Spete pretentii comerciale. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 150/2008
Ședința publică din 5 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare apelul declarat de către pârâta SC - GAZ ROMÂNIA SA REGIUNEA NORD - SUCURSALA C, împotriva Sentinței comerciale nr. 365/C din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE, CANAL ȘI FOND LOCATIV și cu pârâta intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat cu 3222 lei taxă judiciară de timbru - fila 7 și 8 din dosar și timbre judiciare în valoare de 5 lei - fila 2 din dosar, precum și că prin însuși memoriul cuprinzând motivele de apel pârâta a solicitat judecarea cauzei și în eventuala sa lipsă de la dezbateri.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.365/C din 18 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Comercial Cluja admis acțiunea reclamantei T împotriva pârâtei - GAZ ROMÂNIA, SUCURSALA C și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reconvențională având ca obiect interpretarea clauzelor contractuale și ca neîntemeiată cererea reconvențională având ca obiect plata de despăgubiri.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei sumele de 198.108,80 lei despăgubiri, cu dobânda comercială legală în sumă de 127.658,60 lei, datorată până la data de 30 aprilie 2004, aceasta urmând să curgă în continuare, calculată la debitul principal și până la achitarea lui.
Totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamantei sumele de 7.978,26 lei și 20.005,03 lei taxe judiciare de timbru, 5 lei timbru judiciar și 500 lei onorariul cu expertiza.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în perioada iunie 1999-iunie 2002 între pârâtă, în calitate de furnizor și reclamantă, în calitate de consumator, au fost încheiate trei contracte de furnizare a gazelor naturale: nr- în vigoare până la data de 01.01.2000, nr. 5-0/426/01.01.2000 în vigoare până la data de 01.04.2001 și nr. -/2001 aflat în vigoare și la data formulării cererii de chemare în judecată (vezi dosar nr. 4962/2002, vol. I al Curții de Apel Cluj ). Prin aceste contracte, pârâta s-a obligat să livreze zilnic, reclamantei cantitățile de gaze naturale aferente municipiului T, aceasta din urmă obligându-se să le achite, în funcție de valoarea consumului, zilnic, semidecadal, decadal sau lunar, existând și un termen în care se putea face plata și anume data de 20 lunii următoare celei de consum. și deteminarea cantității de gaze furnizate trbuia să se facă în conformitate cu prevederile legale în vigoare, locul de predare-primire fiind stația de reglare-măsurare, postul de reglare-măsurare sau numai punctul de măsurare al furnizorului.
S-a reținut că expertizele tehnice judiciare au relevat faptul că pârâta a facturat mai mult decât contravaloarea gazelor naturale livrate efectiv, volumul de gaze facturat în plus în perioada iunie 1999-iunie 2002 fiind de 2.253.555 (fila 18, vol. II din acest dosar), contoarele pârâtei măsurând cu erori mari cantitățile de gaze furnizate, reclamanta benficiind de sisteme moderne de măsurare, chiar neavizate de către pârâtă și mult mai exacte. Astfel, contoarele diferențiale cu diafragmă ale pârâtei, deși aveau certificate de aprobare eliberate de către Biroul Român de Metrologie, nu mai erau compatibile cu injectoarele de gaz automatizate cu funcționare discontinuă (vezi și expertiza metrologic aflată la filele 96-103, vol. I din acest dosar). Aceste contoare nu puteau urmări variațiile bruște de debit, având o inerție mare a mecanismelor ce intră în componența debitmetrelor, fiind și uzate fizic destul de accentuat și chiar moral. Centralele termice ale reclamantei au fost echipate, prin eforturi financiare deosebite ale acesteia, cu cazane performante, ele având un sistem de măsurare corect a gazelor furnizate propriilor clienți. Deși în repetate rânduri reclamanta a trimis solicitări pârâtei pentru a-și moderniza la rândul său sistemele de măsurare a cantității de gaze pe care pretindea că le furnizează (filele 170, 171 175, 177, 179, 180, 183-185, 187, 195-197, dosar nr. 4962/2002, vol. I al Curții de Apel Cluj ), aceasta nu a răspuns în mod afirmativ, complăcându-se, datorită monopolului pe care îl deținea, în a factura cantități de gaze mult mai mari decât cele livrate, ea având numai de câștigat de aici. Doar în anul 2002, pârâta a trecut la înlocuirea unor contoare cu sisteme mai moderne.
