Spete pretentii comerciale. Decizia 1448/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA | Operator date - 2928 |
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA | |
SECȚIA COMERCIALĂ | Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1448/
Ședința publică de la data de 10 noiembrie 2009 |
Curtea compusă din: |
PREȘEDINTE: Raluca Suciu |
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu |
JUDECĂTOR 3: Csaba |
Grefier: - |
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL împotriva Sentinței civile nr. 623/ 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr- având ca obiect - pretenții, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns:
- recurentul reclamant CONSILIUL LOCAL, prin consilier juridic, lipsind
- intimata pârâtă SC SRL.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul prin consilier juridic arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea excepției necompetenței materiale a instanței de soluționare a cauzei, considerând că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze cauza, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 623/ 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei competenței materiale a instanței, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL LOCAL privind obligarea pârâtei la plata sumei totale de 30.218 lei reprezentând contravaloare redevență conform contractului de concesiune nr.5687/12.07.2006 pentru perioada august 2006 - octombrie 2008 în suma de 21.600 lei și penalități de întârziere în valoare de 8.618 lei.
Răspunzând solicitării reclamantei, de calificare a litigiului ca fiind de contencios administrativ, și nu de drept comun, prima instanță a reținut că,
"Este adevărat că potrivit art. 27 ind. 3 și 27 ind.4 din Legea nr.219/1998, sub care s-a încheiat contractul de concesiune, orice persoana care are un interes legitim în legatura cu un anumit contract de concesiune și care suferă, risca sa sufere sau a suferit un prejudiciu, ca o consecinta directa a unui act nelegal, are dreptul de a solicita despăgubiri prin acțiune în justiție în condițiile legii contenciosului administrativ.
Instanța constată însă că în cauză nu se contestă vreun act considerat nelegal ci este în litigiu suma rezultată din executarea acestui contract între o parte contractantă persoană juridică având calitatea de comerciant și autoritatea contractantă care stă într-un raport comercial d e drept comun prin contract. Prin urmare potrivit art.17 din contractul părților, raportat la art.3 pct.13 din Codul comercial, tribunalul va constata că prezenta cauză are natură comercială."
Prin recursul declarat, reclamantul CONSILIUL LOCAL a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță secției de contencios administrativ a Tribunalului C-S, în subsidiar, dacă se constată faptul că pricina nu este competența instanțelor de contencios administrativ, cu trimitere spre soluționare Judecătoriei Caransebeș, în raport cu valoarea pretențiilor, mai puțin de 100.000 lei. De asemenea, recurentul a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare Tribunalului C-S sau Judecătoriei Caransebeș și în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 261 alin. 1 pct. 5 raportat la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat, în baza art. 304 pct. 3, art. 304 ind. 1 și art. 312.proc.civ. prin prisma criticilor formulate, Curtea reține:
Prin contractul de concesiune încheiat la data de 12.07.2006 între reclamant, în calitate de concedent, și pârâtă, în calitate de concesionar, părțile au convenit asupra efectuării transportului public local de călători cu microbuze, concesionarul obligându-se să plătească pentru serviciul concesionat o redevență lunară în cuantum de 800 RON; prezentul litigiu este generat de pretinsa neîndeplinire a acestei obligații contractuale asumate de către concesionar.
Reclamantul s-a întemeiat în drept pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 - art. 7 alin. 6, art. 8 alin. 2, făcând referire la îndeplinirea concilierii prealabile prevăzute în materia contenciosului administrativ, nicidecum prin raportare la dispozițiile art. 720 ind. 1.proc.civ. referitoare la urmarea procedurii în litigiile comerciale.
Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, atât în forma în vigoare la data încheierii contractului de concesiune, cât și în cea de la data sesizării instanței, asimilează actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
În speță suntem în prezența unui asemenea contract pentru că, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001 Consiliul local funcționează ca autoritate a administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.
Prin urmare, competența de soluționare a cererii aparține instanței de contencios administrativ și nu instanței de drept comun, cum în mod greșit a considerat prima instanță, schimbând de altfel în mod nejustificat opțiunea reclamantului, de sesizare a instanței de contencios administrativ; cât timp normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 alin.2 din Constituția României, o eventuală alegere eronată a căii procesuale se impunea a fi sancționată prin respingerea cererii ca inadmisibilă, nicidecum nefiind permis instanței să modifice cererea, astfel cum s-a procedat în cauză.
Față de aceste considerente, reținând că instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu încălcarea competenței altei instanțe, în temeiul art. 304 pct. 3.proc.civ. și art. 312 alin. 1 și 6.pr.civ. Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare instanței competente - Tribunalul C-S, ca instanță de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul CONSILIUL LOCAL, împotriva Sentinței Civile nr. 623/23 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței competente - Tribunalul C-S, ca instanță de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. - 08.12.2009
Thred. -2 ex - 09.12.2009
Primă instanță - TRIBUNALUL CARAȘ-SEVERIN
Judecător DETEȘAN DANIELA
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
