Spete pretentii comerciale. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr.159/COM

Ședința publică de la 3 decembrie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Kamelia Vlad

JUDECĂTOR 2: Monica Costea

Grefier - -

S-a luat în examinare apelul comercial d eclarat de reclamanta - SRL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1838 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul B,-, județul C, - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 noiembrie 2009, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30.XI.2009; 3.XII.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA

Asupra apelului comercial d e față:

1. Obiectul și părțile litigiului

Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța și înregistrată la acea instanță sub nr.10484/212/03.07.2007, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Domeniilor Statului și ca prin hotărâre judecătorească să se dispună, în principal, obligarea pârâtei nr.1 la plata contravalorii recoltei neculese din livada, județul C, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză extrajudiciară, precum și la plata de daune interese compensatorii la valoarea dobânzii legale aferente prejudiciului creat societății reclamantei, în temeiul răspunderii civile pentru evicțiune. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii recoltei neculese a cărei valoare a fost stabilită prin raportul de expertiză extrajudiciară la valoarea actualizată, în temeiul răspunderii civile delictuale. Totodată a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că a încheiat cu pârâta două contracte, contractul de arendă nr.305/05.02.2003 pentru suprafața de 70 ha livadă și contractul de asociere în participațiune nr.98/22.04.2003 pentru 20 ha livadă, contracte ce priveau suprafețe de teren cu destinație agricolă livezi, proprietate de stat, aflate în administrarea, prin - SA.

La data de 18.12.2003, lichidatorul - SA, a scos la vânzare prin licitație publică, activul societății falite, din care făcea parte și suprafața de 50 ha teren agricol cu destinația livezi care a fost adjudecată de pârâta nr.2.

După adjudecare, pârâta Agenția Domeniilor Statului concesionează pârâtei pe termen de 49 ani terenul aferent activului adjudecat care făcea obiectul arendării. La data de 17.07.2004 a fost pus în posesie concesionarul, iar administratorul reclamantei și personalul angajat al societății care se aflau la recoltatul fructelor au fost obligați să părăsească livada fără a li se mai permite să continue strânsul recoltei.

În drept s-a invocat disp. art.8 din Legea nr.16/1994, art.1441-1443 Cod civil, art.1073 Cod civil, art.1075 Cod civil, art.43 Cod comercial, art.998 și art.1003 Cod civil.

2. Hotărârea Tribunalului

Prin sentința civilă nr.1838/2009, Tribunalul Constanța, Secția comercială a respins în totalitate acțiunea formulată de către reclamanta - SRL formulată în contradictoriu cu pârâții Agenția Domeniilor Statului și -, a anulat capătul principal de cerere privind plata daunelor interese în sumă de 193.900 lei ca netimbrat și a obligat reclamanta la plata către pârâta - SRL a cheltuielilor de judecată aferente apelului.

Pentru a dispune astfel a reținut, în esență, prima instanță următoarele:

Prin contractul de arendă nr.302/05.02.2003, arendatorul a transmis dreptul și obligația de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață totală de 70 ha - având categoria de folosință "livezi" către - SRL. În art.5.1 părțile au prevăzut că durata contractului de arendă va fi până la concesionarea pe termen, iar la art.5.2 că în situația în care arendatorul va concesiona terenul, prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, începând cu data intrării în vigoare a contractului de concesiune, ul având dreptul de a-și strânge recolta de pe suprafețele înființate cu culturi, cu obligația de a achita arenda stabilită prin contract. De asemenea, părțile au prevăzut la art.5.3 că, în cazul concesionării terenului agricol, ul nu are drept de preemțiune. Punerea în posesie s-a realizat la data de 19.02.2003.

Ulterior, la data de 28.04.2003, aceleași părți au încheiat contractul de asociere în participațiune având ca obiect asocierea între și în vederea exploatării terenului agricol în suprafață de 30 ha având categoriile de folosință: teren arabil - 10 ha și livezi - 20 ha, teren proprietate de stat. La art.3.1 părțile au prevăzut că durata asocierii este până la concesionarea terenului cu destinație agricolă, iar în situația în care se va concesiona terenul agricol, contractul încetează de plin drept, asociatul având dreptul de a-și strânge recoltaînființatăcu obligația de a achita prețul contractului.

Punerea în posesie a reclamantei pentru terenul ce a făcut obiectul acestui contract s-a realizat la 21.05.2003.

În urma licitației publice organizată la data de 10.06.2004 de către SRL în calitate de lichidator al s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.175/17.06.2004 între prin lichidator SRL și International având ca obiect întregul drept de proprietate asupra mijloacelor fixe livezi situate în perimetrul localității, sat, componența acestora fiind:piersic - 13,04 ha + 19,37, măr - 20,67 ha, cais - 18,30 + 7,53 ha, vișin - 3,12 ha, - 3,15 ha, prun - 4,82 ha. În contractul de vânzare-cumpărare se menționează că terenul aferent este proprietate de stat și se află în administrarea

La data de 14.07.2004 s-a încheiat între și contractul de concesiune nr. 117 având ca obiect transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață totală de 90 ha aflat în perimetrul localității, județul C, pe perioada existenței activului, dar nu mai mult de 49 de ani.

Reclamanta și-a întemeiat primul capăt de cerere (din care va fi avută în vedere doar plata contravalorii recoltei neculese față de admiterea excepției netimbrării cererii privind plata de daune interese compensatorii) pe răspunderea contractuală indicându-se ca temei de drept art.8 din Legea nr.16/1994, art.1441-1443 Cod civil, art.1073 și art.1075 cod civil și art.43 Cod comercial.

Al doilea capăt de cerere este întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, indicându-se ca temeiuri de drept art.998 Cod civil și art.1003 Cod civil.

faptă a pârâtei invocată de reclamantă se referă la refuzul de aop roteja de tulburarea produsă de terț sugerând, probabil, încheierea unui alt contract de concesiune cu o altă persoană juridică decât reclamanta și nerespectarea dreptului de preemțiune al acesteia.

Sub acest aspect, trebuie arătat, în primul rând, că părțile au stabilit prin contractul de arendă o cauză de încetare a contractului lor, respectiv încheierea unui contract de concesiune pe termen, încetare care urma să opereze "de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, începând de la data intrării în vigoare a contractului de concesiune" (art.5.2 din contractul de arendă nr.302/2003).

În al doilea rând, dreptul de preemțiune la care face referire reclamanta nu a fost stabilit prin contract de către pârâta întrucât art.9 alin.1 din Legea nr.16/1994 (în forma în vigoare la data încheierii contractului, respectiv 05.02.2003) se referea la - persoană fizică (iar reclamanta era persoană juridică). Pe de altă parte, în cauză nu a fost vorba de o "înstrăinare prin vânzare a terenurilor agricole", ci tot o concesiune astfel încât nu se punea problema de respectare a unui drept de preemțiune prevăzut de lege (chiar și în această situație ar fi fost aplicabile dispozițiile contractuale dintre părți).

Prin urmare, nu se poate reține existența vreunei tulburări prin fapta proprie a pârâtei pentru că durata contractului de arendă era stabilită până la încheierea unui contract de concesiune pe termen, iar dreptul de preemțiune în cazul concesionării nu a fost prevăzut în contractul părților.

Întrucât arendatorul s-a obligat să asigure folosința liniștită a terenului și să respecte dreptul ului de a-și strânge recolta de pe suprafețele înființate cu culturi rezultă că trebuia făcută dovada că pe acest teren reclamanta a "înființat culturi", dovadă care nu a fost făcută astfel încât nu se poate reține nerespectarea de către pârâta a acestei obligații. Astfel, arendatorul nu și-a asumat obligația de a respecta dreptul ului de a strânge recolta din livadă (respectiv fructele produse de aceasta) pentru că nu această livadă a făcut obiectul contractului de arendă.

Prin urmare, obligațiile asociaților sunt prevăzute în contractul de asociere în participațiune nr.98/22.04.2003. Astfel, asociatul prim a pus la dispoziția asociatului secund - SA terenul agricol în suprafață de 30 ha teren agricol de la - SA având categoriile de folosință: teren arabil 10 ha și livezi 20 ha. secund - SA s-a obligat să contribuie la realizarea obiectului contractului "exploatarea în condiții de eficiență, conservării și îmbunătățirii calității terenului agricol.". Și în acest contract, părțile au prevăzut că durata este până la concesionarea terenului cu destinație agricolă, situație în care contractul încetează de plin drept, asociatul secund având dreptul de a-și strânge recolta în ființată.

Se constată că și acest contract a avut ca obiect terenul, iar nu livada, precum și că durata acestuia a fost până la concesionarea terenului, caz în care asociatul avea dreptul la "recolta înființată", înființarea unei recolte pe acest teren nefiind dovedită. Se menține astfel motivarea referitoare la contractul de arendă potrivit căruia reclamanta nu avea dreptul de a folosi și exploata livada astfel încât nu avea dreptul la fructele produse de aceasta, efectuarea anumitor cheltuieli pentru revigorarea unui bun aparținând altuia putând fi analizată, dacă ar fi îndeplinite condițiile, cel mult pe temeiul unui fapt juridic (îmbogățirea fără just temei, etc), iar nu al răspunderii contractuale.

Prin probele administrate, s-a dovedit doar existența contractelor încheiate între reclamantă și pârâta (contractul de arendă nr.302/2003 și de asociere în participațiune nr.98/2003), dar nu s-a dovedit neexecutarea de către a vreunei obligații asumate prin aceste contracte.

În consecință, răspunderea contractuală a pârâtei nu poate fi antrenată pentru a fi obligată aceasta la contravaloarea recoltei neculese astfel încât primul capăt de cerere se va respinge ca neîntemeiat, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale.

După cum s-a arătat anterior, nu s-a dovedit săvârșirea de către pârâta a unei fapte ilicite constând în nerespectarea obligațiilor asumate prin contractele de arendă sau asociere în participațiune. Nu s-a dovedit, însă, nici săvârșirea unei fapte ilicite ca element al răspunderii civile delictuale așa cum a fost definită aceasta. Astfel, nu s-a dovedit ce norme ale dreptului obiectiv au fost încălcate atâta timp cât părțile au convenit de comun acord obiectul contractului (terenul agricol) și că părțile au prevăzut durata contractului (până la concesionarea pe termen ). Prin urmare, încheierea unui contract de concesiune cu o altă persoană și punerea acestei persoane în posesie nu constituie o încălcare a normelor dreptului obiectiv.

În ce privește pârâta D față de care s-a solicitat antrenarea răspunderii delictuale, reclamanta invocă faptul că fapta ilicită constă în nerespectarea locațiunii, îndepărtarea ului și însușirea recoltei.

Nerespectarea locațiunii nu poate fi reținută atâta timp cât pârâta SRL obținuse dreptul de proprietate asupra livezii, iar reclamanta avea doar un drept de folosință asupra terenului. Mai mult, în contractul de arendă și de asociere în participațiune arendatorul a prevăzut ca și cauză de încetare contractului de arendă și de asociere în participațiune tocmai concesionarea pe termen.

. ului nu a fost abuzivă atâta timp cât acesta nu dobândise nici un drept asupra livezii, iar de la data cumpărării la licitație pârâta GA. SRL devenise proprietarul acestei livezi.

Nici însușirea recoltei nu a reprezentat o faptă ilicită din partea pârâtei atâta timp cât, conform art.483 Cod civil fructele naturale se cuvin proprietarului. Este adevărat că acesta trebuie să plătească semănăturile, arăturile și munca pusă în mod legal dar nu în temeiul unei răspunderi delictuale, ci eventual, pe cel al vreunei fapte juridice licite dacă sunt îndeplinite condițiile legale ale acestora.

Întrucât intrarea în posesia livezii și a terenului pe care se afla aceasta s-a făcut în temeiul drepturilor dobândite de la proprietarii lor (de proprietate de la și de concesiune de la.) pe baza unor contracte legal întocmite și care nu au fost anulate sau desființate, instanța consideră că nu a fost săvârșită de către pârâta Aof aptă ilicită astfel încât în lipsa îndeplinirii chiar și numai a unei condiții, răspunderea delictuală nu poate fi antrenată. Prin urmare, se va respinge capătul doi de cerere și față de pârâta

3. Apelul

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel - SRL criticând-o pentru motivele:

Interpretarea primei instanțe privitor la obiectul celor două contracte și a efectelor acestora este una greșită întrucât potrivit legislației financiare (art.2 din Legea 18/91; Legea 268/2001 și Legea 16/1994) livezile fac parte din categoria terenurilor agricole productive, fiind deci imobil prin natura sa. Totodată livada este o cultură pomicolă iar înființarea și desființarea acesteia se face urmând o metodologie obligatorie la expirarea duratei de funcționare.

În acest context a arătat apelanta, că interpretarea instanței conform căreia ul nu a înființat culturi este în neconcordanță cu legea.

În realitate obiectul contractului l-a format transmiterea dreptului și a obligației de a exploata bunul agricol " livada" iar nu doar terenul de sub livadă.

S-a criticat împrejurarea conform cu care instanța nu făcut aplicarea regulilor legale de interpretare contractului părților, ea având obligația de da eficiență clauzelor contractuale din care rezultă dreptul reclamantei de a-și strânge recolta și de a constata că pârâta Agenția Domeniilor Statului nu și-a executat obligația de garanție.

În ce privește nerespectarea obligației de garanție și aplicabilitatea art.1441 și 998 Cod civil s-a criticat faptul că s-a dovedit faptul că intimata - pârâtă Agenția Domeniilor Statului a facilitat punerea în posesie a concesionarului înainte ca ul să poată beneficia de fructele bunului supus exproprierii și fără ca acestuia să- fie prezentată situația nou creată.

S-a arătat că pârâta - SRL a dobândit în urma vânzării la licitație dreptul de proprietate asupra bunului imobil devenind astfel incidente dispozițiile art. 1441 Cod civil.

S-a arătat că instanța trebuia să constate că este în prezența unui concurs dintre doi locatari, a căror interpretare sub aspectul opozabilității nu este reglementată de nici o dispoziție specială fiind obligată să urmeze regulile opozabilității actelor juridice: contractul cu data certă anterioară fiind preferabil celui cu data ulterioară.

Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art.998 Cod civil în mod eronat a fost înlăturată întrucât pârâta - SRL a acționat împotriva interesului legitim al reclamantei cu sfidarea oricăror norme legale și morale producându- acesteia o pagubă.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.

În faza de judecată a apelului s-au anexat la dosar înscrisurile: adresa nr. 40955/03.02.2003 emisă de Agenția Domeniilor Statului către reclamantă perin care se exprimă acordul celei dintâi de a începe exploatarea 70 ha livadă; adresa nr.55688/13.06.2005,procesul-verbal de punere în posesie din 19.02.2003 încheiat între - SRL și; adresa nr. 4461/25.07.2003 emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală; procesul-verbal încheiat la 24.01.2003 cu ocazia arendării suprafeței de 202 ha aflată în administrarea - SA; procesul-verbal de predare preluare încheiat la 21.07.2004 cu anexe, decizia nr.123/17.03.2004.

Apelanta și intimata pârâtă - SRL au formulat concluzii scrise.

4. Curtea

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va reține că apelul formulat este nefondat pentru considerentele:

Între și - SRL au intervenit două contracte, contractul de arendă nr. 302/05.02.2003, respectiv contractul de asociere în participațiune nr. 98/22.04.2003.

Contractul de arendă nr. 302/05.02.2003 potrivit art.2.1. a avut ca obiect transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață totală de 70 ha situată în localitatea, județ

Potrivit clauzelor contractuale art.5.1 " durata contractului de arendă va fi până la concesionarea pe termen ".

De asemenea, prin prevederile art.5.2. din contractul de arendă se stabilește că: " în situația în care pe perioada anului agricol arendatorul va concesiona terenul prezentul contract încetează de plin drept fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, începând cu data intrării în vigoare a contractului de concesiune".

În ceea ce privește contractul de asociere în participațiune nr. 98/22.04.2003 obiectul acestuia l-a constituit " asocierea între asociatul prim și asociatul secund în vederea exploatării terenului agricol în suprafață de 30 ha de la - SA având categoriile de folosință arabil - 10 ha și livezi 20 de ha."

Conform art.6.1. "asocierea în participațiune încetează la concesionarea terenului care face obiectul contractului."

Potrivit art.3.1. " durata contractului de asociere în participațiune este până la concesionarea terenului cu destinație agricolă care face obiectul prezentului contract."

Totodată, la art. 3.2. părțile au stabilit de comun acord că " în situația în care, pe perioada anului agricol, asociatul prim va concesiona terenul agricol, prezentul contract încetează de plin drept".

Având în vedere prevederile contractuale exprese stipulate în contractul de arendă nr.302/2003, respectiv în contractul de asociere în participațiune nr. 98/2003, instanța de fond în mod temeinic a respins acțiunea reclamantei față de ADS.

Astfel, Tribunalul Constanța, în mod just a reținut faptul că, părțile au stabilit prin contractul de arendă, o cauză de încetare a contractului, respectiv încheierea unui contracte de concesionare pe termen.

La data de 14.07. 2004 s-a încheiat între ADS și - SRL contractul de concesiune nr.117 având ca obiect concesionarea terenului cu destinație agricolă în suprafață de 90 ha situată în localitatea, județul

Astfel, potrivit clauzelor contractuale însușite de către părți atât în ceea ce privește contractul de arendă cât și în ceea ce privește contractul de asociere în participațiune una din cauzele de încetare ale ambelor contracte este încheierea unui contract de concesiune pe termen.

Prin urmare, cum de altfel este stabilit și de către părți, contractul de arendă, respectiv contractul de asociere în participațiune încetează de drept la încheierea unui contract de concesiune pe termen.

Nici critica potrivit cu care instanța a făcut o interpretare greșită a obiectului contractelor părților nu este împărtășită de instanța de apel.

Aceasta pentru că,față de dispozițiile acestor convenții ale părților, judicios a reținut prima instanță că obiectul contractului de arendă l-a constituit dreptul și obligația de exploatare aterenului cu destinație agricolăîn suprafață de 70 de ha având categoria de folosință "livezi" -fila 8 dosar judecătoria Constanța.

În plus, ADS în calitatea sa de mandatar al statului nu putea să administreze decât terenurile aflate în domeniul public sau privat ale statului și nu bunurile aparținând altei persoane,în speță fiind vorba despre "livada" - mijloc fix al - potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 175/2004.

Se reține totodată de către instanța de apel că această critică vizând greșita interpretare a obiectului contractului de arendă este infirmată de conținutul ansamblului clauzelor contractului de arendă.Astfel drepturile arendatorului se referă la solicitarea de informații privind modul de exploatare a terenului arendat,de verificare stării faptice a acestuia, iar cele ale ului vizează exploatarea terenului,folosirea și culegerea fructelor acestui teren precum și schimbarea categoriei de folosință respectiv "livezi" doar cu acordul arendatorului.

strict obiectului contractului de arendă dar și corelative drepturilor asumate de părți apar și obligațiile cocontractanților, ce se referă doar la predarea și exploatareaterenului cu destinație agricolă.

Este adevărat că în cuprinsul clauzelor referitoare la "durata contractului" se vorbește despre dreptul ului de a-și strânge recolta însă această clauză trebuie interpretată în corelație cu clauza ce stipulează obiectul contractului,ea având aplicabilitate în situația în care reclamanta ar fi făcut dovada că ar fi înființat ea culturi pe terenul dat în exploatare, situație ce nu se regăsește în speță întrucât părțile au convenit exploatarea unui teren cu destinație agricolă,având categoria de folosință - "livadă".

În ceea ce privește incidența dispozițiile art. 1441 cod civil instanța de apel împărtășește concluzia fondului conform cu care acestea nu sunt aplicabile speței atâta vreme cât părțile au convenit încetarea de plin drept a contractului de arendă în situația concesionării pe termen a terenului, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice formalitate prealabilă.: capitolul V, art. 5.1 -5.3 din contract.

Desigur că, de principiu, într-o astfel de situație, se pune problema eventualei dezdăunări a ului însă această dezdăunare trebuie să vizeze lipsa de folosință a bunului avut în exploatare,anume terenul agricol de 90 ha; ori solicitările și probatoriile reclamantei s-au raportat strict la valoarea recoltei neculese din livada deținută în arendă, obiect la ale cărei limite s-a circumscris și soluția primei instanțe.

Împrejurarea că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra livezii la licitație nu conduce automat la concluzia aplicării dis part 1441Cod civil atâta vreme cât voința părților consfințită printr-un contract a fost alta.

În ce privește respingerea cererii de repare a prejudiciului față de pârâta, întemeiată pe disp. art. 998 Cod civil se reține că nici această critică nu poate fi primită întrucât potrivit acestui text de lege, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe cel din a cărei greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Potrivit doctrinei, pentru a ne afla în fața unei răspunderi civile delictuale, este necesar a fi întrunite, în mod cumulativ următoarele condiții:

- existența unei fapte ilicite;

- existența unui prejudiciu;

- legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;

- existența culpei;

- capacitatea delictuală a celui ce a săvârșit fapta ilicită.

Ca element al răspunderii civile delictuale, fapta ilicită înseamnă orice faptă prin care, încălcându-se o normă juridică, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau anumitelor interese ale acestuia.

Caracterul ilicit al faptei este înlăturat atunci când aceasta este rezultatul legitimării, stării de necesitate, a îndeplinirii unei activități impuse ori permise de lege, exercitării unui drept subiectiv și existența consimțământului victimei.

Raportându-ne la speța de față, instanța de fond apreciat corect că nu sunt întrunite condițiile nici acestui tip de răspundere a pârâtei ce a acționat în temeiul unor drepturi proprii: dreptul de proprietate dobândit de la și drept de concesiune de la ADS și fără scopul de a produce societății un prejudiciu, situație care, înlătură caracterul ilicit al faptei.

De asemenea, în speță, există și consimțământul societății, întrucât în contractul de arendă cât și în contractul de asociere în participațiune, s-a prevăzut posibilitatea încheierii unui contract de concesiune pe termen, eventualitatea în care aceste contracte se considerau încetate de drept.

De aceea, întrucât apelanta avea potrivit contractului său doar dreptul de folosință asupra terenului, nu putea invoca necunoașterea posibilității încheierii unui contract de concesiune pe termen, iar pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra livezii prin cumpărare la licitație, nu se poate vorbi despre o îndepărtare abuzivă reclamantei-.

De aceea față de toate cele arătate mai sus Curtea reține că cele criticate nu sunt de natură a conduce la schimbarea hotărârii pronunțate astfel că în temeiul dispozițiilor art.296 cod procedură civilă se va respinge apelul formulat ca nefondat.

Instanța va face aplicarea disp. art 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de reclamanta - SRL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1838 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul B,-, județul C, - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect pretenții.

Obligă apelanta la plata către intimata - pârâtă - INTERNAȚIONAL SRL a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 decembrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

04 decembrie 2009

jud.fond.

red.dec.jud. - 12.02.2010

tehnored.Gref. - 16.02.2010

5ex/19.02.2010

Președinte:Kamelia Vlad
Judecători:Kamelia Vlad, Monica Costea

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Constanta