Spete pretentii comerciale. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 15
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia I
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta-intimată - GRUP SRL V în contradictoriu cu intimata-apelantă - SRL V, având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței nr. 724/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelanta-intimată a depus concluzii scrise precum și faptul că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea intimatei-apelante de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 23.02.2009, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 724 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a hotărât:
A respins excepția de neexecutare a contractului și cererea formulată de pârâtă privind modificarea acțiunii după prima zi de înfățișare.
A admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta " GRUP" V cu sediul în V,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâta " " V cu sediul în V, strada - bloc 5,. A,. 1, județul
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 182.887 lei reprezentând contravaloare prestări servicii de consultanță și suma de 217.175 lei cu titlu de penalități de întârziere.
A respins capătul de cerere privitor la prestațiile nefacturate de 269.889 lei și a penalităților aferente de 225.087 lei.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.492 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta " GRUP" V în calitate de executant a perfectat cu pârâta. " " V în calitate de beneficiar, contractul de consultanță nr. 18 din 15.06.2004 ce a avut ca obiect executarea de studii de piață și marketing. s-a obligat să ofere verbal sau în scris informații referitoare la obiectul prestării, iar beneficiarul s-a obligat să plătească executorului onorariul, să furnizeze date, documente, și informații asupra activității societății în vederea realizării lucrărilor și prestațiilor prevăzute în contract.
Onorariul convenit de părți este de 50.000 euro/an, fără TVA, sumă defalcată pe luni.
Conform clauzei stipulate la pct. IV din contract valoarea prestației în lei urma să fie determinată în funcție de cursul de schimb leu/euro de la data emiterii facturii fiscale.
De asemenea, plata urma să se facă prin virament sau filă cec în termen de 3 zile de la primirea facturii fiscale.
Prin cererea formulată inițial de reclamantă s-a solicitat ca pârâta " " V să fie obligată la plata sumei de 182.887 lei reprezentând rest plată din factura nr. -/2004 și c/valoarea prestației din factura nr. -/2006, precum și a sumei de 182.265 lei valoarea neachitată din contract.
După repunerea pe rol a cauzei reclamanta și-a modificat cererea în sensul că a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumelor următoare:119.000 lei din factura nr. -/2006, 74.550 rest din factura -/2004, 269.889 lei sumă nefacturată pentru perioada 10.01.2006-16.10.2006, 168.074 lei penalități la factura nr. -/31.10.2004, 98.175 lei la factura nr. -/10.01.2006 și 225.087 lei penalități la sumele nefacturate în perioada 10.01.2006-16.10.2006.
Pârâta s-a opus modificării acțiunii susținând că această modificare s-a făcut după prima zi de înfățișare.
Susținerile pârâtei nu sunt întemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 132 al. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.
Potrivit art. 134 Cod procedură civilă, este socotită prima zi de înfățișare, aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. Rezultă că nu întotdeauna prima zi de înfățișare, aceea în care părțile corespunde primului termen de judecată, datorită unor împrejurări independente de voința părților. În cauză s-a dispus amânarea pentru verificarea timbrajului și depunerea chitanței la dosarul - al Judecătoriei Vaslui, pentru depunerea certificatului constatator de la J și s-a suspendat judecata până la soluționarea recursului declarat de " GRUP" Astfel, prima zi de înfățișare corespunde cu data când reclamanta a depus cererea de majorare a pretențiilor. Această cerere este o cerere de majorare a câtimii obiectului cererii având în vedere că pretențiile derivă din același contract și că cererea formulată de reclamantă, putea fi făcută și după prima zi de înfățișare.
De altfel, prin cererea inițială reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita atât penalități de întârziere, cât și contravaloarea daunelor suferite.
Pretențiile reclamantei sunt întemeiate în parte și anume pentru contravaloarea prestațiilor din facturile nr. - din 31.10.2004 și nr. - din 10.01.2006, de 63.887 lei și respectiv 119.000 lei.
