chemare în judecată, s-a făcut înainte de expirarea celor 30 de zile, care curg de la primirea convocării la conciliere de către pârâtă.
O altă excepție, a fost aceea a nulității cererii de chemare în judecată, deoarece lipsesc motivele de drept ale cererii, dar și excepția lipsei prejudiciului.
Instanța de fond a respins toate aceste excepții, reținând cu privire la această ultimă excepție, că reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul indicării temeiului de drept al cererii, iar pe de altă parte nu sunt îndeplinite prevederile art. 133 alin. 1.pr.civ.
De asemenea, inexistența unor facturi fiscale care să constate prejudiciul cauzat reclamantei, facturi care să fie înscrise în balanța și bilanțul anului 2006, nu atrage automat lipsa prejudiciului.
Cu privire la excepția prematurității, instanța a relevat că practica și doctrina este unanimă în sensul că, chiar dacă acțiunea a fost introdusă înainte de expirarea termenului de 30 de zile, nulitatea este relativă, ea fiind acoperită în măsura în care până la momentul dezbaterilor pârâta nu-și schimbă atitudinea procesuală și nu acceptă punctul de vedere al reclamantei, nerecunoscându-i pretențiile.
Și excepția dreptului la acțiune a fost apreciată ca nefondată, în condițiile în care termenul de 2 zile stipulat de art. 70Cod comercial este valabil numai atunci când se cumpără mărfuri de pe o altă piață, pentru că mărfurile în această situație vin prin intermediul ului și cumpărătorul le primește de la, nu de la vânzător.
Problema termenului de 2 zile se pune în momentul în care cumpărătorul a știut că viciile provin de la vânzător considerându-se că acțiunea a fost formulată în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că, în conformitate cu concluziile expertizelor din dosar, defectul poate proveni fie de la furnizor ca defect de material, fie de la beneficiar, ca defect de forjare, de încălzire ca urmare a tratamentelor tehnice efectuate cu prilejul forjării.
Reclamanta a livrat totuși produsele, deoarece nu era clar care este cauza defectului și e posibil să fi sperat ca și partenerul extern să nu refuze marfa, dar în momentul refuzului cumpărătorului s-a confirmat existența defectului.
Dacă la început în fișele de urmărire, cauza defectului e precizată ca fiind posibil de material, adică de la furnizorul oțelului, cu timpul, la celelalte campanii de forjare produse s-a stabilit definitiv, față de faptul că s-au respectat parametrii tehnologici și traseul tehnologic de către - -, că defectul provine de la furnizor.
Față de precizarea reclamantei că înțelege să aleagă între acțiunea reabilitorie și cea estimatorie, în sensul că înțelege să predea materialul și să preia prețul plătit, instanța de fond a constatat că într-adevăr viciile au fost grave și au pus reclamanta în situația de a nu-și putea îndeplini obligațiile contractuale externe.
Nu va fi acordată reclamantei suma de - lei, sumă ce reprezintă consumul de combustibil, energie electrică, manoperă, întreținere și uzură scule, în condițiile în care - era obligată ca în momentul în care a preluat marfa să nu o introducă în procesare, ci să analizeze din punct de vedere calitativ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel atât reclamanta - - DTS cât și - - Reșița -.
Reclamanta - - DTSa invocat faptul că, instanța de fond a dispus în mod eronat rezilierea raporturilor contractuale dintre părți cu restituirea prestațiilor, acestea aplicându-se doar contractelor cu executarea succesivă și nu contractelor "uno ictu", cum este cazul raportului juridic dedus judecății.
Pe de altă parte, nu poate fi vorba despre aplicarea unor uzanțe comerciale sau tehnologice, întrucât produsul livrat de - Reșița nu a fost de însoțit de eprubete sau alte probe provenite din aceleași șarje, pentru a fi analizate de către - -.
Cheltuielile respinse de către instanța de fond, au la bază doar culpa exclusivă a pârâtei - Reșița -, societate care în final a recunoscut în totalitate gravele defecte de calitate ale mărfii vândute.
Nici un contract de vânzare-cumpărare nu impune cumpărătorului să analizeze din punct de vedere distructiv marfa pentru a realiza cât de grave sunt defectele ascunse, care conduc la rebutarea în totalitate a produsului finit.
S-a susținut că - - nu a făcut altceva decât să se bazeze pe certificatele de calitate emise de vânzător și tocmai din acest punct de vedere nu poate avea nici un fel de culpă.
Instanța de fond, nu a luat în considerare aceste certificate de calitate în care vânzătorul preciza că își asumă răspunderea, că produsele descrise în acest document corespund cerințelor specificate.
În opinia apelantei-reclamante - a înțeles să falsifice în totalitate certificatele de calitate, fapt ce rezultă din concluziile expertizei tehnice nr. 1911/29.08.2006, a - B, unde se arată că"transferul datelor de înregistrări pe certificatele de calitate s-a efectuat fără o logică prestabilită datorată absenței unor condiții tehnice pentru produsele cu diametrul de 310 mm, astfel încât pe toate certificatele de calitate nu s-au transferat în mod egal sau total valorile parametrilor determinați inițial, așa cum rezultă din înregistrări".
Aceeași expertiză a - stabilit totodată faptul că producătorul nici măcar nu dispunea de condițiile tehnice pentru a fabrica marfa solicitată de -.
Pe lângă expertiza, concluziile expertului vin să arate că"analiza macroscopică, obligatorie contractual și standardului de livrare, pe care - - REȘIȚA - trebuia să o realizeze înainte de livrare și pe care a garantat- la livrare, conducea la identificarea de către aceasta a defectului de fulg și evita astfel livrarea unor laminate necorespunzătoare.
Concluziile experților demonstrează faptul că pârâta nu a efectuat niciodată controalele de calitate la care era obligată și pentru care trebuia să garanteze marfa vândută.
Reprezentanții - - Reșița au recunoscut defectele oțelului în prezența reprezentanților - - și - -, după cum reiese din expertiza tehnică nr. 1911/29 august 2006 a - -.
- -, în calitate de client, a realizat inspecția de primire în conformitate cu procedura sa internă și nu a putut stabili în această fază, că oțelul are defecte ascunse, deci nu a introdus în cunoștință de cauză în lucru defect, acestea fiind depistate abia la testarea distructivă a produselor procesate.
În concluzie, apelanta - reclamantă a solicitat desființarea în parte a sentinței Tribunalului Mehedinți, în sensul obligării - Reșița - la plata inclusiv a sumei de 258.093 lei și a cheltuielilor de judecată în totalitate.
Un al doilea apel a fost depus de către pârâta - - Reșița care a invocat ca excepție: excepția prescripției dreptului la acțiune, în baza art. 70 Cod comercial, potrivit căruia cumpărătorul este dator să denunțe vânzătorului viciile în termen de două zile de la descoperirea lor; excepția de prematuritate a acțiunii reclamantei, motivată de nerespectarea de către aceasta a dispozițiilor art. 7201alin.5 Cod proc. civ., cu trimitere la depunerea cererii de chemare în judecată la instanță după expirarea termenului de 30 de zile de la primirea convocării; excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată formulată de - -, întrucât solicitările din cererea de chemare în judecată nu au fost și nici nu se regăsesc cuprinse în convocarea scrisă, incidente fiind prevederile art. 720 alin.1 și 2 Cod proc. civ.
Referitor la termenul de denunțare al viciilor ascunse și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că în baza art. 70 Cod com. cumpărătorul este dator să denunțe viciile ascunse în termen de două zile, de la descoperirea lor, pârâta a considerat că reclamanta este decăzută din acest termen, în condițiile în care termenul de 2 zile curge de la data de 24.02.2006, iar - nu a anunțat-o în termenul de 2 zile.
Pârâta a susținut că și pretențiile reclamantei sunt calculate greșit, prezentând o variantă proprie.
