Spete pretentii comerciale. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 14/A-
Ședința publică din 18 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.987/C/05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.CIV.PROF. EXPERT cu sediul în P,-,.1,.17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimată avocat A,lipsă fiind apelanta.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei, avocat A, față de excepția prematurității invocată solicită proba cu înscrisuri pe care le depune la dosar.
Instanța admite cererea de probatoriu cu înscrisurile depuse la dosar.
Apărătorul intimatei avocat A precizează că nu mai are de solicitat alte cereri.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca fiind nefondat potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Constată că prin sentința comercială nr.987/C/5 noiembrie 2008 a Tribunalului Comercial Argeșa fost admisă acțiunea formulată de SC SA - prin lichidator SOCIETATEA CIVILĂ PROF. EXPERT SRL și a fost obligată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B (AVAS) să-i plătească suma de 711.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru activul Moara și terenul aferent în suprafață de 2599,4 și 6.594 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 9.05.2007 SC SA a solicitat obligarea pârâtei AVAS să-i plătească suma de 4.500 lei reprezentând contravaloarea activului moară, situat în comuna, județul A și a terenului de 2.599,4, sub motiv că activele arătate au ieșit din patrimoniul reclamantei în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile; că în anul 2000 reclamanta a fost privatizată în condițiile OUG nr.88/1997, Legii nr.99/1999 și Legii nr.137/2002 și că AVAS nu a acordat despăgubiri pentru imobilele arătate mai sus.
Tribunalul a mai constatat că AVAS a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii, invocând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, potrivit art.5, Teza I Cod pr.civilă și art.10 pct.1 Cod pr.civilă; excepția anulării acțiunii ca netimbrată; excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocându-se faptul că termenul de prescripție aplicabil în speță este de o lună de zile, potrivit art.39 din Lega nr.137/2002, cu modificările ulterioare, termen ce curge de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii, a actului atacat sau de la data nașterii dreptului ori termenul de prescripție este de 3 luni, prevăzut de art.3228din OUG nr.88/1997, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, iar în subsidiar, dacă s-ar admite aplicarea termenului general de prescripție de 3 ani de zile, cererea reclamantului ar fi prescrisă întrucât dreptul la acțiune a început să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire în natură a activului Moară; precum și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocându-se faptul că nu există o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă așa cum prevede art.324alin.2 din OUG nr.88/1997.
De asemenea, tribunalul a constatat că, relativ la fondul dreptului, pârâta s-a apărat arătând că valoarea despăgubirilor la care poate fi ea obligată trebuie să fie limitată la valoarea contabilă a acestor bunuri, înregistrate în contabilitatea societății la data când s-a încheiat contractul de privatizare, iar din această valoare ar trebui să se acorde despăgubiri în proporție de numai 90,19%, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni AG 21/2000, AVAS a vândut acțiuni ce reprezintă numai 90,19% din capitalul social al SC SA, diferența urmează să fie suportată de ceilalți acționari.
Analizând excepțiile din întâmpinare,tribunalul,prin încheierea din 3.10.2007, a respins excepția de necompetență teritorială invocând dispozițiile art.8 Cod pr.civilă potrivit cărora cererile îndreptate împotriva regiilor publice se pot face la instanțele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul; a respins de asemenea excepția netimbrării cererii întrucât această obligație a fost respectată (20 și 30); a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocându-se faptul că textul art.39 din Legea nr.137/2002, republicată, stabilește termenul de prescripție de o lună, relativ la operațiunile sau actele prevăzute în lege, iar în speță acest termen este inaplicabil deoarece nu se atacă o operațiune sau un act prevăzute de acest act normativ, în consecință s-a decis că termenul aplicabil este cel de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958; a fost respinsă și excepția prematurității acțiunii, invocându-se faptul că sentința nr.172/2.10.2002 a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.23/A/20.02.2003 (117).
Analizând pe fond acțiunea,tribunalula constatat că, în fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni AG 21 din 15.06.2000 Fondul Proprietatea de Stat (FPS), în calitate de asociat majoritar al SC SA, a vândut lui G, reprezentant al reclamantei, pachetul majoritar de acțiuni adică 317.211 acțiuni, reprezentând 90,19% din valoarea capitalului subscris al acesteia, iar prin hotărâri judecătorești irevocabile a fost dispusă restituirea în natură a activului deținut de reclamantă către foștii proprietari, la 24.04.2005 foștii proprietari intrând în posesia activului.
În drept, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art.324din OUG nr.88/1997, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, instituțiile publice implicate în procedura privatizării asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, plătind societăților comerciale arătate o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Cu privire la valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei,tribunalula constatat că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert, valoarea acestora este de 711.000 lei, fiind calculată la valoarea de circulație și nu la valoarea contabilă solicitată de pârâtă, invocându-se faptul că dispozițiile legale incidente în speță nu limitează echivalentul bănesc al prejudiciului la valoarea contabilă a bunului.
La 24 decembrie 2008, pârâta AVAS a declarat apel, criticând soluția instanței ca nelegală.
Apelanta susține că excepțiile au fost respinse greșit de către tribunal, deoarece, în speță, trebuia aplicat textul art.5 coroborat cu art.10 pct.1 Cod pr.civilă și să se decline soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București; că nu a fost observată prescripția dreptului la acțiune, deși dreptul reclamantei s-a născut la momentul la care a rămas irevocabilă hotărârea judecătorească, iar faptul că bunurile au fost predate mult mai târziu, aceasta nu împiedică curgerea termenului de prescripție; că, în speță, se aplică termenul de prescripție de o lună prevăzut de dispozițiile art.39 din Legea nr.137/2002 ori termenul de 3 luni prevăzut de art.3228din OUG nr.88/1997; și că, în fine, acțiunea este prematură având în vedere că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.7201Cod pr.civilă.
Pe fond, apelanta susține că greșit prima instanță a acordat despăgubirile la valoarea de piață a activelor, deși potrivit art.324din Legea nr.99/1999 daunele acordate trebuia să fie calculate la valoarea contabilă a bunului; iar pe de altă parte, din această valoarea trebuia să fie acordată doar 90,19% întrucât AVAS a vândut acțiuni reprezentând proporția arătată mai sus din capitalul social al SC SA, astfel că diferența rezultată ar urma să fie suportată de ceilalți acționari ai societății; și că, în fine, potrivit art.30 alin.1 din Legea nr.137/2002, legiuitorul a limitat despăgubirile la maxim 50% din prețul plătit de cumpărător din valoarea acțiunilor.
Apelul nu este fondat.
1. Nu sunt fondate criticile apelantei cu privire la soluția dată de prima instanță relativ la excepțiile invocate de pârâtă.
Cu privire la excepția de prematuritate a acțiunii, curtea constată că la 10.01.2007 reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, făcând această dovadă cu recipisa cu confirmare de primire (275).
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, curtea constată că nu poate fi aplicat în speță art.5 Cod pr.civilă, întrucât textul art.8 Cod pr.civilă prevede o regulă specială cu privire la competența teritorială în litigiile în care pârâtă este o instituție publică, respectiv competența alternativă printre care și cea a instanțelor din reședința județului unde-și are domiciliul reclamantul.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, curtea constată că și această critică este nefondată întrucât textele art.39 din Legea nr.137/2002 și art.324din OUG nr.88/1997 nu sunt aplicabile în speță, ele fiind prevăzute special numai cu privire la operațiunile și actele juridice generate de aplicarea celor două acte normative în procesul de privatizare. În speță, litigiul este născut din aplicarea principiului general al răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, astfel că termenul de prescripție este cel general de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Cu privire la momentul de la care curge acest termen de prescripție, curtea consideră că soluția primei instanțe este justă întrucât acest termen curge de la momentul la care bunul în litigiu a ieșit efectiv din patrimoniul reclamantei. Argumentăm această teză prin aceea că și starea de fapt, respectiv posesia bunului, are consecințe juridice ca și economice. Astfel, reclamanta nu putea solicita despăgubiri pentru un bun care încă nu ieșise din patrimoniul său, decât în drept, și pe care îl exploata obținând venituri din aceasta.
În concluzie, termenul de prescripție curge din momentul de la care bunul a ieșit în fapt din stăpânirea reclamantei.
2. Nu sunt fondate nici criticile privind soluția pe fond a litigiului.
Curtea constată că, în drept, potrivit dispozițiilor art.324din Legea nr.99/1999,instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, plătind acestora o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Având în vedere acest text, curtea constată că statul garantează societatea privatizată cu privire la integritatea patrimoniului transmis, și nu pe acționari.
În consecință, nu poate fi primită critica apelantei prin care susține că răspunderea sa trebuia să fie limitată la procentul de 90,19% din valoarea bunului.
Curtea consideră că prin sintagma "echivalentul bănesc al prejudiciului" se înțelege valoarea integrală a prejudiciului. Această interpretare o deducem din principiul general al răspunderii contractuale, conform căruia debitorul este ținut să răspundă pentru toate daunele previzibile. Regula arătată este prevăzută în art.1084 Cod civil, potrivit căruia daunele interese cuprind pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit.
Pe de altă parte, curtea constată că obligația de despăgubire prevăzută de art.324, arătat mai sus, este o aplicare a răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, iar potrivit art.1341 Cod civil, vânzătorul este răspunzător în acest caz, fiind ținut de restituirea prețului și a daunelor interese; text care trebuie coroborat cu art.1344 Cod civil, potrivit căruiadacă lucrul vândut se afla, la epoca evicțiunii, de o valoare mai mare, din orice cauză, vânzătorul este dator să plătească cumpărătorului, pe lângă prețul vânzării, excedentele valorii în timpul evicțiunii.
În concluzie, reclamantul este îndreptățit, potrivit textelor arătate mai sus, să primească o despăgubire care să acopere întregul prejudiciu suferit, adică prețul plătit cât și sporul de valoare intervenit între perioada încheierii contractului și momentul la care a fost evins.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, se va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, va fi obligată pârâta la plata sumei de 450 lei, cheltuieli de judecată în apel (280).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.987/C/05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.CIV.PROF. EXPERT cu sediul în P,-,.1,.17, județul
Obligă pe apelantă să plătească intimatei suma de 450 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
24.02.2009
Red.
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Bătrînu
