Spete pretentii comerciale. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 14/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
Grefier: ---
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi au venit spre pronunțare apelurile formulate de apelanta-pârâtă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI B, împotriva încheierii din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 213/2006), precum și împotriva sentinței civile nr. 98 din 04 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în același dosar și de apelanta-reclamantă PODGORIA B, împotriva încheierii din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 213/2006), având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită în aceeași zi.
A:
- deliberând -
Asupra apelurilor de față, în materia comercială, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 213/2006 (nr. nou -), reclamanta PODGORIA a chemat în judecată pe pârâta - AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI (S), solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 382.034 lei, reprezentând investiții neamortizate făcute de reclamantă pe suprafața de 48,35 ha. vii, suprafața de teren fiind ulterior retrocedată conform dispozițiilor Legii 1/2000.
Reclamanta a precizat că temeiul pretențiilor sale îl reprezintă îmbogățirea fără justă cauză, dacă restituirea se cere de la foștii proprietari, cărora li s-au emis titluri de proprietate pe suprafețele în cauză - și răspunderea pentru evicțiune, dacă restituirea se cere de la Agenția Domeniilor Statului.
Prin sentința civilă nr. 98/04 aprilie 2008, Tribunalul Bacăua admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 365.379,64 lei, reprezentând valoarea reactualizată neamortizată a investiției aferentă suprafeței de teren de 45,65 ha.
Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 19 mai 2008, pronunțată în același dosar - nr-, tribunalul a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 98/04 aprilie 2008, cerere formulată de reclamanta PODGORIA, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 11.612 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a respins ca nefondată cererea de îndreptare eroare materială privind suprafața de teren de pe care s-a solicitat investiția neamortizată.
În motivarea sentinței s-au reținut următoarele aspecte:
Între părți s-a încheiat Contractul de concesiune nr.1/30.03.2004 în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 626/2001 și al Legii nr. 268/2001, obiectul acestui contract de constituindu-l transmiterea dreptului de exploatare a terenului agricol în suprafață de 640,87 ha, aflat în perimetrul localităților I, Golăești, județul I, pentru o perioada de 49 ani, în schimbul unei redevențe, iar ulterior prin actul adițional nr. 1/23.06.2004, s-a modificat obiectul contractului în sensul că începând cu data de 23.06.2004 terenul agricol dat în exploatare este de 617,11 ha din care 124,78 ha plantate cu de vie.
Conform dispozițiilor art. 61.1 și art. 61.2 din contract concesionarul are dreptul să exploateze terenul agricol ce face obiectul contractului precum și dreptul de a folosi și culege fructele terenului, iar potrivit art. 7.1.16 concesionarul este obligat să realizeze investiții pentru dezvoltarea exploatației care să conducă la creșterea fertilității solului și a producției agricole.
De asemenea, prin art. 7.2.1. concedentul s-a obligat să nu-l pe concesionar în exercițiul drepturilor rezultate din contract, iar potrivit art. 7.2.2. din contract concedentul și-a asumat obligația să-l notifice pe concesionar asupra apariției oricăror împrejurări de natură să aducă atingere drepturilor concesionarului.
Ca urmare a derulării procesului de privatizare conform Legii nr. 268/2001 și în executarea contractului de concesiune nr.1/30.03.2004, reclamanta a efectuat lucrările de investiții la care s-a obligat prin contract.
Tribunalul a reținut din probele administrate în cauză și avute în vedere și de expertiza topo efectuată, că suprafața de teren agricol cultivată cu de vie nobilă care se regăsește în procesul verbal de predare-primire din 29.04.2004, încheiat între Administrația Domeniilor Statului și C PODGORIA SA, în contractul de concesiune nr.1/30.03.2004, a fost predată de către pârâta Consiliul Local al municipiului I și Consiliul Local al comunei, județul I după cum urmează:
- suprafața de 20,4479 ha - Ferma - a fost predată de către B către Consiliul Local al comuna, în baza Protocolului nr.40024/12.01.2004 (fila 13).
- suprafața de 25.2066 ha - Ferma Moara de vânt a fost predată de către către Consiliul Local I în baza Protocolului nr. 40022/09.01.2004 (fila 9)
- suprafața de 2,6963 ha - Ferma 2 a fost predată de către către Consiliul Local al comunei în baza Protocolului nr. 41248/11.02.2004 (fila 11).
De asemeni, în lunile ianuarie și februarie 2004, întreaga suprafață de teren de 48,3508, care a făcut obiectul celor trei protocoale era cultivată cu de vie nobilă.
Conform expertizei contabile efectuate în cauză, valoarea reactualizată a investiției (plantație de vie) aferentă suprafeței totale de teren 48,35 ha este de 887.461,69 lei din care s-a amortizat integral doar investiția aferentă suprafeței de 2,7 ha - de la Ferma 2, conform registrului inventar al mijloacelor fixe aferent lunii decembrie 2004.
Ca urmare, tribunalul a reținut că valoarea reactualizată neamortizată la luna decembrie 2004, investiției aferentă diferenței de teren de 45,6545 ha este de 365.379,64 lei.
Conform dispozițiilor art. 19 din Legea nr.1/2000, coroborate cu dispozițiile art. 67 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr.180/2000, contravaloarea investițiilor făcute pe bunurile retrocedate se recuperează de la persoanele îndreptățite cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, dar nu de către investitorul propriu-zis (de către reclamantă) ci de către, deoarece având în vedere contractul de concesiune, reclamanta nu avea decât un drept de folosință asupra terenului, în timp ce pârâta avea un drept de administrare asupra acestuia și urma să-l predea Comisiei Județene I pe baza de protocol de predare-primire, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Tribunalul mai reține faptul că pârâta nu a făcut dovada culpei reclamantei pentru neîncheierea protocolului de predare-primire dintre Administrația Domeniilor Statului și Comisia Județeană I, neputându-se reține culpa reclamantei pentru neîntocmirea anexei 42 așa cum a menționat pârâta, o eventuală culpă putând aparține Comisiei Județene care a hotărât retrocedarea terenurilor fără a se respecta procedura prevăzută de Legea nr. 1/2000.
Pe de altă parte instanța de fond reține culpa pârâtei prin nerespectarea clauzelor contractului de privatizare, în activele societății indicându-se și plantațiile de vie, care au început să fie predate către Comisiile Locale doar la două zile de la semnarea Contratului de privatizare nr.1/06.01.2004 ( protocol 40022/9.01.2004, nr. 40024/12.01.2004, nr. 41248/11.02.2004).
Ca urmare,s-a concluzionat în sensul că Administrația Domeniilor Statului și-a încălcat obligațiile contractuale rezultate din contractul de privatizare, deoarece a încasat prețul vânzării plantațiilor cu vie, pe care le-a transmis apoi gratuit Comisiilor Locale, fără a urmări recuperarea investiției efectuate de către reclamanta de la persoanele cărora li s-a retrocedat terenul în discuție, dar nu și-a respectat nici obligațiile prevăzute în contractul de concesiune - art. 7.2.1 și art. 7.2.2.
Ca urmare, s-a apreciat că răspunderea pentru evicțiune reglementată de dispozițiile art. 1337 și următoarele din Codul Civil este pe deplin aplicabilă pârâtei, evicțiunea reprezentând pierderea proprietății sau folosinței unui bun, răspunderea pentru evicțiune acționând în situația în care cel care transmite proprietatea sau folosința, prin fapta sa culpabilă, duce la tulburarea dreptului de proprietate sau folosință a contractantului, cauzându-i pierderea acestui drept și daune interese.
În consecință, instanța de fond, văzând dispozițiile art. 19 din Legea nr. 1/2000, art.67 din Hotărârea Guvernului nr. 180/2000, art. 1337 și următoarele Cod civil, prevederile Contractului de concesiune nr.1/30.03.2004, a admis acțiunea și a obligat pârâta la sumei de 365.379,64 lei reprezentând valoarea reactualizată neamortizată a investiției de de vie, aferentă diferenței de teren de 45,6545 ha.
În baza art. 274 (3) Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 2500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat apreciind că suma solicitată, în cuantum de 24.500 lei este mult prea mare în raport cu data de la care a fost angajat apărătorul și problemele de drept supuse dezbaterii.
Prin încheierea din 19 mai 2008, tribunalul a admis în parte cererea de îndreptare eroare materială, formulată de reclamantă, cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, constatând că pârâta trebuie să achite reclamantei suma de 11.612 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorarii experți (în total - 9107 lei), la care se adaugă suma de 2.500 lei - onorariu avocat.
Ambele părți au formulat apel în cauză, pârâta ADMINISTRAȚIA DOMENIILOR STATULUI atacând atât sentința civilă nr. 98/04 aprilie 2008 cât și încheierea din 19 mai 2008, iar reclamanta PODGORIA declarând apel doar împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 19 mai 2008.
1. În apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 98/04 aprilie 2008, pârâta ADMINISTRAȚIA DOMENIILOR STATULUI a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ADMINISTRAȚIEI DOMENIILOR STATULUI,față de dispozițiile art. 19din legea 1/2000, coroborate cu art. 55 din nr.HG 1172/2001;
- instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză, fără a avea în vedere dispozițiile art. 2.5 și 2.6 din contractul de concesiune, care exonera ADMINISTRAȚIA DOMENIILOR STATULUI de orice răspundere în cazul diminuării suprafeței de teren ca urmare reconstituirii dreptului de proprietate;
- s-au interpretat greșit clauzele contractuale de la art. 7.1.16;
- nu au fost analizate dispozițiile legale invocate de pârâtă cu întâmpinare, iar soluția dată este rezultatul unei greșite interpretări a legii.
Analizând sentința apelată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, curtea reține următoarele:
În ce privește calitatea procesuală pasivă a ADMINISTRAȚIEI DOMENIILOR STATULUI, instanța de fond a respins această excepție, prin încheierea din 22 noiembrie 2006, argumentul principal fiind că pârâta ADMINISTRAȚIA DOMENIILOR STATULUI este parte în actele invocate drept temei al acțiunii, respectiv: Contractul de concesionare nr. 1/30 martie 2004, Protocolul de predare - preluare a terenurilor, Contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 01 iunie 2004.
Curtea constată că aspectele reținute de instanța de fond cu privire la calitatea procesuală pasivă ADMINISTRAȚIEI DOMENIILOR STATULUI sunt întemeiate.
Pretențiile reclamantei față de pârâtă se întemeiază pe răspunderea pentru evicțiune derivată din Contractul de concesiune nr. 1/2004.
Întrucât ADMINISTRAȚIA DOMENIILOR STATULUI este parte în acest contract, ea are calitatea procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, curtea reține că între părți s-a încheiat Contractul de concesiune nr. 1/30 martie 2004 prin care ADMINISTRAȚIA DOMENIILOR STATULUI transmite către PODGORIA o suprafață de teren agricol,spre exploatare.
La art. 2 din contract, părțile au stabilit posibilitatea diminuării suprafeței ce face obiectul contractului, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, stipulând următoarele:
2.5 În situația în care suprafața de teren, proprietate privată a statului ce face obiectul concesiunii, va fi diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol, în temeiul unor active normative sau în baza unor hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, se va diminua în mod corespunzător suprafața de teren prevăzută în Contract, redevența aferentă, precum și investițiile de realizat pentru dezvoltarea exploatației.
2.6 reducerea suprafeței de teren prevăzută inițial în contract nu antrenează răspunderea concedentului iar reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol, în conformitate cu prevederile pct. 2.5 va fi notificată de către partea în cunoștință, diminuarea suprafeței de teren și a redevenței aferente urmând să facă obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Aceste dispoziții contractuale, pe care reclamanta le- acceptat la încheierea contractului, nu au fost avute în vedere de instanța de fond.
Ori, având în vedere forța obligatorie a clauzelor contractuale, dată de dispozițiile art. 969 Cod civil, clauzele sus-menționate exclud răspunderea pentru evicțiune a pârâtei.
Pe de altă parte, este de observat faptul că, față de obiectul Contractului nr. 1/30 martie 2004, reprezentat de transmiterea unui drept de exploatare (de folosință) asupra terenului, cu obligația corelativă de plată a unei redevențe, convenția părților poate fi încadrată ca fiind o varietate contractului de locațiune.
În cazul contractului de locațiune, codul civil nu cuprinde norme imperative care să reglementeze obligația de garanție pentru evicțiune, astfel că părțile au libertatea să prevadă sau să înlăture ori să limiteze o asemenea obligație.
Ori în speță, așa cum s-a arătat mai sus, părțile au prevăzut expres că pârâta nu răspunde pentru reducerea suprafeței de teren prevăzută inițial în contract ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate.