Întrucât un metru cub de gaze naturale valorează 3.274,14 lei, cererile privind obligarea pârâtei la plata sumelor de 198.108,80 lei despăgubiri și 127.658,60 lei dobândă comercială legală datorată până la data de 30 aprilie 2004, aceasta urmând să curgă în continuare, calculată la debitul principal și până la achitarea lui, au fost admise, conform art. 992.civ. instanța trebuind să se limiteze la obiectul dedus judecății, respectiv la pretențiile formulate în cererea introductivă și care nu au fost modificate pe parcurs. Deși reclamanta a susținut că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă normle ce guvernează îmbogățirea fără justă cauză, din modul cum a fost formulată acțiunea și cum a fost aceasta susținută,Tribunalul a apreciat că rezultă limpede că banii pe care dorește reclamanta să-i fie restituiți au fost achitați în plus, în baza facturilor emise de către pârâtă, aceștia netrebuind să fie plătiți deoarece nu reprezintă contravaloarea gazelor naturale ce se susține că ar fi fost livrate. Dobânda comercială a fost calculată de la data încasării sumei de bani plătită în plus, calculul făcut de către reclamantă nefiind contestat de către pârâtă (conform tabelelor anexate cererii de chemare în judecată).
În ceea ce privește solicitarea de constatare a inexistenței dreptului pârâtei de a solicita plata sumei de 17.540.534.775 lei vechi reprezentând prețul unor cantități de gaze naturale care nu au fost livrate în realitate reclamantei în perioada iunie 1999-iunie 2002, tribunalul a reținut că aceasta nu poate fi admisă, întrucât o astfel de solicitare nu a fost formulată. Reclamanta nu are de unde să știe ce va pretinde pârâta să-i fie plătit, urmând ca doar în situația formulării unor pretenții în acest sens, dacă părțile nu vor ajunge la o înțelegere, instanța de judecată să analizeze temeinicia susținerilor lor.
Excepția inadmisibilității acțiunii, a fost considerată și analizată ca o chestiune de fond, întrucât susținerile ce țin de modul cum reclamanta și-a motivat în drept acțiunea țin de fondul cauzei. A fost respinsă excepția prescrierii extinctive aop arte din pretențiile reclamantei, deoarece termenul de prescripție necurgând de la data emiterii facturilor, ci de la data efectuării plății de către reclamantă, de când știa sau ar fi trebuit să cunoască faptul că a făcut o plată nedatorată.
Cererea reconvențională având ca obiect interpretarea clauzelor contractuale a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, instanța neputând interpreta clauzele unui contract decât din perspectiva litigiului dedus judecății și aceasta prin analizarea acestor clauze raportat strict la ceea ce se pretinde, iar nu raportat la toate chestiunile ce pot interveni ulterior încheierii contractului. Fără o solicitare expresă de a fi obligată partea adversă la a da, a face sau a nu face ceva, instanța nu are la ce să se raporteze pentru a interpreta clauzele convenției părților.
Cererea reconvențională având ca obiect plata de despăgubiri, a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru aceleași motive pentru care acțiunea a fost admisă, respectiv pârâta nu poate pretinde plata contravalorii unor cantități de gaze naturale ce nu au fost livrate, bazându-se pe cantitățile de gaze pretins livrate, măsurate cu aparatele proprii, ce în instanță s-a dovedit că sunt eronate.
Urmând a cădea în pretenții, conform art. 276.pr.civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată dovedite ca fiind făcute, proporțional pretențiilor ce au fost încuviințate, în sumă de 7.978,26 lei și 20.005,03 lei taxe judiciare de timbru, 5 lei timbru judiciar și 500 lei onorariul cu expertizele.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel - GAZ România A Regiunea Nord Sucursala C solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii în întregime a cererii reclamantei, anularea părții din dispozitiv prin care se respinge ca neîntemeiată acțiunea reconvențională și anularea sau schimbarea dispoziției sentinței prin care pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată însumă de 7978,26 și 20.005,03 lei.
În ceea ce privește soluția dată asupra cererii reclamantei, în motivarea apelului se arată că în mod neîntemeiat a fost obligată la plata sumelor reprezentând despăgubiri și dobândă comercială calculată până la data de 30.04.2004 cu obligarea plății acesteia în continuare, reclamanta întemeindu-și acțiunea pe instituția îmbogățirii fără justă cauză iar Tribunalul pe instituția restituirii plății nedatorate.
În opinia apelantei sumele solicitate de reclamantă nu pot fi pretinse cu titlu de plată nedatorată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea cererii pe acest temei, respectiv să nu fi existat o datorie în sarcina reclamantei iar plata să fi fost făcută din eroare. Dimpotrivă, susține apelanta, reclamanta avea o datorie către pârâtă iar plata nu s-a făcut din eroare pentru că știa că are obligația de plată conform contractelor intervenite între părți. În plus pârâta nu a fost de rea credință, încasând plățile făcute de reclamantă cu convingerea că acestea sunt datorate în baza raporturilor contractuale. Întrucât pârâta a fost de bună credință, aceasta susține că nu datorează dobânda pentru obligația de restituire, conform interpretării per a contrario a dispozițiilor 994.civ.
Apelanta mai susține că soluția instanței de fond s-a bazat că expertizele de specialitate termotehnică și gaze naturale dar concluziile experților nu se bazează pe constatări sau măsurători efective ci numai pe prezumții, extrapolări și pe date furnizate numai de către reclamantă. În plus se mai arată că expertizele nu pot suplini contoarele de măsurare a gazelor, omologate metrologic, și nici clauzele contractelor de furnizare a gazelor naturale.
În concluzie apelanta susține că reclamanta nu a plătit nimic în plus față de datoria care o avea în raport cu pârâta.
În ceea ce privește respingerea acțiunii reconvenționale, apelanta invocă netemeinicia acestei soluții motivând că prin OUG nr.37/2004 privind măsurile de diminuare a arieratelor din economie, între pârâtă și AVAS a intervenit o cesiune legală privind creanțele pârâtei asupra reclamantei, astfel că potrivit art.6 din actul normativ menționat au fost anulate penalitățile pretinse prin cererea reconvențională astfel că cererea reconvențională a rămas fără obiect.
Referitor la cheltuielile de judecată critica formulată de apelantă se referă la faptul că acestea trebuie determinate proporțional cu valoarea pretențiilor încuviințate, astfel că pârâta ar datora reclamantei 5722 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Intimata, deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Curtea analizând apelul declarat reține că acesta este nefondat.
Este evident, că în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta face trimitere la raporturile contractuale intervenite între părți. Prin urmare, chiar dacă în mod greșit se indică de către aceasta ca temei de drept faptul ilicit al îmbogățirii fără justă cauză, instanța nu a analizat acțiunea nici prin prisma acestui temei și nici prin cel al plății nedatorate, așa cum încearcă să susțină apelanta.
Instanța de fond nu face analiza plății nedatorate ca izvor de obligații și temei pentru admisibilitatea acțiunii. Cu privire la îmbogățirea fără justă cauză, din motivarea hotărârii rezultă în mod expres că acțiunea reclamantei nu a fost admisă în baza cestui temei.
În consecință, sunt nefondate susținerile apelantei că există neconcordanță între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că probele administrate în cauză, inclusiv expertizele de specialitate au pus în evidență erorile de măsurare a cantității de gaz metan furnizate și facturate reclamantei. Pârâta apelantă nu a făcut dovada contrară, respectiv că aparatele de contorizare a consumului de gaz nu au erori de înregistrare sau că aceste erori sunt nesemnificative deoarece se încadrează în niște limite legale.
În lipsa unei astfel de probe care să infirme concluziile lucrărilor de expertiză tehnică, acestea din urmă fac dovada deplină a susținerilor reclamantei, respectiv că aparatele proprii ale pârâtei funcționează cu erori de înregistrare, erori ce au determinat facturarea și plata în plus a gazului efectiv, a cărui valoare s-a stabilit la suma de 198.108,80 lei.
Nu pot fi reținute susținerile apelantei în sensul că probele administrate (expertizele tehnice)suplinesc/inclusiv contoarele de măsurare a gazelor omologate metrologic și clauzele contractuale chiar dacă în contract s-a prevăzut modalitatea de înregistrare și plată a consumului de gaz, în măsura în care în aplicarea dispozițiilor contractului se constată erori de înregistrare, acestea trebuie corectate, iar aceste corectări nu echivalează cu încălcarea clauzelor contractului. În plus acceptul reclamantei de a fi evidențiat consumul de gaz prin contoarele de măsurare omologate, nu înlătură dreptul acesteia ca prin mijloacele prin care le crede de cuviință, să verifice cantitatea de gaz livrată și valoarea pretențiilor pârâtei.
În raport de cele susținute anterior reglarea obligațiilor reciproce se poate realiza temeiul contractului iar aceasta impune restituirea sumei stabilită de experți ca fiind plătită în plus față de consumul efectiv.
În ce privește valoarea dobânzilor Curtea are în vedere că așa cum rezultă din motivele hotărârii, apelanta nu a contestat calculul acestora la instanța de fond.
În ce privește modul de soluționarea acțiunii reconvenționale, Curtea reține că aceasta a avut ca obiect solicitarea pârâtei ca instanța să realizeze interpretarea unor clauze din contract, astfel că instanța de fond s-a pronunțat exact pe obiectul acestei cereri.
Cererea și susținerile făcute în apel cu privire la modul în care a fost soluționată cererea reconvențională exced cadrului procesual fixat în fața instanței de fond.
Față de soluția dată asupra cererii reclamantei, Curtea constată că s-au acordat cheltuieli de judecată proporțional cu valoarea pretențiilor admise, dar cu luarea în considerare a cheltuielilor și din celelalte etape procesuale.
Prin urmare, critica formulată în apel nu este fondată.
În consecință, față de toate considerentele menționate anterior, Curtea în temeiul art.296 pr.civ. va respinge apelul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul - GAZ România SA Regiunea Nord Sucursala C împotriva sentinței comerciale nr. 365/C din 18.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./09.09.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus
