Spete pretentii comerciale. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 16
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelant PRIMARUL MUNICIPIULUI I în contradictoriu cu intimat I, intimat PRIMĂRIA MUN. I, intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI I, intimat CONSILIUL JUDETEAN I, având ca obiect pretenții - REJUDECARE, apel formulat împotriva sentinței nr. 154/E/18.01.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 02.03.2009, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 154/E din 18.01.2007 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă ca inadmisibilă excepția privind nelegalitatea Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/2000, invocată de pârâții Consiliul Local I, Primăria I și Primarul Municipiului
A fost respinsă excepția litispendenței, invocată de pârâți.
Au fost admise excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local I și lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Județeană -Canal I, cu sediul în I, str. - nr. 6, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 79.766,69 RON, reprezentând diferență preț, conform facturii nr. - din 30.09.2003, suma de 27.878,82 RON, reprezentând penalități aferente facturii nr. -/31.08.2003 și suma de 3405,11 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean nr. 28/2000, instanța constată că, raportat la data adoptării hotărârii, excepția este inadmisibilă.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 554/2004, cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței.
Este o reluare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de disp. art. 15 alin. 2 din Constituție.
Rezultă așadar că excepția de nelegalitate a unui act administrativ poate fi invocată doar pentru actele administrative emise după data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, respectiv 7 ianuarie 2005.
Față de această situație, instanța va respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate privind Hotărârea Consiliului Județean I nr. 28/20.03.2000, excepție invocată de pârâți.
Neîntemeiată este și excepția litispendenței, invocată tot de către pârâți.
Din înscrisul aflat la fila 43 dosar, rezultă că, în cauza ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata c/val serviciilor prestate în luna august 2003 și penalități calculate la această factură, ori în prezenta cauză, obiectul cererii îl reprezintă c/val serviciilor prestate în luna septembrie 2003.
De asemenea, întrucât Consiliul Local I, nu este parte în contractul invocat de reclamantă, va fi admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți.
În ceea ce privește poziția pârâtei Primăria I, în prezenta cauză, instanța reține că, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, reactualizată, primăria reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă, alcătuită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniul propriu.
Așa fiind, primăria nu reprezintă o instituție distinctă, capabilă de a-și asuma drepturi și obligații, astfel încât aceasta nu are capacitate procesuală de folosință, motiv pentru care va fi admisă și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestei pârâte.
Cu privire la fondul cauzei:
Între reclamanta I și pârâtul Primarul Municipiului I, ca reprezentant al Primăriei, s-a încheiat contractul nr. 2500/15.03.2002, în baza căruia reclamanta se obliga să furnizeze pârâtului potabilă și industrială, să evacueze apele uzate și meteorice și să epureze apele uzate (art. 2).
În baza acestui contract, s-au emis facturi lunare, pârâtul achitând din factura aferentă lunii septembrie 2003, doar suma de 2625,98 RON, rămânând de achitat suma de 79766,69 RON.
Potrivit art. 969 și 970 Cod civil, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, iar acestea trebuie executate cu bună-credință. De asemenea, potrivit art. 1361 Cod civil, principala obligație a cumpărătorului este aceea de a plăti prețul în ziua și la locul stabilit prin contract.
Tot astfel, potrivit art. 1082 Cod civil, debitorul poate fi obligat la plata de daune interese, fie pentru neexecutarea obligației, fie pentru executarea acesteia cu întârziere, chiar dacă nu este rea credință din partea sa, afară numai dacă nu se va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu îi poate fi imputată.
În speță, potrivit art. 6 contractul încheiat între părți, neachitarea facturii în termen de 30 zile de la înmânarea actului de plată atrage majorări de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâtul nu contestă întârzierea la plată, ci susține, pe de o parte, că serviciile prestate de către reclamantă s-au desfășurat în lipsa unui contract valabil, iar pe de altă parte, că suma a fost achitată prin ordinul de plată nr. 510/26.02.2004.
În ceea ce privește lipsa unui contract valabil, instanța reține că reclamanta a facturat serviciile prestate, către pârât, conform facturii fiscale nr. -/30.09.2003 ( 48), iar pârâta nu a contestat nici faptul prestării serviciilor, nici faptul primirii facturii.
Cum, potrivit art. 46 Cod comercial, dovada obligațiunilor comerciale, se poate face și cu facturi acceptate, instanța reține ca fiind dovedită prestarea serviciilor de către reclamantă, către pârâtă, cât și faptul acceptării acestor servicii de către pârât, între părți intervenind un contract comercial în formă simplificată, în conformitate cu disp. art.35 și urm. Cod Comercial.
