Spete pretentii comerciale. Decizia 1481/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1481
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentințeinr. 990 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul în R,- A,.34, jud. S și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosar a fost depusă întâmpinarea formulată de reclamantul intimat, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Luând act că pârâta recurentă a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială de contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 21.04.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice a municipiului R solicitând obligarea acestora la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 5752 lei.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că, în primul rând, a achiziționat din străinătate un autoturism "Audi B5", pentru a cărui înscriere în circulație a fost nevoit să achite la Trezoreria R suma de 5.752 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, achitată cu chitanța seria - nr. 883.097 din 24.08.2007.
În al doilea rând, prevederile art. 2141, cap. 21din Codul fiscal în temeiul căruia a fost percepută taxa reprezintă reglementări contrare normelor europene și nu pot fi aplicate, acestea fiind în prezent și abrogate.
În al treilea rând, conform prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, normele comunitare au caracter prioritar și obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne.
În al patrulea rând, prevederile interne din Codul fiscal, în temeiul cărora a fost percepută taxa, încalcă prevederile Tratatului CE, existând contradicție între acestea și prevederile art. 23, 25, 28, 90 din Tratat.
Legal citată, prim pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivare, a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face referire art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când, taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română. De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (nr. 77/288 CE), nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de primă înmatriculare ci, doar discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
Întrucât această directivă a fost adoptată de Consiliul Comunităților Europene, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum și avizele Paramentului European și Comitetului Economic și Social, consideră pârâtul că apărările reclamantului privind încălcarea Tratatului prin stabilirea acestei taxe sunt nefondate.
Legal citată, secund-pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentanți în instanță.
Prinsentința nr. 990 din 21 mai 2009 Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice a municipiului R să-i restituie suma de 5.752 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă, calculată începând cu data de 24.08.2007 și până la data restituirii efective a acesteia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal, în sensul introducerii art.2141și 2413, ce au instituit obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România s-a efectuat fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța a apreciat că, această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță, reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de "impozit intern" are o accepțiune diferită față de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că, taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal, se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect au arătat pârâtele, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară, libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. l, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, C-213/96, cauza Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (cauzele Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al. l atunci când, impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
S-a mai arătat că, din interpretarea art. 2142din Codul fiscal rezultă că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație, s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C -6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriului statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesar să ceară sau să aștepte eliminarea, în prealabil, a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 alin. 2, conform cărora: "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte prevederi comunitare obligatorii, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar "Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiile rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2".
Împotriva acestei sentinței, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
În motivarea recursului a arătat în esență că, că spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii persoane fizice si juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare ci, doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene prevede că dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe, care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
A mai învederat recurenta că, prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, prin art. 11 din acest act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul - intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Noțiunea de "impozit intern" are o accepțiune diferită față de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența, un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație, apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea recurentei în sensul că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Nu sunt întemeiate nici susținerile bazate pe dispozițiile nr.OUG50/2008 întrucât, potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale nr.OUG50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care, la data încasării taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că, taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care, a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, acesta este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea normelor europene.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, constatând că nu sunt date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare Curtea, în baza art. 3041, 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentințeinr. 990 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul în R,- A,.34, jud. S și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./21.10.2009
jud.fond.
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Surdu Oana