În opinia pârâtei, cumpărătorul are posibilitatea de a alege între a cere desființarea vânzării, întorcând lucrul și primind de la vânzător - prețul plătit, împreună cu cheltuielile ocazionate de vânzare (acțiune redhibitorie), sau să păstreze lucrul și să reclame restituirea de către vânzător a unei părți din prețul plătit, în proporție cu diminuarea de valori pe care a suferit-o lucru, ca efect al viciilor (acțiunea estimatorie).
Răspunderea vânzătorului trebuie limitată numai la daunele care au fost sau au putut fi prevăzute la momentul semnării contractului (art. 1085 Cod civil) și care în același timp sunt consecința directă și necesară a neexecutării (art. 1086 Cod civ. ).
Numai în situația în care vânzătorul este dolosiv, este antrenată și răspunderea lui pentru daunele neprevăzute la data contractului.
Tot apelanta-pârâtă a considerat că reclamanta nu a depus înscrisuri care -i să ateste justețea pretențiilor invocând, de asemenea și nulitatea raportului de expertiză tehnică, realizat de, în condițiile în care numele acestuia nu apare pe tabelul nominal cuprinzând experți tehnici judiciari întocmit de Biroul central pentru expertize tehnico judiciare.
O altă excepție apreciată de pârâtă ca fiind incidentă în cauză este cea privind nulitatea cererii de chemare în judecată, pe considerentul că motivele de drept lipsesc.
În ceea ce privește presupusul prejudiciu produs reclamantei, care este aferent anului 2006, dacă ar fi existat, ar fi trebuie să se regăsească în balanța/bilanțul anului respectiv, sub forma unor facturi fiscale având la denumirea produselor sau serviciilor, contravaloarea daunelor viciilor ascunse.
Totodată, pârâta a considerat că, având în vedere data semnării contractului original(07.12.2006), trebuie declanșată operațiunea înscrierii în fals, autorii falsului fiind traducătorul autorizat profesor și persoana care a semnat și ștampilat conform cu originalul, făcându-se aplicațiunea art. 183 Cod proc. civ.
Ambele părți au depus întâmpinări la apelurile promovate, în acest sens - Reșița - a solicitat respingerea apelului lui -, pe considerentul că se poate vorbi de un cumpărător nediligent, care și-a cauzat și mărit singur prejudiciul, aceasta întrucât a cunoscut că marfa nu este corespunzătoare calitativ, a continuat prelucrarea acesteia, cu costurile de fabricație aferente.
Cât privește întâmpinare depusă de -, aceasta a solicitat respingerea apelului - REȘIȚA -, combătând toate susținerile acesteia.
Cu privire la excepția de prematuritate sau inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată potrivit art. 7201pr. civ. reprezentanții pârâtei nu au dat curs convocării, având în vedere corespondența comercială anterioară, respectiv fax-urile cu nr. 981/22 februarie 2006, 1020/24.02.2006 și 1167/02.03.2006.
Excepția prescripției dreptului la acțiune, potrivit art. 70 Cod com. a fost temeinic și legal respinsă de către instanță, în condițiile în care reclamanta consideră că stabilirea naturii defectelor și implicit a cauzei rebutării produselor, se realizează prin investigații complexe distructive, iar pârâta cunoștea că un control US nedistructiv nu poate stabili natura defectelor.
Termenul de două zile de denunțare a viciilor a fost respectat atât pentru șarja 17602, cât și pentru șarja 17409.
Referitor la excepția de inadmisibilitate pentru că nu s-a precizat cuantumul prejudiciului, reclamanta a arătat că paguba invocată la convocarea la conciliere, în cuantum de 200.000 USD, este aproximativ egală cu cea cerută prin acțiune.
În ceea ce privește calculele financiare efectuate de - Reșița - cu privire la valoarea prejudiciului sunt greșite și făcute cu rea intenție pentru a crea confuzie și a pune sub semnul întrebării logica după care s-a ghidat și lucrat expertul contabil.
. răspunderii vânzătorului, potrivit art. 1082, 1085, 1086 Cod civil, trebuie să cuprindă prețul materiei prime furnizate, cât și costurile de procesare, care nu reprezintă altceva decât consecința directă și necesară a executării culpabile a contractului din partea vânzătorului.
Reclamanta consideră că, din momentul în care vânzătorul și-a măsluit propriile certificate de calitate cu privire la calitatea mărfii livrate, nu se mai poate vorbi de faptul că fost de bună credință în momentul vânzării, sau că ar fi fost în eroare cu privire la calitatea produselor furnizate.
Susținerile - Reșița - cu privire la nulitatea rapoartelor de expertiză tehnică și contabilă, nu pot fi primite, în condițiile în care figurează în evidențele Biroului Local de Expertiză D, activitatea acestuia fiind acreditată de către Ministerul d e Justiție.
Nulitatea cererii de chemare în judecată nu este temeinică, întrucât - și-a precizat temeiul juridic al acțiunii, iar pe de altă parte lipsa temeiului de drept sau indicarea unui temei juridic eronat nu reprezintă motiv de nulitate a cererii.
La acuzele pârâtei, că prejudiciul nu există pentru că nu s-ar regăsi în contabilitate sub formă de facturi fiscale, reclamanta a precizat că aceste susțineri nu au suport economic sau juridic, întrucât potrivit art. 155 alin.1 Cod fiscal, factura se emite doar pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii către beneficiarul acestora, nicidecum pentru un prejudiciu.
Cu referire la înscrierea în fals solicitată de către reprezentanții - - Reșița -, reclamanta susține că aceștia confundă instituția prev. de art. 180 și următoarele din Codul d e procedură civilă, cu art. 289. penal.
Reclamanta a menționat că nu este vorba de nici un fals în acte, ci pur și simplu de erori materiale, de redactare, partea coreeană ( MATERIALS CO ) recunoscând această greșeală.
La termenul din 25 septembrie 2007, Curtea în virtutea rolului său activ, a pus în discuția părților și a dispus efectuarea unei expertize contabile, în vederea determinării cuantumului despăgubirilor, numind în acest sens pe.
Expertul desemnat în cauză a fost recuzat de către apelanta - pârâtă - - REȘIȚA -, cererea fiind respinsă de către C la 08.01.2008, pe considerentul că, în speță, nu sunt întrunite prevederile art.27 alin.7 pr. civ. în sensul că expertul nu s-a antepronunțat cu privire la cauză.
Aceeași apelantă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, invocând nulitatea pentru încălcarea dispozițiilor art. 208 alin.1 coroborate cu art. 89 alin 1 Cod procedură civilă, obiecțiuni respinse de către instanța de apel, ca nefondată în condițiile în care experta a convocat părțile, iar pe de altă parte nu se poate spune că aceasta nu și- exprimat o poziție obiectivă în ceea ce privește obiectivele fixate de către instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză de către părți, Curtea apreciază ca fondat apelul reclamantei - - DTS și ca nefondat cel promovat de pârâta - Reșița -.
Libertatea contractuală, consacrată prin art. 969 Cod civil, constă în dreptul unei persoane de a încheia orice contract, cu orice partener și cu clauzele pe care părțile le convin, cu singurele limite impuse de ordinea publică și bunele moravuri.
Prin nerespectarea obligațiilor contractuale partea în culpă va răspunde.
Potrivit art. 1021 Cod civil, partea în privința căreia obligația nu s-a executat, are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa contractul, când e posibil, sau să ceară desființarea contractului cu daune interese.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare, vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului, dacă din cauza lor, nu este bun de întrebuințat potrivit destinației sale sau dacă întrebuințarea sa este atât de micșorată încât se poate presupune că, dacă i-ar fi cunoscut viciile, cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat sau nu ar fi plătit prețul pe care l-a dat (art. 1322 Cod civil).
