Spete pretentii comerciale. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.16/C/2009 -
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelurilor comerciale formulate de apelanții reclamanți și, ambii domiciliați în O,-, - 1,.F,.3, județ B și cu adresa poștală în O,-,.13, județ B și de apelanta pârâtăSC de SAcu sediul în O, str.-, nr.3, județ B, împotriva sentinței nr.312/COM din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiectpretenții.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul reclamanților este legal timbrat cu suma de 1767,23 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanțele nr.- din 04.11.2008 și nr.- din 02.12.2008 plus timbru judiciar în valoare de 5,2 lei, că apelul declarat de apelanta pârâtă este de asemenea legal timbrat cu suma de 1.780,34 lei taxă judiciară de timbru achitată prin OP nr.25 din 08.12.2008 plus timbru judiciar în valoare de 5 lei, precum și faptul că apelanții reclamanți au depus la dosar în data de 22.01.2009 concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra apelului a avut loc la data de 20 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea hotărârii asupra cauzei la data de 27 ianuarie 2009, date la care s-a și pronunțat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.312/COM din 16 septembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta RA -Canal A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții și împotriva paratei RA -Canal
A obligat pârâta să plătească reclamanților: suma de 60.780 lei contravaloare lucrări; echivalentul în lei la cursul BNR a sumei de 14.400 Euro (echivalentul în lei la cursul BNR din data efectuării plății), reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului din litigiu și suma de 6480, 30 lei cheltuieli de judecată. A obligat pârâta să predea reclamanților cu proces-verbal de recepție, apartamentul. A dispus întăbularea bunului imobil în cartea funciară în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Conform contractului de construire nr.22/21.11.1986, reclamanții au contractat cu fostul O, construirea unui apartament în blocul de locuințe situat pe-, prețul acestuia fiind integral achitat de către reclamați la data de 21.02.1986, în total suma de 220.460 lei, cu termen de predare 30.09.1987 conform anexei 1 copie la contractul de construcție și copia chitanțelor nr.327.272/19.08.1982 și 292.226/21.02.1986 fila 4,5 dosar vol. 1.
La data de 21.11.2000, prin adresa nr.15.305 (fila 8 dosar) reclamanții s-au adresat pârâtei pentru numirea unei comisii pentru recepție preliminară a locuinței contractate, recepție refuzată fără a fi motivată în drept de către pârâtă, conform adresei 16253/08.12.2000 (fila 9). Ulterior, pe data de 15.01.2001 reclamanții au revenit la pârâtă cu adresa nr.520 prin care au insistat în a i se efectua recepția intermediară, pentru a efectua pe cheltuială proprie finalizarea lucrărilor și întăbularea imobilului. De asemenea pe data de 29.01.2001 a înaintat o nouă adresă către pârâtă, la care nu au mai primit nici un răspuns.
Pentru că termenul inițial de predare al apartamentului nu a putut fi respectat de către constructor, între părți s-a încheiat un act adițional prin care s-a stabilit ca data a predării apartamentului - data de 30.12.1989 (fila 6 dosar).
Nici acest din urmă termen nu a fost respectat de către executantul lucrării, astfel că prin raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr.3957/1991 al Judecătoriei Oradea au fost inventariate pentru fiecare apartament în parte lucrările rămase neexecutate, ca urmare a sistării în anul 1991 lucrărilor de construire a blocului.
Prin Sentința civilă nr.2703/C/2004 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă, s-a reținut cu putere de lucru judecat că pârâtei -Canal O îi revine, în calitate de succesoare a fostului IJGCL B, obligația de a proceda la predarea apartamentelor contractate în anul 1987 către proprietarii acestora cu proces-verbal de recepție. Încheierea unui astfel de proces-verbal presupune în mod obligatoriu executarea în prealabil a tuturor lucrărilor de construire și finisare interioare și exterioare avute în vedere de părți la momentul semnării contractelor. În acest sens, pârâta a fost obligată să procedeze la predarea apartamentelor pe bază de proces-verbal de recepție, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 2000 RON pe fiecare zi de întârziere, în măsura în care nu se va proceda la predarea apartamentelor către proprietarii acestora în termen de 100 de zile calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii. Instanța de apel care a modificat cuantumul daunelor cominatorii precum și termenul de la care acestea urmează a fi datorate, a avut în vedere la stabilirea lor, ca și criterii de apreciere perioada necesară finalizării lucrărilor rămase neexecutate la blocul în litigiu precum și cuantumul valoric al acestora.
De precizat că, în dosarul în care s-a pronunțat sentința menționată mai sus, reclamanții au acționat prin intermediul Asociației de Cooperare pentru Urmărirea și Supravegherea Lucrărilor de Construcție a de Locuințe Proprietate Personală cu sediul în Acest lucru nu împiedică reclamanții să solicite în mod separat despăgubirile rezultate din raportul contractual existent între părți.
De asemenea, instanța apreciază că, în temeiul art.1073 Cod civil, reclamantul care și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de construire nr.22/21.11.1986 achitând integral prețul apartamentului, așa cum s-a arătat mai sus, are dreptul de a pretinde din partea celeilalte părți contractante, a cărei succesoare în drepturi și obligații este pârâta -Canal O, îndeplinirea obligațiilor corelative care îi incumba acesteia, obligații între care se numără și aceea referitoare la executarea lucrărilor de finisare astfel cum apar acestea menționate în raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr.3957/1991 al Judecătoriei Oradea filele 14-22 vol.
În speță, reclamanții au fost finalizat lucrările de construcție la apartamentul contractat, respectiv apartamentul nr.13 din Blocul situat în O-, pe cheltuiala lor, iar din data de 01.12.2005, s-au mutat în apartamentul complet refăcut, deși părțile comune nu au fost finalizate. Conform raportului de contraexpertiză întocmit în cauză, valoarea acestor lucrări este în sumă totală de 60.780 lei fila 289 dosar vol.
În cauză s-a efectuat inițial o expertiză în construcții, prin care s-a stabilit că valoarea lucrărilor de construcție este în sumă de 61.360 lei (fila 169 vol. I). Diferența dintre cele două valori stabilite prin expertizele menționat este determinată de faptul că în prima expertiză s-a ținut cont de utilizarea de către reclamanți a unor materiale și tehnologii noi în construcții, iar în cea de a doua expertiză s-a avut în vedere doar materialele și tehnologia de lucru contractată de reclamanți. Sub acest aspect, reclamanții sunt îndreptățiți doar la contravaloarea lucrărilor contractate, menționate în raportul de contraexpertiză.
Potrivit art.969 și 1073 cod civil "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare".
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamanți, instanța va avea în vedere concluziile raportului de contraexpertiză în construcții care au stabilit o valoare de 60.780 lei.
În ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâte la plata sumei de 14.400euro (echivalentul în lei la cursul BNR din data efectuării plății), reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a apartamentului în litigiu, instanța constată că cererea reclamanților este întemeiată, urmând în consecință să fie admisă pentru următoarele:
În condițiile în care pârâta și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv de predare a apartamentului la termenul stabilit în contract, reclamanții ar fi beneficiat de folosința lui, putând fi închiriat în condiții similare cu proprietarii apartamentelor 7 și 22 din același bloc în condițiile pieței cu suma de 400 Euro lunar chirie - filele 22, 23 dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții cât și pârâta.
Prin apelul declarat reclamanții și au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii și admiterea capătului de cerere privind acordarea sumei de 30.000 Euro, echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății.
În dezvoltarea motivelor de apel arată în fapt că timp de aproape trei ani s-au judecat în contradictoriu cu pârâta și au probat că aceasta se află în culpă, culpa exclusivă fiind reținută de altfel și de către instanță.
Învederează că se află într-o situație specială pe care a invocat-o și dovedit-o și totuși instanța a respins-o sub pretextul că nu "sunt întrunite condițiile prevăzute de art.998 - 999 Cod civil" sub aspectul relației de cauzalitate.
Ori ei au fundamentat pledoaria tocmai pe această relație de cauzalitate, cauza fiind nerespectarea termenului de predare a blocului iar efectul suferințele morale.
Au demonstrat că, dreptul român, încă din 1856, interpretat "prejudiciul" în sensul art.998 - 999 ca fiind orice fel de prejudiciu. s-a pus problema răspunderii delictuale pentru prejudicii nepatrimoniale produse prin vorbe, gesturi, fapte defăimătoare care au adus atingere persoanei.
Atât literatura juridică străină cât și cea română consideră că prejudiciile nepatrimoniale, denumite daune morale constau în "atingerea valorilor care privesc persoana umană și personalitatea sa".