În ceea ce privește faptul achitării prețului facturilor prin ordinul de plată nr. 510/2004 din înscrisurile aflate la filele 88 - 89 dosar, rezultă că prin ordonanțarea nr. 113 din 24.02.2004, s-a aprobat plata unei părți din facturile emise în perioada ianuarie 2002 - ianuarie 2004, respectiv suma de 10.265.540 lei, în condițiile în care, chiar suma datorată pentru factura aferentă lunii septembrie 2003, este de 823.926.729 lei.
Ca urmare, constatând că acțiunea reclamantei este dovedită, instanța a dispus admiterea acțiunii cu consecința obligării pârâtului la plata sumelor solicitate și a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Primarul Municipiului I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că referitor la excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean nr. 28/2000, în mod legal, instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă, reținând că potrivit art. 27 din Legea nr. 554/2004 cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței, fiind o reluare a principiului neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție. Rezultă astfel că excepția de nelegalitate a unui act administrativ poate fi invocată doar pentru actele administrative emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 544/2004, respectiv 7 ianuarie 2005. Astfel, apare ca fiind inadmisibilă excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/20 martie 2000.
Pe fondul cauzei, soluția dată de prima instanță apare ca fiind legală și temeinică, prin faptul că din facturile aflate la dosar rezultă că serviciile și plățile efectuate de părți au avut loc în baza contractului 2500/15 martie 2002, dar din factura lunii septembrie rezultă că pârâta a achitat doar suma de 2.625,98 RON rămânând de achitat suma de 79.766,69 RON.
Corect prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 969 și 970 Cod civil, care reglementează convențiile legal încheiate, acestea urmând a fi executate cu bună credință, făcându-se și aplicarea temeinică a dispozițiilor art. 1361 și 1082 cod civil, privind obligațiile cumpărătorului - debitor privind debitul datorat și eventual plata de daune - interese.
Legal și temeinic instanța de fond a reținut că pârâtul-apelant nu a contestat întârzierea la plată și că reclamanta-intimată a facturat serviciile prestate, către pârât, conform facturii fiscale nr. -/30 septembrie 2003 (fila 48), iar pârâta-apelantă nu a contestat nici faptul prestării serviciilor nici al primirii facturii.
Așa cum a reținut și prima instanță, potrivit art. 46 din Cod comercial, dovada obligațiilor comerciale se poate face și cu facturi acceptate, existând dovada serviciilor prestate de către reclamantă către pârâtă, cât și faptul acceptării acestor servicii de către pârât, considerându-se că între părți a intervenit un contract comercial în formă simplificată, conform art. 35 și următoarele Cod comercial.
Prin întâmpinare, Ias olicitat respingerea apelului.
Prin decizia nr.64 din 4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI - Secția comercială, a fost respins apelul formulat de Primarul Municipiului I împotriva sentinței apelate, sentință care a fost păstrată ca temeinică și legală.
Ca urmare a recursului declarat de Primarul Municipiului I împotriva deciziei nr. 64 din 4 iunie 2007 Curții de APEL IAȘI - Înalta Curte de Casație și Justiție a casat această decizie și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Considerentele Înaltei Curți de casație și Justiție au fost următoarele:
Reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune în pretenții, constând în plata contravalorii unei facturi emise în baza contractului nr. 2500 din 15 martie 2002 privind furnizarea apei potabile și industriale, evacuarea apelor uzate și meteorice, precum și epurarea apelor uzate.
Contractul a fost perfectat între Regia Autonomă Județeană -Canal și Primăria Municipiului I, iar reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâți: Primăria I, Consiliul Local al Municipiului I și Primarul Municipiului
Deși prin motivele de apel depuse de Primarul Municipiului I s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, în cuprinsul deciziei atacate nu se regăsește vreo mențiune cu privire la aceasta, instanța omițând a se pronunța asupra ei.
Or, potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța este obligată a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra excepțiilor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Neluând în discuție excepția invocată de pârât cu privire la lipsa calității procesuale pasive, instanța apelului a ignorat prevederile mai sus enunțate, fapt ce este de natură a atrage casarea deciziei, care, sub acest aspect este vădit nelegală.
Această situație face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs, acesta fiind singur în măsură să atragă casarea în întregime a hotărârii atacate.
