Spete pretentii comerciale. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.147/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 4 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pârâta "GRUP " împotriva sentinței civile nr. 1420/C din 30 iunie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la datele de 27 noiembrie 2008 și 4 decembrie 2008.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Grup la plata sumei de 18.002 euro, echivalent în lei la data plății efective și a sumei de 1274,86 lei reprezentând penalități pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin clauzele 7.4, 711.6, 712.1 și 17.13.8 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 19/19.09.2002.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 19/09.2002 încheiat între părți și restabilirea situației anterioare, cu cheltuieli de judecată. Cererea a fost precizată în sensul că la petitul 2 se solicită obligarea reclamantei la plata contravalorii pachetului de acțiuni și completată, în sensul că s-a solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni pentru fraudă la lege. Ulterior, pârâta a renunțat la capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului.
Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința nr. 1420/C/30.06.2008 a respins excepția prematurității privind pretențiile reclamantei întemeiate pe dispozițiile art. 7.11.16 din contract și excepția prescripției dreptului la acțiune privitoare la pretențiile reclamantei întemeiate pe dispozițiile art. 7.11.16 din același contract. A admis excepția prescripției dreptului la acțiune privitoare la pretențiile reclamantei întemeiate pe dispozițiile art. 7.13.8 din contract și în consecință a respins pretențiile reclamantei întemeiate pe acest articol, ca prescrise. A admis în parte cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, pe care a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 18.002 euro echivalent în lei la data plății efective. A respins cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta, ca neîntemeiată.
La pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. /19/19.09.2002 prin care prima vindea celei de-a doua 9.443.425 acțiuni în valoare de 1.000 lei fiecare ale SC. HD B la prețul de 472.171.250 lei ROL.
Prin art. 7.4 din contract, pârâta, în calitate de cumpărător, se obliga să determine societatea să realizeze o cifră de afaceri din care minimum 70 % să fie obținută din obiectul de activitate al societății privatizate, pe o perioadă de 5 ani de la semnarea contractului.
S-a stipulat că, pentru nerespectarea clauzei de mai sus, cumpărătorul să plătească vânzătorului o penalitate reprezentând echivalentul a 3.000 euro în lei la cursul de la data efectuării plății.
Potrivit art. 7.11.6 din contract cumpărătorul se obligă să efectueze în societate după transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor, până la 31.03.2003, o investiție pentru protecția mediului în sumă totală de 20.000 euro (în lei la cursul curent al la data la care suma va fi vărsată în contul curent bancar al societății) conform Anexei nr. 6.
Cumpărătorul se obliga să transmită vânzătorului în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data scadenței, documentele financiare contabile care să ateste virarea sumelor de mai sus, însoțite de o declarație pe propria răspundere data de administratorul societății și de cenzorii acestuia, precum și confirmarea eliberata de autoritatea de mediu competentă.
Conform art. 7.11.10, cumpărătorul se obligă ca, în termen de 30 zile calendaristice de la data constatării de către vânzător a neefectuării investițiilor prevăzute în Anexa nr. 6 la contract, la simpla notificare a acestuia să plătească o penalitate egală cu 30 % din suma rămasă neinvestită, după expirarea perioadei prevăzute pentru realizarea investițiilor de mediu.
Potrivit art. 7.12.1 din contract, cumpărătorul se obligă să efectueze în societate sub formă de numerar, din surse proprii sau atrase în numele său, pe o durată de 2 ani, începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, o investiție/aport de capital social de 80.000 euro.
Conform art. 7.12.3 din contract, investițiile sunt considerate realizate dacă cumpărătorul prezintă vânzătorului în cel mult 30 de zile calendaristice de la data îndeplinirii termenului intermediar și apoi la scadență, documentele financiar contabile care să ateste vizarea sumelor respective în contul curent bancar al societății, însoțite de o declarație pe propria răspundere dată de către administratorii societății și cenzorii societății prin care să confirme operațiunea în cauză.
Art. 7.13.2 prevede că, în cazul neefectuării investițiilor, cumpărătorul trebuie să plătească o penalitate egală cu 30 % din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui termen scadent ce vor fi achitate fără nici notificare din partea vânzătorului, în termen de 30 de zile de la data scadenței fiecărei perioade de investiții.
Potrivit art. 7.13.8, cumpărătorul se obligă să prezinte vânzătorului dovada înregistrării garanției reale mobiliare la Registrul Acționarilor Societății, în termen de maxim 15 zile de la data eliberării confirmării de plată a acțiunilor,în caz de nerespectare a clauzei, cumpărătorul datorând penalitate de 0,15 % pe zi de întârziere din prețul contractului.
