Spete pretentii comerciale. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 156
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Stan Liliana Aida
GREFIER - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta - SA, cu sediul în P,--3 județ P, iar în proces prin și Asociații, cu sediul în B-, Sector, împotriva sentinței nr. 127 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - ROMÂNIA cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați și Asociații cu sediul în B, Intrarea, nr.5, Sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 02 decembrie 2009 și respectiv la data de 03 decembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta - Romania SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SA obligarea acesteia la plata sumei de 1.884.657,562 lei reprezentând prejudiciu patrimonial, 324.007,65 lei dobânda legală aferentă prejudiciului, calculată până la data de 25.06.2007 cu cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 2004 Grupul Italia care deținea în o filială respectiv - Romania și Sisteme SA a decis realizarea unei noi investiții majore prin constituirea în regim "green field" a unei fabrici de anvelope.
În acest sens a arătat reclamanta că în urma realizării mai multor studii de piață s-a decis achiziționarea unui teren în suprafață de 394.558,51 mp situat în intravilanul municipiului S, pe șoseaua la km 4 cu solicitarea în prealabil de către Primăria Sae miterii unui certificat de urbanism care să ateste regimul juridic, economic și tehnic al terenului pentru a putea verifica dacă acesta corespunde scopului construirii unei fabrici de anvelope.
Prin certificatul de urbanism nr. 939/13.10.2004, Primăria Sai nformat solicitantul cu privire la relațiile solicitate urmând ca acesta să obțină datele tuturor operatorilor și autorităților competente în vederea obținerii documentației necesare autorizației de construcție printre care și pârâtei - SA.
A învederat reclamanta că în urma acestei verificări la data de 22.10.2004 - și Sisteme SA a cumpărat terenul în cauză, investiție ce urma a se realiza cuprinzând două etape majore și anume pregătirea terenului prin sistematizarea lui pe verticală, nivelarea acesteia și realizarea platformei de beton ce constituia fundația viitoarei fabrici și în final construcția propriu-zisă a fabricii.
În ceea ce privește realizarea primei etape a arătat reclamanta că prin Avizul nr. 635/12.11.2004 pârâta prin Regionala Aaa vizat favorabil lucrările de amenajare a platformei, constatându-se că "lucrarea precizată nu afectează Sistemul Național de Transport, Etan și ".
Totodată a menționat reclamanta că în perioada de referință 31.01.2004 și 10.05.2005 (perioada producerii prejudiciului) pârâta SA care în baza. nr. 35/2004 deținea calitatea de unic transportator prin conducte, atât a transportului țițeiului, cât și a produselor petroliere (benzina și motorina) nu a informat investitorul că terenul achiziționat era subtraversat de o conductă magistrală de transport motorină, conductă care la acea vreme era exploatată exclusiv de către.
A mai învederat reclamanta că a luat cunoștință de existența conductei magistrale de transport motorină în cursul lunii martie 2005, în timpul executării lucrărilor, după ce în prealabil a fost obținută autorizația nr. 632/06.12.2004 pentru efectuarea lucrărilor de "sistematizare verticală, nivelare platformă pentru Fabrica de cauciucuri conform OU 939/13.10.2004 și după preluarea investiției la data de 21.12.2004 de către nou înființata filială - ROMANIA SRL (reclamanta din prezenta cauză) și implicit a terenului în discuție prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5912/21.12.2004 de BNP -
Mai arătat reclamanta că în urma descoperirii acestei stări de fapt, necunoscută nici investitorului inițial, deși s-au efectuat toate investigațiile necesare înaintea cumpărării terenului având în vedere cheltuielile deja efectuate constând în achiziționarea terenului, încheierea contractelor de antrepriză, de management al proiectului etc. precum și interesul la nivel de grup al construirii în termenul prestabilit a unei noi fabrici de anvelope s-a decis continuarea investiției și devierea conductei de transport produse petroliere.
Cu privire la acest din urmă aspect al devierii conductei a menționat reclamanta că deși pârâta care era singura vinovată de situația creată a acceptat doar varianta devierii conductei pe cheltuiala propusă investitorului cu executantul agreat, - SA sens în care la data de 05.04.2005 s-a încheiat cu acesta contractul de antrepriză nr. 56, întocmindu-se Proiectul nr. 3710/2005, fiind necesară devierea unui tronson de conducte cu lungimea de 1,175 km și că lucrările au fost finalizate la data de 31.05.2005 prețul contractului în sumă de 305.000 euro fiind plătit integral de către investitorul SRL, că au fost angajate costuri suplimentare pentru servicii de proiectare și supervizare site prestate de societatea Technologie Management în legătură cu devierea conductei - în valoare de 75.000 euro conform facturii nr. 872.205/30.06.2005 sumă actualizată conform extrasului de cont nr. 187/30.09.2005.
A mai apreciat reclamanta că alături de aceste costuri suplimentare și neprevăzute, prejudiciul s-a mărit și prin pierderea suprafeței de teren proprietatea sa, care în urma devierii a fost afectată exclusiv acestei conducte, astfel încât terenul ce nu poate fi utilizat este de aproximativ 22.000 mp, valoarea acestuia ridicându-se la 80.960 euro (valoarea mp la momentul cumpărării fiind de 3,68 euro).
Invocând dispozițiile art. 998-999. civ. reclamanta a solicitat instituirea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru prejudiciul constând în cele menționate anterior la care se adaugă dobânda legală aferentă datorată conform OG 9/2000 și art. 1088 civ având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului.
În privința faptei ilicite a pârâtei a apreciat reclamanta că aceasta constă în încălcarea obligației legale: de a marca existența și traseul conductei prin plăcuțe indicatoare de teren - obligație ce rezultă din legea petrolului nr. 238/2004 din Ordinul Ministerului Industriei și nr. 371/2002 modificat prin Ordinul 806/2004 și Ordinul Ministerului Economiei și Comerțului nr. 47/2003 și care nu a fost respectata începând cu data la care a devenit transportator unic, de a informa autoritățile locale despre existența și traseul conductei de transport motorină ce subtraversa terenul - obligație reglementată conform art. 7 și 10 din Ordinul 47/2003, și cu titlu de principiu prin Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului; de a informa solicitantul avizului cu privire la existența și traseul conductei de transport motorină, cu ocazia emiterii avizului favorabil nr. 635/12.11.2004.
În privința raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, învederează reclamanta că în măsura în care pârâta și-ar fi îndeplinit obligațiile legale, investitorul nu ar fi ajuns să suporte costurile legale de deviere a conductei, deoarece nu ar fi achiziționat acest teren și în ceea ce privește elementul de vinovăție a apreciat că pârâta fiind o societate specializată în domeniul transportului petrolului cu atribuții legate expres de acest domeniu, omisiunea de a se conforma obligațiilor legale amintite reprezintă o dovadă de culpă gravă.
În conformitate cu disp. art. 115 pr civ pârâta - SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin certificatul de urbanism emis la 13.10.2004 de către Primăria S, reclamanta a fost informată asupra necesității avizării de către în vederea realizării lucrărilor proiectate, tocmai în considerarea faptului că Primăria avea cunoștință de existența conductei de motorină în intravilanul localității S ca urmare a informării acesteia de către operatorul inițial - SA P prin adresa nr. 1703/06.10.2003.
Mai a arătat pârâta că investitorul inițial - și Sisteme SA a cumpărat la data de 22.10.2004 terenul pe care se preconiza realizarea investiției fără a solicita avizul indicat în certificatul de urbanism și fără a face verificări cu privire la situația terenului achiziționat și că abia la data de 02.11.2004 s-a adresat către Regionala A solicitând trasarea rețelelor existente fapt ce demonstrează că reclamanta nu a efectuat toate investigațiile necesare, așa cum susține, astfel încât aceasta este singura în măsură să suporte riscul achiziției și cheltuielile ocazionate de devierea conductei de motorină.
În continuare, a arătat pârâta că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece obligația legală de a monta plăcuța care să marcheze traseul conductei nu se face în scopul de a asigura informarea populația asupra traseelor conductelor aflate în administrare, ci numai în scop tehnic și de securitate, că nu există din partea pârâtei o încălcare a obligației legale de a informa autoritățile locale despre existența și traseul conductei de transport motorină atât timp cât administratorul inițial SA prin adresa nr. -/06.10.2006 a răspuns solicitării Consiliului Județean O și a comunicat traseul conductei și în final nicio încălcare a obligației de a informa solicitantul asupra existenței conductei de motorină atât timp cât o astfel de solicitare vizând expres conducta nu a fost formulată anterior achiziționării către sediul central al SA.
În concluzie a apreciat pârâta că în lipsa unei fapte ilicite nu se pune problema existenței unui prejudiciu și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare solicitând înlăturarea apărărilor pârâtei ca neîntemeiate.
După efectuarea raportului de expertiză topo, reclamanta și-a precizat valoarea pretențiilor.
Prin sentința nr. 127 din 21 aprilie 2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.871.534,49 lei prejudiciu material, 576.382,99 lei dobândă legală aferentă debitului pentru perioada 31.05.2005 - 11.02.2009 și să plătească reclamantei suma de 31.007,53 lei taxa de timbru, 600 lei onorariu expert și 40.477,43 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la nivelul anului 2004 ca urmare a hotărârii grupului Italia de a realiza o investiție în, filiala - și Sisteme SA a procedat la achiziționarea unui teren în suprafață de 394.558,51 mp situată în intravilanul Municipiului S, după ce în prealabil în cadrul investigațiilor cu privire la teren prin certificatul de urbanism nr.939/13.10.2004 emis de Primăria Saf ost înștiințată că terenul îndeplinea condițiile tehnice, economice și juridice pentru realizarea investiției.
Din conținutul certificatului de urbanism - pct.4 rezultă că pentru obținerea autorizației de construire că solicitantul trebuie să prezinte printre altele dovada proprietății ternului și o serie de avize printre care și -. La data 22.10.2004 - și Sisteme SA prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5705/2004 de BNP a achiziționat terenul în discuție, iar prin Avizul nr. 635/12.11.2004 pârâta prin regionala Aaa vizat favorabil lucrările de amenajare și sistematizare a platformei constatându-se că acestea nu afectează sistemul național de transport țiței, gazolină, etan și condensat.
Ulterior prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5912/21.12.2004 de BNP, cumpărătorul inițial - și Sisteme SA a vândut nou înființatei - SRL (reclamanta în cauză), terenul în discuție astfel încât potrivit hotărârii grupului investiția urma a fi efectuată de către noul achizitor.
Cu ocazia demarării lucrărilor s-a constatat că terenul era subtraversat de o conductă magistrală de transport motorină fapt necunoscut de către primul cumpărător cât și de către reclamantă și n consecință pentru continuarea investiției au fost necesare lucrări de deviere a conductei de transport motorină ce au impus efectuarea de cheltuieli suplimentare constând în încheierea contractului de antrepriză nr. 56/5.04.2005 cu - SA, cât și costuri generale de servicii de proiectare și supervizare efectuate de - MANAGEMENT.
Tribunalul a reținut că la nivelul perioadei de referință în temeiul OG 35/2004 pârâta deținea calitatea de unic operator, având astfel o serie de obligații aferente scopului dat prin actul normativ menționat și a cenzurat apărarea acesteia legată de faptul că ar fi dobândit calitatea de operator al sistemului național de transport produse petroliere în baza Protocolului încheiat la 22.10.2004 cu - SA (concomitent cu achiziționarea terenului de către investitorul inițial), și că astfel pretinsele fapte ilicite din perioada anterioară acestei fapte nu îi sunt imputate.
Astfel, instanța a reținut că obligațiile - aferente preluării noului sistem de transport au fost dobândite în baza OG 35/2004 începând cu data de 03.02.2004 și nicidecum în baza Protocolului de predare-primire ce trebuia încheiat în termen de 30 zile conform ordonanței menționate.