Pe cale de consecință, urmează a se admite ca fondat recursul promovat de Primarul Municipiului I și a se casa decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța de apel se va conforma prevederilor art. 137 Cod procedură civilă în sensul că se va pronunța mai întâi asupra tuturor excepțiilor de procedură sau de fond invocate și numai după aceea - în funcție de soluțiile ce se vor da excepțiilor - va proceda la rezolvarea cererii de apel pe fond.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
Prin decizia nr. 476/CA/3.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL IAȘIa fost respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului I și Primăria I împotriva sentinței civile nr. 154/E din 18 ianuarie 2007, în partea referitoare la respingerea ca inadmisibilă a excepției privind nelegalitatea Hotărârii Consiliului județean I nr. 28/2000.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză și, raportându-e la motivele de apel formulate, cu excepția celei vizând excepția nelegalității Hotărârii nr. 28/2000 a Consiliului Județean I, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 21 din Legea nr.215/2001, Municipiul I, este reprezentat de Primar și este o persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind titularul drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public sau privat în care aceștia sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice în condițiile legii.
Față de dispozițiile legale anterior citate și având în vedere și dispozițiile art. 77 ale aceleiași legi potrivit cărora primăria este numai o structură funcțională cu activitate permanentă, care soluționează problemele curente ale colectivității locale, curtea reține că Primăria I nu poate fi parte contractantă, deoarece nu are capacitate procesuală de folosință pentru a putea fi parte în judecată, conform dispozițiilor art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a reținut că Primarul Municipiului I în calitate de reprezentant al Municipiului I are calitate procesuală pasivă în cauză, contractul dintre I și Primăria Municipiului I, ca structură funcțională cu activitate permanentă, fiind semnat de Primarul Municipiului I, în calitate de reprezentant legal al unității administrativ teritoriale Municipal
Și motivele de apel formulate pe fondul cauzei sunt nefondate.
Între părți, respectiv I și Primăria Municipiului I s-a încheiat contractul nr. 2500 din 15.03.2002, pentru furnizarea serviciilor de alimentare cu potabilă și canalizare.
Este de necontestat faptul că reclamanta -intimată "" - (fostă ) are statut de comerciant și că, pentru prestația ce o execută, este îndreptățită a încasa prețul stabilit de autoritatea competentă, respectiv de Consiliul Județean I, care, prin Hotărârea nr. 28/2000 a aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu și canalizare și prin care s-a impus plata unei taxe pentru colectarea apelor meteorice.
Este, de asemenea, de necontestat, faptul că reclamanta -intimată administrează sistemul de colectare a apelor uzate și meteorice din municipiul I, de care beneficiază toate persoanele fizice și juridice ce locuiesc sau își desfășoară activitatea pe raza acestei unități administrativ -teritoriale, serviciu ce face parte din categoria celor reglementate de Legea nr. 51/2006.
Cum prestația nu poate fi legalmente sau convențional una gratuită, este normal ca beneficiarii să suporte costurile presupuse de întreținerea acestui sistem de colectare a apelor uzate și meteorice, cost care îmbracă forma unui preț sau tarif și nu forma unui impozit sau a unei taxe, așa cum în mod nejustificat susține apelantul.
Prin urmare sunt nefondate, pentru argumentele anterior expuse toate criticile referitoare la neacceptarea la plată a facturii emise de intimata -reclamantă și la neindicarea formulelor de calcul privind contravaloarea acestor servicii
Ca atare, ca beneficiar al prestației, Municipiul I datorează prețul aprobat de Consiliul Județean I, recurenții neputând opune reclamantei -intimate faptul că cei care au semnat anexele nu au cerut consimțământul expres al conducătorului autorității publice implicate, respectiv al Primarului, că au fost în eroare atunci când au comunicat datele solicitate de furnizorul de servicii publice, sau că suprafața spațiilor verzi și a parcurilor ar trebui exclusă din calcul, întrucât apa meteorică "intră în pământ" și nu este preluată de sistemul de canalizare, deficiențele organizatorice, ori lipsa de comunicare între structurile Primăriei I neputând constitui temei al refuzului de plată a prețului prestației, care este stabilit în funcție de necesitățile menținerii sistemului de canalizare în funcțiune și nu funcție de locul în care se scurg apele meteorice într-o locație sau alta, situată în raza localității.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, apelantul-pârât datorează diferența de preț de 79.766,69 lei pentru care s-a emis factura nr. -/30.09.2003. Totodată, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, beneficiarul datorează penalități conform clauzei penale prevăzute la art. 6 din contractul părților.
Prin urmare, și toate criticile în acest sens sunt nefondate.
În consecință, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul comercial d e față și va păstra ca temeinică și legală hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului I, invocată de Primarul Municipiului
Respinge apelul formulat de Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 154 din 18 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de rec în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.03.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană
