Spete pretentii comerciale. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.152/COM
Ședința publică din 02 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial, după casare, declarat de apelanta reclamantă - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B, sect.1, str.-, nr.21, împotriva sentinței civile nr. 456/16.03.2006 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 3160/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă - ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR - cu sediul în T,-, jud.T, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata pârâtă Asociația Salariaților consilier juridic, lipsind apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Reprezentantul legal al intimatei pârâte face dovada achitării diferenței de onorariu în sumă de 5.800 lei prin depunerea la dosar a copiilor chitanțelor nr.87, 88 și 89 din 01.10.2008.
Întrebată fiind partea prezentă arată că nu mai are cereri de formulat sau înscrisuri de depus și solicită instanței acordarea cuvântului asupra fondului.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și înscrisuri de depus și socotindu-se lămurită în condițiile art.150 Cod pr.civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Asociația Salariaților având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de AVAS B ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, învederând instanței că și în raportul de expertiză contabilă judiciară concluziile expertului sunt: "intimata pârâtă Asociația Salariaților nu mai are de achitat daune interese ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.TL 8/10.03.1999".
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, se solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei, suportate de intimată, ce se circumscriu sumei totale de 5.800 lei, conform dovezilor existente la dosar.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr.3160 din 06.09.2005, reclamanta SBa chemat în judecată pe pârâta Asociația Salariaților T pentru ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei:
- la plata sumei de 761.516,4003 RON (7.615.146.003 ROL) cu titlu de daune interese datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.TL 8/10 martie 1999 (daune constituite din dobândă și penalități de întârziere pentru nerespectarea obligației prevăzute în clauza 8.3. coroborată cu dispozițiile art.3 din actul adițional nr.6 din 31 octombrie 2000);
- la plata de dividende și alte prejudicii cauzate pe perioada derulării contractului datorate de cumpărător.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, a perfectat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.TL 8 din 10 martie 1999, prin care au fost vândute acțiuni reprezentând 100% din capitalul social al "" T, stabilindu-se prin cap.5 ca prețul să fie achitat sub forma unui avans de 20% și respectiv suma de 10.405.800.000 lei, urmând ca restul de 80% din prețul contractului să fie achitat în cinci rate anuale.
Se arată că, prin art.3 din actul adițional nr.6 din 31 octombrie 2000, părțile au prevăzut desființarea de drept a contractului, fără nici o somație dacă cumpărătorul nu plătește la scadență 2 rate consecutive cu reținerea de către vânzător, din sumele plătite de cumpărător a sumelor reprezentând dobânzile și penalitățile scadente la data desființării contractului.
Având în vedere că pârâta nu a achitat ratele 2, 3, 4, reclamanta a aplicat pactul comisoriu de gradul IV, contractul de vânzare-cumpărare fiind desființat de drept.
În referire la temeiul solicitării daunelor-interese susține reclamanta că, acestea rezidă din neexecutarea culpabilă a obligației de plată a prețului de către cumpărător, ce a avut drept consecință rezoluțiunea contractului, temeiul de drept regăsindu-se în nr.OG25/2002, Legea nr.506/2002.
Prin întâmpinare, pârâta Asociația Salariaților Cereal Com solicită respingerea acțiunii, invocând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, arată pârâta că, în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Contractul nr.TL 8 din 10 martie 1999 prevăzut plata prețului în cinci rate anuale eșalonate, determinând o prescripție separată pentru fiecare succesivă, astfel că rata a II-a avea termen scadent la 23 decembrie 2001, termen de la care prescripția, ori acțiunea a fost introdusă după 3 ani și 10 luni.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a arătat că, pârâta nu poate fi subiect procesual pasiv în acțiunea promovată de reclamantă, întrucât s-a desființat de drept, nemaiavând obiectul pe care l-a stipulat la constituire și care, conform statutului (art.4), era acela constând în achiziționarea unui pachet de acțiuni emis de reclamantă, ceea ce s-a realizat prin contractul intervenit între părți, pentru ca, odată cu rezoluțiunea acestuia, S-ul rămânând acționar majoritar.
De asemenea, s-a susținut că pârâta nu are patrimoniu, nu are sume de bani în cont, membrii acesteia fiind angajați la alte societăți.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că a reușit să achite avansul, precum și rata a II-a, iar la 18 februarie 2003, fiind în imposibilitate de a plăti, a înregistrat la. memoriul cu nr.5023 prin care a solicitat aplicarea pactului comisoriu prevăzut în contract la art.5.4. în sensul de rezoluționare a contractului, astfel că, pretențiile reclamantei pentru ratele 4 și 5 sunt nejustificate, întrucât rezoluțiunea contractului trebuia îndeplinită fără nici o somație la 23 decembrie 2002.
Abia la 26 februarie 2004, reclamanta a comunicat desființarea contractului, astfel că pretențiile sale privind daunele interese, sunt nefondate.
În susținerea întâmpinării s-au depus de către pârâtă la dosar Statutul Asociației T și ordine de plată privind plățile efectuate în baza contractului nr.8/1999.
Prin sentința civilă nr.456 din 16 martie 2006, Tribunalul Tulcea respinge ca nefondate excepțiile invocate de pârâta Asociația Salariaților, dispunând respingerea acțiunii ca nefondată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele aspecte, în esență:
Prin contractul de vânzare-cumpărare acțiunii nr.8 cap.5 intitulat "modalitate de plată", părțile au convenit asupra plății prețului, astfel că în afara garanței de 390.220.000 lei achită la 25 februarie 1999, suma de 2.211.230.000 lei să fie achitată până la 10 mai 1999 iar restul de 10.405.800.000 lei reprezentând diferența de 80% din prețul contractului să fie achitat în cinci rate anuale eșalonate din 10 mai 2000 până în 10 mai 2004.
La cap.5 pct.5.3. părțile au prevăzut că, în cazul nerespectării termenului anual prevăzut la pct. 51 lit. b), cumpărătorul va plăti o penalitate pentru fiecare zi de întârziere calculată din valoarea sumei neachitate din rata scadentă, iar la pct. 5.4. din contract, părțile au convenit asupra unei sancțiuni mai severe, în caz de neplată a două rate succesive la scadență, respectiv desființarea de drept și fără nici o somație a contractului, caz în care cumpărătorul pierde garanția.
Ulterior s-au încheiat acte adiționale la acest contract privind decalarea termenului de plată, ultimul act adițional fiind cel cu nr.6 din 31 octombrie 2000 prin care scadența primei rate începe la 23 decembrie 2000, iar data ultimei scadențe fiind 9 martie 2004.
În toate actele adiționale încheiate, părțile au menținut clauza penală privind plata penalităților de întârziere, în caz de nerespectare a termenului de plată, precum și pactul comisoriu de grad IV, privind desființarea de drept, fără nici o somație în cazul neplății a două rate succesive.
Din ordinele de plată anexate concluziilor scrise depuse la dosar rezultă că pârâta a achitat garanția, avansul pentru cumpărarea de acțiuni de 2.211.230.000 lei precum și rata I, în cuantum de 2.081.160.000 lei, rata a II-a precum și penalitățile aferente ratei I și avansului.
Rata a II- cu dobânda și penalitățile au făcut obiectul sentinței civile nr.1706 din 3 octombrie 2002, dar a fost achitată parțial conform ordinelor de plată depuse de pârâtă.
Rata a III-a avea scadența stabilită conform graficului din actul adițional nr.6, la 23 octombrie 2002 care, nu a fost achitată, astfel că la data de 18 februarie 2003 deci la aproape 2 luni de la scadență pârâta a cerut aplicarea art.5.4. din contract, în sensul desființării de drept a contractului deoarece nu poate suporta plata în continuare din diverse motive.
La 26 februarie 2004, reclamanta a înțeles să comunice pârâtei că s-a desființat contractul de vânzare-cumpărare nr.8/1999.
Această trecere a timpului nu poate fi imputată pârâtei în sensul obligării acesteia la plata unor daune după data de 18 februarie 2003 când a solicitat aplicarea pactului comisoriu de grad IV ci, dimpotrivă pactul comisoriu devenea aplicabil încă de la data de 23 decembrie 2002, când a fost fixată scadența ratei 3 și când rata 2 neachitată complet cu rata 3 neachitată duceau la aplicarea acestei convenții de desființare de drept a contractului fără nici o somație.
De la data solicitării aplicării convenției, respectiv 18 februarie 2003 nu se poate pune în discuție neachitarea ratelor următoare, nici a penalităților, nici a dobânzilor, întrucât contractul era deja desființat, astfel că nu se mai pune problema nici a prescripției dreptului la acțiune, reclamanta înțelegând să solicite prin acțiune dobândă și penalității la rata 3 și în continuare, astfel că dreptul la acțiune al reclamantei s-a apreciat a nu fi prescris ci nefondat, fiind pretenții ulterioare desființării contractului de drept.
Pe de altă parte instanța de fond a constatat neîntemeiată excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, întrucât aceasta a dobândit personalitate juridică în baza sentinței civile nr.66 din 10 februarie 1999, nu a fost radiată din Registrul persoanelor juridice de pe lângă Judecătoria Tulcea și are calitate de parte contractantă conform contractului de vânzare-cumpărare nr.8 din 10 martie 999 în baza căruia au fost întemeiate pretențiile reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând admiterea apelului și în urma rejudecării cauzei, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul obligării intimatei la plata sumei de 761.516, 4003 Ron cu titlu de daune interese datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.TL 8/10.03.1999 dar și la plata de dividende și alte prejudicii cauzate AVAS pe perioada derulării contractului.
În raport de dispozițiile art. 21 alin.11din Legea nr.506/2002, și având în vedere că din culpa exclusivă a intimatei contractul nu a fost executat corespunzător, apelanta solicită obligarea intimatei-pârâte la plata de daune-interese.
Susține totodată că dobânda și penalitatea contractuală datorată de către pârâtă cu titlu de daune-interese a fost calculată în raport de dispozițiile contractuale.
Apelanta reclamantă arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că " a operat desființarea contractului cu data de 18.02.2003" când de fapt AVAS a notificat pe cumpărător în data de 04.02.2004 când deveniseră scadente ratele 3 și 4. Pentru rata nr.2 există sentința civilă nr.1706/03.10.2002 Tribunalului Tulcea care a fost învestită cu formulă executorie și la data de 29.10.2003 s-a formulat cerere de executare silită împotriva Asociației pentru obligarea la plata sumei de 4.686.772.320 lei ROL.
De asemenea arată că în mod greșit a fost respinsă la fond proba cu expertiză care urma să cuantifice daunele datorate de cumpărătoare, instanța condiserând că nu este utilă cauzei.
Prin întâmpinare, ntimata-pârâtă solicită respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin Decizia civilă nr.3/COM/12.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială în dosar nr-, se respinge ca nefundat apelul, pentru următoarele considerente în esență:
Prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr.TL 8 încheiat între părți la data de 10.03.1999 s-a procedat la vânzarea acțiunilor reprezentând 100 % din capitalul social al.
In conținutul contractului de vânzare cumpărare încheiat, părțile au înțeles să stipuleze modalitatea de plată a prețului contractual, iar ulterior, la data de 31.10.2000, în actul adițional nr.6 au prevăzut în mod expres faptul că, contractul se desființează de drept, fără nici o somație, dacă cumpărătorul nu plătește la scadență 2 (două) rate succesive, cu reținerea de către vânzător, din sumele plătite de cumpărător, a sumelor reprezentând dobânzile și penalitățile scadente la data desființării contractului.
In aceste împrejurări părțile au înțeles de comun acord să însereze pactul comisoriu de gradul IV, ce are drept consecință rezoluțiunea pe cale convențională a contractului intervenit între ei, în caz de neplată a două rate succesive la data scadenței.
Din probatoriul administrat în cauză, Curtea reține că, pârâta intimată nu a achitat ratele cu nr.2,3,4 astfel că, clauza mai sus convenită a operat deplin drept
încă din data de 18 februarie 2003 de altfel, în acest sens fiind și solicitarea expresă a pârâtei.
Împrejurarea că, în aceste condiții reclamanta a ieșit din pasivitate si la data de 26 februarie 2004 înțeles să comunice pârâtei că s-a desființat contractul de vânzare cumpărare încheiat între ei, nu mai are nici o relevanță.
Se concluzionează că, față de cele reținute referitor la litigiul dedus judecății într-adevăr instanța de fond a apreciat corect faptul că administrarea probei cu o expertiză având obiectivele stipulate în conținutul răspunsului la întâmpinare depus de recurenta reclamantă nu este utilă.
Oricum, având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac inițiate de către reclamantă instanța de control judiciar i-a conferit acesteia posibilitatea de a-și face apărarea dorită, în sensul administrării probei solicitate, care s-a dovedit irelevantă în economia cauzei deduse judecății.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta AVAS Bad eclarat recurs, invocând dispozițiile art.304 pct.7, pct.8 și pct.9 Cod pr.civilă, astfel că, examinând susținerile reclamantei, prin Decizia civilă nr.93/22 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială în dosar nr-, se admite recursul dispunându-se casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța supremă reține că, prin art.3 din Actul adițional nr.6/31 octombrie 2000, s-a convenit desființarea de drept a contractului dacă cumpărătorul nu plătește 2 rate consecutive, la scadență, și reținerea de către cumpărător din sumele plătite a dobânzilor și penalităților scadente la data desființării contractului.
Față de împrejurarea că părțile au stabilit de comun acord un pact comisoriu de gradul IV, ce are drept consecință rezoluțiunea pe cale convențională a contractului intervenit între părți în cazul în care pârâta nu achită 2 rate succesive la data scadenței, și cum, este necontestat că pârâta nu a achitat la scadență rata 2,3 și 4, reține instanța supremă că, clauza convenită de părți a operat de drept începând cu data de 18 februarie 2003.
În această situație, și față de această dată, apreciază Înalta Curte că, urmează a fi calculate despăgubirile ce se cuvin reclamantei vânzătoare și, în consecință, pentru a stabili cu certitudine sumele legal datorate, se uzitează de disp.art.315 Cod pr.civilă, în sensul stabilirii necesității administrării unei expertize contabile cu prilejul trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Primind cauza spre rejudecare, Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială procedează la înregistrarea acesteia sub nr.301/36/28.02.2008, în care pronunță prezenta decizie, urmare a examinării probatoriului administrat în cauză, precum și concluziilor raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat de expert contabil autorizat ().
Apreciază Curtea că, apelul este nefondat, urmând a fi respins conform art.296 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente în esență:
În referire la situația de fapt, Curtea reține că, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni 8 din 10 martie 1999, prin care s-au vândut 100% acțiuni din capitalul social al SC SA T, stabilindu-se ca prețul achitat cu un avans de 20% să fie plătit pentru diferența de 80% în 5 rate anuale.
În Actul adițional nr.6 din 31 octombrie 2000, la art.3 s-a convenit de către părți desființarea de drept a contractului dacă cumpărătorul nu plătește 2 rate consecutive la scadență și reținerea de către cumpărător din sumele plătite a dobânzilor și penalităților scadente la data desființării contractului.
În speță, este de necontestat că pârâta nu a achitat la scadență ratele 2,3 și 4, că părțile au stabilit de comun acord un pact comisoriu de gradul IV, ce are drept consecință rezoluțiunea pe cale convențională a contractului și că, acest pact comisoriu a operat de drept încă din data de 18 februarie 2003.
Având în vedere disp.art.315 Cod pr.civilă, Curtea a dispus în respectarea dezlegărilor date problemelor de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru acoperirea necesității administrării unor noi probe, efectuarea unui raport de expertiză contabilă judiciară, cu următoarele obiective:
- stabilirea sumei totale achitate de Asociația Salariaților către AVAS B de la data de 10.03.1999 până la 18.02.2003;
- dacă pretențiile apelantei în perioada anilor 1999 - decembrie 2002 se află cuprinse în Sentința civilă nr.1706/03.10.2002 pronunțată de Tribunalul Tulcea, prin care Asociația a fost obligată la plata ratei nr.2, a dobânzii și a penalităților de întârziere;
- calculul dobânzilor și penalităților de întârziere pe perioada derulării contractului;
- total sume plătite de intimată până la desființarea contractului;
- total datorii în executare silită conform Sentinței civile nr.1706/03.10.2002 pronunțată de Tribunalul Tulcea;
- dacă suma totală achitată de intimată la AVAS în perioada anilor 1999 - 2002 acoperă integral pretențiile AVAS-ului și concomitent dacă intimata mai are de achitat daune interese, în ce cuantum, luând în considerație prevederile contractului și Actul adițional nr.6.
Curtea reține că, concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară sunt în sensul că, ambele variante solicitate de către apelanta reclamantă AVAS B, intimata pârâtă Asociația Salariaților Tnu mai are de achitat daune interese ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.L 8 din 10.03.1999.
Urmare lucrării științifice dispusă a fi efectuată în cauză, ce este de natură a stabili cu certitudine sumele legal datorate în raport de modul de calcul și apărările pe care părțile au înțeles să le facă, Curtea apreciază că, nu sunt motive pentru reformarea hotărârii apelate și astfel, făcând aplicarea dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă, respinge apelul ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, instanța dispune obligarea apelantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la plata sumei de 5.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei pârâte Asociația Salariaților
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul comercial, după casare, declarat de apelanta reclamantă - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B, sect.1, str.-, nr.21, împotriva sentinței civile nr. 456/16.03.2006 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 3160/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă - ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR - cu sediul în T, str.-, ne.2, jud.
Obligă apelanta la 5.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei pârâte.
Definitivă.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/23.10.2008
Dact.Sz - 4 ex/23.10.2008
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere
