Spete pretentii comerciale. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.156
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Tofan Aurica
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de chematul în garanție Municipiul S - prin primar, cu sediul în S,- A, județul S, împotriva sentinței nr.2969 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat G pentru pârâta intimată Asociația de proprietari nr. 21- S și consilier juridic pentru reclamanta intimată - SRL S, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recurentul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii.
Nemaifiind cereri și constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, instanța a dat cuvântul părților prezente.
Avocat G pentru pârâta intimată a depus întâmpinare și concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului potrivit motivelor indicate în scris.
Consilier juridic pentru reclamanta intimată a cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 04.12.2007 sub nr-, reclamanta - SRL S a chemat în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari nr.21- S, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 12.500,02 lei reprezentând contravaloarea activității de prestări servicii de salubrizare efectuate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii de salubrizare pentru asociații de proprietari și utilizatori casnici nr. 96(G)/02.07.2004 în baza căruia reclamanta a prestat servicii de salubrizare privind precolectarea, selectarea, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor solide, că pentru activitatea prestată a facturat și încasat lunar sumele de bani corespunzătoare cantităților corespunzătoare cantităților contractuale și potrivit tarifelor de preț determinate de prevederile legale și că pentru perioada 01.01.2007 - 18.04.2007, pârâta nu a mai achitat contravaloarea facturii nr. 10703/17.09.2007 în sumă de 12.500,02 lei, deși operatorul a prestat activitatea de salubrizare potrivit obligațiilor asumate prin contract, iar pârâta a semnat centralizatoarele de programe de colectare și transport pentru întreaga perioadă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998 cod civil, art. 7201Cod procedură civilă și art. 10 pct.4 Cod procedură civilă.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei arătând că Primăria municipiului S este cea care datorează reclamantei sumele solicitate deoarece fără nici un temei a încasat taxa de salubrizare pentru perioada ianuarie - aprilie 2007 deși serviciile de salubrizare privind precolectarea, selectarea, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor solide au fost prestate de operatorul - SRL.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă, astfel cum a fost precizată, s-a solicitat obligarea Municipiului S la plata sumei arătate în petitul acțiunii principale cu motivarea că, prin HCL nr.290/30.10.2006, chematul în garanție a instituit începând cu data de 01.01.2007 taxa de salubrizare, taxă pe care a încasat-o pentru perioada 01.01.2007-18.04.2007 de la proprietarii membri ai asociației.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.60 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 20.02.2008 instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava.
Prin sentința civilă nr. 1097/27.02.2008 Judecătoria Suceavaa admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.2969 din 25 septembrie 2008, Tribunalul Suceava -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție, o obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 12.500,02 lei reprezentând contravaloare servicii de salubrizare și suma de 838 lei, cheltuieli de judecată.
De asemenea, a obligat chematul în garanție să vireze către pârâtă sumele arătate mai sus.
S-a reținut că în temeiul contractului de prestări servicii de salubrizare pentru asociații de proprietari și utilizatori casnici nr. 96(G) din 02.07.2004 reclamanta Saa sigurat pârâtei Asociația de Proprietari nr. 21- prestarea serviciilor de salubrizare privind precolectarea, colectarea, transportul și depozitarea reziduurilor solide, cu excepția deșeurilor toxice, periculoase și a celor cu regim special.
După cum rezultă din centralizatoarele programelor de colectare și transport de la filele 9-17 dosar fond, care au fost însușite prin semnătură de reprezentantul pârâtei, în perioada ianuarie - aprilie 2007 reclamanta și-a îndeplinit obligația de prestare a serviciilor de salubrizare, asumată prin contract.
Pârâta a refuzat însă executarea obligației corelative, prevăzute de art. 8 pct. 13 din contract, de plată a contravalorii facturii pentru serviciile de care a beneficiat, în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii.