Cu privire la cadrul legal al acțiunii, apelanta-reclamantă a caracterizat-o ca fiind o acțiune redhibitorie, care are ca efect desființarea vânzării, cumpărătorul urmând să restituie lucrul și să primească prețul de la vânzător, iar dacă vânzătorul a fost de rea credință, ceea ce înseamnă că a cunoscut viciile lucrului, el datorează și daune-interese (art. 1356 Cod civil).
Legat de această problemă a bunei sau relei-credințe, expertiza - - B nr. 1911/29.08.2006 și expertiza tehnică a lui, au relevat faptul că pârâta - Reșița nu dispunea de condițiile tehnice pentru a produce oțelul la parametrii calitativi solicitați de către -.
Pe de altă parte, există probleme și în ceea ce o privește certificatele de calitate, aceleași expertize semnalând că există neconcordanțe între conținutul fișelor tehnice ale pârâtei și cerințele reclamantei.
Cu privire la problema despăgubirilor, instanța de fond a considerat că reclamanta ar fi trebuit să dea dovadă de mai multă diligență și să analizeze oțelul din punct de vedere calitativ.
Este temeinică observația reclamantei că, nici o inspecție efectuată de cumpărător nu-l absolvă pe vânzător de responsabilitatea calității produselor livrate și în nici un contract de vânzare - cumpărare nu va fi impusă cumpărătorului obligația de a analiza marfa din punct de vedere calitativ, adică să realizeze și altfel de analize, respectiv cele din punct de vedere distructiv, singurele în măsură să evidențieze defectele ascunse.
Curtea, a reținut poziția dolosivă a pârâtei atât pentru livrarea oțelului necorespunzător calitativ și corelativ pentru procesarea acestuia de către reclamantă, și-n acest sens va modifica sentința obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 258.093 lei, reprezentând daunele suferite de - - provenite și aferente prelucrării materialului livrat de - - Reșița (expertiza contabilă și realizată de în dosarul nr. 2003/COM/2006 al Tribunalului Mehedinți ).
Dintre motivele de apel invocate de către pârâtă, s-a susținut că nu au fost respectate prevederile art. 7201. pr. civilă, cu trimitere pe de o parte la cererea de chemare în judecată în sensul că de la data primirii convocării și până la data depunerii cererii de chemare în judecată sunt mai puțin de 30 de zile, iar pe de altă parte, solicitările reclamantei nu au fost și nu se regăsesc cuprinse în convocarea scrisă.
Curtea, apreciază că dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă sunt obligatorii doar sub aspectul îndeplinirii prealabile a concilierii, în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în acest articol începând cu alin.2 și ele nu reprezintă condiții imperativ impuse prin lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea dovedește o vătămare.
Ori, în speță procedura prealabilă a fost îndeplinită, neavând relevanță că acțiunea a fost introdusă înaintea expirării termenului de 30 de zile, în condițiile în care de la data primirii convocării, pârâta nu și-a schimbat atitudinea procesuală, iar pe de altă parte suma solicitată este aproximativ aceeași cu cea invocată la conciliere.
Un deosebit accent, a pus apelanta-pârâtă pe problema prescripției dreptului la acțiune în temeiul art. 70 Cod comercial, în sensul că - nu a respectat termenul de două zile, care curge de la descoperirea acestor vicii.
S-a evidențiat că, pentru a determina natura defectelor produse nu era suficient doar controlul ultrasonic, fiind necesare în acest sens investigații complexe distructive (tăierea produselor, analiza macroscopică și microscopică), ceea ce înseamnă că - nu putea să reclame, către - Reșița - defectele pieselor forjate, atâta timp cât nu era sigur că aceste defecte au ca sursă oțelul necorespunzător calitativ.
Ori, așa cum a relevat și reclamanta, la șarja 17602 constatarea defectelor s-a finalizat la 03.02.2006, iar reclamația a fost trimisă pârâtei în data de 06.02.2006 (4 și 5.02.2006 reprezentând zile de sâmbătă și duminică), în timp ce pentru șarja 17409, defectele ascunse au fost identificate în data de vineri, 10.02.2006, ca urmare a unui e-mail de la partenerul coreean al -, reclamația administrativă fiind înaintată în ziua de 13 februarie 2006.
Este nefondată susținerea apelantei-pârâte cum că reclamanta nu a depus înscrisuri care să-i justifice pretențiile, iar referitor la excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivelor de drept, trebuie evidențiat că nu este nulă acțiunea în care temeiul juridic lipsește sau a fost greșit indicat, dacă cererea de chemare în judecată este suficient motivată în fapt și ingăduie o calificare legală corectă.
Excepția nulității a fost vizată de apelanta-pârâtă și cu privire la expertiza efectuată de pe considerentul că numele acestuia nu apare pe tabelul nominal întocmit de Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare.
În speță, numirea expertului a fost făcută de către instanța de fond, acesta figurând în evidențele Biroului Local de Expertize D.
S-a invocat nulitatea raportului de expertiză contabilă pe considerentul că expertul nu a citat pe - -REȘIȚA -.
În legătură cu acest aspect, Curtea constată că, fiind vorba de o expertiza contabilă, nu era necesară citarea părților, conform art. 208.pr. civ. întrucât nu presupunea o lucrare la fața locului.
Nefondată este poziția pârâtei și în ceea ce privește calculele financiare efectuate cu privire la valoarea prejudiciului, expertul contabil luând în considerare valorile înregistrate în contabilitate în lei la cursurile din data aprovizionării materiei prime și din data efectuării cheltuielilor pentru costurile de procesare.
În ceea ce privește existența prejudiciului, aceasta nu estre condiționată de emiterea unor facturi, acesta putând fi evidențiat prin efectuarea unor expertize în acest sens.
Legat de acest aspect al valorii probante a expertizelor este demn de subliniat că existența unor probe extrajudiciare (expertiza ) nu reprezintă decât o modalitate prin care instanța se poate edifica asupra litigiului dedus judecății.
Apelanta-pârâtă a invocat și aplicarea art. 183.proc. civilă, conform căruia dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanța poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.
Este cunoscut că activitatea comercială se caracterizează printr-un deosebit dinamism, astfel că și soluționarea corespunzătoare a unor astfel de litigii se va realiza cu celeritate.
Ori în speță, faptul că partenerul coreean al reclamantei -, respectiv MATERIALS la LT și-a recunoscut greșeala de redactare cu privire la data încheierii contractului, a justificat poziția instanței de fond de a nu aplica art. 183.pr. civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art. 296.pr. civ. va respinge apelul pârâtei - Reșița -, va admite apelul reclamantei - - DTS și va schimba în parte sentința, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 258.093 lei cu titlu de despăgubiri, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și prevederile art. 274.pr. civ. Curtea va obliga apelanta-pârâtă și la plata sumei de 33195,67 lei, către apelanta-reclamantă, reprezentând cheltuielile de judecată, respectiv, taxa judiciară de timbru, onorarii experți, onorariu avocat și cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta - REȘIȚA -, cu sediul în Reșița,-, județul C S, împotriva sentinței nr.183 din 20 aprilie 2007, pronunțate de Tribunalul Mehedinți -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- (număr în format vechi 2003/2006) ca nefondat.
Admite apelul declarat de reclamanta - - - - S, cu sediul în Dr.Tr.S, Porțile de, nr.2, județul M, împotriva sentinței nr.183 din 20 aprilie 2007, pronunțate de Tribunalul Mehedinți -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- (număr în format vechi 2003/2006).
Schimbă în parte sentința, în sensul că obligă pârâta și la plata sumei de 258.093 lei cu titlu de despăgubiri. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă apelanta pârâtă și la plata sumei de 33.195,67 lei, către apelanta reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. /4ex.
Jud. Fond
24 Ianuarie 2008
Tehnored. /18.02.2008
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Nela Ochea
