Spete pretentii comerciale. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.156/
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Veronica Pacurariu
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursului declarat de către reclamanta - - B, cu sediul in-, împotriva deciziei nr.2/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL G, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 martie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 10 martie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2025/02.04.2007, pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr- după trimiterea spre rejudecare a cauzei (prin decizia civilă nr.188//04.12.2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-), s-a respins acțiunea formulată de reclamanta CAB în contradictoriu cu pârâta CLG, ca nefondată.
De asemenea, s-a respins cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Brăilaa reținut că raportul juridic născut între părți, prin încheierea contractului de prestații portuare nr.4488/07.02.2002 a fost modificat prin convenția intitulată "Tranzacție". S-a convenit ca din momentul încheierii tranzacției între părțile semnatare să se orice litigiu. Această convenție, nu a fost anulată și nu include nici o prevedere privind modul de calcul sau cuantumul penalităților pe care le-ar datora o parte în cazul neexecutării culpabile a înțelegerii. S-a motivat că, în aceste condiții, penalitățile solicitate de către reclamantă sunt lipsite de temei juridic întrucât prevederile contractului nr.4488/07.02.2002 nu se mai pot aplica până la desființarea convenției intitulate "Tranzacție".
În temeiul art.274 pr.civ. a respins și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Prin decizia nr.135//24.09.2007 Tribunalul Brăilaa admis ca fondat recursul declarat de recurenta CAB împotriva sentinței civile nr.2025/02.04.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în contradictoriu cu pârâta L
A modificat sentința atacată și în rejudecare a admis acțiunea astfel cum a fost majorată, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 126.412,34 lei penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit Tribunalul Brăilaa calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs în condițiile în care calificarea juridică corectă a căii de atac era aceea de apel.
Curtea de Apel Galați, constatând critica întemeiată față de obiectul cauzei,prin decizia nr.39/R/18.01.2008 a admis recursul declarat, a casat decizia nr.135/24.09.2007 a Tribunalului Brăila trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, după casare Tribunalul Brăila, prin decizia nr.2/09.06.2008 a respins, ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă C A în contradictoriu cu intimata-pârâtă CLG împotriva sentinței civile nr.2025 din data de 02.04.2007, pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosar fond nr-.
Pentru a decide astfel Tribunalul a reținut, prin prisma motivelor de apel că, între părți a fost încheiat contractul de prestări portuare nr.488/07.02.2002, apelanta având calitatea de operator portuar. În baza acestui contract, CAu rma să efectueze transportul unei cantități de 500.000 tone produse de carieră în anul 2002.
Conform art.3 pct.2 din contract apelanta, în calitate de operator urma să factureze prestația efectuată iar beneficiarul să o achite în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia.
S-a motivat că dispozițiile celor două puncte ale articolului 3 sunt contradictorii deoarece pe de o parte se arată că se vor percepe penalități de întârziere calculate de la data efectuării prestației, iar ulterior penalitățile vor fi calculate la data facturării. În aceste condiții, calculul penalităților pentru fiecare prestație efectuată nu este legal deoarece nu se pot calcula penalități decât pentru facturile emise.
De asemeni, s-a motivat că nu se pot solicita penalități de întârziere până la data compensării, după care să se obligațiile reciproce. Numai pentru diferența rămasă necompensată se pot solicita penalități de întârziere, în condițiile existenței unei facturi emise de prestatorul de servicii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs reclamanta ABî nregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați.
A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Decizia apelată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Între părți, s-a încheiat, la data de 19.05.2003, o Tranzacție prin care intimata-pârâtă s-a obligat să achite suma de 2.076.455,539 lei reprezentând creanța certă, lichidă și exigibilă până la termenul din 30.05.2003.
Prin Tranzacția din 19.05.2003 părțile au stabilit la art.3 faptul că orice încălcare a Tranzacției cu privire la termenul de plată stabilit duce la anularea de drept a acesteia și dă dreptul reclamantei să recupereze debitele prin orice mijloace legale.
Instanța de apel a apreciat în mod eronat că raportul juridic născut intre părți, respectiv prin încheierea contractului de prestații portuare nr.4488/07.02.2002 a fost modificat prin convenția intitulată "tranzacție" și că ne aflăm in fața a două raporturi juridice obligaționale distincte, în cadrul cărora aceleași persoane juridice au aceleași calități, de creditor- C - B și respectiv debitor -
Instanța a considerat că penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă sunt lipsite de temei juridic, întrucât prevederile contractului de prestații portuare nr.4488/07.02.2002 nu se mai pot aplica în cauză.
De asemenea, a considerat faptul că lipsa facturii fiscale de penalități de întârziere nu dă dreptul CAB de a calcula și solicita penalități de întârziere.
Hotărârea recurată este netemeinică și nelegală întrucât a fost dată interpretând greșit actul juridic dedus judecății și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii pentru considerentele ce urmează:
Instanța de apel a făcut o gravă confuzie în interpretarea art.3 din Tranzacție, arătând că în cazul de față tranzacția a rămas în vigoare și exista două raporturi juridice distincte.
Art.3 din Tranzacție prevede: "Orice încălcare a prezentei tranzacții cu privire la termenul de plată stabilit la punctul 1, duce la anularea de drept a prezentei tranzacții și dă dreptul creditorului CAB să-și recupereze debitele prin orice mijloace legale".
Art.3 din convenția intitulată "Tranzacție" reprezintă conform voinței părților un pact comisoriu expres de gradul III.
Pactul comisoriu de gradul III este clauza prin care se prevede că în cazul în care una dintre părți nu-și execută obligațiile sale până la un anumit termen, contractul este rezolvit de plin drept.
Efectele rezoluțiunii contractului (Tranzacției) constau în desființarea contractului, considerându-se că acesta nu a fost încheiat.
Tranzacția nu poate fi socotită valabilă datorită faptului că prin îndeplinirea în termenul stabilit a obligațiilor la care s-a angajat pârâta, s-a perturbat echilibrul contractual dorit de părți, în acest mod creditorul C A B fiind prejudiciat.
În speță, pârâta nu și-a respectat obligația asumată prin Tranzacție, respectiv de a plăti creanța certă, lichidă și exigibilă în sumă de 2.076.455.539 lei-rol până la data de 30.05.2003, fapt care a permis creditorului C A să facă aplicarea pactului comisoriu expres de gradul III și să considere desființată tranzacția fără intervenția instanțelor judecătorești.
Prin hotărârea recurată, instanța de apel a apreciat în mod eronat clauza inserată de părți la art.3 din Tranzacție, considerând că această tranzacție este în vigoare și ca o consecință directă apreciind faptul că în prezent există două raporturi juridice distincte.
Solicită a se constata că penalitățile de întârziere își au temeiul juridic în contractul de prestări servicii portuare și nu în tranzacția care a fost desființată potrivit voinței părților printr-un pact comisoriu de gradul III.
Prin Tranzacția încheiată CAB nu a renunțat la dreptul său subiectiv privind penalitățile de întârziere izvorâte din contract ci doar la penalitățile de întârziere solicitate într-o cerere privind somația de plată.
Principala obligație a beneficiarului, menționată în Cap.III, art.2 din contract, era de a achita c/valoarea prestațiilor efectuate de operatorul portuar in termen de 15 zile de la data efectuării prestației.
Consideră că prin întreg probatoriul administrat în această cauză- acte și expertiza contabilă, a demonstrat fără putință de tăgadă faptul că pârâta a achitat cu întârziere debitul restant.
Mai mult decât atât, expertiza contabilă încuviințată ca probă în acest dosar, a demonstrat faptul că penalitățile de întârziere pe care pârâta C SRL G le datorează societății reclamante pentru neachitarea contravalorii prestațiilor portuare la termenul scadent, respectiv, 15 zile de la data efectuării prestației conform Cap.III, art.2 din contractul de prestații portuare nr.488/07.02.2002, sunt in cuantum de 126.412,34 ron.
Instanța de apel a interpretat eronat contractul amintit reținând faptul că penalitățile de întârziere se pot solicita doar dacă exista factura fiscală. Această interpretare este eronată și lipsită de temei legal.
Prin art.2 din contractul nr.488/07.02.2002 părțile au stabilit faptul că c/valoarea prestațiilor de servicii se achită în termen de 15 zile de la data efectuării acestora.
Prin art.3 din contractul nr.488/07.02.2002 părțile au stabilit faptul că după expirarea termenului de plată debitorul datorează penalități de întârziere de 0,30% pe zi de întârziere calculate la valoarea facturii fiscale (o singură factură fiscală emisă pentru întreaga operațiune comercială).
În concluzie solicită a se observa faptul că termenul de plată stabilit de părți în art.2 din contractul nr.488/07.02.2002 a fost de 15 zile de la efectuarea prestației și nu de la emiterea facturii fiscale așa cum greșit a stabilit instanța de fond.
Acest contract reprezintă legea părților și conform dispozițiilor art.969 Cod civil, instanța de judecată nu poate trece peste voința părților.
A invocat disp.art.1073 cod civil care prevede că in caz de neîndeplinire exactă a obligației (plata trebuia făcută în termen de 15 zile de la data efectuării prestației ) creditorul are dreptul la dezdăunare.
Solicită a se avea în vedere și disp.art.1066 Cod civil, art.1069 Cod civil, art.1082 Cod civil, art.1087 Cod civil, privitoare la clauza penală aplicabilă în prezenta speță, intrucât penalitățile de întârziere pe care le solicită reprezintă o penalitate pentru simpla întârziere a executării obligațiilor contractuale.
În raport de motivele arătate a solicitat admiterea recursului, cu consecința obligării intimatei-pârâte la plata sumei de 126.412,34 lei penalități de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
Legal citată, intimata-pârâtă, CA- prin lichidator judiciar G nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză, reține următoarele:
Prin tranzacția încheiată între reclamanta CAB și pârâta CLG la data de 19.05.2003, în vederea stingerii unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr.3083/2003, părțile au convenit următoarele:
- C SRL G s-a obligat să achite suma de 2.076.455,539 lei până la data de 30.05.2003 iar reclamanta CABa renunțat la penalitățile de întârziere în sumă de 686.703.403 lei solicitate prin cererea privind somația de plată- ce face obiectul dosarului nr.3083/2003.
Prin art.3 din Tranzacția încheiată s-a stipulat că orice încălcare a Tranzacției cu privire la termenul de plată stabilit la data de 30.05.2003 (pct.1 din Tranzacție) duce la anularea de drept a tranzacției și dă dreptul creditorului CAB să recupereze debitele prin orice mijloace legale.
Recurenta-reclamantă a invocat faptul că intimata-pârâtă Caa chitat debitul cu întârziere, după data de 30.05.2006, astfel cum rezultă din procesul- verbal de compensare nr.500 din aceeași dată, prin care părțile au compensat suma de 2.098.236.071 lei.
Potrivit susținerilor recurentei-reclamante, nerespectarea termenului de plată stabilit prin Tranzacție, la data de 30.05.2003, conduce la anularea de drept a tranzacției, conform art.3 din cuprinsul acesteia și îndreptățește reclamanta la solicitarea penalităților de întârziere decurgând din contractul de prestații portuare nr.488/07.02.2002, la care renunțase odată cu încheierea Tranzacției.
Din analiza documentelor care au stat la baza operațiunii de compensare din 10.06.2003 (borderoul datoriilor stinse pentru justificare prin ordinul de compensare ) rezultă că și recurenta-reclamantă la rândul său avea calitatea de debitor față de pârâtă, datorând acesteia suma de 2.098.236.071 lei (certă,lichidă și exigibilă).
În temeiul art.1144 civ. "compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic în momentul când ele se găsesc, existând deodată și până la concurența cotităților lor respective".
În raport de conținutul prevederilor legale mai sus enunțate rezultă că efectul compensației constă în stingerea de drept a creanțelor reciproce întocmai ca și plata chiar din momentul când ele s-au născut și au devenit exigibile.
În aceste condiții, stingerea obligației asumată de pârâta CLa operat de drept, în interiorul termenului stabilit prin art.1 din Tranzacție și nu la data de 10.06.2003 așa cum susține recurenta-reclamantă.
La data de 10.06.2006, s-a întocmit procesul-verbal de compensare ca și act care constată operațiunea de compensare, operațiune care s-a realizat în puterea legii, conform art.1144 Cod civil înăuntrul termenului convenit de părți, astfel cum rezultă din borderoul datoriilor stinse prin ordinul de compensare.
În aceste condiții, nu se poate reține că pârâta a încălcat obligația asumată prin Tranzacție cu privire la termenul de plată stabilit și, prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile pentru a considera că pactul comisoriu cuprins în art.3 din Tranzacție și-a produs efectul constând în desființarea de drept a Tranzacției.
Reținând că intimata-pârâtă și-a respectat obligația asumată prin Tranzacție, clauza penală din cuprinsul art.3 este inoperabilă iar Tranzacția nu este desființată de drept, așa cum susține recurenta.
Obligațiile asumate prin Tranzacția încheiată și toate prevederile acesteia rămân valabile și, astfel, recurenta-reclamantă nu este îndreptățită a solicita penalități de întârziere decurgând din contractul de prestări servicii portuare deoarece a renunțat să le valorifice, prin Tranzacția încheiată care potrivit art.969 civ. reprezintă legea părților.
Este neîntemeiată susținerea recurentei-reclamante conform căreia nu ar fi renunțat la penalitățile izvorâte din contract ci, doar la penalitățile de întârziere solicitate prin cererea privind somația de plată. Aceasta deoarece, penalitățile de întârziere solicitate pe calea somației de plată sunt, de fapt, penalități de întârziere decurgând din contractul de prestații portuare nr.488/07.02.2002, care constituie temeiul juridic al penalităților de întârziere solicitate prin cauza dedusă judecății.
Față de considerentele mai sus reținute, în temeiul art.312 alin.2 pr.civ. va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de către reclamanta - - B, cu sediul in-, împotriva deciziei nr.2/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno./23.03.2009/2 ex.
Apel -/
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Veronica Pacurariu, Rodica Dorin
