Spete pretentii comerciale. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.150
Ședința publică de la 20 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta B SA prin administrator judiciar CONT, împotriva sentinței comerciale nr.13759/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata INTERNAȚIONAL B BĂNEASA - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, iar intimata a depus întâmpinare în data de 18.03.2008.
Apărătorul intimatei solicită comunicarea întâmpinării către apelantă si amanarea, pentru acest motiv.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amanare a cauzei pentru motivul aratat, cu argumentul ca acest derpt apartine partii potrivnice, apelantei lipsa la proces.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar dovezi din care rezultă că apelanta cunoștea la data de 11.08.2000 documentația privind dreptul de proprietate și cuantificarea prejudiciului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 13759/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiunea formulată de către reclamanta B în contradictoriu cu pârâtul Aeroportul Internațional B-Băneasa - și a respins cererea în consecință, iar asupra cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtă împotriva chemaților în garanție, și, a dat efect excepției de nulitate pentru netimbrare, anulând cererea.
Asupra primei dispoziții inserate în conținutul dispozitivului sentinței, instanța s-a pronunțat în considerarea obiectului cererii principale, respectiv pretenția de 17.796.455,76 lei (echivalentul în lei al sumei de 7.336.022 USD) reprezentând prejudiciul calculat pentru lipsa de folosință cauzată reclamantei de către pârâtă pentru perioada 04.04.2000 - 23.01.2007.
Pentru a hotărî astfel asupra excepției, prima instanță de fond a plecat de la dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, arătând că termenul de prescripție pentru dreptul material al acțiunii prin care se sancționează un drept de creanță este de 3 ani, termen calculat în condițiile art.8 din același act normativ.
Tribunalul a reținut că la 04.04.2000 i-a fost eliberat pârâtei certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria - nr.0733/04.04.2004 emis de către Ministerul Transporturilor, act care includea în suprafața totală de 387.514,68 mp și suprafața de 89.830 mp aflată în patrimoniul reclamantei. Prima instanță a subliniat că potrivit înscrisurilor din dosar, la 11.08.2000, reclamanta Bap romovat o cerere de chemare în judecată pentru anularea parțială a acestui certificat, precum și obligarea Ministerului Transporturilor la eliberarea unui nou titlu care să nu vatăme dreptul de proprietate al reclamantei.
Astfel, în opinia tribunalului, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la 11.08.2000, dată la care reclamanta a cunoscut fapta, autorul și a putut determina existența unui prejudiciu, prejudiciu având caracter actual pe toată durata de ocupare fără drept a terenului proprietatea B
Întrucât acțiunea a fost introdusă la 29.05.2007, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, tribunalul a admis excepția și a respins acțiunea în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel B, solicitând desființarea hotărârii prin respingerea excepției dreptului material la acțiune și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe de fond.
S-a arătat în expunerea motivelor de apel că potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe să curgă la data nașterii dreptului la acțiune, iar în materia răspunderii civile delictuale, potrivit art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune se naște când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba, cât și pe cel care răspunde pentru ea.
În aceste condiții se arată că în anul 2000 Baa tacat în justiție a atacat în justiție certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0733/04.04.2004 emis de către Ministerul Transporturilor, litigiu care a avut trei cicluri procesuale și a fost finalizat abia la 23.01.2007, când s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei nr.3329/10.10.2006. S-a mai arătat că această decizie, deși irevocabilă, a fost suspendată sub aspectul executării la 20.11.2006, suspendare care a durat până la 23.01.2007.
Se arată că în aceste condiții societatea reclamantă a fost în imposibilitate să cuantifice prejudiciul suferit atât prin întocmirea defectuoasă de către reprezentanții pârâtei a documentației care a stat la baza titlului, cât și prin ocuparea efectivă a suprafeței de teren, astfel încât nu i se poate imputa pasivitatea în demararea procedurilor judiciare pentru obținerea despăgubirii. Cu atât mai mult cu cât efectele deciziei nr.3329/10.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost suspendate, reclamanta nu a putut acționa iar dreptul său la acțiune nu-l putea considera născut.
Se arată că în aplicarea termenului general de prescripție pentru acțiunile în plată, termenul de 3 ani a început să curgă la 10.10.2006, astfel că interpretarea tribunalului cu privire la debutul termenului la 11.08.2000 este greșită.
Apelanta susține că, dacă ar fi acționat în cererea în pretenții anterior anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, pârâta Aeroportul Internațional B-Băneasa - s-ar fi apărat cu succes prin opunerea titlului ca valabil, iar acțiunea reclamantei ar fi fost un eșec.
Invocând și soluția constant aplicată de practica judiciară în materie, în interpretarea art.8 din Decretul nr.167/1958, apelanta a solicitat admiterea apelului său.
Împotriva acestui apel a formulat întâmpinare Aeroportul Internațional B-Băneasa -, solicitând respingerea sa ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe.
S-a arătat că potrivit considerentelor prezentate de către prima instanță, la 11.08.2000 apelanta a cunoscut nu doar emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dar și pe autorul actului nelegal și prejudiciabil, astfel încât acest moment marchează debutul termenului general de prescripție.
Invocând în apărare suita actelor care au sta la baza emiterii titlului contestat, succesiunea acestora, dar și discuțiile purtate între părțile litigiului, intimata a arătat că motivele de apel sunt total nefondate și că toate elementele răspunderii civile delictuale erau determinabile încă din anul 2000, moment în raport cu care prescripția dreptului material la acțiune a fost împlinită la data promovării cererii în justiție.
În cadrul apelului părțile s-au prevalat de probele administrate în fața primei instanțe de fond.
Asupra problemei prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei reflectata in solutia pronuntata de catre prima instanta de fond si criticata in apelul promovat de catre B, Curtea prezinta urmatoarele considerente:
La 30.05.2007 reclamanta B, aflata in procedura reglementata de Legea nr.85/2006, a chemat in judecata pe parata Aeroportul Internațional B-Băneasa - solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 17.796.455,76 lei (echivalent in lei calculat la 15.05.2007 al sumei de 7.336.022 lei) reprezentand prejudiciul reprezentand lipsa de folosinta pentru o suprafata de teren de 89.830 mp, calculat pentru perioada 04.04.2000 (data eliberarii certificatului de atestare a dreptului de propritate al paratei seria - nr.0733/04.04.2004 emis de către Ministerul Transporturilor) - 23. 01.2007 (data la care Inalta C de Casatie si Justitie a respins cererea de revizuire a hotararii care a anulat partial acest certificat).
Intreaga justificare a actiunii reclamantei se intemeiata pe principiile raspunderii civile delictuale, reclamantul reprezentand in motivarea actiunii sale indeplinirea celor patru conditii de temeinicie: existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a legaturii cauzale si a vinovatiei, precum si a conditiei speciale derivate din raportul de prepusenie.
Niciuna partile litigiului nu infirma, cu privire la rationamentul prezentat de catre prima instanta, aprecierea potrivit cu care actiunea promovata are caracter personal patrimonial, fiind, potrivit dispozitiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescriptiei in termenul general, determinat de art. 3 din acelasi act normativ, respectiv, 3 ani.
De asemenea, partile considera necontestabil argumentul Tribunalului, realizat in conformitate cu art. 7 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cu care prescriptia dreptului material la actiune incepe sa curga la data nasterii dreptului, drept fara de care actiunea in justitie care are drept scop tocmai protejarea sa, este de neconceput.
Spre deosebire de aceste norme cu caracter de generalitate, art. 8 din Decretul nr. 167/1958 arata caprescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga la data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.
In consecinta, disputa cu caracter juridic poarta asupra momentuluidies a quo, la care termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga in actiunea promovata in aceasta cauza, in raport cu circumstantele spetei.
Curtea va proceda la analiza succesiva a celor doua conditii legale care, in aceasta materie marcheaza debutul termenului de prescriptie care sanctioneaza conduita pasiva a reclamantului, pagubitul, in acceptiunea legii.
1. a cunoscut paguba.
Cunoasterea pagubei presupune
Cunoasterea imprejurarii ca fapta paratului a fost de natura sa produca o paguba.
In alte cuvinte, aceasta presupune cunoasterea existentei faptei, a manifestarii sale in planul obiectiv, ca actiune sau inactiune.
Or, asa cum pretinde insasi reclamanta fapta, constand in emiterea ceritificatului de atestare a dreptului de proprietate in favoarea Aeroportul Internațional B-Băneasa -, seria - nr.0733/04.04.2004 emis de către Ministerul Transporturilor. In planul manifestarilor exterioare, aceasta a constat in ocuparea unei suprafete de teren de 89.830 mp de folosinta careia Baf ost lipsita.
Intrucat toata procedura documentara care a stat la baza emiterii acestui titlu inceputa inca din anul 1999 nu a fost cunoscuta reclamantei si intrucat reclamanta nu a fost implicata sau consultata in aceasta procedura cat priveste elaborarea documentatiei si colaborarea cu emitentul titlului, Ministerul Transporturilor, nu se poate considera ca in acesta interval si pana la data emiterii titlului, 04.04.2000 aceasta a cunoscut aceasta imprejurare ca fapt obiectiv, asa cum instanta nu regaseste prin evaluarea probatoriului administrat, dovada ca ocuparea fara drept a supratefetei de teren a fost simultana emiterii titlului, spre a fi cunoscuta B.
Cu toate acestea, asa cum si prima instanta a apreciat in cuprinsul considerentelor sale, in masura in care la 11.08.2000 Baf ormulat o actiune judiciara pentru anularea partiala a titlului de proprietate seria - nr.0733/04.04.2004, este evident dovedit in cauza ca acesta este momentul la care reclamanta a cunoscut ansamblul situatiilor de fapt considerate ilicite, de vreme ce ilicitatea a fost chiar cauza determinanta a actiunii in nulitate promovate.
Curtea subliniaza ca este lipsit de relevanta ca litigiul inceput la 11.08.2000 a parcurs trei cicluri procesuale fiind finalizat abia prin decizia ICCJ nr. 3329 din 20.11.2006 in care s-a dispus anularea partiala a actului seria - nr.0733/04.04.2004 emis de Ministerul Transporturilor in ce priveste suprafata de teren de 89.830 mp, dar si ca ulterior aceasta decizie a fost suspendata pana la 23.01.2007, intrucat parcursul acestui litigiu nu a influentat momentul cunoasterii faptei de catre reclamanta, ci a pus in discutie doar legitimaitatea faptei, o problema care tine de temeinicia actiunii promovate in acest dosar, iar nu de nasterea dreptului la actiune.
Curtea subliniaza, contrar afirmatiilor reclamantei, ca dreptul la actiune este nascut, iar manifestarea sa este independenta de totalitatea probelor a caror administare judiciara partile o prefigureaza in cadrul procesului. Or, legitimitatea ocuparii terenului reclamantei justificat de titlul de proprietate contestat este doar o problema care tine de administrarea probatoriului, care nu este de natura sa amane exercitiul dreptului material la actiunea in daune si inceputul termenului de prescriptie care sanctioneaza acest drept.
Cunoasterea pagubei sub criteriul posibilitatii sale de determinare, previzibilitatea si intinderea sa.
Aceasta chestiune, in stransa legatura cu cunoasterea faptei pretins ilicite de catre autorul cererii in justitie, presupune caracterul determinabil al pagubei.
Or, in sine, intrucat cauza cererii in pretentii promovate de catre Bor eprezinta ocuparea fara drept de catre parata Aeroportul Internațional B-Băneasa - a suprafetei de teren de 89.830 mp, presupune ca paguba era determinabila prin chiar evaluarea contravalorii efective si totale a lipsei de folosinta, ca limitare nejustificata a exercitiului dreptului de proprietate al reclamantei.
In consecinta, aceasta conditie este la radul sau implinita de vreme ce data cunoasterii ocuparii pretins nelegitime se suprapune momentului cunoasterii faptului pretins prejudiciabil, 11.08.2000, iar evaluarea prejudiciului determinat de acest fapt era posibila.
2. a cunoscut pe cel care raspunde de paguba.
Curtea subliniaza ca aceasta consitie este, de asemenea implinta la 11.08.2000 cand Bap romovat actiunea in constararea nulitaii titluli de ocupare nmelegitima impotriva, intre altele a Aeroportul Internațional B-Băneasa -, ca beneficiar al titlului si autor al ocuparii fara drept a suprafetei de 89.830 mp aflati in proprietatea reclamantei.
In consecinta, Curtea arata ca aprecierile primei instante cu privire la data nasterii dreptului la actiune sunt intemeiate pe o corecta stabilire a situatiei de fapt si aplicare a legii la aceasta, sens in care, in lipsa unei aparari corespunsatoare a reclamantei cu privire la intreruperea sau suspendarea dreptului la actiune, in conditiile art. 7, 8, 13 si 16 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia extinctiva si-a inceput cursul cu incepere din 11.08.200 si a curs continuu din acel moment.
Cu toate acestea, incepand cu 04.04.2000 si pana la 23.01.2007 ocuparea fara drept a terenului, fapt generator de dauna pentru reclamanta, a avut caracter continuu, generand cu fiecare moment al ocuparii o paguba progresiva, paguba pentru care dreptul la despagubire se naste cu fiecare unitate de timp (zi) in care faptul prejudiciabil al paratei este manifest.
In aceste conditii, pentru intervalul 04.04.2000- 29.05.2004, dreptul material la actiune este stins prin prescriptie la data promovarii actiunii in desdaunare, in masura in care, in raport cu fiecare moment al ocuparii fara drept prescriptia a inceput sa curga la sfarsitul fiecarei zile, astfel ca introducerea actiunii la 30.05.2007 se situeaza in afara termenului legal, solutia primei instante fiind, in aceasta masura, legala si temeinica.
In ce priveste insa intervalul 30.05.2004 - 23.01.2007, pentru fiecare moment in care actiunea prejudiciabila a paratei a continuat, prin mentinerea faptului generator al pagubei, prescriptia generala a dreptului la actiune al reclamantei nu este inca implinita, iar actiunea in desdaunare formulata la 30.05.2007 respunde exigentelor impuse de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
De aceea, Curtea apreciaza ca solutia primei instante raportata la intreaga pretentie a reclamantei, pentru toata perioada reclamata, prin aprecieri globale asupra terermenului de prescriptie in conditiile in care a omis aprecierile sale asupra caracterului progresiv al daunei, este in parte gresita si astfel, potrivit art. 297 Cod procedură civilă, apelul va fi admis, iar solutia in parte desfiintata cu trimitere spre rejudecare la prima instanta, pentru evaluarea temeiniciei cererii in privinta pretentiilor corespunzatoare perioadei 03.05.2004 - 23.01.2007.
In ce priveste cererea intimatei de plata a cheltuielilor de judecata corespunzatoare apelului, cererea va fi analizata de catre prima instanta, o data cu evaluarea de temeinicie asupra actiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta cu sediul în B, șos. B-P, Km.8,5, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.13759/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata. Aeroportul Internațional B-Băneasa - cu sediul în B, șos. B-P, nr.40, sector 1.
Desființează în parte sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe cu privire la pretențiile reclamantei corespunzătoare perioadei 30.05.2004 - 23.01.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.03.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
I
Grefier,
Red.Jud.
4 ex.
28.03.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