Pe lângă faptul că nu a avut în vedere dispozițiile art. 2 din contractul de concesiune, instanța de fond a interpretat greșit și dispozițiile art. 7.1.16 din contract. Acest text se referă la obligația reclamantei de a efectua investiții care să ducă la creșterea fertilității solului și a producției agricole, neavând legătură cu investițiile de natura celor ce fac obiectul cauzei, respectiv plantații viticole.
Greșit au fost reținute și dispozițiile art. 7.2.1 din contract, potrivit cărora concedentul se obliga să nu îl pe concesionar în exercitarea drepturilor rezultate din contract.
Nu poate fi vorba în speță de o faptă proprie a pârâtei care să o fi tulburat pe reclamantă în executarea contractului.
În speță au incidență dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea 268/2001 și art. 9 din HG626/2001, care prevedeau obligația ADMINISTRAȚIEI DOMENIILOR STATULUI de a transmite comisiilor județene, pe bază de protocol, terenurile pentru care s-au formulat cereri de retrocedare.
.-și această obligație legală, ADMINISTRAȚIA DOMENIILOR STATULUI nu a tulburat-o pe reclamantă în executarea contractului, cu atât mai mult cu cât art. 2 din contract prevedea această situație.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 19 din legea 1/2000, coroborate cu art. 67 al. 2 din HG180/2000, contravaloarea investițiilor se recuperează de la persoanele în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate, dar nu de către investitorul propriu-zis, ci de către ADMINISTRAȚIA DOMENIILOR STATULUI, întrucât reclamanta avea doar un drept de folosință asupra terenului.
Concluzia la care ajunge instanța de fond, pe acest aspect, este eronată, deoarece reclamanta avea - într-adevăr - un drept de folosință asupra terenului, dar era proprietara investițiilor realizate pe teren.
În ce privește obligația de întocmire a anexei 42, prevăzută de nr.HG 1172/2001, aceasta trebuia semnată de primar și de reprezentantul ADMINISTRAȚIEI DOMENIILOR STATULUI, însă reclamanta nu a făcut nici o dovadă că a făcut vreun demers pentru a aduce la cunoștință pârâtei valoarea investițiilor efectuate (plantații viticole).
Legea nu prevede expres o obligație a ADMINISTRAȚIEI DOMENIILOR STATULUI de a restitui contravaloarea investițiilor de pe terenurile ce au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, ci stipulează că aceasta se recuperează de la persoanele în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Față de aspectele sus-menționate, concluzia ce se impune este că pârâta nu poate fi obligată să suporte contravaloarea investițiilor solicitate de reclamant, neexistând o obligație legală în acest sens și nefiind incidentă răspunderea pentru evicțiune.
Ca urmare, curtea constată că se impune admiterea apelului pârâtei împotriva sentinței civile nr. 98/04 aprilie 2008, cu schimbarea în tot sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
2 Urmare a soluției date pe fond, pârâta nu mai are calitatea de parte căzută în pretenții, astfel că nu mai poate fi obligată la cheltuieli de judecată.
Așa fiind, apelul pârâtei împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 19 mai 2008 se impune a fi admis, cu schimbarea în tot a încheierii, în sensul respingerii cererii de îndreptare eroare materială.
II. Reclamanta PODGORIA Aaf ormulat apel numai împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 19 mai 2008, sub aspectul onorariului de avocat, care ar fi într-un cuantum mai mare decât cel acordat de tribunal.
Apelul reclamantei se impune a fi respins ca o consecință a soluției adoptate de curte pe fondul cauzei.
Acțiunea reclamantei a fost respinsă, condiții în care nu mai poate fi pusă în discuție cererea privind cheltuielile de judecată, indiferent de cuantum.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul comercial formulat de apelanta - pârâtăAGENȚIA DOMENIILOR STATULUI,cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 98 din 04 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 213/2006), în contradictoriu cu intimata - apelantă - reclamantăPODGORIA B,cu sediul în B,--5, județul
Schimbă în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Admite apelul formulat de aceeași pârâtă, împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 213/2006).
Schimbă în tot încheierea, în sensul că, respinge cererea de îndreptare eroare materială.
Respinge apelul formulat de apelanta - reclamantă Podgoria împotriva încheierii din 19.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 213/2006), ca nefondat în contradictoriu cu intimata - apelantă pârâtă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. și înch. -
Red.
Tehnored. 5 ex.
12 martie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa
