Spete pretentii comerciale. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr.150/COM

Ședința publică din 29 septembrie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Revi Moga

JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu

Grefier ---

Pe rol, judecarea apelului comercial d eclarat de reclamanta- GENERAL SA - prin lichidator judiciar- cu sediul în C,-, -.A,.2, județ C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL - cu sediul în, III, km.2, nr.4, județ C, împotriva sentinței civile nr.710/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța -Secția comercială în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.09.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 22.09.2008 și, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 29.09.2008, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelului comercial d e față:

Reclamanta - General SA în lichidare judiciară, prin lichidator judiciar, prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța -Secția comercială sub nr-, a chemat în judecată pe pârâta - SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 147.o48 lei, reprezentând garanție de bună execuție.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în anul 2002 executat Hotelul Pensiune Corp de legătură și piscină situat în, str.- -, lot 12, pârâta reținând nelegal suma de 147.048 lei, reprezentând garanția de bună execuție conform contractului de antrepriză nr.2/25.02.2002.

Debitul în sumă de 301.879 lei, arătat în procesul verbal încheiat la 3.02.2007, a fost recunoscut de pârâtă. Suma de 154.831 lei pentru lucrările neexecutate de către reclamantă a fost reținută prin factura nr.-/24.06.2004 semnată de pârâtă, astfel că a rămas de plătit suma de 147.048 lei.

În procesul verbal de recepție finală a lucrărilor nr.1363/15.06.2004 au fost arătate lucrările neexecutate, iar părțile, prin procesul verbal de conciliere sub nr.1442/24.06.2004 au fost de acord să diminueze debitul cu suma de 154,831 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor pe care reclamanta nu a mai avut posibilitatea să le execute.

Prin procesul verbal din 03.02.2004 de punctaj al lucrărilor executate în anul 2003 s-a menționat că a fost achitată suma de 1.723.356 lei, rămânând de achitat 301.879 lei.

Cum părțile au diminuat această sumă cu 154.831 lei prin procesul verbal de conciliere nr.1442/24.06.2004, suma de achitat este în cuantum de 147.048 lei și reprezintă garanția de bună execuție.

Pârâta este ținută ca, după încheierea procesului verbal de recepție finală nr.1363/15.06.2004, să achite garanția de bună execuție ce a fost reținută.

În drept, au fost invocate art.17 alin.1 și 3, art.21 lit.f din Legea nr.10/1995, art.25 lit.b și art.77 din Legea nr.85/2006.

În dovedire, reclamanta a anexat cererii următoarele înscrisuri: contractul de antrepriză nr.2/25.02.2002, procese verbale încheiate la 21.11.2002, 3.02.2004, 15.06.2004, 24.06.2004, 409/22.08.2007, facturile fiscale nr.-/24.11.2003, -/22.12.2003, -/24.06.2004.

Pârâta - SRL a formulat întâmpinare arătând că valoarea contractului a fost de 1.455.378 lei, iar suma achitată este de 2.072.583 lei. Potrivit art.VII alin.5 din contract, garanția de bună execuție este de 10% din valoarea lucrărilor executate, ce se reține din contravaloarea ultimelor facturi.

Pârâta susține că nu a reținut nici o garanție și că a achitat mai mult decât datora reclamantei pentru lucrările executate.

În apărare, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului, arătând că din procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat la 15.06.2004 rezultă precaritatea lucrărilor executate de reclamantă.

De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei.

În motivarea excepției, s-a arătat că suma pretinsă de reclamantă se regăsește în facturile nr.-/24.11.2003 și -/22.12.2003 ce au fost stornate cu valoarea ce se regăsește în factura nr.-/24.06.2004, termenul de prescripție de 3 ani începând să curgă de la 24.11, respectiv 22.12.2003.

În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosar ordine de plată emise în perioada 11.02.2002-14.11.2003 pentru suma totală de 2.009.576,75 lei.

Reclamanta - General SA a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului său la acțiune susținând că suma de 147.048 lei, reprezentând garanție de bună execuție, a devenit exigibilă la data de 15.06.2006 când a expirat termenul de garanție de doi ani ce a început să curgă de la data încheierii procesului verbal de recepție finală nr.1363/15.06.2004.

Prin sentința civilă nr.710/2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Constanțaa admis excepția prescrierii dreptului reclamantei - General SA-prin lichidator judiciar C la acțiune, invocată de pârâta - SRL și a respins, ca prescrisă, cererea formulată de reclamanta - General SA-prin lichidator judiciar.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul de antrepriză nr.2/25.02.2002.

Conform contractului, în termen de 3 zile de la încheierea procesului-verbal de terminare și recepție a lucrărilor, beneficiarul urma a achita diferența de valoare ca garanție de bună execuție de 10% din valoarea lucrărilor executate, ce urma a fi reținută din ultimele trei facturi existente.

Prin procesul-verbal nr.1442/24.06.2004, părțile au convenit asupra sumelor datorate cu titlu de preț și nicidecum asupra sumei reprezentând garanție de bună execuție care trebuia evidențiată distinct în facturile emise de reclamantă pentru încasarea prețului lucrărilor executate și trebuia virată într-un cont de garanție comunicat de reclamantă paratei - SRL.

Din niciunul din înscrisurile existente în dosarul cauzei nu rezultă că a fost reținută garanția de bună execuție, că parata a plătit cu titlu de garanție de bună execuție anumite sume care sunt ultimele trei facturi emise pentru lucrările executate, facturi în care trebuia evidențiată garanția de bună execuție și nici ce sumă a fost reținută conform art.VII din contract.

În această situație, dreptul reclamantei la acțiune trebuia exercitat în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, termen ce a început să curgă de la data emiterii facturilor nr.-/24.11.2002 și nr.-/22.12.2002 și care s-a împlinit la 24.11. respectiv 22.12.2006.

Admițându-se că prescripția s-a întrerupt conform art.16 al.1 lit.a din același act normativ, prin recunoașterea de către pârâta în procesul-verbal din 3.02.2004 a contravalorii lucrărilor executate în anul 2003, precum și prin procesul-verbal de conciliere din 24.06.2006, acțiunea formulată la data de 5.10.2007 a fost introdusă după împlinirea termenului prescripției.

Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta, susținând că instanța de fond greșit a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, fără a se avea în vedere că termenul de garanție al lucrărilor este de 24 de luni de la data terminării lucrărilor constatate prin procesul-verbal 1363/15.06.2004, respectiv garanția a devenit exigibilă începând cu 15.06.2006. Pe fondul cauzei, greșit s-a reținut că prin niciunul din înscrisurile existente la dosar nu s-a reținut garanția de bună execuție.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport cu criticile aduse, se constată că apelul este întemeiat din următoarele considerente:

Potrivit art.VII din contractul de antrepriză nr.2/2002 încheiat între părți, s-a prevăzut că termenul de garanție al lucrărilor executate în conformitate cu prezentul contract este de 24 luni de la data terminării lucrărilor notificată de antreprenor. De asemenea, s-a prevăzut că, în speță, garanția de bună execuție este de 10% din valoarea lucrărilor și se constituie prin reținere din ultimele trei facturi emise de executant.

Prin procesul-verbal nr.1363/15.06.2004, părțile din litigiu au procedat la recepția și măsurarea cantităților finale pentru lucrarea "Hotel Pensiune", str.- -,.

În conformitate cu prevederile contractului de antrepriză (art.VII), garanția de bună execuție devenit exigibilă la 24 de luni de la recepționarea lucrărilor prin procesul-verbal 1363/15.06.2004, respectiv la 15.06.2006.

Potrivit art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani.

În cauză, termenul de prescripție, prevăzut de art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958, a început să curgă începând cu 15.06.2006, dată la care garanția de execuție a devenit exigibilă și s-a născut dreptul la acțiune.

Întrucât acțiunea a fost formulată la 5.10.2007, în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (15.06.2006), excepția prescripției dreptului la acțiune a fost soluționată greșit.

Nu poate fi reținută apărarea intimatei-parate în sensul că, în speță, sunt incidente disp.art.7 al.2 din Decretul-lege167/1958, întrucât termenul de executare (restituire garanție) este prevăzut în contract - 24 de luni de la data recepției lucrării.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv, temeinicia acțiunii în raport cu probele administrate, instanța nu-l va analiza, întrucât hotărârea s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului la acțiune.

Ca atare, având în vedere că instanța de fond a soluționat greșit excepția prescripției dreptului la acțiune și chiar dacă în motivare s-au făcut unele referiri la temeinicia acțiunii în raport cu probele administrate, fără însă ca acestea să ducă la soluționarea pe fond a pricinii, în temeiul art.297 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul, va desființa hotărârea apelată și va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul comercial d eclarat de reclamanta- GENERAL SA - prin lichidator judiciar- cu sediul în C,-, -.A,.2, județ C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL - cu sediul în, III, km.2, nr.4, județ C, împotriva sentinței civile nr.710/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța -Secția comercială în dosarul nr-.

Desființează hotărârea apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

---

Jud.fond:

Red.jud.-

Tehnored.-gref.

4ex./29.10.2008

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

CĂTRE,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ

In conformitate cu dispozițiile deciziei civile nr. 150/COM/29.09.2008, pronunțată în cauză de această instanță, vă înaintăm alăturat dosarul nr-, privind pe reclamanta- GENERAL SA - prin lichidator judiciar- cu sediul în C,-, -.A,.2, județ C, în contradictoriu cu pârâta - SRL - cu sediul în, III, km.2, nr.4, județ C, spre rejudecare.

Dosarul nostru nr-, cusut și numerotat, conține ____ file.

Dosarul dv. nr-, cusut și numerotat, conține 74 file.

PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,

- -

Președinte:Revi Moga
Judecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Constanta