Repararea daunelor morale în Statele Uniunii Europene - în care România este deja integrată - sunt recunoscute diferite tipuri de prejudicii pentru care se acordă daune morale, ca de pildă: suferința fizică și psihică, prejudiciul de agrement - constând în pierderea elementelor agreabile vieții, inclusiv a unor relații sociale normale. solicitată rămâne la aprecierea instanței.
Arată că în literatura și practica judiciară românească anterioară anului 1945 s-a admis și în România, în mod constant teza reparației bănești a daunelor morale, pornindu-se, în principal, de la ideea că termenul de "prejudiciu" folosit de art.998 - 999 Cod civil are un sens general fără a face distincție între prejudiciul de natură patrimonială sau morală.
După 1990, jurisprudența și doctrina consacră răspunderii civile următoarele principii: principiul legalității, principiul reparării integrale a prejudiciului și principiul răspunderii pentru culpă, unii autori considerând că pe lângă aceste principii ar fi util și principiul reparării promte a prejudiciului.
În speță, au învederat principiul legalității conform art.998 - 999 Cod pr.civilă, reparația integrală nu a solicitat-o deoarece prejudiciul este incomensurabil, ei solicitând doar o mică parte sub formă compensatorie, mai mult pentru a pedepsi pe cel din a cărui culpă s-a cauzat suferința morală.
Legiuitorul a avut în vedere raporturile delictuale cât și raporturile contractuale. Apelanții tocmai raporturile civile contractuale le-au invocat și pretind o justă și integrală reparație în sensul art.998 Cod civil.
În literatura de specialitate problema reparațiilor morale nu ține seama de conținutul acestora ci numai de modalitățile de transformare economică, după cum există și tendințe de stabilire a unor criterii de apreciere a despăgubirilor morale.
Doctrina consideră că banii nu suprimă o dizarmonie familială cauzată de făptuitor - în situația că daunele morale s-ar face ca o reparație, ci ca o compensare care ar permite crearea unor condiții de viață confortabile, care ar diminua consecințele pierderilor suferite, sau a drepturilor lezate, nerealizate.
Învederează că au demonstrat ce fel de armonie familială s-a creat într-un spațiu de 45 mp în care coabitau doi tineri, cu speranță de viață familială cu mai mulți copii și în care un copil de 11 - 25 de ani își căuta și nu găsea propriul loc de joacă, de formare școlară, intelectuală. De aceea au contractat un apartament cu 3 camere.
Aceste aspecte nu au fost sesizate și reținute de prima instanță ca fiind esențiale și provocatoare ale crizei morale care i-a copleșit și pe care au invocat-
În acest context evidențiază și suferințe fizice cum ar fi - durerile fizice provocate reclamantei - pensionară pe caz de boală, o compensare între cuantumul pensiei și nivelul salariului ar constitui o astfel de compensare. Aceasta ar însemna o diferență de 150 Euro/lună x 12 luni x 4 ani= 25.000 Euro.
În ceea ce privește prejudiciul moral cauzat prin neîmplinirea profesională arată că în fapt în 1996 fost admis la colocviul de doctorat la Universitatea din O, studii pe care nu le-a finalizat timp de 10 ani, datorită lipsei condițiilor de studiu și cercetare până la data când a finalizat lucrările la apartament, aspect depășit după.
Dacă aceste studii le-ar fi încheiat într-o perioadă de 6 ani adică în perioada 1996 - 2002, ar fi însemnat că pentru perioada 2002 - 2006, adică timp de 4 ani, ar fi beneficiat, conform drepturilor legale, de 15% spor la salariu. Confirmarea titlului științific de doctor în științe istorice le-ar fi permis obținerea unui post de conferențiar universitar, cu o retribuție lunară de circa 500 Euro. Aceasta ar fi însemnat pentru perioada 2002 - 2006: 500 Euro/lună x 12 x 4 ani = 24.000 Euro sau până la împlinirea vârstei de pensionare 65 ani - 500 Euro/lună x 12 x 16 ani = 96.000 Euro.
Acestea sunt consecințele morale - evaluabile în bani - cauzate de pârâtă prin neîndeplinirea obligației contractuale. Menționează că este știut faptul că este autor și coautor a 16 cărți. Învederează că proiectele elaborate i-au fost stopate și încetinite datorită condițiilor de studiu și lucru neprielnice pe care le-a avut până la finalizarea lucrărilor la apartament. Proiecte foarte importante au fost amânate datorită neîndeplinirii de către pârâtă a obligației sale de a face. După finalizarea de către ei a lucrărilor la apartament au încheiat studiile doctorale, a publicat 6 cărți iar fiul lor a obținut diploma de licență.
În susținerea daunelor morale solicitate mai invocă prejudiciul de agrement, tot ca o formă de compensare din perspectiva psiho-sociologică a posibilităților de reparații, ca urmare a vârstei și incapacității fizice de îndeplinire a confortului familial.
Arată că motivul principal pentru care a contractat construirea apartamentului proprietate personală era legat de numărul de membri de familie și suprafața locuinței. Familia și armonia familială sunt țeluri și idealuri de viață al oricărui tipar - țel pe care l-au urmărit și ei. Au dorit o familie numeroasă. Apartamentul de 2 camere tip "vagon" pe care l-au obținut cu chirie, nu le-a asigurat confortul familial intim pentru realizarea dorințelor lor. Planificarea familială a fost amânată, conform reeșalonării termenelor de predare a apartamentului, de care și-au legat toate speranțele în tinerețe. Din culpa exclusivă a pârâtei nu și-au putut realiza de viață familială, aceea de a avea mai mulți copii. Este încă, o dovadă indubitabilă dintre cauză și efect, care le dă dreptul la despăgubire morală.
Arată că traumele psihice datorate disconfortului intim au fost majore. Solicită a se constata că soț - soție coabitau într-o locuință în care copilul însuși avea nevoie de confort intim pentru a se forma ca adolescent - elev și student. În același spațiu de 45 mp locuibil se învârtea, în disconfort, întregul univers familial, social și intelectual. Pentru toate acestea nu au criteriu de evaluare, fapt pentru care lasă instanța ca față de situația descrisă să intuiască natura prejudiciului moral și nu valoarea acestuia și mai ales dacă există relație de cauzalitate dintre acestea.
În legătură cu prejudiciul afectiv arată că sunt convinși că va fi greu instanței de a stabili valoarea acestuia. Arată că îl ridică totuși pentru a fi înțeleasă în context natura prejudiciului și nu valoarea sa. menționează că în perioada 1987 - 1998 îndeplinit o funcție publică, în calitate de director al Filialei Oa M uzeului Militar Național. lor a fost atinsă prin menționarea numelui în emisiunile transmise în direct pe postul de televiziune, în care s-a dezbătut situația blocului din - - nr.1 în care ei au cumpărat în calitate de proprietar și de președinte al "Asociației", emisiuni la care directorul general al Companiei de Oap omenit în repetate rânduri numele lor. Același lucru s-a întâmplat și în emisiunile în direct ale primarului municipiului O, care a răspuns la o întrebare adresată de un telespectator menționând numele lor. Aceste exemple susțin afirmația că onoarea și prestigiul social le-au fost afectate. În asemenea împrejurare au apărut întrebările firești ale cercului de prieteni și cunoștințe care, cunoscându-le performanțele profesionale și capacitatea, nu înțelegeau cum de au făcut o investiție atât de păguboasă. Menționează că investiția a fost făcută cu bună credință, având un de așteptare rezonabil în care toate proiectele de viață personală și de integrare socială ar fi fost armonioase dacă pârâta își respecta obligația contractuală. Cum nu și-a respectat obligațiile să răspundă inclusiv pentru prejudiciile morale și materiale.
Legat de prejudiciul afectiv arată că au fost sprijiniți de părinți cu bani pentru a face plata integrală a locuinței iar ei nu și-au putut îndeplini obligația morală de a-i ajuta și îngriji după cum o meritau, căci spațiul lor de două camere nu permitea prezența a încă unei persoane. Părinții au decedat iar ei au rămas cu o mare traumă morală și o dramă neîmpăcată că nu și-au făcut cum trebuia datoria. Este încă o dovadă a relației de cauzalitate între termenele de predare și suferința morală.
Din culpa pârâtei starea familială, profesia și însăși condițiile de existență le-au fost moralmente afectate.
În materia drepturilor personalității, atingerea adusă atrage răspunderea civilă fără să fie necesară probarea prejudiciului suferit.
Totuși ei au demonstrat că au suferit un prejudiciu prin afectarea onoarei, personalității și a lipsei cadrului de locuire în care personalitatea nu a putut să se dezvolte normal.
actuală a practicii judiciare este aceea de reparare a daunelor morale în toate situațiile în care se face dovada existenței lor. Solicită a se constata că prin neîndeplinirea obligației contractuale s-a creat o situație specială. Ca urmare a faptului că "Asociația" a respins oferta făcută de pârâtă deoarece era nelegală, pârâta a creat o nouă situație specială, de natură a le aduce prejudicii morale. Astfel prin adresa nr.21192/24.11.2005 prin intermediul executorului judecătoresc, cu nr.959/24.11.2005 RA Canal O le-a trimis o "Notificare" prin care solicita prezentarea lor la acel birou, cu acte doveditoare, sub pretextul predării apartamentului. Această nouă situație le-a afectat din nou imaginea, citația fiind afișată în holul apartamentului de domiciliu.
Prejudiciul de agrement pricinuit de debitoare și prin refuz de colaborare și tracasare psihică sunt elementele constitutive ale daunelor morale pe care le pretind în compensație.
Instanța este chemată a judeca dacă relația contractuală a creat sau nu prejudiciul de agrement pe care l-au descris. Practica judiciară din România a folosit sensul noțiunii doar pentru situații cauzatoare de moarte sau vătămări corporale foarte grave. Menționează faptul că - fiind în situații similare, prin trauma psihică suferită vecinii de apartamente au decedat pe fondul disconfortului pricinuit de pârâtă.
Prejudiciul moral creat, în formele arătate, întrunește toate elementele și condițiile ca repararea lui să fie posibilă. Așa cum au dovedit despăgubirile morale au caracter cert, actual și peren. Scopul în care au solicitat despăgubirile morale este de natură compensatorie și nu unul efect reparator deoarece dimensiunea reală nu poate fi cuprinsă deși raporturile de cauzalitate există.
În concluzie solicită instanței să stabilească cuantumul și modalitatea de reparare a pagubei, în opinia lor suma de 30.000 Euro compensând într-o foarte mică măsură prejudiciul moral real cauzat.
Relația de cauzalitate între obligația contractuală și efectele generale produse sunt evidente succesiunea în timp și interacțiunea lor au determinat cauze și efecte morale.
În drept au invocat art.998 - 999 Cod civil.
Pârâta SC de O SA solicită admiterea căii de atac declarate, modificarea hotărârii, admiterea excepțiilor invocate și respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, instanța făcând o apreciere eronată a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, raportat la modul de soluționare a excepțiilor invocate.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune instanța în mod eronat reține că termenul de prescripție nu s-a împlinit deoarece:
- prin contractul de construire nr.22/1986 s-a convenit ca B să construiască pentru reclamanți un apartament în blocul din O str.- nr.1 cu termen de predare de 30.07.1987.
Termenul nu a fost respectat datorită modificărilor politice ivite în România și desființării
Termenul limită de predare a apartamentului a fost stabilit pentru data de 31.09.1990.
Lucrările de construcție trebuiau executate de SC SA O care a întrerupt lucrările de finalizarea lucrărilor în interiorul apartamentelor la data de 30.05.1991.
Dreptul la acțiune al reclamanților pentru obligația asumată de constructor s-a născut la data de 30.05.1991 când lucrările la apartamentul acestora s-au sistat.
În cauză dreptul la acțiune se prescrie în trei ani conform art.3 alin.1 din Decretul 167/1958.
Față de data de 21.12.1995 când reclamanții au înregistrat la Tribunalul Bihor, acțiunea și raportat la data la care lucrările de finisaj s-au sistat definitiv consideră că dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris, întrucât au trecut mai mult de trei ani.
Nu poate fi luată în considerare reținerea instanței de fond privind întreruperea cursului prescripției, având în vedere că nu sun t îndeplinite condițiile prevăzute de art.16 alin.1 lit.b din 167/1958.
Acțiunea formulată de Asociație în anul 1997 nu are același obiect cu acțiunea reclamanților ce formează obiectul acestui dosar.
Nici susținerea instanței în sensul că hotărârea pronunțată de Tribunalul Sibiu cu nr.2703/C/2004 ar întrerupe cursul prescripției nu este întemeiată deoarece prin această sentință s-a dispus doar "obligarea noastră la predarea locuințelor contractate cu proces verbal de recepție". Aceasta înseamnă că prin această hotărâre s-a dispus doar cu privire la procesul verbal de recepție al apartamentului și nicidecum nu s-a pronunțat cu privire la respectarea altei clauze contractuale respectiv a celei de finalizare a lucrărilor la apartamentul din litigiu.
Neexistând identitate de obiect între cele două dosare (dosarul 1019/2004 și dosarul în speță) nu se poate accepta ideea că termenul de prescripție s-a întrerupt.
Afirmația reclamanților, susținută de instanța de fond, că termenul de prescripție s-a întrerupt deoarece aceștia sunt membrii Asociației de Urmărire a Executării Lucrărilor la blocul din litigiu nu este întemeiată întrucât calitatea procesuală. a avut-o asociația și nu reclamanții în nume propriu, iar obiectul cererii asociației nu este cel pretins de reclamanți prin prezenta acțiune.
prescripției se întrerupe conform art.16 alin.2 din 167/1958, dacă cererea de chemare în judecată a fost admisă printr-o hotărâre definitivă.
Mai învederează că disp.art.17 alin.2 din 167/1958 prevăd că dacă întreruperea termenului de prescripție s-a produs datorită efectului cererii de chemare în judecată, care a fost admisă printr-o hotărâre rămasă irevocabilă, noua prescripție va avea un alt obiect și anume prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Analizând însă pretențiile reclamanților se poate observa că acțiunea lor s-a prescris înainte de a introduce acțiunea ce a format obiectul dosarului 1019/2004 a Tribunalului Sibiu astfel că și sub acest aspect acțiunea este prescrisă.
Instanța de fond în mod neîntemeiat a respins și excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și prematuritatea cererii raportat la disp.art.720 Cod procedură civilă.
Raportat la fondul cauzei arată că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză.
Cu privire la primul capăt de cerere a reclamanților privind obligarea pârâtei la plata sumei de 60.780 lei pretenția este neîntemeiată.
Reclamanții pretind contravaloarea unor finisaje interioare care nu se regăsesc în contractul de construire al apartamentului încheiat.
Lucrările de finisaj s-au efectuat în anii 2001 - 2004. Pentru stabilirea acestor lucrări, pe care de altfel reclamanții nu le-au dovedit, experții au avut în vedere o expertiză tehnică efectuată în anul 1991 în dosarul 957/1991 a Judecătoriei Oradea precum și un proces verbal încheiat de reclamanți cu asociația.
Deși experții învederează că în acea lucrare de expertiză nu s-a precizat care sunt lucrările care au rămas de executat, totuși fără un temei legal, stabilesc valoarea lucrărilor la apartament în două variante.
Consideră că raportul de contraexpertiză efectuat în cauză este neconcludent având în vedere tendința vădită de a acorda reclamanților o sumă mai mare decât cea cuvenită, neexistând documente legale în temeiul cărora s-a efectuat calculul dezdăunărilor.
Mai mult, experții extind calculul pretențiilor reclamanților și la părțile comune ale imobilului, care nu fac parte din contractul încheiat cu reclamanții. Mai adaugă total nejustificat și lucrări de instalații care de asemenea nu sunt dovedite precum și cele referitoare la boxă, care nu se regăsesc în raportul de expertiză din anul 1991.
Instanța de fond a obligat-o la plata sumei de 60.780 lei fără ca această sumă să rezulte din probe certe și concludente, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 14.400 Euro, pretenția nu a fost dovedită instanța acordând reclamanților tot ceea ce au cerut.
Arată că au invitat reclamanții la întocmirea procesului verbal de recepție însă aceștia nu s-au prezentat, motiv pentru care și sub acest aspect hotărârea este nelegală.
Prin "Întâmpinare" reclamanții au solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă ca fiind nefondat.
Susținerile pârâtei privind prescripția dreptului la acțiune sunt nefondate. Pârâta eludează faptul că această excepție, ca și celelalte de altfel, a fost definitiv soluționată de Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte prin întreruperea prescripției dreptului la acțiune, iar Tribunalul Bihor unind excepția ridicată cu fondul acțiunii reține în mod corect că acțiunea a fost introdusă în interiorul termenului de prescripție și în consecință a respins excepția ridicată de pârâtă ca nefondată.
Instanța de fond a soluționat corect și excepțiile lipsei calității procesuale active cât și cea a calității procesuale pasive, astfel că solicită a fi respinse ca nefondate, ele fiind soluționate irevocabil.
Dezdăunările în sumă de 60.780 lei la care Tribunalul Bihora obligat pârâta acestea sunt rezultatul unor expertize și contraexpertize la care, reprezentanții pârâtei au luat parte și după cum se poate constata, la faza măsurătorilor de teren, nu s-a ridicat nici un fel de obiecții.
Atât expertiza cât și contraexpertiza consemnează faptul că lucrările au fost efectuate în perioada 2001 - 2005. Valoarea totală a dezdăunărilor a fost stabilită la nivelul devizului de lucrări contractate.
Cât privește obligarea pârâtei la plata, în lei, a sumei de 14.400 Euro arată că din nou se uită că această sumă reprezintă lipsa de folosință a apartamentului pentru ultimii trei ani respectiv 21.12.2002 - 21.12.2005, fiind dovedit, la dosar fiind depuse contractele de închiriere pe care vecinii de la etajul 2 și 4 le-au încheiat și proba cu martori.
În speță instanța de fond este chemată a aplica principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat, existând suficiente dovezi că pârâta apelantă și-a exercitat obligațiile cu rea credință.
În consecință consideră că instanța de fond a făcut o corectă și justă judecată, astfel că solicită respingerea apelului pârâtei ca nefondat.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.295 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că sunt nefondate urmând a fi respinse, având în vedere următoarele:
Reclamanții apelanți au solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâtei RA -Canal O la plata sumei de 55.000 lei RON reprezentând dezdăunări deoarece pâeâta nu a respectat termenul din obligația pe care și-a asumat-o, de a construi apartamentul nr.13 din -udor - nr.1, așa cum prevede contractul de construcție nr.22/21.02.1986, apartament ce a fost executat pe cheltuiala proprie de către reclamant; obligarea pârâtei la plata sumei de 14.400 Euro (echivalentul în lei la cursul BNR din data efectuării plății) reprezentând profit nerealizat pe ultimii trei ani ce le-a fost cauzat prin neexecutare, executarea cu întârziere și în mod necorespunzător a obligației pe care pârâta și-a asumat-o prin contractul menționat.
De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale (echivalentul în lei la cursul BNR din data efectuării plății) ca urmare a afectării imaginii, prestigiul social, al afecțiunilor medicale cauzate și al nerealizărilor în domeniul profesional, obligarea pârâtei să predea reclamanților cu proces verbal de recepție apartamentul și să se dispună întabularea bunului în favoarea reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
Prin apelul declarat reclamanții critică hotărârea pronunțată de instanța de fond în ceea ce privește respingerea daunelor morale solicitate.
Criticile apelanților sunt nefondate, instanța de fond reținând în mod corect că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul invocat, situație în care a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Prejudiciul nepatrimonial, denumit și prejudiciu moral sau daună morală, constă într-o atingere adusă acelor valori ale individului care îi definesc personalitatea cum ar fi: existența fizică a persoanei, integritatea corporală, sănătatea, sensibilitatea fizică și psihică, sentimentele de afecțiune și, cinstea, demnitatea și onoarea, prestigiul profesional, drepturile nepatrimoniale care intră în conținutul dreptului de autor și inventar, numele și domiciliul precum și alte valori similare.
aduse acestor drepturi creează deci prejudiciul moral ce antrenează răspunderea civilă a autorului faptei ilicite.
Temeiul juridic ala acestei răspunderi se regăsește în prevederile art.998 Cod civil potrivit cărora "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara."
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauza prejudiciul.
Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.
În speță, instanța este chemată a stabili dacă neexecutarea, executarea cu întârziere și în mod necorespunzător a obligației asumate de pârâtă prin contractul 22/21.02.1986 a creat reclamanților prejudiciul moral solicitat prin petitul acțiunii, respectiv dacă sunt întrunite în speță condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În esență, reclamanții au arătat în ceea ce privește daunele morale solicitate, că dizarmonia familială, criza morală care i-a copleșit, tracasarea și indiferența pârâtei, care nu a concurat cu ei la finalizarea construcției locuinței contractate le-a produs suferințe fizice, fapt ce a dus la pensionarea pe caz de boală a reclamantei și la pensionarea anticipată a reclamantului. De asemenea, au arătat că în cauză nu este o întârziere oarecare ci o tărăgănare de 22 de ani și un refuz sistematic și categoric de colaborare fiind nevoiți să suporte ironia prietenilor și vecinilor care le cunoșteau situația.
Proiecte foarte importante au fost amânate datorită neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor asumate.
Neîndeplinirea profesională și nici pasiunea de a cerceta nu au avut condițiile întrunite, studiile pentru doctorat nefinalizându-se timp de 10 ani.
Prin refuzul de colaborare și tracasare psihică li s-a pricinuit și prejudiciul de agrement.
Pârâtei RA -Canal O, în calitate de succesoare în drepturi și obligații a fostului IJGCL B îi revine obligația de a procede la predarea apartamentelor contractate în anul 1987 de către proprietarii acestora, în speță și reclamanții, cu proces verbal de recepție potrivit Sentinței civile nr.2703/C/2004 a Tribunalului Sibiu rămasă definitivă la 15.05.2005 prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr.88/A/2005.
Instanța apreciază că doar începând cu data rămânerii definitive a acestei sentințe poate fi angajată răspunderea pârâtei. Sub acest aspect, prin obligarea acesteia de plata despăgubirilor cât și a profitului nerealizat pe ultimii trei ani s-a asigurat principiul reparațiunii juste și integrale a prejudiciului patrimonial suferit de către reclamanți.
În ceea ce privește prejudiciul moral invocat, curtea de apel apreciază, astfel cum corect a reținut și prima instanță, că nu sunt îndeplinite prevederile art.998-999 Cod civil sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul invocat.
În speță, dată fiind succesiunea în timp a faptelor, atingerea drepturilor nepatrimoniale - afectarea imaginii, onoarei, prestigiului social, al afecțiunilor medicale, al nerealizărilor și neîmplinirilor în domeniul profesional cât și cel familial al reclamanților, prejudiciul de agrement, invocat, nu sunt urmarea neîndoielnică a faptei ilicite a pârâtei, astfel că în mod corect prima instanță a respins acest capăt de cerere formulat de către reclamanți.
Prin urmare, apreciind că motivele de apel formulate de reclamanți sunt nefondate, ele reprezentând de altfel o reiterare a argumentelor formulate și în fața primei instanțe, curtea de apel urmează a respinge apelul acestora ca atare.
Cât privește apelul declarat de pârâtă, curtea de apel constată că, criticile formulate de pârâta apelantă sunt de asemenea nefondate.
Astfel fiind, instanța de fond a soluționat în mod corect excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a prematurității cererii de chemare în judecată ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe conform art.720 Cod procedură civilă, potrivit motivelor inserate în încheierea pronunțată la data de 27.06.2006, considerente pe care și le însușește și această instanță.
De asemenea, instanța de fond a reținut corect că este nefondată și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și reiterată în apel.
În speță, termenul general de prescripție de 3 ani nu a fost depășit, având în vedere momentul la care putea fi pusă în executare sentința civilă nr.2703/C/2004 pronunțată de Tribunalul Sibiu, respectiv după expirarea termenului de grație acordat de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă 88/A/2005 și momentul investirii instanței 21.12.2005.
Prin urmare, nu poate fi acceptat punctul de vedere al pârâtei în sensul că dreptul la acțiune al reclamanților pentru obligația asumată de constructor s-a născut la data de 30.05.1991 când lucrările la apartamentul acestora s-a sistat, ori că nu ar opera întreruperea cursului prescripției.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și în ceea ce privește fondul cauzei, astfel că, criticile apelantei pârâte fiind și sub acest aspect nefondate.
Astfel, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză reclamanții au finalizat lucrările de construcție la apartamentul contractat, respectiv apartamentul 13 din Blocul situat în O-, pe cheltuiala lor.
Valoarea acestor lucrări este în sumă de 60.780 lei conform concluziilor contraexpertizei efectuate în cauză și corect reținută de prima instanță, valoarea stabilindu-se în funcție de materialele și tehnologia de lucru contractată de reclamanți.
Prin urmare, sunt nefondate susținerile apelantei, că obligarea sa la plata sumei de 60.780 lei este nelegală întrucât suma n-ar rezulta din probe certe li concludente.
Hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 14.400 Euro, pretențiile fiind dovedite cu contractele de închiriere și locațiune, filele 22, 23 dosar, contrar susținerilor apelantei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.296, 298 Cod procedură civilă apelurile vor fi respinse ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondate apelurile comerciale declarate de apelanții reclamanți și, ambii domiciliați în O,-, - 1,.F,.3, județ B și cu adresa poștală în O,-,.13, județ B și de apelanta pârâtăSC de SAcu sediul în O, str.-, nr.3, județ B, împotriva sentinței nr.312 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 12.02.2009
Jud.fond
Dact.
7 exemplare/ 19 februarie 2009
-5 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:19 februarie 2009.
-- O,-, - 1,.F,.3, județ B
- O,-,.13, județ
- - idem.
- SC de SA - O, str.-, nr.3, județ
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ioana Dina Tătar
