Spete pretentii comerciale. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2037/2008)
DECIZIE COMERCIALĂ NR. 148
Ședința publică de la 27 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței comerciale nr.7376 din data de 13.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - SRL prin LICHIDATOR, CONSILIUL LOCAL SECTOR 1, CONSILIUL LOCAL SECTOR 2, CONSILIUL LOCAL SECTOR 3, CONSILIUL LOCAL SECTOR 4, CONSILIUL LOCAL SECTOR 5, CONSILIUL LOCAL SECTOR 6, - SA, - SA și - SA.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 27 martie 2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.7376/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă acțiunea principală astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta - SRL, prin lichidator, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B, obligând pe acesta din urmă la plata sumelor de 2.154.122,69 lei reprezentând c/valoare prestații și 3.712.728,03 lei penalități de întârziere către reclamantă, precum și la plata cheltuielilor de judecată; au fost respinse excepțiile de netimbrare, a tardivității și cea a nulității cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul B împotriva chematelor în garanție Consiliul Local Sector 1, Consiliul Local Sector 2, Consiliul Local Sector 3, Consiliul Local Sector 4, Consiliul Local Sector 5, Consiliul Local Sector 6, - SA, - SA și - SA, ca neîntemeiate; a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematelor în garanție Consiliul Local Sector 1, Consiliul Local Sector 2, Consiliul Local Sector 3, Consiliul Local Sector 4, Consiliul Local Sector 5, Consiliul Local Sector 6, și, în consecință a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestora pentru lipsa capacității procesuale de folosință; au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de celelalte chemate în garanție cu privire la cererea de chemare ca neîntemeiate; s-a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu - SA, - SA și - SA.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
La data de 9.07.1999 între Primăria Municipiului B și - SA s-a încheiat un contract de asociere înregistrat sub nr.22268/14.09.1999 (1990/9.07.1999), având ca obiect proiectarea, construirea și exploatarea unui depozit controlat de deșeuri solide urbane în Comuna Vidra, satul, județul I, pentru o perioadă de 20 ani. Ulterior, - SA a cesionat drepturile și obligațiile către reclamanta din prezenta cauză - SRL.
În temeiul acestui contract pârâtul s-a obligat să asigure și să pună la dispoziția asocierii, terenul situat în comuna Vidra, satul, județul I, cu o suprafață de 240.000 mp (art.3.1). Totodată, s-a obligat să achite tarifele de depozitare conform prevederilor art.4 din contract.
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată asumată prin convenția de asociere, pentru perioada 1.09.2001-31.01.2002, nefiind achitat tariful negociat de părți, deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert s-a stabilit că tariful aferent perioadei 1.09.2001 - 31.01.2002 este în valoare de 2.154.122,69 lei (RON), iar penalitățile de întârziere aferente calculate până la data de 28.10.2003 sunt în cuantum de 3.712.728,03 lei (RON), nefiind formulate obiecțiuni de către părți cu privire la concluziile raportului de expertiză.
În conformitate cu prevederile art.969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Întrucât reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contract, iar partea adversă nu a înțeles să achite tariful pentru perioada contractuală menționată, în conformitate cu dispozițiile art.969 Cod civil, pârâta va fi obligată la plata sumei de 2.154.122,69 lei, reprezentând contravaloarea prestației aferentă perioadei 1.09.2001-31.01.2002.
In temeiul art.1066 Cod civil, art.43 Cod comercial, tribunalul a obligat pârâta și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 3.712.728,03 lei (RON) calculate până la 28.10.2003, reținând că prin art.4.4 din contract, părțile au prevăzut clauza penală potrivit căreia în caz de întârziere în efectuarea plăților, primăria va plăti o penalizare echivalentă cu 0,25%/zi de întârziere peste limita de 15 zile calendaristice prevăzută la art.4.3.
Chiar dacă subsecvent încheierii contractului, prin
nr.141/5.07.2001, serviciul de salubrizare a fost descentralizat, aceasta nu
prezintă relevanță în raporturile dintre părțile contractului de asociere, atât
timp cât convenția nu a încetat și nici nu a fost modificată, conform art.2.2 din
contract. De asemenea nu prezintă relevanță că pârâtul nu ar deține o evidență
cu privire la situația contractului de asociere, această împrejurare neputând fi imputabilă societății reclamante. Din conținutul corespondenței purtate între
părți rezultă că raporturile născute în baza contractului de asociere s-au
desfășurat și după apariția nr.141/2001.
Tribunalul a apreciat neîntemeiată excepția de netimbrare a cererii de chemare în garanție, constatând că, în temeiul art.17 din Legea nr. 146/1995 pârâtul este scutit de la plata taxei de timbru, cererea de chemare în garanție având ca obiect venituri publice.
Totodată, a respins excepția tardivității cererii de chemare în garanție, reținându-se că aceasta a fost depusă la termenul din 18.02.2004, termen la care nu a fost invocată această excepție, chiar dacă nu au fost respectate disp.art.61 alin.1 pr.civ. cererea de chemare în garanție nefiind depusă odată cu întâmpinarea, tribunalul reține că sancțiunea aplicabilă nu este respingerea cererii ca tardivă, ci în conformitate cu disp.art.135 pr.civ. judecarea separată.
Cererea de chemare în garanție a fost judecată însă odată cu cererea principală, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Instanța a considerat neîntemeiată excepția nulității cererii de chemare în garanție invocată de - SA, constatând că prin precizările depuse la 29.03.2005 (filele 45- 49 - vol.IV), pârâtul Municipiul Bai ndicat denumirea completă a acestei chemate în garantei, nr. de înmatriculare în registrul comerțului și codul unic de înregistrare, precum și valoarea obiectului cererii, fiind astfel respectate prevederile art.61 pr.civ. Neindicarea modului de calcul al pretențiilor nu reprezintă un motiv de nulitate, suma solicitată de pârât fiind aceeași care formează obiectul cererii principale inițiale.
Tribunalul a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematelor în garanție Consiliul Local Sector 1, Consiliul Local Sector 2 B, Consiliul Local Sector 3 B, Consiliul Local Sector 4 B, Consiliul Local Sector 5 B, Consiliul Local Sector 6 B, și în consecință a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestora, pentru următoarele considerente:
Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, respectiv de a fi parte in proces se referă la capacitatea procesuală de folosință care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual. Potrivit art.41 alin.1 pr.civ, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte in judecată.
Pentru a stabili dacă paratul are capacitate procesuală de folosință trebuie analizate prevederile Legii nr.215/2001, respectiv Legea administrației publice locale, lege care reglementează in conținutul său regimul general al autonomiei locale, organizarea și funcționarea autorităților administrației publice locale.
Din interpretarea dispozițiilor art.3 alin. 2 și 21 din actul normativ menționat rezultă că, din punct de vedere juridic, consiliul reprezintă o autoritate a administrației publice locale, care are dreptul și capacitatea efectivă de a soluționa și gestiona treburile publice, in condițiile legii. Potrivit disp. art.18 din Legea nr.215/2001, comunele, orașele și județele sunt unități administrativ-teritoriale in care se exercită autonomia locală și in care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. Prevederile art.19 din Legea administrației publice locale sunt tranșante in sensul că județele, orașele și comunele sunt persoane juridice de drept public, acestea având patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.
Consiliile locale sunt privite de Legea nr.215/2001 ca autorități deliberative, iar potrivit art.67 alin.1 din Legea nr.215/2001 primarul reprezintă comuna sau orașul in relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și injustiție.
Prevederile legale redate conturează, in mod clar, personalitatea juridică a unităților administrativ-teritoriale, primarul reprezentând in justiție comuna sau orașul. Consiliile locale sunt autorități ale administrației publice locale cu atribuții deliberative, care nu au însă personalitate juridică.
Fiind admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului Local Sector 2, instanța nu se va mai pronunța asupra excepției lipsei de interes invocată de această chemată în garanție și celelalte excepții invocate de consiliile locale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, tribunalul constata că aceasta a fost invocată atât de - SA, iar la termenul din 23.05.2008, a fost susținută și de - SA și - SA. Excepția este neîntemeiată, chematele in garanție având legitimare procesuală pasivă în condițiile în care, pârâtul Municipiul B și-a întemeiat cererea pe prevederile nr.141/2001 susținând că în baza acestei hotărâri, chematele în garanție au obligația de a plăti suma solicitată.
Împotriva acestei sentințe formulează apel pârâta Municipiul B, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând în acest sens o hotărâre lipsită de temei legal.
Astfel, apelanta consideră că din coroborarea tuturor actelor de la dosar depuse chiar de reclamantă rezultă împrejurarea că cele care au depozitat efectiv Vidra sunt societățile de salubrizare, acesta este și motivul pentru care acestea au fost chemate în garanție.
Se mai arată că prin emiterea Hotărârii nr.141/2001 contractul dintre părți a fost golit de conținut, din moment ce serviciul de salubritate a trecut la sectoarele Municipiului B, iar prin efectuarea acestor plăți s-ar produce un grav prejudiciu municipalității întrucât s-ar achita același serviciu de două ori, iar atâta timp cât apelanta nu dispune de bani prevăzuți la buget pentru activitățile de salubrizare, nu poate fi obligată la plata acestor sume.
Se mai arată că la exploatarea propriu-zisă dispozitivului s-a trecut începând cu data de 25.07.2001, deci după trecerea doi ani de la încheierea contractului, în aceiași perioadă având loc modificări în ceea ce privește reglementarea privind bugetul alocat serviciului de salubritate, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art.11.1 din contract s-a adus la cunoștința reclamantei situația apărută, solicitându-se încheierea unui act adițional.
În ceea ce privește raportul de expertiză în cauză, instanța a considerat că pretențiile reclamantei sunt confirmate și de către acest raport, însă în opinia apelantei, în speță nu se pune problema dacă aceste sume sunt reale, ci dacă aceste sume, conform legii, mai au temei de a fi solicitate de la Primărie.
În ceea ce privește valabilitatea contractului de asociere raportat la dispozițiile art.2 - 2.2. și art.8.2 din contract, apelanta consideră că aceasta și-a încetat efectele ca urmare a adoptării Hotărârii nr.141/2001 a Consiliului - al Municipiului B, hotărâre care, chiar dacă reprezintă un act al autorității publice locale, intră sub incidența art.2.2 din contract, întrucât este adoptată în conformitate cu legea și nu a fost anulată.
În ceea ce privește admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a chematelor în garanție apelanta arată că printre atribuțiile Consiliului Local se enumeră și aceea că hotărăște în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizații neguvernamentale și cu alți parteneri sociali, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local. Se mai arată că Hotărârea nr.141/2001 a Bp revede faptul că din semestrul II 2001, începând cu luna august, trec din finanțarea B în finanțarea bugetelor Consiliilor Sectoarelor.
Intimatele depun întâmpinări, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Izvorul pretențiilor deduse judecății îl constituie contractul de asociere încheiat la data de 14.09.1999 între apelantă și - SA (aceasta din urmă a cesionat drepturile și obligațiile prevăzute în contract către intimata-reclamantă - SRL) având ca obiect proiectarea, construirea și exploatarea unui depozit controlat de deșeuri solide urbane în comuna Vidra, satul, Județul I, pentru o perioadă de 20 de ani.
În temeiul acestui contract apelanta-pârâtă s-a obligat să pună la dispoziția asocierii, terenul situat în comuna Vidra, sat, precum și să achite tarifele de depozitare stabilite de către părți.
Acest contract nu a fost modificat ulterior încheierii printr-un act adițional, apelanta refuzând să-și îndeplinească obligația de plată asumată pentru perioada 1.09.2001 - 31.01.2002, refuzul acesteia fiind justificat prin apariția nr.141/5.07.2001 în baza căruia serviciul de salubritate a fost descentralizat, astfel încât, în opinia apelantei, contractul a fost golit de conținut din moment ce serviciul de salubritate a trecut la sectoarele municipiului
Aceste susțineri nu pot fi reținute având în vedere faptul că atâta vreme cât părțile nu au modificat dispozițiile contractului de asociere, apariția unei Hotărâri a Consiliului - nu poate modifica acest contract, având în vedere că potrivit art.969 Cod civil contractul este legea părților și doar părțile îl pot modifica sau pot hotărî încetarea valabilității acestuia în baza acordului lor de voință, acea hotărâre nefiind opozabilă celeilalte părți contractante, respectiv intimatei-reclamante.
Sunt lipsite de relevanță în speța dedusă judecății și celelalte afirmații ale apelantei referitoare la faptul că se tinde ca municipalitatea să plătească de două ori aceleași servicii de salubritate, precum și că aceasta atâta vreme cât nu dispune de bani prevăzuți la buget pentru activitățile de salubritate, nu poate fi obligată la plata acestor sume.
Susținerile apelantei nu sunt cauze exoneratoare de plată, actele emise de o autoritate locală neputând modifica un contract încheiat chiar de către autoritatea locală atâta vreme cât cealaltă parte contractantă nu și-a exprimat voința în acest sens, ambele părți fiind ținute să-și îndeplinească întocmai obligațiile asumate prin contract.
Între intimata-pârâtă și intimatele chemate în garanție nu există nici un raport juridic în temeiul căruia intimata pârâtă să solicite plata sumelor de bani datorate de către apelantă, astfel încât susținerile acesteia din urmă nu au nici un temei legal.
Ca atare, Curtea apreciază că apelanta a fost obligată în mod corect la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, sume al căror cuantum a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză, necontestat de către aceasta, obligații de plată stabilite în contractul de asociere, inclusiv penalitățile de întârziere.
Referitor la excepția lipsei capacității de folosință a chematelor în garanție, excepție admisă, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile Legii nr.215/2001 - Legea administrației publice locale care prevăd în art.67 alin.1 faptul că primarul este cel care reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, precum și în justiție, consiliile locale fiind autorități ale administrației publice locale cu atribuții deliberatoare, însă care nu au personalitate juridică și, deci, nu pot sta în judecată în nume propriu.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL B,-, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.7376 din data de 13.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - SRL prin LICHIDATOR B,-, -.3,.64, sector 1, CONSILIUL LOCAL SECTOR 1, B, BD. - - nr. 9-15, sector 1, CONSILIUL LOCAL SECTOR 2 cu sediul în B,-, sector 2, CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 cu sediul în B,--4, sector 3, CONSILIUL LOCAL SECTOR 4 cu sediul în B, BD. - - nr.6-16, sector 4, CONSILIUL LOCAL SECTOR 5, cu sediul în B, BD. - -, nr.29-31, CONSILIUL LOCAL SECTOR 6 cu sediul în B,--149, sector 6, - SA cu sediul în B, BD.T, nr.12-14, sector 6, - SA cu sediul în Râmnicu V, STR. - I, nr.30, -. parter - SA cu sediul în B, sector 2,- și - SA cu sediul în B, BD. - -, nr. 35, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I
GREFIER,
-
Red.Jud.
Tehnored.
14 ex.
Fond: Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
