Spete pretentii comerciale. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.16/
Ședința publică din 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de J-, CUI -, cu sediul în Târgu-M- A, împotriva sentinței comerciale nr.1131/29.09.2008 a Tribunalului Comercial Mureș pronunțată în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se depunerea unor concluzii scrise din partea reclamantei-apelante SC M SA.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.02.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 23.02.2009.
CURTEA,
Asupra apelului de față,
Prin sentința nr. 1311/29.03.2008 a Tribunalului Comercial Mureșs -a admis în parte acțiunea reclamantei SC SA Târgu M, formulată în contradictoriu cu pârâta SC SA Târgu M, fiind obligată aceasta din urmă parte la plata sumei de 45.777,15 lei cu titlu de prejudiciu, în favoarea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele acțiunii s-a reținut că reclamanta este îndreptățită la plata a 24.890 lei, prejudiciu efectiv și 200.000 lei foloase necuvenite ca urmare a faptului că aceasta a fost privată, prin conduita pârâtei, de beneficiul imobilului situat în -, nr. 37 "", dobândit prin actul autentic nr. 321/19.03.1997 al BNP, ca urmare a adjudecării de la SC SA. Situația juridică a terenului aferent activului cumpărat urma să fie clarificată în cursul anului 1999, ca urmare a înțelegerii dintre vânzător și cumpărător, dar toate intențiile reclamantei de modernizări a (contract de proiectare, autorizație de construcție, etc.) au fost stopate de litigiul inițiat de pârâtă, pentru revendicarea în cauză, aceasta acționând ca și proprietară a. Acest litigiu a fost soluționat prin respingerea acțiunii de Tribunalul Mureș, prin Sentința nr. 395/21.09.2000, definitivă prin respingerea apelului declarat de SC SA prin Decizia nr. 34/A/24.05.2001 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, și irevocabilă prin Decizia nr. 3832/07.10.2003 a
Între părți au existat și alte litigii, acestea fiind suspendate până la soluționarea irevocabilă a litigiului de mai sus, și ca urmare a radierii din CF a notării procesului de revendicare inițiat de SC SA, SC SA a transcris și dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilului în cauză, reclamanta întabulându-l în CF la 15.04.2005.
Pretențiile reclamantei au fost întemeiate pe abuzul de drept al pârâtei care a determinat imposibilitatea ca reclamanta să finiseze modernizarea activului ca urmare a modificărilor intervenite în mediul economic, și a situației financiare a reclamantei care, față de momentul achiziției, s-a deteriorat.
Prin hotărârea atacată, prima instanță a reținut că reclamanta a suferit pierderi financiare, ca urmare a nefinalizării investiției, pentru perioada 2000-2005, în cuantum actualizat la august 2008 de 29.964,43 lei - profit operațional nerealizat, costul actualizat al serviciilor de proiectare, în cuantum 16.685,10 lei și 27,62 lei, costul actualizat al emiterii autorizației de construcție; respectiv un total de 45.777,15 lei. S-a susținut că prin prisma disp. art. 723 Cod procedură civilă, art. 21 din Constituție și art. 998 și urm. Cod procedură civilă, pârâta într-adevăr și-a exercitat dreptul constituțional de a accesa serviciul public de justiție, dar că prin promovarea succesivă și chiar simultană a mai multor proceduri judiciare ce au determinat suspendarea unora dintre acestea, au format convingerea instanței că finalitatea acestora a fost nu exercitarea unui interes legitim, ci lezarea drepturilor și intereselor reclamantei, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a obținut câștig de cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal pârâta SC SA Târgu M, criticând hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică, susținând în esență că instanța era obligată să se pronunțe cu privire la excepția prescripției unora dintre pretențiile deduse judecății, așa cum acestea au fost acordate pentru anii 2000-2005, în raport de disp. art. 18 din Decretul nr. 167/1958.
Pe de altă parte, în ceea ce privește fondul cauzei, a susținut că imobilul a fost construit de către antecesoarea acesteia - fosta Fabrică de - în folosul muncitorilor acesteia și că ulterior fabrica a fost naționalizată în baza Decretului nr. 111/1957, de la alte persoane fizice, și nu de la adevăratul proprietar. Pentru aceste motive, pârâta a uzat de toate mijloacele legale pentru redobândirea proprietății: prin procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 - soluționată inițial prin Sentința nr. 492/25.03.2004 a Judecătoriei Sighișoara, definitivă prin Decizia nr. 502/A/22.06.2004 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, cauza fiind pe rolul cu termen de judecată la 05.03.2009; și de asemenea, prin formularea de notificări către Primăria și AVAS
Mai mult, interesul legitim în redobândirea proprietății nu este înlăturat de împrejurarea că apelanta a obținut soluții nefavorabile în unele dintre litigiile avute, aceasta având deschis accesul la justiție, și nu în ultimul rând, prejudiciul constatat de instanța de fond, nu este nici cert și nici direct, întrucât conduita apelantei nu este culpabilă, nu a determinat paguba reclamantei, care din propria-i culpă nu a exploatat imobilul de la obținerea pretinsei proprietăți și a posesiei.
Prin concluziile scrise, reclamanta a solicitat respingerea apelului, și menținerea hotărârii atacate ca legale, susținând că procesele inițiate de pârâtă au fost prejudiciate pentru societatea reclamantă și că potrivit jurisprudenței CEDO, prejudiciul nu se limitează la perioada în discuție.
Pe de altă parte, exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale de către pârâtă este justificată de faptul că aceasta nu a avut niciodată proprietatea imobilului în cauză (lipsindu-i așadar și calitatea procesuală activă); că la privatizare, clădirea revendicată nu făcea parte din activele SC SA ci dimpotrivă, aparținea patrimoniului SC SA și că prin raportarea la fondul dominant - terenul, nu a aparținut niciodată pârâtei - litigiile inițiate, asupra construcțiilor și terenului, trebuiau îndreptate asupra statului român, nu împotriva reclamantei.
Și nu în ultimul rând, referitor la prejudiciu, acesta este justificat în primul rând de faptul că pârâta a promovat în justiție acțiuni ilicite, îndreptate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, cum este cazul reclamantei, că investițiile nu au putut fi efectuate tot ca urmare a împiedicării de către pârâtă să se bucure de atributele dreptului de proprietate asupra imobilului.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, Curtea constată următoarele:
După cum s-a reținut în considerentele hotărârii atacate, este cert că admisibilitatea acțiunii a fost întemeiată pe conduita culpabilă a pârâtei SC SA, mai exact datorită procedurilor judiciare succesive inițiate de această parte în contra reclamantei, apreciată de prima instanță ca vădit tergiversate, și abuziv formulate.
Această stare de fapt reținută de prima instanță nu poate fi împărtășită de instanța de control judiciar, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor constituționale, accesul liber la justiție este garantat, după cum statuează art. 21, astfel că exercitarea acțiunilor judiciare de către SC SA prin raportare la aceste dispoziții nu pot fi apreciate decât ca o manifestare a acestui drept.
Pe de altă parte, potrivit Codului d e procedură civilă, lege organică cu forță juridică superioară, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane, trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente, după cum glăsuiește art. 109 alin. 1 Cod procedură civilă. Or, pretențiile pârâtei, pretins proprietară imobilului asupra căruia a purtat prezentul litigiu, nu puteau fi, prin prisma celor de mai sus, valorificate decât prin sesizarea instanței.
În altă ordine de idei, revenind la dreptul pretins de pârâtă, cu privire la imobilul în cauză, drept afirmat în justiție, nu reprezintă în ultimă instanță altceva decât un element al pretenției invocate de această parte, și în acest sens, nu este neapărat necesar să reprezinte o realitate juridică incontestabilă, ci o situație juridică ipotetică.
Astfel, este demn de remarcat că nici una din acțiunile promovate de către această parte nu au fost respinse ca urmare a lipsei calității procesuale active, aceasta întrucât prin raportare la noțiunea legitimității procesuale, calitatea procesuală reprezintă așadar îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a iniția și participa la activitatea judiciară.
De altfel, raportul de drept procesual s-a legat constant, în mod valabil, între pretinșii titulari ai dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății. Mai mult, această legitimare procesuală reprezintă deci o condiție ce trebuie îndeplinită în procesul civil, indiferent de obiectul acestuia, chiar dacă partea nu justifică existența unui drept.
Concluzionând, relativ la speța dedusă judecății, dacă legitimarea procesuală nu se raportează, cu necesitate, la raportul dedus judecății, ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligația corelativă de a răspunde față de pretențiile formulate prin actul de investire a instanței, în aceeași măsură putem susține cu suficient temei că și în prezenta cauză, conduita pârâtei nu poate fi apreciată ca fiind abuzivă, sau nelegitimă, ci o manifestare firească a unei părți care supune instanței spre judecată, pretenții asupra unui imobil despre care susține că i-ar fi aparținut înaintea reclamantei.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod nejustificat prima instanță a admis pretențiile reclamantei, pronunțând în acest fel o hotărâre nelegală, astfel că, potrivit art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul promovat în cauză, urmând a modifica în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii introductive.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de SC SA Târgu-M, cu sediul în Târgu-M- A județul M, împotriva sentinței nr.1131/29.09.2008 a Tribunalului Comercial Mureș.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea introductivă formulată de SC SA Târgu-M, în contradictoriu cu pârâta SC SA Târgu-M, pentru pretenții.
Obligă SC SA Târgu-M la plata sumei de 2723 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, la 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact. Sz.
4 exemplare
Jud.fond.
9 martie 2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