Potrivit art. 7.1 din contract cumpărătorul a declarat și garantat că are deplină autoritate și calitate de a încheia și de a executa obligațiile ce îi revin conform celor stipulate, precum și că are suficiente fonduri financiare pentru a-și îndeplinii obligațiile.
Potrivit art. 7.11.1, cumpărătorul declară că a avut acces deplin la toate documentele, datele și informațiile referitoare la situația amplasamentelor societății privatizate și la activitatea desfășurata pe acestea din punct de vedere al protecției mediului că a avut posibilitatea să verifice veridicitatea și legalitatea acestor informații prin propriile investigații și expertize, evaluând toate consecințele legale, economice, financiare și de mediu ce decurg din derularea clauzelor contractului.
La art. 7.11.13.1. cumpărătorul a declarat că îi este deplin cunoscută atât situația juridică a terenului deținut de societate cât și de toate problemele de mediu aferente acestui teren.
La art. 7.15.1. s-a prevăzut că se confirmă de cumpărător faptul că a primit de la vânzător toate informațiile privind societatea, că a avut acces la toate documentele, studiile, informațiile legate de societate (inclusiv fără a se limita la acestea, documentația financiară, evidența societății, etc.), de proprietăți imobiliare (inclusiv vizitarea locațiilor) și angajați, și a avut acces direct la activitatea societății în scopul de a realiza toate investigațiile și expertizele pe care le-a considerat necesare pentru a evalua consecințele legale decurgând din încheierea și derularea contractului.
La art. 7.16.2. s-a prevăzut că se declară de către cumpărător că a luat la cunoștință de situația reală a societății și se obligă să nu îl țină răspunzător pe vânzător pentru eventualele neconcordanțe dintre dosarul de prezentare și situația reală a societății.
Referitor la excepția prematurității formulării pretențiilor izvorâte din nerespectarea alineat 7.4. din contract, instanța a reținut că, această excepție a fost invocată de pârâtă la data de 07.05.2008, ulterior datei de 19.09.2007 până la care era obligată să realizeze cifra de afaceri stipulată în acel articol.
Într-o atare situație, scadența obligației prevăzute la art. 7.4 din contract fiind îndeplinită față de data invocării excepției de mai sus, precum și față de data pronunțării hotărârii, instanța a respins excepția prematurității chiar dacă la data înregistrării acțiunii la Tribunalul București este anterioară datei scadenței, 19.09.2007.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune a pretențiilor izvorâte din nerespectarea clauzei 7.11.6 din contratul de privatizare, instanța a reținut că, potrivit articolului amintit, obligația efectuării investiției de 20.000 de euro trebuia făcută până la data de 31.03.2003, dreptul la acțiune al reclamantei născându-se cel mai devreme la data de 01.04.2006, așa cum de altfel arată și pârâta la fila 168 din dosar, termenul de prescripție de 3 ani împlinindu-se la 07.04.2006.
Or, acțiunea reclamantei a fost trimisă la instanță prin poștă la data de 31.03.2006 așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 6 din dosarul Tribunalului București, așadar, în cadrul termenului de 3 ani, sens în care această excepție a fost respinsă.
În plus, conform art. 7.11.7 din contractul de privatizare, dovada realizării investițiilor de mediu trebuia transmisa vânzătorului de cumpărător în termen de cel mult 30 de zile de la data scadenței, 31.03.2006, adică până la 30.04.2006, abia anterior acestui moment născându-se dreptul la acțiune al reclamantei,astfel încât și din această perspectiva acțiunea a fost formulată în cadrul termenului general de prescripției.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei față de pretențiile izvorâte din nerespectarea clauzei 7.13.8 din contract, instanța a reținut că reclamanta a luat cunoștință de data eliberării confirmării de plată a acțiunilor la data de 01.11.2002, în termen de 15 zile de la acest moment cumpărătorul fiind obligat să-i prezinte dovada înregistrării garanției reale mobiliare la Registrul Acționarilor Societății, dreptul la acțiune privind plata penalităților de 0,15 % pe zi de întârziere născându-se la 17.11.2002, acțiunea fiind trimisă la instanță la data de 31.03.2006, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, astfel încât această excepție urmează a fi admisă, iar pretenția reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.274,86 lei a fost respinsă ca prescrisă.
reclamantei la dispozițiile art. 1 alin.2 din nr.HG 483/2003 și art. 4 din nr.OG 25/2002 sunt lipsite de relevanță în raport de excepția amintită.
Pe fondul cererii, instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada respectării art. 7.4, 7.11.6 și 7.12.1 din contractul de privatizare, astfel încât datorează reclamantei penalitățile acolo stipulate, respectiv suma de 3.000 euro echivalent în lei la data plății efective pentru nerespectarea art. 7.4, 3000 euro echivalent în lei la data plății efective pentru nerespectarea clauzei 7.11.6, până la data de 31.03.2003 fiind realizată doar o investiție de 10.000 euro față de 20.000 euro așa cum prevede contractul și 12.002 euro echivalent în lei la data plății efective pentru nerespectarea clauzei 7.12.1, investiția realizată fiind de 40.000 euro pentru perioada 30.09.2002 - 30.09.2003 și de 0 euro pentru perioada 30.09.2003 - 30.09.2004.
De asemenea, instanța a reținut că reclamanta a realizat notificarea prevăzuta de art. 7.11.10 din contract (fila 29 din dosarul Tribunalului București ).
Cererea reconvențională a pârâtei a fost respinsă de instanță, pentru următoarele considerente:
În speță nu este operanta frauda la lege atâta vreme cât pârâta putea și trebuia să consulte documentele societății privatizate, așa cum de altfel a declarat în mod expres în art. 7.11.1, 7.15.1 și 7.16.2 din contractul de privatizare și cum este în mod expres prevăzut în art. 3.9.5 din nr.HG 450/1999.
Or, în speță pârâta nu a făcut dovada că ar fi comunicat reclamantei că dorește să întocmească un raport propriu de expertizare a societății privatizate, fapt indicat și de expertul tehnic.
Într-o atare situație, nu se poate reține susținerea pârâtei în sensul că ar fi existat fraudă la lege datorită prezentării situației juridice eronate a societății privatizate, prin nedepunerea diligentelor menționate atât în contractul de privatizare, cât și în nr.HG 450/1999, pârâta nefăcând altceva decât să-și invoce propria culpă.
Pretinsele informații false furnizate de reclamantă, respectiv dolul (manoperele dolosive), precum și eroarea în care susține parata că s-ar fi aflat, constituie motive de nulitate relativă și nu absolută, ori prin precizarea cererii reconvenționale pârâta a arătat că solicită constatarea nulității absolute a contractului de privatizare, instanța trebuind a respecta principiul disponibilității.
În plus, așa cum s-a arătat, acordarea posibilității, atât prin contractul de privatizare, cât și prin lege, cumpărătorului, de a avea acces la toate datele societății privatizate si de a efectua o proprie expertizare a acesteia, exclude, ținând seama și de prevederile art. 7.11.1, 7.15.1 și 7.16.2, incidența erorii provocate (a dolului) ca viciu de consimțământ, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958 fiind de altfel împlinit pentru formularea unei acțiuni în anulare întemeiata pe vicii de consimțământ.
Celelalte motive invocate de pârâta în susținerea cererii reconvenționale, respectiv erori în actele contabile ale societății privatizate nesemnalate la încheierea contractului, existența pe rolul instanțelor a unor procese, active inexistente în fapt, precum și litigii intervenite după privatizare dar cu sorgintea în acte juridice încheiate înainte de acest moment și nesemnalate prin caietul de sarcini, nu au putut fi reținute de instanță, nefiind confirmate de materialul probator administrat, dar și ținându-se seama de declarația cumpărătoarei din contractul de privatizare.
Împrejurarea că pârâta a încheiat contractul de privatizare cu reclamanta la 37 de zile de la data înscrisă în dosarul de prezentare și faptul că nu a solicitat raport propriu de expertizare, nu este o împrejurare imputabila reclamantei.
În contractul de privatizare s-au indicat litigiile în care era parte societatea privatizată, iar în speță nu s-a făcut dovada existentei unor alte litigii izvorâte ulterior, dar avându-și sorgintea în acte încheiate riscant înainte de privatizare.
De asemenea instanța a reținut că, pârâta nu a făcut dovada că invitația la conciliere adresată de RL. a fost făcută după încheierea contractului de privatizare, astfel încât nu rezultă că existau alte litigii pe rolul instanțelor la data semnării contractului de privatizare, neaduse la cunoștința pârâtei, ori că ar fi intervenit ulterior astfel de litigii datorită unor contracte riscante încheiate anterior și neaduse la cunoștința pârâtei prin dosarul de privatizare.
Neînscrierea în extrasul CF din dosarul de privatizare a sechestrului instituit asupra imobilului nu constituie motiv de nulitate, atâta vreme cât, așa cum arată și expertul la fila 66 din dosar, atât obligațiile de plată ale societății privatizate au fost aduse la cunoștința pârâtei în dosarul de prezentare, iar prin art. 7.11.13.1, cumpărătorul a confirmat că îi este pe deplin cunoscută situația juridica a terenului.
Din concluziile expertului de la fila 166 din dosar rezultă că nu a fost diminuat din punct de vedere scriptic, comparativ cu dosarul de privatizare, capitalul social al societății privatizate, astfel încât nu poate fi reținută nici trimiterea pârâtei la existența unor erori în actele contabile a acestei societăți.
Pretinsa neexecutare a obligațiilor de către reclamantă, invocată de pârâtă la filele 19 - 21 dosar (întârzierea in emiterea ordinelor comune privind scutiri și înlesniri la plată, neintervenirea pe lângă organismul militar pentru asigurarea condițiilor necesare executării obligațiilor onorate de pârâtă, retragerea documentației produsului special - P 181 și P 183 după privatizare) constituie motive de rezoluțiune a contractului de privatizare și nu de nulitate absolută a acestuia, iar pârâta a renunțat la petitul privind rezoluțiunea convenției încheiate cu reclamanta.
De asemenea, retragerea documentației produsului special amintit mai sus și nemenținerea acreditarii societății privatizate ca producător de tehnica militară nu are caracterul unei caz fortuit ori de forță majoră care sa o exonereze pe pârâtă de răspunderea izvorâtă din nerespectarea contractului de privatizare.
Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți.
Reclamanta solicită prin apelul său, intitulat în mod greșit recurs, modificarea sentinței, în sensul admiterii în tot a cererii sale și în consecință obligarea pârâtei și la plata sumei de 1.274,86 RON, reprezentând penalități calculate ca urmare a nerespectării clauzei nr. 7.13.8 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 19/19.09.2002.
În motivarea apelului reclamanta susține că instanța a soluționat în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile în cuantum de 1.274,86 lei, calculate în conformitate cu dispozițiile clauzei 7.13.8 din contract, aplicând normele de drept comun și nu pe cele derogatorii, care reglementează privatizarea.
Sunt invocate în acest sens dispozițiile art.1 alin 2 din HG nr. 489/2003 privind normele metodologice de aplicare a nr.OG 25/2002 în conformitate cu care contractele încheiate anterior intrării în vigoare a ordonanței, în care scadențele obligațiilor asumate sunt anterioare sau ulterioare intrării în vigoare a ordonanței sunt considerate ca aflate în perioada de derulare până când acestea încetează să mai producă efecte, înțelegându-se prin aceasta stingerea obligaților și valorificarea tuturor drepturilor izvorâte din respectivele contracte, inclusiv până la rămânerea definitivă și irevocabilă a unor hotărâri judecătorești cu privire la litigiile născute din neexecutarea sau executarea parțială a contractelor.
Se mai face referire și la dispozițiile art. 4 din OG nr. 25/2002, în temeiul cărora are nu numai dreptul dar și obligația de a urmări derularea și modul de respectare a obligațiilor contractuale asumate prin contractele de privatizare și de a aplica sancțiunile contractuale considerate necesare iar momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție reprezintă ultima scadență aferentă obligațiilor analizate în cererea de chemare în judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 Cod de procedură civilă și nr.OG 25/2002 republicată.
Apelanta pârâtă a formulat întâmpinare la apelul reclamantei, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.
Prin apelul său, pârâta critică sentința pentru următoarele motive:
Instanța a respins în mod eronat excepția prematurității formulării pretențiilor întemeiate pe clauza prevăzută la art. 7.4 din contract. Conform acestei clauze, pârâta avea obligația să realizeze o cifră de afaceri din care 70% să fie realizată din obiectul principal de activitate. Din această formulare reiese că perioada de raportare este cuprinsă între 19.09.2002 și 19.09.2007, fiind lipsită de relevanță respectarea procentului pe fiecare an. Or, față de data la care a formulat acțiunea, aceasta este prematură.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma de 3000 de euro izvorâtă din nerespectarea clauzei 7.11.6, apelanta susține că această obligație trebuia îndeplinită până la data de 31.03. 2003. Ca urmare, dreptul reclamantei la acțiune a luat naștere la data de 01.04.2003, astfel că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 01.04.2006. Acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul București la data de 04.04.2006, ulterior împlinirii termenului de prescripție.
Sub aspectul soluționării fondului apelanta susține că instanța de fond nu a coroborat corespunzător probele și a respins în mod greșit cererea reconvențională.
Astfel, dosarul de prezentare întocmit de către reclamantă în vederea scoaterii la licitație a vânzării pachetului de acțiuni a -HD cuprinde informații false, care i-au adus apelantei o altă reprezentare asupra vânzării, neconformă cu realitatea, ceea ce a determinat-o să accepte cumpărarea acțiunilor. Modalitatea în care reclamanta a prezentat eronat o altă stare decât cea reală îmbracă forma unor manopere dolosive, prin care s-a determinat, în mod intenționat participanții la licitație să-și formeze o părere greșită despre obiectul de activitate al societății scoase la privatizare.
Instanța de fond a tratat cu superficialitate existența contractelor comerciale păguboase de mare valoare, existente anterior semnării contractului de privatizare.
În ceea ce privește capacitatea de producție, despre care se afirmă că a fost pusă la dispoziția cumpărătoarei, au fost depuse la dosar documente din care a rezultat că această capacitate de producție nici nu se afla în patrimoniul societății privatizate și, mai grav, era grevată de sarcini care au fost ascunse cumpărătoarei. Este evidentă reaua intenție a vânzătoarei care, în dosarul de prezentare a societății a depus extrase de carte funciară vechi, în care nu se regăseau sarcinile puse asupra imobilelor. O consecință firească a fost că, imediat după privatizare, imobilele cu destinație de producție au fost executate silit, transformând societatea care, conform dosarului de prezentare avea aptitudinea de a produce camioane și echipament militar într-o societate care deținea doar un sediu social și enorme datorii.
Față de afirmațiile de mai sus, apelanta pârâtă consideră că a dovedit săvârșirea fraudei la lege de către reclamantă, aceasta fiind sancționată de către legiuitor cu nulitatea absolută a actului încheiat în această manieră.
Apelanta reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului pârâtei, ca nefondat.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de apel, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Cu privire la apelul reclamantei:
Dispozițiile legale invocate de apelanta reclamantă nu prezintă nicio relevanță asupra datei la care începe să curgă termenul de prescripție al acțiunilor izvorâte din nerespectarea obligațiilor asumate prin contractele de privatizare. Aceste dispoziții nu conțin nicio derogare de la dreptul comun cu privire la acest aspect.
În lipsa unor norme derogatorii, în mod corect prima instanță a considerat că termenul de prescripție începe să curgă, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, de la data nașterii dreptului la acțiune.
Ca urmare, apelul reclamantei va fi respins, ca neîntemeiat.
Cu privire la apelul pârâtei:
Criticile referitoare la modul de soluționare a excepției prematurității sunt străine de argumentele aduse în considerentele sentinței. Motivul pentru care instanța a respins această excepție nu este analiza defalcată a obligației de a efectua investiția pe ani, ci faptul că această excepție a fost invocată ulterior datei de 19.09.2007, data până la care pârâta era obligată să realizeze cifra de afaceri stipulată.
Cu privire la excepția dreptului de acțiune pentru pretențiile izvorând din clauza 7.11.6 se reține că și în situația în care data împlinirii termenului de prescripție este cea calculată de apelantă, respectiv 01.04.2006, acțiunea este introdusă în termen, fiind trimisă prin poștă la data de 31.03.2006.
Referitor la cererea reconvențională, apelanta pârâtă invocă frauda la lege însă nu indică dispozițiile imperative încălcate de reclamantă la încheierea contractului.
Folosirea de manopere dolosive pentru inducerea în eroare a unei persoane în vederea determinării acesteia să încheie un contract constituie un caz de viciere a consimțământului, prin dol, ceea ce atrage nulitatea relativă a contractului și nu nulitatea absolută, așa cum pretinde apelanta.
În mod corect prima instanță, făcând aplicarea principiului disponibilității, a analizat temeinicia acțiunii prin prisma motivelor de nulitate absolută și nu relativă, având în vedere precizarea de acțiune. În cazul în care ar fi avut în vedere motivele de nulitate relativă instanța ar fi trebuit să pună în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere regimul juridic al acestei nulități.
În raport de aceste considerente, va fi respins și apelul pârâtei, ca neîntemeiat, păstrându-se hotărârea atacată.
Având în vedere soluția de respingere a ambelor apeluri și faptul ca numai apelanta pârâtă a efectuat cheltuieli de judecată, în baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează a obliga apelanta reclamantă la plata către pârâtă a unei părți din onorariul de avocat, corespunzător apărării față de apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanta și pârâta
GRUP împotriva sentinței civile nr.1420/C/30.06.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o păstrează.
Obligă pe apelanta reclamantă să-i plătească apelantei pârâte suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Mihaela
- - - - -
Grefier,
-
Red.: / 16.12.2008
Tehnored.: / 17.12.2008 /- 5 ex -
Judecător fond:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Alina Gabriela Stoian, Mihaela
