Spete pretentii comerciale. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.140
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul formulat de către pârâta R împotriva Sentinței comerciale nr. 239/C din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL C-N, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei apelante R, avocat dr. de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 27 din dosar și reprezentanta reclamantei intimate - SRL C-N, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 185 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la al 4-lea termen de judecată, este legal timbrat cu 3814 lei taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar de 3 lei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Față de motivul amânării invocat la termenul de judecată anterior, privind eventualitatea încheierii unei tranzacții, reprezentanții părților litigante arată că nu a fost încheiată tranzacție, nu există formulată nici cerere de renunțare, dar banii au fost restituiți.
Instanța pune în discuția părților litigante natura litigiului dedus judecății, respectiv, dacă este o cauză de natură comercială sau una civilă.
Reprezentantul pârâtei apelante R arată că în opinia sa litigiul este unul comercial, justificat pe împrejurarea că dacă într-un raport juridic cel puțin una dintre părți este comerciant, atunci raporturile dintre acestea sunt natură comercială iar litigiul astfel născut este unul comercial.
Reprezentanta reclamantei intimate - SRL C- arată că în opinia sa, contractul între părți a fost încheiat pentru realizarea scopului societății care este unul comercial, astfel litigiul este de natură comercială.
La solicitarea instanței de a prezenta sau depune statutul societății intimate, reprezentanta acesteia arată că nu este în posesia acestuia dar, dar că urmează a-l depune.
Instanța, stabilește ora 13, pentru când urmează ca reprezentanta intimatei să depună statutul societății, în funcție de care instanța se va pronunța asupra naturii litigiului.
Curtea reia dezbaterea cauzei, la ora stabilită, pentru când reprezentanta intimatei a depus la dosarul cauzei, înscrisuri reprezentând certificatul de înregistrare, copia statutului societății, copia actului constitutiv.
Totodată, după deliberare, reține că natura litigiului dedus judecății este una comercială, raportat la înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților litigante.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței de a preciza care este în opinia sa modalitatea de a rezolva problema restituirii sumelor, reprezentanta intimatei arată că s-a pus în executare clauza penală, se putea dispune suma de 120 000 Euro, problemele au fost soluționate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 239/C/2009 din data de 21 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de, în contradictoriu cu pârâta R și, în consecință: a fost obligată pârâta la plata, în favoarea reclamantei, sumei de 120.000 Euro, cu dobânda legala începând de la 5.06.2008 și până la plata efectivă a debitului.
Respingă ca inadmisibilă cererea privind constatarea încetării prin voința părților a antecontractului de vânzare-cumpărare.
pârâta la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 7.620 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că între părți s-a încheiat la data de 5 martie 2008 un antecontract de vânzare-cumpărare atestat de avocat prin încheierea de certificare nr. 6, în baza căruia reclamanta și-a asumat obligația de a cumpăra imobilul situat în municipiul C-N, nr. 24 (în prezent nr. 30), proprietatea pârâtei.
Potrivit clauzelor contractuale, reclamanta a achitat un avans în sumă de 557.100 Euro, restul de preț în sumă de 835.650 Euro urmând a fi achitat prin credit bancar ce urma să fie contractat de la. SUCURSALA C până cel mai târziu la data de 5 iunie 2008. În acest sens, părțile au stabilit că data limită de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică este ziua de 5 iunie 2008, restul de preț urmând a fi virat în contul bancar al vânzătoarei promitente.
Părțile au convenit, cu aceeași împrejurare, că în ipoteza în care contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nu se va încheia deoarece creditoarei nu i se va aproba acordarea creditului, antecontractul se va rezoluționa de drept, urmând ca vânzătoarea promitentă (în speță pârâta R ) să restituie cumpărătoarei promitente (reclamanta - SRL) suma de 120.000 Euro.
În vederea obținerii creditului solicitat reclamanta a încheiat la 15.03.2008 un contract de consultanță cu firma recomandată de SA respectiv cu CAPITAL CONSULT Cu această ocazie, reclamantei i s-a pus în vedere faptul că societatea de consultanță este colaborator al pentru întocmirea documentației în vederea obținerii creditelor pentru finanțarea proiectelor de investiții.
Ulterior încheierii acestui contract, reclamantei i s-a solicitat să întocmească contracte de superficie pentru a asigura căile de acces la imobil, grevându-se astfel proprietățile învecinate. În aceste condiții, au fost încheiate contractele autentificate sub nr. 1.265/24.04.2008 și nr. 1.440/19.05.2008.
Procedura de acordare a finanțării pentru proiectele de investiții presupune verificarea din punct de vedere juridic a situației imobilelor în discuție, verificare realizată de societatea bancară creditoare.
Avizul juridic ce urma să fie acordat de către a fost amânat întrucât pârâta nu își rectificase cartea funciară nr. 6.6257 în sensul că nu procedase la înscrierea certificatului de moștenitor încă din cursul lunii martie 2008.
Abia la data de 09.06.2008 pârâta a pus la dispoziția reclamantei extrasul nr. 66.257 C, urmând ca să procedeze la o nouă analiză juridică a documentației de creditare.
Urmare neacordării creditului solicitat, contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nu s-a încheiat la data stabilită de către părți, astfel încât reclamanta i-a pretins pârâtei restituirea sumei de 120.000 Euro stabilită conform antecontractului.
Opoziția pârâtei la restituirea unei părți din avans se întemeiază pe susținerile potrivit cărora nu s-a făcut dovada încercărilor de a obține creditul, de unde rezultă faptul că pur și simplu cumpărătoarea s-a răzgândit.
Pentru a stabili dacă există vreo culpă a părților în neacordarea creditului de către, s-au solicitat informații unității bancare, aceasta arătând în adresa nr. 9556/16.12.2008, următoarele:
Începând cu luna aprilie 2008 au avut loc întâlniri între reprezentanții - SRL și managerul de relații, reprezentant al, în urma cărora s-a stabilit că pentru obținerea unei oferte de finanțare se impune obținerea avizului de legalitate datorită situației juridice a terenului. Acest aviz urma a fi obținut doar în 23.06.2008.
În aceeași adresă, SA a învederat faptul că demersurile necesare obținerii avizului nu au fost demarate până la 05.06.2008 întrucât extrasele de carte funciară au fost eliberate și prezentate băncii după această dată. Astfel, extrasul nr. 66.257 fost eliberat în 06.06.2008 de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Coroborând susținerile unității bancare cu extrasul de carte funciară nr. 66.257 C emis la 09.06.2008, din care rezultă faptul că în intervalul 25.03.2008 - 06.06.2008 pârâta Rao perat o rectificare în foaia B de proprietate cu privire la imobil în sensul menționării unui certificat de moștenitor nr. 110/2000, respectiv 47/2003, dar și cu prezumțiile simple, instanța apreciază că nefinalizarea vânzării nu-i poate fi imputată reclamantei, care a făcut demersurile necesare în vederea obținerii creditului, dar formalitățile s-au prelungit peste termenul limită stabilit la 5 iunie 2008, deoarece situația juridică a terenului nu era definitivată.
Acest aspect nu-i poate fi imputat reclamantei deoarece înscrierea certificatului de moștenitor în cartea funciară trebuia solicitată de către proprietarul tabular, respectiv de către pârâtă.
Prin urmare, concluzionează instanța, solicitarea reclamantei de restituire a sumei de 120.000 Euro este întemeiată, având în vedere și disp. art. 969.civ. potrivit cărora convențiile legale făcute au putere de lege între părțile contractante.
Dată fiind natura comercială a raporturilor juridice deduse judecății, suma pretinsă de reclamantă a devenit exigibilă la data stabilită de părți prin contract, respectiv 05.06.2008.
În acest sens, se impune, în baza art. 3 din Legea nr. 356/2002, admiterea pretențiilor reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzilor comerciale aferente sumei de 120.000 Euro, începând cu data de 05.06.2008 și până la plata integrală a sumei.
Cât privește petitul privind constatarea încetării prin voința părților a antecontractului de vânzare-cumpărare, instanța reține că în raport de disp. art. 111.pr.civ. este inadmisibil, deoarece tinde la constatarea unei stări de fapt.
Împotriva soluției arătate a declarat apel pârâta R solicitând admiterea acestuia, cu consecința modificării hotărârii în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovată de reclamanta-intimată, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate, apelanta a arătată că interpretarea dată raportului juridic obligațional generat între părți de antecontractul convenit precum și situația de carte funciară a dreptului de proprietate reținută de instanță sunt greșite. Astfel, în dezvoltare, apelanta arată că din contract rezultă că promitenta vânzătoare nu și-a asumat nici o obligație de a conlucra împreună cu promitenta cumpărătoare pentru ca aceasta din urmă să întocmească documentația corespunzător, necesară obținerii creditului pentru plata integrală a prețului; prin nici o clauză nu s-a stipulat că promitenta vânzătoare consimte ca promitenta cumpărătoare să ipotecheze imobilul obiect al promisiunii garantarea creditului pe care aceasta urma să-l contracteze; singura obligație asumată de pârâta-apelantă fiind aceea de a pune la dispoziția notarului toate înscrisurile perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar în aceste circumstanțe, nu s-a reținut culpa reclamantei-intimate în legătură cu faptul că a dorit să obțină creditul încercând să ipotecheze terenul obiect al promisiunii care în realitate nu-i aparținea și nici că a fost de rea-credință, neinformând pe pârâta-apelantă la momentul perfectării antencontractului că nu poate oferi băncii creditoare alte garanții decât terenul în litigiu.
Tot astfel, arată apelanta, că solicitarea creditului s-a făcut cu 15 zile mai târziu decât termenul limită de 05.06.2008 pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic, ceea ce din s-a creat promisiunea denunțării unilaterale a contractului; reclamanta-intimată însăși deliberat s-a pus în situația de a nu mai putea obține banii necesari achitării diferenței de preț. Mai arată apelanta că refuzul băncii de acordare a creditului, așa cum rezultă din acte, se întemeiază pe faptul că o parte din proiectul prezentat de reclamanta-intimată avea caracter incomplet, iar demersurile cu privire la obținerea avizului de legalitate nu au fost demarate până la data de 05.06.2008, deoarece o parte din actele necesare acestui aviz nu au fost prezentate de către societatea-intimată și ca atare, culpa în neobținerea creditului i se datorează.
În fine, arată apelanta, că o altă eroare a primei instanțe, pe lângă neobservarea celei rezultate din acte, constă și în aceea că s-a dispus menținerea în vigoare a antecontractului concomitent cu obligarea la restituirea sumei. Or, de vreme ce a fost respinsă cererea de constatare a încetării voinței părților, obligarea la restituire, ca act de executare a prestației asumate, constituie un nonsens a dispozițiilor, fără finalitate care să concorde cu spiritul legii.
Concluzionând, susține apelanta, că din cele convenite rezultă că pârâta-apelantă era îndreptățită să ceară rezoluțiunea, nicidecum reclamanta-intimată, care nu și-a executat prestația asumată și mai mult, a făcut tot ce i-a stat în putință să o declarare imposibil de executat.
Răspunzând celor invocate, prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului, în considerarea că hotărârea este temeinică și legală. În acest context, în argumentare, intimata arată că părțile au convenit expres ca în situația în care contractul în formă autentică nu se va încheia deoarece cumpărătoarei nu i se va aproba creditul, antecontractul să se rezoluționeze de drept, urmând ca vânzătoarea-promitentă să restituie cumpărătoarei suma de 120.000 euro.
Mai arată intimata că nu se poate reține culpa societății în acordarea creditului întrucât acordarea impune o verificare a situației juridice a imobilului din partea serviciului juridic al băncii, iar aceasta impunea a se aștepta aprobarea, însă aceasta nu s-a obținut, dat fiind nerectificarea cărții funciare în raport cu certificatul de moștenitor de către apelantă. Ca atare, întârzierea nu se datorează societății care și-a îndeplinit obligațiile, actele, respectiv adresa nr. 0.556/2008 relevând că ultimul act solicitat de bancă, respectiv nr. 66.257 ce atestă proprietatea apelantei a fost eliberat la data de 09.06.2008.
Cât privește restul susținerilor, arată intimata, sunt, în parte, afirmații ce nu au legătură cu obiectul cauzei, dat fiind că nu s-a pus în discuție obținerea creditului prin ipotecarea imobilului obiect al promisiunii de vânzare, scopul achiziționării fiind acela de a se finanța un proiect de investiții pentru realizarea unui imobil de locuințe 2S+P+10E, iar apelanta cunoștea aceasta. Pe de altă parte, celelalte susțineri se arată sunt nefondate întrucât actele relevă că a început demersurile pentru obținerea unei oferte de finanțare, urmând ca după o acceptare, să se facă demersurile pentru aprobarea finanțării, iar pentru aceasta era necesar a se prezenta un extras care să concorde cu situația reală ce impunea inclusiv situația dată de certificatul de moștenitor, această situație rectificată fiind prezentată abia la data de 09.06.2008 de către apelantă, fapt ce a dus atât la neobținerea certificatului de urbanism necesar finanțării cât și a creditului.
Referitor la argumentele vizând solicitarea rezoluțiunii, mai arată intimata, că nu pot fi reținute întrucât clauza convenită se referă la ambele poziții, iar demersurile sale de rezolvare a neînțelegerilor au eșuat în condițiile în care s-a și așteptat ca apelanta să înstrăineze o altă proprietate.
Pe parcursul demersului, în considerarea că suma obiect al litigiului a fost restituită, părțile au solicitat acordarea unui termen pentru soluționarea litigiului prin încheierea unei tranzacții, respectiv o eventuală renunțare la judecată. Deși a fost acordat un termen, părțile nu au depus la dosar un act în sensul celor mai sus invocate.
Așadar, trecând la examinarea argumentelor aduse prin apel, în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la schimbarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că prin contractul încheiat ( 15, dosar fond) părțile au convenit de comun acord ca în situația în care contractul în formă autentică nu se va încheia, deoarece cumpărătoarei nu i s-a aprobat acordarea debitului, antecontractul să se rezoluționeze de drept, urmând ca vânzătoarea-promitentă să restituie cumpărătoarei-promitente suma de 120.000 euro. Din conținutul actului încheiat rezultă că părțile au convenit rezoluțiunea fără o altă formalitate, fără a prevedea că aceasta operează în condițiile îndeplinirii altor obligații sau a culpei vreunei din părți, singura condiție a rezoluțiunii și respectiv restituirea sumei avansate fiind neacordarea creditului. Din această perspectivă, actele dosarului relevă că nu a fost acordat creditul și astfel, devine incidentă clauza din contract. De altfel, nu trebuie omis că cele convenite anticipat de părți cu privire la restituire concordă cu voința reală a părților, a ceasta fiind confirmată de atitudinea apelantei care în cursul soluționării procesului a restituit suma solicitată.
Prin urmare, în contextul clauzei convenite și a actelor, în mod corect a reținut instanța că se impune obligarea la restituirea sumei avansate pentru cumpărare.
Corecte sunt reținerile instanței cu privire la inadmisibilitate, dat fiind că prin solicitarea contestatoarei se tinde la o constatare a unei stări de fapt.
Ca atare, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 296.pr.civ. Curtea va respinge apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta R împotriva sentinței civile nr. 239 din 21 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./4 ex./ 12.11.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
