Spete pretentii comerciale. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 142
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTOR 2: Stan Aida Liliana
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta - SA, cu sediul în B,-, sector 4 și sediu procesual ales la Cabinet avocat în B,-,.101,.2,.3,.24, sector 3, împotriva sentinței nr.415 pronunțată în data de 10 martie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în S,-, jud. P și chemata în garanție - Universal SRL, cu sediul în B, str. -. - nr.8-12, sector 5.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a permite avocatului titular al apelantei-pârâtă să depună concluzii scrise, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 800 lei și timbru judiciar de 5 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin.2 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea la 17 noiembrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la rolul Tribunalului Municipiului sub nr.632/1993, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SA pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 57,7 lei, indexată cu coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii s-au învederat următoarele: potrivit raporturilor comerciale dintre părți, reclamanta a livrat pârâtei potrivit AE nr.16/14.05.1992 cantitatea de 2530 Kg schvaițer și 330 Kg cașcaval Olanda; cum pârâta nu a achitat în totalitate valoarea produselor, aceasta figurează în evidențele contabile cu suma de 57,7 lei și, deși s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă se solicită admiterea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.54/16.06.1993 cauza a fost declinată spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului IV
La termenul de judecată din 21.04.1994 reclamanta și- mărit câtimea pretențiilor, recalculând suma datorată cu rata medie lunară a inflației de 12,1%, pe perioada 05.06.1992 până la 20.09.1994, respectiv suma de 7.640.017 lei.
Pârâta în conformitate cu disp. art.115-119 Cod proc.civ. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii susținând în esență următoarele: plata contravalorii produselor primite a fost efectuată parțial în două etape: suma de 120 lei potrivit filei CEC nr.-/4.06.1992 și 50 lei și respectiv 20 lei cu filele CEC din 24.09.1992 și 1.08.1992, astfel că suma datorată este de 7,9 lei. Mai mult aceste din urmă plăți s-au făcut la solicitarea reclamantei către - SRL potrivit celor trei înscrisuri depuse la dosar (filele37-39 din dosarul nr.5878/1993).
Ulterior pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a - UNIVERSAL SRL solicitând ca în cazul în care acțiunea principală ar fi admisă in sensul obligării la plata sumei de 919,8 lei să fie suportat în solidar cu chemata în garanție, întrucât suma totală de 190 lei a fost achitată în mai multe tranșe cu cele trei file CEC nr.-/4.06.1992 - 120 lei, nr.B - din 24.09.1992 - 50 lei și fila CEC nr. A -/1.10.1992 - suma de 20 lei.
Prin sentința civilă nr.4413/12.06.1997, Judecătoria Sector IV municipiul Baa dmis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 190,5 lei reprezentând contravaloare marfă neachitată, reactualizată și 209,3 lei cheltuieli de judecată aferente.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție.
Sentința a fost apelată, astfel că prin decizia civilă nr.983/7.10.1998 Tribunalul Bucureștia admis apelul a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care, prin decizia civilă nr.140/19.03.1999, a fost anulat ca insuficient timbrat.
În reluarea ciclului procesual Judecătoria Sector IV B prin sentința civilă nr.8700/4.10.1999 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr.1547/15.03.2000 Tribunalul Bucureștia admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 7.438,9 lei respectiv la plata sumei de 57,9 lei debit neachitat.
A respins cererea de chemare în garanție.
Această sentință a fost apelată, astfel că prin decizia civilă nr.2909/17.10.2000 pronunțată de Curtea de Apel București, apelul a fost admis iar sentința a fost desființată trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului București.
După respingerea recursului și respectiv soluționarea cererii de strămutare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 17.12.2002 a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Pitești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Prin sentința civilă nr.2219/15.09.2003 Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1779,7 lei cu titlu de contravaloare marfă. A respins cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 23.04.2004 a admis în principiu recursul declarat și ulterior, după apariția OUG nr.58/2003, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Pitești.
Prin decizia nr.116/18.02.2005 Curtea de Apel Piteștia anulat recursul ca tardiv motivat.
Reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.116/18.02.2005, astfel că prin decizia nr.229/2006 Curtea de Apel Piteștia respins contestație în anulare.
Aceeași cale extraordinară de atac a fost formulată de reclamantă și împotriva sentinței nr.2219/2003 pronunțată de Tribunalul Argeș și întrucât prin încheierea din 3.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare, cauza fost trimisă spre soluționare Tribunalului Buzău unde a fost înregistrară sub nr.889/2008.
Prin sentința nr.549/26.06.2008 Tribunalul Buzău a admis contestația, a anulat sentința nr.2219/C/15.09.2003 și a fixat termen pentru soluționarea în fond a cauzei.
Față de considerentele acestei sentințe, instanța de fond a pus în discuție obiectivele expertizei propuse de reclamantă, fila 25 - dosar 1050/2003 și prin încheierea din 18.09.2008 ambele părți au fost de acord cu efectuarea expertizei contabile cu obiective:să se stabilească pe baza actelor din dosar dacă pârâta datorează reclamantei suma de 57,7 lei ce va fi actualizată cu indicele de inflație și rata dobânzii de la data livrării mărfii la zi și dacă între reclamantă și chemata în garanție există un raport juridic potrivit căruia plățile pârâtei să se facă prin chemata în garanție către reclamantă.
Prin sentința nr.415 pronunțată în data de 10 martie 2009, Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamanta contestatoarea - SRL în contradictoriu cu intimata - SA, obligat pârâta - SA la plata sumei de 24.244 lei - contravaloare marfă actualizată cu indicele de inflație, a respins cererea de chemare în garanție - Universal SRL, obligând totodată pârâta la plata sumei de 2994 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că între părți s-au derulat raporturi comerciale și potrivit comenzii telefonice, reclamanta a livrat pârâtei - SA, conform AE nr.16/14.05.1992 marfă în valoare de 197,9 lei.
În lipsa facturii, reclamanta a comunicat pârâtei ca plata să se facă prin intermediul - Universal SRL în care scop i-a comunicat contul acestuia.
Conform acestei înțelegeri, pârâta a achitat reclamantei, prin intermediul chematei în garanție, potrivit chitanței nr.14/24.02.1993 suma de 20 lei și cu fila CEC nr.A -/5.06.1992 suma de 120 lei. După efectuarea acestor plăți, pârâta datorează suma de 57,9 lei.
Susținerea constantă a pârâtei potrivit căreia au fost făcute și alte plăți, astfel cum rezultă din mențiunile de pe cotoarele CEC -urilor de la filele 37, 38, 39 (dosar nr.5878/1993 - Judecătoria Sector 4) a fost înlăturată de instanță, deoarece nu s-au produs dovezi de natură a aprecia că aceste sume au fost destinate pentru plata mărfii livrate de către reclamantă.
Actualizarea acestei sume cu indicele de inflație, este de asemenea admisibilă, art.970 cod civil prevede "convențiile trebuie executate cu bună credință și ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-unsele, dar la toate urmările cu echitatea, obiceiul sau legea de obligație, după natura sa".
Expertiza ordonată în cauză a răspuns obiectivelor, în sensul că suma datorată a fost actualizată cu indicele de inflație comunicat de Institutul de Statistică, motiv pentru care și obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârâtă au fost respinse și în consecință având în vedere și disp. art.969 - 970 cod civil, art.43 și art.46 cod comercial, acțiunea fost admisă.
Cât privește cererea de chemare în garanție, aceasta urmează a fost respinsă, întrucât pârâta prin nici un mijloc de probă nu a făcut dovada existenței unui raport juridic între părți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal s-a formulat apel d e către - SA, criticând hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând o serie de motive.
O primă critică se referă la considerentele sentinței, în sensul că motivarea se bazează pe o expertiză care nu a fost efectuată în condiții de legalitate, în sensul încunoștințării părților și, mai mult decât atât concluziile acesteia nu sunt în acord cu probatoriul administrat, apelanta formulând obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni care inițial au fost admise de instanță.
Apreciază că instanța și-a ignorat rolul activ, respectiv obligația de a arăta motivele de fapt și de drept, în temeiul cărora și-a formulat convingerea, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, astfel încât sentința să nu fie contradictorie, de natură a înlătura arbitrariul, și a face posibil controlul judiciar.
Se formulează în continuare, din nou, critici la raportul de expertiză, în sensul că expertul nu și-a motivat părerea și nu a arătat de unde a reieșit suma consemnată, astfel încât să poată face obiectul verificării, stabilirii corectitudinii și posibilității de a formula obiecțiuni cu privire la cuantum.
O altă critică privește eludarea dispozițiilor Legii nr.469/2002, privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, apreciindu-se că prin suma stabilită, se încalcă prevederile acestei legi.
Mai mult decât atât se contestă existența raporturilor comerciale dintre părți, apreciindu-se că se impune completarea probatoriilor pentru stabilirea raporturilor comerciale incidente între părți, cu atât mai mult cu cât în cazul în speță au fost încălcate dispozițiile Legii nr.469/2002, lege specială care reglementează dobânda aplicabilă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, reținem că acesta a fost realizat în condiții de legalitate, existând la dosarul cauzei, dovada convocării părților în conformitate cu prevederile art.208 alin.1 Cod procedură civilă. Față de cuprinsul concluziilor formulate de către expertul de specialitate, reținem că acesta și-a motivat răspunsurile formulate, conform chitanțelor și avizelor depuse la dosarul cauzei de către părți, mai mult decât atât în cauză s-a procedat și la refacerea raportului de expertiză.
Relativ la obiecțiunile formulate, este de reținut că acestea priveau neconvocarea expertului consilier (fila 115 dosar fond) însă în mod corect nu au fost încuviințate, în condițiile în care la dosar exista dovada convocării părților și a expertei consilier pentru apelantă. Este de reținut că în cadrul dosarului de fond,
astfel cum rezultă din cuprinsul încheierilor de ședință nu au mai existat alte obiecțiuni cu privire la concluziile formulate de expert.
În atare situație este de apreciat că în mod corect instanța de fond și-a motivat soluția pronunțată prin prisma raportului de specialitate întocmit, singurul în măsură să stabilească cuantumul sumelor datorate.
În ceea ce privește critica, relativ la eludarea dispozițiilor Legii nr.469/2002, privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, este de reținut că această lege este abrogată în prezent, situație în care nu pot fi aplicabile dispozițiile unei legii care nu mai este în vigoare.
Existența raporturilor comerciale dintre părți, contestate de către apelantă, rezultă cu certitudine din înscrisurile existente la dosarul cauzei și, mai mult decât atât, din poziția pârâtei care în cuprinsul întâmpinării a susținut plata contravalorii produselor în două etape, aceasta contestând doar suma datorată ce s- stabilit ulterior prin expertiză.
Dat fiind cele expuse și apreciind că sunt neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - SA, cu sediul în B,-, sector 4 și sediu procesual ales la Cabinet avocat în B,-,.101,.2,.3,.24, sector 3, împotriva sentinței nr.415 pronunțată în data de 10 martie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în S,-, jud. P și chemata în garanție - Universal SRL, cu sediul în B, str. -. - nr.8-12, sector 5.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Fiind în Concediu Medical
Se semnează de către
Președintele instanței
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / R /. - 5 ex/16.12.2009
Dosar fond - - Tribunalul Buzău
Jud. fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana
