Spete pretentii comerciale. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 15/
Ședința publică din 14 Februarie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta & SRL T, cu sediul social în T-M,-, jud.M, înregistrată la. sub nr.J/- și de pârâta ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ B - SUCURSALA T, cu sediul în T-M, - nr.4, jud.M, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J/-, CUI -, împotriva sentinței comerciale nr.54/23 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 203/2006.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților în litigiu s-a consemnat în Încheierea ședinței publice din 11 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 14 februarie 2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 54 din 23 ianuarie 2007 Tribunalul Comercial Mureșa admis în parte acțiunea reclamantei & SRL T-M împotriva pârâtei SA B - Sucursala T-M, pe care a obligat-o la plata echivalentului în lei a sumei de 141.349,61 Euro cu titlu dedespăgubiri contractuale de asigurareși la 12.515,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Soluția de admitere parțială a acțiunii s-a motivat cu aceea că nivelul pagubei efective încercat de reclamantă prin distrugerea (urmare a incendiului) a celor două cabane este mai mare decât valoarea lor din momentul producerii riscului asigurat și față de incidența art. 27 din Legea nr. 136/1995. Astfel, instanța a reținut coeficientul de actualizare 16.385.349 corespunzător construcțiilor cu destinație comercială considerând că cele două cabane aparținând unei societăți comerciale nici nu puteau fi exploatate decât ca obiectiv comercial, datorită și principiului specialității capacității de folosință a societății comerciale reclamante. S-a concluzionat că valoarea cabanei " " a fost la data producerii riscului asigurat de 678.140,6 RON, adică 187.518,14 Euro, potrivit cursului de schimb din ziua de referință, iar cabana "" a avut în aceeași zi valoarea de 422.848,86 RON, respectiv, 116.925,35 Euro, adică o sumă totală de304.443,49 Euro. Scăzând din această sumă plățile parțiale (110.426,78 + 53.667,10 euro) a rezultat suma de141.349,61 euro, în limita căreia acțiunea a fost admisă.
Sentința a fost apelată pentru nelegalitate și netemeinicie de către ambele părți.
Astfel, în apelul declarat de societatea reclamantă s-a cerut modificarea sentinței și plata integrală a despăgubirilor cerute în fața primei instanțe, adică89.573,22 europentru cabana " " și157.332,90 europentru cabana "" precum și obligarea la plata dobânzilor legale calculate din 7 iulie 2005.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că sentința încalcă dispozițiile art. 969 și 1073 Cod civil, calculul despăgubirilor urmând a se face prin raportare la nivelul valorii asigurate și la aplicarea indicelui de actualizare a valorii construcțiilor cudestinație de locuință, cum s-a propus prin raportul de expertiză, iar potrivit art. 43 Cod comercial, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
În apelul declarat de pârâtă, se critică sentința pentru aplicarea greșită a art. 27 și 31 din Legea nr. 136/1995 și ignorarea stării de uzură a celor două cabane cu valori de impozitare mult sub nivelul celor reținute de instanță, precum și a faptului că pârâta a plătit la vremea respectivă o sumă de 5.500.235.571 lei vechi calculată pe documentele constante în momentul stabilirii daunelor. Se solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, considerând că dauna a fost integral acoperită prin plata sumei de peste 5 miliarde lei la nivelul anului 2005.
Analizând cele două apeluri în raport de dispozițiile art. 294 și urm. Cod procedură civilă, curtea apreciază că apelul declarat de Asigurarea Românească - SA - Sucursala M este fondat, urmând a se admite ca atare, în timp ce apelul reclamantei & SRL T- se va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
O primă observație este aceea că suma de 141.349,61 euro dedusă din scăderea sumei de 164.093,88 din suma de 304.443,49 și în limita căreia s-a admis acțiunea, este greșită, rezultatul scăderii fiind140.349,61și nu 141.399,61.
Este necontestat și recunoscut de reclamantă în acțiunea introductivă din 7 martie 2006 că urmare a soluționării dosarelor de daună cu privire la cele două cabane distruse prin incendiere la data de 3 mai 2005, asigurătorul a plătit reclamantei suma de 5.500.235.571 lei vechi, la care se adaugă suma de 62.160.610 lei vechi, contravaloarea facturii pompierilor, sumele intrând în contul reclamantei la 11 și 12 august 2005. Față de producerea riscului asigurat la 3 mai 2005 soluționarea dosarelor de daună și plata sumelor în 12 august 2005, termenul de plată trebuie apreciat ca rezonabil, dată fiind multitudinea de acte necesare și care în mare parte trebuiau furnizate de reclamantă (A se vedea corespondența purtată de cele două societăți - filele 11-32 dosar fond).
Având în vedere că ambele apelante au criticat sentința pentru modul în care instanța și-a însușit raportul de expertiză, în ședința de judecată din 21 mai 2007 s-a admis proba cu contraexpertiza efectuată de 3 experți. S-a avut în vedere și faptul că prima expertiză s-a administrat cu încălcarea art. 201 alin. 2 și 5 Cod procedură civilă, prima instanță încuviințând ca la efectuarea expertizei să participe și experți desemnați de părți, cu toate că legea îngăduie această participare doar în condițiile art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă, adică atunci când expertiza este efectuată de un laborator sau institut de specialitate.
Nu mai vorbim de faptul că expertiza judiciară este confirmată prin semnătura expertului desemnat de reclamantă alături de expertul judiciar numit de instanță, contrar normelor de procedură în întocmirea expertizei judiciare prevăzut de OG nr. 2/2000 și care se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă. făcând de faptul că expertul desemnat de partea reclamantă a semnat raportul de expertiză judiciară, că desemnarea era contrară legii, prima instanță avea obligația să facă o delimitare expresă între atribuțiile expertului judiciar (numit de instanță) și specialistul desemnat de parte, instanța putând fi ținută exclusiv de concluziile expertului judiciar.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în apel, concluzii asumate de toți trei experți judiciari numiți de instanța de apel, rezultă că la data producerii riscului asigurat (3 mai 2005) cabanele aveau valoarea de327.366RON ( )) și respectiv242.772RON cabana, putându-se aprecia că paguba este totală, deoarece elementele de construcție - fundație și elevație care au mai rămas, sunt afectate de incendiul din 3 mai 2005.
în euro a sumei de 570.138 RON fiind157.471 Euroși observând că pârâta a achitat în total 163.093,88 euro, conform recunoașterilor din acțiunea introductivă (110.426,78 + 52.667,10) și dovezilor de plată a daunelor în baza contractelor de asigurare din 30 mai 2004, curtea apreciază că daunele acordate sunt în concordanță cu art. 27 și 31 din Legea nr. 136/1995, art. 9 și 40 din contracte și cu art. 969 și 970 Cod civil, acoperirea daunei fiind în concordanță și cu principiul proporționalității dedus din art. 13 și 14 al Legii nr. 136/1995 în interpretarea contractului de asigurare care are un caracter esențialmente aleatoriu,riscul asiguratavând o semnificație proprie, diferită de noțiunea de risc din dreptul comun, așa cum a fost argumentată de reclamantă și întemeiată în drept pe art. 969 Cod civil.
În răspunsurile date la obiecțiunile formulate de reclamantă, experții au ridicat valoarea actualizată la 585.384 RON față de 570.138 RON (ambele cabane), dar nici noua valoare nu este de natură a considera ca suma totală plătită de 163.093,88 Euro, nu ar fi îndestulătoare, din moment ce gradul de uzură și valorile tehnice avute în vedere la încheierea contractului de asigurare și la momentul producerii riscului asigurat, au rămas neschimbate, iar despăgubirile nu sunt purtătoare de
În consecință, curtea va admite apelul pârâtei, va schimba integral sentința apelată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei, dispunând restituirea cauțiunii de 50.390,37 RON, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga reclamanta la 11.995,72 RON cheltuieli de judecată în toate instanțele, reprezentând onorarii avocațiale și expertiză, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru motivele deja expuse, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de & SRL, cu sediul în T-M,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 54 din 23 ianuarie 2007 Tribunalului Comercial Mureș.
Admite apelul declarat de SA - Sucursala M, cu sediul în T-M, P-ța -, nr. 4, județul M împotriva aceleiași sentințe(54/23.01.2007) pe care o schimbă integral, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei & SRL T- pentru despăgubiri și dobânzi, împotriva SA T-
Dispune restituirea către SA T-M a sumei de 50.390,37 lei (RON) consemnată cu titlu de cauțiune cu 3988 din 19 noiembrie 2007 aflat în registrul de valori al acestei curți de apel.
Obligă reclamanta & SRL T-M să plătească - Sucursala T-M a sumei de 11.995,72 lei (RON) cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorarii experți.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
pentru, fiind în
concediu medical, semnează
Grefier șef secție,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond:
-27.02.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