Obiectul contractului l-a constituit executarea de studii de piață și marketing.
Reclamanta a executat pentru pârâtă lucrarea "Studiu de piață", iar prin hotărârea irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că aceasta a fost predată beneficiarului anterior intentării cererii de rezoluțiune a contractului de consultanță și că prețurile au fost acceptate la plată de către pârâtă.
Chiar dacă specialiștii audiați în cauză, - și au precizat că lucrării în cauză îi lipsește propunerea de cercetare ce trebuia aprobată de beneficiar și prestator și că ulterior propunerii de cercetare se realizează studiul finalizat într-un raport în care să se specifice cum s-au atins toate propunerile de cercetare, lucrarea oferă informații ce pot corespunde cerințelor părților.
Contractul a fost apreciat ca fiind un contract de consultanță și din moment ce a acceptat contractul în forma în care l-a semnat și fără să propună ori să solicite o propunere de cercetare, pârâtei i-au fost oferite informații utile neputând susține că lucrarea nu îndeplinește cerințele unui studiu de piață și de marketing întrucât îi lipsește propunerea de cercetare pe care trebuia să o aprobe chiar ea împreună cu prestatorul, precum și raportul final.
În consecință, pârâta datorează reclamantei c/val. prestațiilor din cele două facturi, de 63.887 lei la factura nr. -/31.10.2004 și de 119.000 lei la factura nr. -/10.01.2006.
Nu poate fi luată ca valoare a prestației decât valoarea la cursul de schimb lei/euro din momentul emiterii facturii (cap. IV al. 2 din contractul de consultanță).
În ce privește contravaloarea prestațiilor pentru perioada 10.01.2006- 16.10.2006 de 269.889 lei instanța apreciază că nu este datorată întrucât pe de o parte reclamanta nu a făcut dovada prestațiilor, iar pe de altă parte, nu a emis facturi fiscale așa cum s-a obligat prin contract (cap. IV, al. 4), ori plata era condiționată de emiterea facturilor.
În consecință, nici penalitățile de întârziere calculate de reclamantă nu sunt datorate la această sumă.
În cap. VIII din contract părțile au convenit sancționarea părții în culpă prin plata de penalități de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere.
Valoarea penalităților nu poate depăși însă valoarea debitului asupra cărora sunt calculate, potrivit art. 4 al. 3 din Legea nr. 469/2002.
Susținerile reclamantei că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în speță, nu sunt întemeiate.
Chiar dacă valoarea pe zi de întârziere a fost stabilită de părți, în contract nu s-a prevăzut vreo clauză care să dea reclamantei dreptul de a se cere penalități ce depășesc valoarea debitului. În consecință, valoarea penalităților la factura nr. - va fi redusă de la 168.074 lei la valoarea de 119.000 lei.
La factura nr. -/10.01.2006 s-au calculat penalități de 98.175 lei, sumă ce nu depășește valoarea facturii.
Pentru considerentele de mai sus instanța va admite în parte acțiunea civilă, iar în temeiul dispozițiilor art. 969, 970, 1073 cod civil, art. 43 Cod comercial, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 182.887 lei reprezentând c/val. prestații compusă din 63.887 lei rest de plată la factura nr. - și 119.000 lei la factura nr. -, precum și penalități de întârziere în valoare de 119.000 lei la factura nr. - și 98.175 lei la factura -.
A respins capătul de cerere privitor la prestațiile nefacturate de la 10.01.2006 la 16.10.2006, de 269.889 lei precum și a penalităților de 225.087 lei.
Conf. dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.492 lei cheltuieli de judecată proporțional cu valoarea pretențiilor admise din care 7.192 lei reprezintă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, iar 6.300 lei reprezintă onorariu apărător.
Sentința civilă nr. 724/30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost apelată de ambele părți.
Reclamanta " GRUP" Vac riticat sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul neacordării integrale a sumelor solicitate cu titlu de preț pentru prestările de servicii din factura -/31.10.2004 și a penalităților aferente.
Susține reclamanta, în esență, că instanța de fond nu a motivat acordarea în parte a contravalorii facturii, iar cu privire la penalități nu s-au respectat disp. art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 și art. 969 Cod civil.
O altă critică vizează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate în sensul că în mod nelegal s-a micșorat onorariul apărătorului față de valoarea pricinii și prestația efectuată.
Reclamanta a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul criticilor formulate.
Pârâta " " Iac riticat sentința Tribunalului Vaslui pentru următoarele motive:
Prin respingerea cererilor apărătorului pârâtei, de strigare a cauzei la ora unu și de amânare a cauzei după respingerea primei solicitări, i s-a încălcat pârâtei dreptul la apărare.
Prima instanță a audiat specialiștii chemați pentru a lămuri problemele de marketing pe care le ridicase situația raportului juridic al părților și a soluționat și fondul cauzei în lipsa apărătorului pârâtei. Lipsa era una justificată, fiind la Curtea de APEL IAȘI în susținerea unei alte cauze care nu suferea amânare, făcându-se dovada în acest sens (atașată notelor de concluzii).
Cererea de amânare era de altfel prima de acest fel de la investirea instanței cu soluționarea cauzei din partea apărătorului pârâtei, iar la un termen anterior cauza s-a amânat din lipsa specialiștilor, astfel că, nimic nu justifică din partea instanței, respingerea cererii avocatului. Amânarea pronunțării nu poate acoperi în nici un fel încălcarea dreptului la apărare.
Mai mult, proba cu audierea specialiștilor (în lipsa experților autorizați) fusese propusă de către pârâtă, iar în lipsa acesteia o serie de împrejurări concrete nu au fost lămurite de către instanță.
Soluția care se impune în această situație este casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.
II. Hotărârea nu este motivată.
Instanța a ajuns la concluzia că pârâta datorează reclamantei contravaloarea a doua facturi susținând fără argumente, în doar două fraze, că lucrarea i-a oferit pârâtei informații utile chiar dacă nu îndeplinește cerințele unui studiu de piață și marketing. Problemele ridicate de pârâtă prin notele de concluzii, legate de plagiatul lucrării, de valoarea sa calitativă, funcție de care se putea trage concluzia utilității sau inutilității studiului pentru pârâtă, nu au primit răspunsuri fiind ignorate total de către instanță.
Lipsa analizei elementelor pe care instanța le-a avut în vedere pentru reținerea utilității studiului de piață și a argumentelor pentru care apărările pârâtei nu au ost convingătoare pentru instanță echivalează cu nemotivarea hotărârii.
III. Greșit respinge instanța excepția de neexecutare a contractului, justificând, fără pic de concretețe, că reclamanta a făcut dovada executării prestațiilor asumate prin contractul de consultanță.
Obiectul obligației constă în "realizarea de studii de piață și marketing", astfel că reclamanta trebuia să efectueze analize economice de specialitate concretizate în studii (lucrări scrise).
Îndeplinirea obligației, ca principiu, trebuia privită sub două aspecte, atât cantitativ, cât și calitativ; astfel spus, realizarea efectivă a unor studii de piață trebuiau să fie utile beneficiarului și în concordanță cu obiectul său de activitate.
Acțiunea a supus controlului judiciar răspunderea contractuală pe întreaga durată a convenției și toată această perioadă trebuia analizată de instanță. Nu există decât o singură lucrare - studiu de piață pentru anul 2005, presupus a fi fost primită de către pârâtă, pentru celelalte perioade ale derulării contractului însă nu s-a efectuat vreo lucrare, nu s-au acordat consultații verbale care oricum nu sunt de esența obiectului contractului.
Ipotetic, acceptând că respectiva lucrare ar fi fost redată la 10.01.2006 pârâtei, aceasta, în conținutul și substanța sa, nu reprezintă o materializare a obligației reclamantei, ea neputând conduce nici măcar la ideea unei executări parțiale a obiectului contractului (a se vedea motivele de apel d e la punctul V, subpunctul 1).
Lipsa oricărei prestații din partea reclamantei și o lucrare plagiată, lipsită de utilitate pentru pârâtă, susținut a fi predată în anul următor (2006) celui pentru care fusese realizată (2005) și pentru care trebuia să ofere pârâtei strategii de piață și marketing, echivalează cu neexecutarea obligațiilor contractuale și impun admiterea excepției invocate.
IV. Nelegal a fost obligată pârâta la plata unor sume solicitate printr-o cerere completatoare depusă după prima zi de înfățișare.
Prima zi de înfățișare a fost la data de 21.05.2007.
Cererea reconvențională a fost disjunsă de acțiunea principală, și trimisă Tribunalului Vaslui ca instanță competentă, iar la termenul anterior celui din 21.05.2007, respectiv 30.04.2007, pârâta depusese întâmpinare, iar reclamanta solicitase termen pentru a lua la cunoștință despre conținutul acesteia. la termenul din 21 mai 2007 cadrul procesual era stabilit, părțile aveau cunoștință reciprocă de pretenții și apărări, ceea ce permitea acestora să pună concluzii (prima zi de înfățișare). Faptul că reclamanta a solicitat un nou termen pentru a face dovada existenței unui litigiu pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea suspendării cauzei, nu presupune modificarea primei zile de înfățișare.
Motivația instanței contravine textelor de lege. În primul rând, nu este o mărire a obiectului cererii, ci o nouă cerere, întrucât în acțiunea inițială (cererea reconvențională) nu s-a solicitat penalitățile de întârziere pentru debitele considerate a fi datorate. Penalitățile sunt pretenții distincte de sumele din facturile emise și doar acestea au fost solicitate.
Mai mult, chiar în interpretarea instanței, că nu ar fi vorba despre o modificare a cererii ci doar de o majorare a câtimii obiectului cererii, nici această solicitare nu putea fi făcută decât la prima zi de înfățișare și nu oricând în cursul procesului. Dispozițiile art. 132 alin. 5 Cod procedură civilă, nu pot fi interpretate decât în corelație cu primul aliniat al acestui text de lege, astfel încât, reclamantului nu i se va da termen pentru a modifica cererea, anumite împrejurări nefiind considerate modificări ale acesteia fiind suficientă consemnarea lor în încheierea de ședință; rămânând însă obligativitatea ca ele să fie făcute doar până la zi de înfățișare.
Nici argumentul instanței că prima zi de înfățișare ar fi fost un alt moment - neprecizat - datorită unor împrejurări mai presus de voința părții nu este justificat, neplata taxei de timbru fiind culpa reclamantei, iar acordarea unui nou termen pentru suplinirea obligației de plată, pentru evitarea unei sancțiuni procedurale aspre, nu poate da o altă semnificație noțiunii de prima zi de înfățișare. Achitarea taxei de timbru este o obligație a reclamantului care trebuie îndeplinită înaintea depunerii cererii de chemare în judecată.
Nici fondul cauzei nu a primit o justă soluționare, instanța obligând pârâta la plata unor sume nedatorate.
1. Admiterea acțiunii presupunea în mod obligatoriu, ca reclamanta să dovedească îndeplinirea obligației sale și anume aceea de a fi efectuat studii de piață și marketing. Îndeplinirea obligației urma să fie apreciată atât sub aspect cantitativ cât și calitativ de către instanță.
Astfel, cum pretențiile reclamantei vizau întreaga perioadă de derulare a contractului, fiecare în parte trebuia distinct analizată. Contractul se încheie în iunie 2004, pentru o perioadă nedeterminată, iar finele anului 2006 marchează evident stingerea oricăror raporturi între părți prin demararea unor proceduri judiciare.
Reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale pentru anii 2004 și 2006. factura emisă la data de 31.10.2004 nu are nici un suport real, pentru aceasta nefiind îndeplinită obligația reclamantei. Factura din 2006 fost emisă de către reclamantă în conformitate cu un studiu de piață care ar fi fost predat pârâtei la data de 10 ianuarie 2006 și care ar corespunde anului 2005.
Instanța reține că unica obligație îndeplinită de către reclamantă, este studiul de piață pe anul 2005, predat în 10 ianuarie 2006. efectuarea studiului, precum și predarea acestuia au fost reținute ca împrejurări reale, de prima instanță, influențată de considerentele hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prima instanță a procedat corect inițial, admițând administrarea de probe pentru stabilirea utilității (aspectul calitativ) lucrării; de aceea au fost audiați martori, și s-a cerut punctul de vedere a doi specialiști. Cu toate acestea, interpretarea probelor este eronată, instanța printr-o motivare superficială opinând că lucrarea, deși are grave deficiențe, într-o anumită măsură ar fi putut fi utilă pârâtei.
Instanța trebuia să constate că lucrarea este de fapt o copie fidelă a unui "studiu" întocmit în urmă cu aproape 10 ani de către o studentă pentru susținerea lucrării de licență.
În acest context, este relevantă conduita reclamantei care depune în dosarul instanței un exemplar al studiului de piață diferit de cel care a fost înmânat pârâtei câteva termene mai târziu, după ce i s-a pus în vedere în repetate rânduri de către instanță să prezinte încă o copie pentru pârâtă (situația din dosarul atașat).
Pe de altă parte, cadrele universitare, audiate de către instanță au confirmat că lucrarea, atât sub aspect formal cât și al conținutului său, nu constituie un studiu de piață.
Prima concluzie, lucrarea nu conține cele trei elemente obligatorii, nefiind structurată conform principiilor specifice domeniului: a) propunerea de cercetare, b) studiul propriu-zis, c) raportul de cercetare. Este evident că propunerea de cercetare, care trebuie consemnată într-un înscris, lipsește. Propunerea de cercetare se întocmește de către prestator (reclamantă) ca urmare a unor discuții purtate între părți.
Analizând studiul, specialiștii nu au putut să constate care au fost metodele și tehnicile de recoltare, prelucrare și analiză a informațiilor. Nu s-au folosit căile de bază ca stimularea și experimentul, studiul rezumându-se doar la o cercetare statistică și directă care însă, corespunde situațiilor din 1996 și datelor oferite de lucrarea studentei.
O serie de date pe care specialiștii le regăsesc în studiu și despre a căror realitate nu pot face aprecieri, corespund situației societății din urmă cu aproape 10 ani, aspect lesne de observat prin compararea clonei cu originalul. ui îi revine obligația de a garanta beneficiarului validitatea și credibilitatea datelor conținute în studiu, ceea ce nu s-a întâmplat așa cum vom arăta ulterior.
face abstracție de situația concretă a societății pârâte care deținea în chirie doar o secție a fostului și doar pe o perioadă determinată conform contractului de închiriere. Evident că studiul nu ține cont de această împrejurare.
Concluziile specialiștilor sunt fără echivoc, ei arată că lucrarea nu este utilă, neexistând contextul decizional, iar per ansamblu "studiul este subțire, chiar foarte subțire" un mod elegant de a face înțeleasă lipsa de valoare a lucrării.
Constată reclamanta (fila 12) "că piața " a scăzut la J față de anii 1998- 2000". nici măcar nu era înființată în acea perioadă și nici nu desfășura activități în domeniul producției de materiale hidroizolatoare. Firma a fost înființată în anul 2002, așa cum precizează chiar reclamanta la fila 2, punctul 1.1. Și abia în 2004, închiriat de la societatea o linie de producție.
La fila 30, reclamanta propune lansarea pe piață a unui produs nou "membrane hidroizolante bituminoase", propunere fantezistă care nu ține cont de lipsa unei linii de producții speciale, de durata scurtă a contractului de închiriere și mai ales, de produsul foi hidroizolatoare tip, agrementat încă din aprilie 2005. Mai mult, acesta nici măcar nu era un produs nou, întrucât deja exista încă din 1996, și aceeași propunere o regăsim în lucrarea studenției, copierea fiind fidelă.
Preluând situația transporturilor de la societatea din urmă cu 1 ani, studiul pornește de la o premisă falsă, și anume ca transportul produselor se efectuează cu autocamioanele beneficiarilor. Din contra, așa cum declară martora, merceolog la desfacere din 1974 până în 2004 la și ulterior la, "livrările se efectuau cu mijloacele proprii ale pârâtei".
Total falsă afirmația că și-a restrâns activitatea cu 50% (fila 7) societatea funcționând în aceea perioadă la capacitatea liniei de producție închiriate; explicația acestei aserțiuni este simplă, din nou s-a copiat din vechea lucrare și s-a schimbat doar denumirea societății. Aceeași martoră, arată că "până la sfârșitul anului 2005 nu s-au pierdut clienți ci doar ulterior au fost doar câteva societăți pierdute. Abia în 2006 s-au pierdut clienții întrucât s-a predat spațiul închiriat".
2. Chiar reținând că studiul de piață corespundea calitativ, instanța greșește obligând pârâta și la plata contravalorii facturii din 31.10.2004. Aceasta vine în contradicție cu însăși hotărârea instanței care susține că doar lucrarea pentru anul 2005 reprezintă unica prestare de servicii a reclamantei. Un argument în plus îl constituie și faptul că factura nu cuprinde nici o mențiune referitoare la obiectul prestației, mențiune obligatorie a căror lipsă o face ineficientă. Este vorba de dispoziția prev. în art. 155 alin. 8 lit. "e" Cod fiscal "denumirea serviciilor prestate". Factura nu cuprinde această denumire, respectiv identificarea exactă a prestației, ci doar o mențiune generală "contravaloare prestări servicii".
Dimpotrivă, factura din 2006 adaugă un element obiectului prestației (prestări servicii contract nr. 18/2004 aferente anului 2005 și conform procesului-verbal de predare-primire nr. 41/10.01.2006). În cel mai rău caz pentru pârâtă, ea ar fi putut fi obligată doar la plata contravalorii prestației pentru anul 2005 care s-a redus la un singur studiu de piață.
Era de obligația instanței să stabilească echivalentul în lei al lucrării efectuate; instanța avea acest atribut întrucât deținea și criteriile unei asemenea evaluări care priveau calitatea profesională a lucrării, utilitatea concretă pentru pârâtă, precum și data la care ar fi fost predată. În mod simplist, instanța a preluat suma facturată, fără a proceda la evaluarea necesară. Lucrarea viciată și practic lipsită de valoare nu poate fi în nici un caz evaluată prin raportare la prețul din contract.
Instanța ignoră însă voința reclamantei care prin adresa nr. 7 din 15.02.2006, recunoaște plățile făcute de pârâtă pentru facturile din 31.10.2004 și 10.01.2006.
Deși acordă penalități într-un cuantum mai mic decât cel solicitat de reclamantă, instanța procedează din nou greșit. Nu numai că aceste penalități au fost solicitate pentru prima oară după prima zi de înfățișare, dar ele depășesc valoarea debitului.
La factura din octombrie 2004 (-) penalitatea este stabilită la valoarea de 119.000 Ron, prin încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002.
Instanța oferă o soluție contradictorie prin care, deși la factura -/2006 diminuează penalitățile conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, la factura -/2004 stabilește o penalitate de 119.000 Ron, mai mare decât contravaloarea debitului de 63.887 Ron.
Pârâta a solicitat admiterea apelului și reaudierea specialiștilor în domeniul marketing.
Reclamanta " GRUP" a depus întâmpinare față de motivele de apel formulate de pârâta " " prin care solicită respingerea recursului formula de către aceasta.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale,instanța de apel constată următoarele:
Pentru termenul de judecată din 16 iunie 2008 apărătorul pârâtei a depus două cereri (din 13 iunie 2008 și 16 iunie 2008) prin care solicită strigarea cauzei după orele 13,00, deoarece asigură asistență juridică în alte cauze la Curtea de APEL IAȘI.
Din cuprinsul încheierii de ședință din 16 iunie 2008 rezultă că dosarul a fost lăsat la a doua strigare, ocazie cu care s-a dat cuvântul la fond apărătorului reclamantei, lipsă fiind apărătorul pârâtei. Totodată, s-a dispus amânarea pronunțării pentru 23 iunie 2008 pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, astfel că nu se poate reține că pârâtei i s-ar fi încălcat dreptul la apărare.
Cu privire la motivul de apel referitor la prima zi de înfățișare Curtea constată că este neîntemeiat.
Prin sentința civilă nr. 3407/06.12.2006 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a dispus, printre altele, disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâta reconvenientă " GRUP" fixându-se termen de judecată la 30.01.2007.
Prin cererea reconvențională depusă la instanță la data de 15.05.2006 (fila 112 dosar), pârâta " GRUP" a solicitat obligarea reclamantei " " la plata sumei de 371.985 lei (119.000 lei debit neachitat aferent facturii nr. -/10.01.2006 și 63.887 lei aferent facturii nr. -/31.10.2004; 6.833,5 lei cheltuieli de judecată).
Totodată, pârâta - reconvenientă a precizat că va solicita, pe calea unei acțiuni separate, obligarea reclamantei - reconveniente la plata penalităților contractuale și a daunelor aferente.
Prin încheierea de ședință din 18 iunie 2007 (fila 82 dosar fond), instanța de fond a dispus suspendarea judecării cererii reconvenționale în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
La data de 23 iulie 2007 pârâta - reconvenientă " GRUP" a solicitat repunerea pe rol a cauzei și, considerând că se află la prima zi de înfățișare, a solicitat obligarea reclamantei - reconveniente " " și la plata contravalorii penalităților aferente celor două facturi.
Cauza a fost repusă pe rol la termenul din 08 octombrie 2007, pârâta -reconvenientă solicitând termen pentru a-și exprima punctul de vedere față de solicitarea reclamantei.
Prin precizările depuse la dosar la data de 29.10.2007 (fila 147 dosar fond), reclamanta - reconvenientă " " a considerat că prima zi de înfățișare a avut loc la data de 21.05.2007, astfel că cererea pârâtei - reconveniente nu a fost formulată în termen procedurale.
Față de situația de fapt existentă, Curtea apreciază că prima zi de înfățișare, în sensul disp. art. 134 Cod procedură civilă, a fost 21.05.2007 - când părțile, legal citate, au pus concluzii în sensul că s-a pus în discuție, în fața instanței de fond, cererea de suspendare formulată în scris și depusă la dosar la data de 02 mai 2007 (fila 66).
Însă solicitarea pârâtei - reconveniente cu privire la penalitățile aferente debitorului nu reprezintă o modificare a cererii inițiale în sensul art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel încât în mod corect instanța de fond a considerat că este investită atât cu plata contravalorii facturilor, cât și a penalităților aferente.
Cu privire la critica referitoare la excepția de neexecutare a contractului și care privește de fapt fondul litigiului, Curtea reține următoarele:
În baza contractului de consultanță nr. 18 din 15.06.2004, " " s-a obligat să furnizeze " GRUP" date, documente și informații corecte asupra activității societății pentru realizarea lucrărilor și prestațiilor prevăzute în contract, iar " GRUP" să ofere verbal sau scris informații referitoare la obiectul prestării de servicii.
Tot potrivit dispozițiilor contractuale, beneficiarul este obligat să plătească prestatorului, pentru activitățile prestate, un onorariu de 50.000 euro/an, defalcată pe luni.
Pentru serviciile prestate, " GRUP" a emis facturile fiscale nr. -/31.10.2004 și nr. -/10.01.2006.
Factura nr. -/31.10.2004 este în valoare de 119.000 lei (Ron), iar din factura nr. -/10.01.2006 în valoare de 119.000 lei (Ron) " " a achitat suma de 45.113 lei, rămânând o diferență de 63.887 lei.
Prin majorarea pretențiilor, " GRUP" a solicitat obligarea " " și la plata contravalorii penalităților aferente (conform dispozițiilor contractuale), cât și la plata sumelor nefacturate aferente perioadei 10.01.2006-16.10.2006, valoarea totală a pretențiilor fiind de 954.775 lei.
Curtea constată că " GRUP" nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale cu privire la oferirea beneficiarului de informații necesare, în scris sau verbal.
Cu privire la informațiile scrise, " GRUP" a depus la dosarul cauzei la data de 19.10.2006, pentru prima dată (când părțile se aflau deja într-un litigiu având ca obiect desființarea contractului de consultanță), lucrarea "Studiu de piață" (filele 42-75 dosar nr. 3515/2006) care coincide cu lucrarea "Plan de marketing" întocmită de de la. "Gh. " - Facultatea de marketing I ( 81-129 dosar nr. 3515/2006).
A susținut " GRUP" că lucrarea "Studiu de piață" oferă informații utile scopului contractului pentru anul 2005, însă lucrarea era deja finalizată la finele respectivului an, fără a ține cont de evidențele contabile aferente anului 2005 ale căror date se centralizează abia la începutul anului 2006.
Față de această situație, Curtea apreciază că lucrarea respectivă reprezintă un înscris "pro cauza" neputând fi valorificat la pronunțarea sentinței.
Lipsa de utilitate a lucrării prezentate de " GRUP" rezultă și din depozițiile celor două cadre universitare (specialiști în marketing) audiați de instanța de fond. Potrivit opiniei specialiștilor lucrarea nu conține cele trei elemente obligatorii: propunerea de cercetare, studiul propriu-zis și raportul de cercetare, astfel că nu s-a putut constata care au fost metodele și tehnicile de recoltare, prelucrare și analiză a informațiilor folosite de presator, față de obiectul contractului: executarea de studii de piață și marketing.
În concluzie, lucrarea face abstracție de situația concretă a beneficiarului, făcând referiri la o perioadă când " GRUP" nu fusese înființată, la clienți - societăți comerciale dizolvate, la produse necomercializate de beneficiar.
Mai constată Curtea că presatorul nu a făcut dovada că ar fi oferit verbal date și informații beneficiarului, din moment ce acesta a contestat acest aspect.
În concluzie, neexecutându-și propria obligație - executarea de studii de piață și marketing - " GRUP" nu poate solicita " " să execute obligația corelativă - plata serviciului prestat, astfel că excepția de neexecutare invocată de " " este întemeiată.
Față de găsirea ca întemeiată a excepției de neexecutare, celelalte critici formulate de părți referitoare la cuantumul penalităților nu vor mai fi analizate, ne mai având relevanță în cauză.
În ceea ce privește critica referitoare la diminuarea cheltuielilor de judecată efectuate de " GRUP" (fiind incluse atât taxele judiciare de timbru și timbru judiciar; onorariu avocat) nici aceasta nu va mai fi analizată față de argumentele mai sus prezentate.
Raportat tuturor acestor considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de " ", va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge obligarea pârâtei la plata sumei de 182.887 lei contravaloare prestări servicii și 217.175 lei penalități.
Va respinge apelul declarat de " GRUP".
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta " " V împotriva sentinței civile nr. 724/30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o schimbă în parte.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 182.887 lei reprezentând contravaloare prestări servicii de consultanță și suma de 217.175 lei cu titlu de penalități de întârziere.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de " GRUP" V împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
09.03.2009
2 ex.-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Miler Iulia