Astfel, factura nr. 10717 din 17.09.2007 ( fila 8 dosar fond ) emisă de către reclamantă cu privire la suma de 10.300,76 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului în perioada ianuarie 2007 - aprilie 2007, a fost refuzată la plată, fiind restituită cu adresa nr. 53 din 17 septembrie 2007, cu motivarea că, începând cu data de 01.01.2007 s-a instituit taxa de salubrizare, iar contravaloarea serviciilor de salubrizare a fost încasată de Primăria municipiului
Întrucât art. 969 cod civil consacră principiul forței obligatorii a contractului în raporturile dintre părți, instanța a apreciat că pretențiile solicitate de către reclamantă sunt întemeiate și a admis acțiunea, pârâta nefăcând dovada existenței unui caz fortuit, a forței majore sau a culpei creditoarei, care să justifice neexecutarea obligației izvorâte din contract.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, ca o consecință a admiterii cererii principale, a fost obligată pârâta, care a căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a constatat că, prin Hotărârea Consiliului Local S nr. 290 din 30.10.2006 a fost aprobată taxa de salubrizare în municipiul S, ce a intrat în vigoare de la 01.01.2007, conform art. 17 din anexa nr. 1 a acestei hotărâri. Această taxă a fost încasată la bugetul local în perioada ianuarie-aprilie 2007, susținerea pârâtei în sensul că a plătit această taxă nefiind infirmată de către chematul în garanție.
În accepțiunea art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, prin taxă se înțelege suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public;
Potrivit art. 1 alin. 2 din anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului Local al municipiului S nr. 290/2006, taxa de salubrizare, se stabilește pentru
funcționarea serviciului public de salubritate.
A reținut tribunalul că, în speță pârâta a plătit taxa de salubrizare în condițiile în care serviciul public de salubritate nu a funcționat, gestiunea serviciului public de salubrizare menajeră a Municipiului S fiind predată concesionarei Grup abia la data de 18 aprilie 2007. Până la acea dată, serviciile de salubrizare pentru pârâtă au fost prestate de către societatea reclamată, după cum rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză.
Întrucât chematul în garanție a perceput o taxă fără a presta serviciul echivalent, instanța a apreciat că aceasta nu era datorată și ca urmare, în conformitate cu art. 60 din Codul d e procedură civilă, a admis cererea de chemare în garanție, obligând pârâtul Municipiul S să vireze către pârâtă sumele menționate în vederea efectuării plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Municipiul S - prin primar arătând, în esență, că raportul juridic supus judecății este unul de natură contractuală și privește doar pe reclamantă și pârâtă, iar prin stabilirea de obligații în sarcina chematului în garanție se înfrânge principiul forței obligatorii a contractului.
Susține recurentul că reclamanta nu a indicat temeiul de drept al pretențiilor sale, că nu a prezentat modalitatea de calcul a sumei pretinse și că simpla hotărâre a Consiliului local nu constituie un instrument de plată prin intermediul căruia municipalitatea să fie obligată la plata contravalorii serviciilor prestate între doi terți.
Recursul care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este nefondat.
Într-adevăr raportul juridic dintre reclamantă și pârât este un raport contractual, conform contractului și este de necontestat că această convenție produce efecte și este obligatorie doar pentru părțile semnatare.
Conform acestui contract reclamanta a efectuat servicii de salubrizare, pârâtei revenindu-i obligația de a achita acest serviciu, inclusiv pentru perioada ianuarie 2007 - aprilie 2007.
În acest raport contractual s-a interpus însă actul de autoritate al chematului în garanție care, în baza hotărârii Consiliului local nr. 290/30.10.2006, a încasat taxa de salubrizare de la persoanele fizice membre ale asociației de proprietari pârâte, deși în perioada de referință serviciul de salubrizare a fost prestat de reclamantă, fiind concesionat unui alt prestator din data de 18.07.2007.
În această manieră a luat naștere un raport juridic complex în care reclamanta " " SRL are calitatea de creditor, față de pârâta debitoare Asociația de Proprietari nr. 41, în baza contractului de prestări servicii, iar pârâta are la rândul său calitatea de creditor față de chematul în garanție Municipiul S, prin primar, acesta din urmă îmbogățindu-se fără justă cauză prin încasarea directă de la persoanele fizice a taxei de salubrizare, în detrimentul pârâtei.
Criticile recurentului privind cuantumul sau modalitatea de calcul a sumei pretinse sunt nefondate, atâta timp cât recurenta nu a prezentat instanței o modalitate proprie de calcul a sumei care să contrazică pretențiile reclamantei.
Având în vedere acestea, Curtea urmează ca, în baza art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție Municipiul S - prin primar, cu sediul în S, str.-, județul S, împotriva sentinței nr.2969 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
.
2ex./30.01.2009
jud.fond
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Nastasi Dorina, Tofan Aurica
