Spete pretentii comerciale. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 141
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare atât cererea de suspendare executării sentinței comerciale cât și apelul declarat împotriva aceleiași sentinței comerciale nr. 1927 din 12 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, de către pârâta apelantă FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET M, în contradictoriu cu reclamanta intimată - T SRL B-M, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei apelante Fundația Județeană pentru Tineret M, - -președinte al Fundației Județene pentru Tineret M și reprezentantul reclamantei intimate - T SRL B-M, administrator, care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că cererea de suspendare se află la al treilea termen de judecată, este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apelul este legal timbrat cu suma de 3691,70 lei și are aplicate timbre judiciare mobile în valoare de 3 lei.
În ceea ce privește achitarea unei diferențe de taxa judiciară de timbru datorată pentru fond în sumă de 2098,41 lei, pentru care a fost formulată cerere de reexaminare - respinsă ca tardivă, instanța aduce la cunoștință reprezentantului reclamantei că această obligație subzistă sub sancțiunea dării în debit.
Reprezentatul intimatei-reclamante arată că își va îndeplini această obligație până la sfârșitul dezbaterilor.
Depune concluzii scrise, însoțite de dovada împuterniciri avocațiale pentru redactarea acestora precum și dovada achitării onorariului avocațial, față de care înțelege să solicite acordarea de cheltuieli de judecată.
Instanța pune în discuția părților litigante cererea de suspendare a executării sentinței, solicitând acestora să-și precizeze poziția procesuală față de aceasta.
Reprezentantul pârâtei apelante Fundația Județeană pentru Tineret M arată că nu a reușit să ia legătura cu apărătorul ales, sens în care înțelege să nu mai susțină cererea de suspendare.
Față de aceste susțineri, instanța solicită reprezentantului apelantei să precizeze dacă are mandat expres pentru a susține o astfel de cerere de renunțare.
Reprezentantul pârâtei apelante Fundația Județeană pentru Tineret M relevă instanței că nu posedă studii juridice, și nu are mandat pentru a susține o astfel de cerere de renunțare.
Reprezentantul intimatei relevă instanței că cererea de suspendare a rămas fără obiect la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentantul pârâtei apelante Fundația Județeană pentru Tineret M învederează instanței că înțelege să-și susțină apelul așa cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului formulat ca nefondat și netemeinic pentru motivele expuse pe larg prin concluziile scrise. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial pentru redactare, sens în care au fost depuse înscrisuri.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra cererii de suspendare și asupra apelului.
Notă: se depune de către reprezentantul intimatei dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în valoare de 2100 lei, datorate pentru fond.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1927 pronunțată la 12 iunie 2009 în dosar nr-, Tribunalul Maramureșa admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - T SRL împotriva pârâtei FUNDAȚIA PENTRU TINERET M pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 78.407,40 lei cu titlu de dobândă legală și suma de 25.620,74 lei reprezentând diferența de curs valutar plus 40.850,05 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței s-a reținut că prin sentința civilă nr.3136 din 4.12.2002 pronunțată în dosar nr.3089/2002 s-a dispus rezilierea contractului ce avea ca obiect spațiu proprietatea pârâtei și obligarea acesteia la plata sumei de 58.018 USD reprezentând sporul de valoare adus urmare a investițiilor realizate acestui imobil. Obligația pârâtei a devenit exigibilă la 4.12.2002. La acea dată nu s-au calculat dobânzi pentru suma datorată, executarea creanței fiind împiedicată de pârâtă prin formularea a 13 contestații la executare, suma fiind consemnată la executorul judecătoresc abia la 3.04.2006, fără însă a fi distribuită la această dată întrucât prin sent.civ.nr.244/2006 a fost suspendată executarea de către Tribunalul Brașov înființarea popririi asiguratorii.
Prin sentința civilă nr.1017/2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, soluție menținută în apel însă desființată de prin decizia nr.1794/23.05.2008, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare tribunalul a reținut că reclamanta avea o creanță față de pârâtă care a fost achitată la 4.04.2006. Cu privire la această sumă dobânzile încep să curgă din momentul nașterii dreptului la acțiune, acestea curgând pe fiecare zi de întârziere. Prin urmare, tribunalul conchide că se pot solicita dobânzi pe ultimii 3 ani în raport de data introducerii acțiunii. Reținând că acțiunea a fost înregistrată la data de 22.01.2007, reclamanta poate pretinde dobânzi începând de la 22.01.2004 și până la data plății creanței, respectiv 4.04.2006, așa cum de altfel s-a dispus și prin decizia Determinarea dobânzii s-a făcut în baza adresei nr.892/25.11.2008. În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de diferență de curs valutar, instanța de fond a reținut că aceasta se datorează în temeiul art.1084 civ. că a fost determinată în baza adresei nr.1599/ 18.12.2006. S-a avut în vedere că în raport de data sentinței civile nr.3136/4.12.2002 și data achitării sumei a avut loc o depreciere a dolarului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET, apel motivat prin înscrisul denumit "Note de ședințe"
Apelanta susține că sentința este nelegală întrucât nu datorează nici o sumă cu titlu de dobândă sau diferență de curs valutar și, în plus, cuantumul sumei solicitate nu a fost calculat în mod corect.
Referitor la dobânda legală se arată că aceasta contravine dispozițiilor nr.OG9/2000 întrucât procentul de dobândă reglementat de acest act normativ se referă la dobânda de referință în lei, iar nu la cel în valută. În cauză suma cu titlu de capital a fost stabilită în dolari astfel că dobânda ar fi trebuit să se calculeze la nivelul dobânzii LIBOR.
Referitor la diferența de curs valutar, apelanta arată că în hotărârea în care s-a stabilit obligația de plată aceasta s-a realizat în USD, dându-se eficiență clauzei monovalutare, însă clauza monovalutară este eficientă numai dacă moneda de calcul are o certă stabilitate ceea ce nu s-a întâmplat astfel că în prezent reclamanta nu poate solicita sume de bani rezultând din fluctuația valutară.
Referitor la capitalizarea dobânzii, apelanta arată că aceasta este interzisă în mod expres prin art.8 din nr.OG9/2000, în absența unei convenții exprese în acest sens, iar pe de altă parte prin hotărâre se încalcă prevederile art.4 alin.2 și 3 din Legea nr.469/2002 potrivit cărora totalul penalităților pentru întârziere în decontare nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a prevăzut contrariul.
În opinia apelantei este inadmisibilă cererea formulată pe cale separată pentru fluctuații de curs valutar, în considerarea dispozițiilor art.3712alin.3 proc.civ.
Intimata - T SRL prin concluzii scrise a solicitat respingerea apelului.
Curtea analizând apelul formulat reține că acesta este nefondat.
Așa cum rezultă din conținutul sentinței apelate, prin sentința civilă nr.3136/4.12.2002 pronunțată în dosarul nr.3089/2002, Tribunalul Maramureșa admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - T SRL împotriva pârâtei FUNDAȚIA PENTRU TINERET M, pârâta fiind obligată la plata sumei de 58.018 USD și 71.564. 016 lei cheltuieli de judecată.
Reclamanta a solicitat dobânzi legale și capitalizate și diferența de curs valutar.
Creanța a fost achitată la 4.04.2006. În raport de această dată și de data promovării acțiunii, prin decizia civilă nr.1794/23,05.2008 a statuat că se datorează dobânzi începând cu data de 22.01.2004.
Instanța de fond a acordat 78.407,40 lei cu titlul de dobândă legală și 25.620,74 lei diferență de curs valutar.
În mod întemeiat instanța de fond a reținut calculul prezentat de reclamantă în condițiile în care dobânda a fost calculată asupra valorii în lei a creanței de la data de 4.12.2002, determinată la cursul USD din acea zi.