De altfel, din ansamblul actelor normative menționate de reclamantă - Ordinul Ministrului Industriei și nr. 371/2002, Ordinul Ministrului Economiei și Comerțului nr. 47/2003, Legea petrolului nr. 238/2004 cât și Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, Tribunalul reține că, pârâta, în calitate de unic operator, avea obligația de a marca existența și traseul conductei de motorină prin plăcuțe indicatoare de a informa autoritățile locale despre existența și traseul conductei și de a acorda solicitantului avizului informațiile necesare.
Tribunalul a înlăturat ca lipsită de relevanță apărarea subsidiară a pârâtei și anume că, obligația de a marca traseul unei conducte, este reglementată în scop tehnic și nu informativ, în sensul de a fi adusă la cunoștința publică prin montarea plăcuțelor indicatoare, întrucât nerespectare acesteia nu trebuie privită doar în mod individual, ci alăturat celorlalte două obligații menționate. Ele au generat imposibilitatea reclamantei de a cunoaște existența unui impediment în realizarea programului de investiții și a posibilității de a opta în sensul renunțării la investiție.
Tribunalul a cenzurat totodată și apărarea potrivit căreia reclamanta ar fi trebuit să dea dovadă de maximă diligență anterior achiziționării terenului și să apeleze la specialiști care, în urma analizării situației de la fața locului ar fi tras concluziile reale.
Astfel s-a reținut de către instanță că reclamanta supunându-se dispozițiilor legii s-a adresat în scopul obținerii certificatului de urbanism, autorităților locale, în privința cărora există o prezumție legală de cunoașterea regimului juridic, economic și tehnic a imobilelor aflate în raza de autoritate. Mai mult, achizitorul inițial conformându-se cerințelor prevăzute de certificatul de urbanism nr. 939/13.10.2007 s-a adresat pentru eliberarea avizelor necesare trimiterii autorizației de construire pentru prima etapă a investiției pârâtei Regionala A, răspunsul dat conținând avizul favorabil precizându-se că lucrarea afectează Sistemul Național de Transport, Etan și, fără face vorbire de existența unei conducte petroliere.
Instanța a constatat ca lipsită de relevanță faptul că reclamanta s-a adresat greșit regionalei A și nu sediului central al pârâtei și în consecință răspunsul a fost dat doar în limitele competenței regionale, deoarece solicitarea reclamantei avea un caracter generic, iar obligația emitentului în speță constă în aceea de a pune la dispoziția solicitantului toate informațiile necesare.
În acest context, este greu de conceput că regionala A, structură a pârâtei nu avea informații despre traseul conductei de transport produse petroliere și drept consecință apariția posibilității ca amplasamentul lucrărilor propus să se afle în zona de protecție și siguranță a conductei, caz în care documentația pentru obținerea avizului trebuia în mod legal trimisă la sediul central.
Așadar, nerespectarea acestor obligații de informare în opinia instanței constituie fapte ilicite prin omisiune.
Tribunalul a reținut în ce privește prejudiciul încercat de reclamantă că acesta constă tocmai în cheltuielile suplimentare, necesitate de realizarea lucrărilor de deviere cât și în imposibilitatea utilizării unei suprafețe de teren de câte 5 metri de o parte și de alta a axului conductei ce subtraversează proprietatea reclamantei, cuantumul prejudiciului efectiv cât și a beneficiului nerealizat indicat prin cererea precizatoare nefiind contestat de către pârâtă. de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu în cauză constă în aceea că pârâta și-ar fi îndeplinit obligațiile de informare, cel puțin într-una din cele trei forme reclamanta ar fi avut posibilitatea de a renunța la achiziționarea terenului sau din timp la demararea lucrărilor de investiție.
În final, din ansamblul probelor administrate în cauză și a situației de fapt reținute, instanța de fond a apreciat ca fiind dovedit și elementul de vinovăție constând în omisiunea pârâtei, ca și societate specializată în domeniul transportului petrolului cu atribuții exprese, de a se conforma dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, formulat apel, - SA, criticând sentința pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, formulând critici în ceea ce privește natura juridică litigiului, necompetența materială a primei instanțe, prescripția dreptului material la acțiune și neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește natura juridică a litigiului se susține că ne aflăm în prezența unui litigiu de natură contencioasă, în condițiile în care despăgubirile au fost solicitate ca urmare emiterii avizului nr.635/12.11.2004 emis de - SA, invocându-se o vătămare cauzată de pârâtă prin acest act.