Din conținutul sentinței civile nr.3136 pronunțată la 4 dec.2002 rezultă în mod evident că pârâta apelantă a fost obligată la echivalentul în lei de la data plății sumei de 58.018 USD. în lei a fost determinat în mod întemeiat prin evidențierea în lei a sumei de 58.018 USD la data de 29.12.2006, ultima zi din anul 2006 de tranzacții BNR și echivalentul în lei din ziua plății.
În cauză nu se pune problema unei clauze monovalutare, așa cum susține apelanta atât timp cât părțile nu au convenit în acest sens. Prin obligarea la plata echivalentului în lei a creanței consolidată în USD, se asigură îndeplinirea exactă în timp a obligației și respectiv îndestularea creditorului cu aceeași valoare a creanței, dacă aceasta nu s-a depreciat odată cu trecerea timpului.
Pentru faptul că apelanta nu a plătit la scadența suma datorată, în mod întemeiat a reținut instanța de fond că aceasta datorează daune interese sub forma dobânzii legale.
Apelanta nu a criticat calculul efectiv realizat de reclamantă și prezentat instanței de fond.
Susținerea apelantei că trebuia aplicată dobânda LIBOR, iar nu dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 apare ca nefondată, atât timp cât obligația de plată a fost exprimată în lei (echivalentul în lei din ziua plății) și în condițiile în care această dobândă se practică în raporturile interbancare, iar nu în raporturile băncii cu proprii debitori.
Curtea apreciază ca nefondate și susținerile referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art.4 alin.2 și 3 din Legea nr.469/2002 întrucât aceste dispoziții se referă la penalități de întârziere, iar nu la dobânzi. Apoi, aplicarea acestor dispoziții legale presupune existența umor raporturi contractuale scrise care părțile să fi evaluat anticipat daunele interese sub forma penalităților de întârziere.
Între părți au existat raporturi de locațiune, dar suma stabilită în sarcina pârâtei apelante prin sentința anterioară nu o reprezintă contravaloarea chiriei ci contravaloarea investițiilor realizate de - T SRL la spațiul proprietatea pârâtei.
Criticile formulate cu privire la capitalizarea dobânzii apar ca nefondate prin raportare la raporturile existente între părți și prin raportare la dispozițiile art.1089 alim.1 civ. fiind evident că prin cererea de chemare în judecată a fost solicitată și dobânda capitalizată, iar aceasta privește o perioadă mai M de 1 an.
Nu se poate reține, așa cum susține apelanta, că este inadmisibilă acțiunea formulată pe considerentul că actualizarea valorii obligației stabilită în bani se putea realiza de către executorul judecătoresc. Pentru aceasta Curtea a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art.3712alin.3 proc.civ. creditorul nu este obligat la actualizarea valorii obligației în funcție de rata inflației și de asemenea că organul de executare nu este obligat să facă actualizarea (organul de executare poate actualiza valoarea obligației). Din conținutul aceleiași dispoziții legale rezultă că actualizarea obligației cu rata inflației se face de către organul de executare numai în situația în care titlul executoriu nu cuprinde nici un criteriu pentru actualizarea sumei.
Așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii nr.3136/2002 și din actele existente la dosar există un criteriu de actualizare: echivalentul în lei, criteriu care îl exclude pe cel al ratei inflației.
Față de toate considerentele menționate anterior, Curtea apreciază că apelul este nefondat, astfel că va fi respins în baza art.296 proc.civ.
În temeiul art.274 raportat la art. 298 Cod proc.civ. Curtea va obliga apelanta să plătească intimatei - T SRL, 1240 lei cheltuieli de judecată.
Având în vedere că apelul privind sentința civilă nr.1927/2009 s-a soluționat prin prezenta decizie, cererea de suspendare a executării, formulată în baza art.280 alin.1-4.proc.civ. a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta FUNDAȚIA PENTRU TINERET M împotriva Sentinței civile nr. 1927 din 12 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare.
Obligă apelanta să plătească intimatei - T SRL suma de 1240 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.EG
Dact./4ex./10.11.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