Se arată în continuare că - SA este autoritate publică asimilată în sensul art.2 lit. din Legea nr.554/2004, deoarece este persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, respectiv serviciul public național de transport prin conducte a țițeiului, gazolinei, condensatului și etanului și, la momentul emiterii avizului a produselor petroliere, între care și motorina.
În susținerea acestui motiv de apel este prezentată și modalitatea de înființare a societății, divizarea acesteia și reorganizarea.
Se arată de asemenea că avizul nr.635/12.11.2004 emis de - SA, Regionala A, este un act administrativ, în sensul art.2 alin.1 lit.c, al Legii nr.554/2004, respectiv act unilateral cu caracter unilateral sau normativ, emis de o autoritate publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
În acest context s-a solicitat a se constata că litigiul este de natură contencioasă, iar pe cale de consecință, urmează a se reține necompetența materială a primei instanțe și prescripția dreptului material la acțiune.
O altă critică se referă la neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
În susținerea acestui motiv de apel, se arată că instanța de fond, în mod eronat a preluat o serie de afirmații ale reclamantului, care însă nu rezultă din nici o probă aflată la dosar, contestându-se declarația martorului și cuprinsul avizului 635/2004, care nu fac dovada motivării din considerente.
Se arată de asemenea că instanța face abstracție de obligația de garanție pentru evicțiune care revine vânzătorului din cele două contracte de vânzare cumpărare, aceștia fiind în realitate chemați să răspundă pentru pagubele cauzate reclamantei.
În ceea ce privește fapta ilicită, se apreciază că în mod eronat s-a reținut că aceasta constă într-o pretinsă încălcare care ar fi avut drept efect lipsirea reclamantei de posibilitatea de a se informa asupra situației conductelor care subtraversează terenul pe care acesta intenționa să construiască o fabrică de anvelope, și, ca urmare, inducerea în eroare a acesteia, cu privire la regimul urbanistic al terenului.
În cazul de față s-a reținut că fapta ilicită ar consta într-o serie de omisiuni.
În ceea ce privește încălcarea unei pretinse obligații de marca existența și traseul conductei, se arată că, din examinarea Ordinului nr.371/2002 nu reiese că obligația de marcare revine operatorului conductei, cu atât mai mult cu cât se dispune ca plăcuțele indicatoare care trasează traseul conductei să fie montate în același timp cu conducta.
Se apreciază că scopul edictării acestor dispoziții legale este mai mult tehnic, iar nu informativ, instanța considerând în mod greșit nerelevantă această apărare.
Mai mult decât atât nu s-a făcut dovada lipsei plăcuțelor indicatoare la momentul achiziționării terenului.
Reclamanta nu a dovedit că anterior achiziționării terenului s-ar fi adresat unor specialiști care, în urma analizării situației de la fața locului ar fi tras concluzia că terenul este liber în subteran.
În raport de momentul preluării de către a activității de administrare a conductelor de motorină, aceasta nu a avut în mod practic timpul necesar inspectării conductelor și marcării traseului acestora, întrucât vânzarea terenului de către proprietarul inițial și luarea deciziei de investire pe terenul respectiv în vederea construirii fabricii de anvelope, a avut loc în luna octombrie 2004, dată la care abia se încheiaseră acordurile de predare primire a patrimoniului către.
Pentru a fi utile în luarea unei decizii obiective, cu privire la achiziționarea unui teren și proiectarea investiției, demersurile pentru determinarea situației juridice a terenului ar fi trebuit efectuate anterior planificării investiției, astfel că este lipsit de relevanță, transferul de proprietate intervenit la 21.12.2004, între reclamanta și - și Sisteme, deoarece pe de o parte, la data achiziționării terenului de către reclamantă investiția era deja proiectată, iar pe de altă parte reclamanta nu a efectuat nici un fel de demersuri proprii, distincte de demersurile antecesoarei sale, - și Sisteme pentru a se informa cu privire la situația juridică a terenului.
În ceea ce privește obligația de a informa autoritățile locale, despre existența și traseul conductei de transport motorină, reținem că se arată de către reclamantă că această procedură a fost îndeplinită și mai mult, decât atât termenul nu era împlinit la data eliberării avizului.
Susține aceeași apelantă că în ceea ce privește încălcarea obligației de a informa solicitantul avizului cu privire la existența și traseul conductei de transport motorină, nu există obligație legală stabilită în sarcina de informare cu privire la sistemele pe care le administrează, existând doar obligația de a emite avizul favorabil cu / fără condiții sau a unui aviz nefavorabil.
Solicitarea emiterii avizului a fost înregistrată de reclamantă și se referea numai la avizarea, favorabilă, din punct de vedere al afectării sistemului național de transport țiței-gazolină-etan, avizul emis fiind complet din punct de vedere al competențelor unității care la emis.
Se concluzionează că nu se poate reține încălcarea vreunei dispoziții legale, întrucât nu era obligată să furnizeze vreo informație, în lipsa unei cereri formulate de solicitant fie direct la sediul central, fie la o structură teritorială a sa competentă în emiterea avizelor aferente sistemului național de transport al produselor petroliere, structură care în urma sesizării imposibilității emiterii unui aviz favorabil, să transmită documentația primită în conformitate cu dispozițiile art.18 alin.2 din procedura aprobată prin Ordinul nr.47/2003 structurii centrale, întrucât structura centrală nu a fost sesizată cu nici o astfel de sesizare.
Potrivit art.18 din procedura aprobată prin Ordinul nr.47/2003, în situația în care amplasamentul lucrărilor propuse nu se află în zona de siguranță, ori în zona de protecție a obiectivelor/sistemelor din sectorul petrol și gaze naturale, avizul va fi emis de către structurile teritoriale ale operatorului.
Din cuprinsul textelor de lege incidente și a probelor administrate rezultat că reprezentantul și Sisteme SA, solicitant al avizului la punctul de lucru d e la Lacului, a fost informat încă din 12.11.2004 asupra caracterului incomplet al avizului emis și totodată asupra necesității completării acestuia și din punct de vedere al sistemului de transport al produselor petroliere, fiind îndrumat în mod corect în ceea ce privește competența structurilor în emiterea avizelor favorabile celor două sisteme, administrate de acesta.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Cu privire la primul motiv de apel, respectiv natura juridică a litigiului, în sensul că acesta este de contencios administrativ cu consecința necompetenței materiale a tribunalului și prescripția dreptului material la acțiune, Curtea apreciază că acesta este nefondat potrivit considerentelor următoare:
Din examinarea cererii de chemare în judecată se reține că reclamanta solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat urmare aos erie de omisiuni culpabile ale pârâtei, corespunzând încălcării unor obligații decurgând din lege, dat fiind calitatea acestuia de administrator al conductelor.
Astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, se observă că pârâta nu a invocat și nu înțelege să invoce nelegalitatea sau nulitatea avizului nr. 635/12.11.2004.
Prin certificatul de urbanism nr. 939/13.10.2004, Primăria Sai nformat solicitantul cu privire la regimul juridic al terenului, arătând că terenul îndeplinea condițiile tehnice, economice și juridice pentru realizarea investiției, urmând ca solicitantul să obțină avizele tuturor operatorilor și ale autorităților competente să avizeze lucrările, în vederea întocmirii documentației pentru obținerea autorizației de construire pentru realizarea investiției.
Prin avizul cu nr. 635/12.11.2004, pârâta - SA a avizat favorabil lucrările de amenajare și sistematizare a platformei, arătând că lucrarea precizată nu afectează Sistemul național de transport țiței, gazolină, etan și condensat.
Reclamanta din prezenta cauză nu a solicitat nici un moment anularea actului administrativ, el conține mențiuni de natură a culpabiliza pârâta și a determina activarea răspunderii patrimoniale a acesteia.
Mai mult decât atât nu avizul este acela care a generat producerea prejudiciului, ci un întreg complex de acte materiale, constând în omisiuni constatate prin avizul nr.635/12.11.2004; în acest aviz se materializează activitatea culpabilă a pârâtei.
Ceea ce s-a reclamat este omisiunea pârâtei de a informa reclamanta cu privire la existența rețelelor de transport.
Concluzionând se poate afirma cu certitudine că ne aflăm în fața unui litigiu comercial potrivit dreptului comun, în care sunt invocate dispozițiile art.998-999 Cod civil, dat fiind faptele culpabile ale pârâtei, care a săvârșit o serie de omisiuni, în calitate de operator al rețelelor, cu consecința emiterii unui aviz, corect din punct de vedere administrativ, dar de natură a prejudicia prin conținut pârâta.
În aceste condiții se apreciază că este neîntemeiat primul motiv de apel în ceea ce privește natura juridică a litigiului, cu consecința că, este neîntemeiată și invocarea necompetenței materiale a primei instanțe și prescripția dreptului material la acțiune, decurgând din faptul că se aflăm în fața unui litigiu ce urmează a fi soluționat pe calea dreptului comun și nu de natura contenciosului administrativ.
În ceea ce privește susținerea neîndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, grefată pe inexistența unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitatea și a prejudiciului, se apreciază că aceasta este neîntemeiată potrivit considerentelor ce se vor expune:
Susține apelanta că în cazul în speță, nu-i revine obligația de a marca existența și traseul conductei, dispozițiile Ordinului nr.371/2002 al Ministerului Industriilor și resurselor având doar un caracter tehnic și nu comercial.
Dispozițiile menționate anterior, respectiv marcarea traseelor stabilesc obligația ce revine operatorului sub acest aspect, fiind irelevant dacă au caracter tehnic sau "comercial", ele impun respectarea lor cu consecința culpabilizării în sens contrar.
Prin poziția adoptată, apelanta încearcă pe de o parte să dovedească inexistența obligației de marcare și pe de altă parte, arată că reclamanta nu a dovedit lipsa plăcuțelor; de fapt apelanta este cea care trebuia să dovedească prezența plăcuțelor.
În ceea ce privește încălcarea obligației legale de a informa solicitantul cu privire la existența și traseul conductei se reține că acesta este neîntemeiat prin prisma aspectelor ce vizează fondul cauzei.
Într-adevăr apelanta face dovada comunicării către primărie a traseului conductei, însă aceasta nu o scutește de îndeplinirea obligațiilor prevăzute în lege de marcare a traseului conductelor și mai mult decât atât ne aflăm în fața unor situații faptice, generatoare de consecințe, practic recunoscute de apelantă prin avizul emis.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate și prejudiciul produs rezultă că acesta din urmă reiese din cuprinsul expertizei întocmite, iar legătura de cauzalitate este confirmată de întreg materialul probator, în condițiile în care reclamanta a fost împiedicată a-și desfășura proiectul pentru care a dobândit terenul urmare a omisiunilor culpabile ale pârâtei care a avizat favorabil derularea proiectului.
Discuțiile cu privire la autoritatea emiterii avizului sunt neîntemeiate în condițiile în care ne aflăm în prezența unui aviz favorabil, care urmează a-și produce efectele, ce a prejudiciat reclamanta și care este în vigoare acum și nu a fost anulat, urmat de un alt aviz de infirmare.
Reținând că sentința apelată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat în cauză nefiind incident niciunul din motivele de natură a conduce la schimbarea soluției.
Totodată, având în vedere faptul că recurenta-pârâtă se află în culpă procesuală civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 274 și următoarele Cod pr.civilă aceasta urmează a fi obligată să plătească intimatei-reclamante suma de 18.346,23 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - SA, cu sediul în P,--3 județ P, iar în proces prin și Asociații, cu sediul în B-, Sector, împotriva sentinței nr. 127 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - ROMÂNIA cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați și Asociații cu sediul în B, Intrarea, nr.5, Sector 1.
Obligă apelanta-pârâtă la 18.346,23 RON cheltuieli de judecată către intimată-reclamantă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal; Nr. notificare 3120
Red. Tehnored. / / 4 ex./
- - Tribunalul Prahova; jud.
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Stan Liliana Aida
