Spete pretentii comerciale. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 16 / Ap Dosar nr-
Ședința publică din 18 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta PRES COM B împotriva sentinței civile nr. 1277/C din 30 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 4 februarie 2010, conform încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul art.146 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru 11 februarie, iar apoi, în vederea deliberării, pentru 18 februarie 2010.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința comercială cu nr. 1277/C/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul susmenționat a fost admisă cererea formulată de reclamanta in contradictoriu cu pârâta PRES COM și in consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 199.663,34 lei si dobânda legala aferentă acesteia începând cu data de 02.10.2008.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5482,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că între reclamantă, în calitate de cumpărătoare, și pârâtă, în calitate de vânzătoare, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.1387/15.02.2008 având ca obiect cantitatea de 130.000 kg fier vechi ce trebuia livrată reclamatei de la 15.02.2008 până la 30.06.2008, la prețul de 2,25 lei pe kilogram plus TVA.
La art. III punctul 5 din contract s-a stipulat că beneficiarul reclamant este obligat să achite un avans de 348.075 lei, ceea ce s-a și întâmplat, cu ordinul de plată nr. 45/15.02.2008 reclamanta achitând în chiar ziua încheierii convenției suma de 267.750 lei, iar cu ordinul de plată nr. 110/25.04.2008 diferența de 80.325 lei, așa cum în mod expres recunoaște și pârâta la filele 141 și 142 dosar și cum rezultă din înscrisurile de la filele 75-77.
În condițiile în care prețul fierului a fost stabilit de comun acord de către părți, inclusiv avansul ce trebuia achitat, iar reclamanta a plătit conform acestei înțelegeri în chiar ziua încheierii contractului suma de 267.750 lei, deci o mare parte din avans, ulterior achitând și diferența, pârâta încasând și beneficiind în mod liber de această sumă, este neîntemeiată susținerea acesteia din urmă că avansul dat de reclamantă ar fi avut drept scop "înghețarea prețului" la o anumită dată.
În situația în care pârâta nu ar fi fost de acord cu această "înghețare a prețului" nu ar fi trebuit să încaseze respectivul avans, având de asemenea posibilitatea de a insera în contract o eventuală clauză de indexare, ceea ce nu a făcut.
Pârâta se contrazice de altfel și cu privire la data predării de către reclamantă a planurilor de execuție modificate, arătând mai întâi în întâmpinare că aceasta ar fi fost 16.06.2008 (fila 49 din dosar), iar apoi precizând că ar fi fost 30.06.2008 (fila 143 din dosar), în condițiile în care pe planurile de execuție este menționată doar luna iunie 2008.
Așa cum recunoaște la fila 142 din dosar și pârâta, potrivit contractului menționat mai sus a executat în beneficiul reclamantei doar o cantitate de 6.319,18 lei kg fier în valoare de 3.851,16 lei.
Apărarea pârâtei în sensul că nu a putut achiziționa fierul de care nu ar fi avut nevoie pentru realizarea contractului până la data predării noilor planuri de către reclamantă, întrucât banii de achiziție a materialelor erau insuficienți, nu a fost primită de instanță față de faptul achitării, la data de 25.04.2008, de către reclamantă a întregului avans de 348.075 lei, pârâta având în mod evident posibilitatea achiziționării fierului în raport de faptul că valoarea fierului achiziționat și prelucrat deja era de 3.851,16 lei, chiar dacă, în lipsa planurilor de execuție, pârâta nu ar fi putut și prelucra fierul.
S-a observat și că ulterioarele comenzi telefonice invocate de pârâtă la filele 142 au fost facturate la 30.03.2008 pentru valoarea de 7834,61 lei și respectiv 20.06.2008 și 28.06.2008, deci ulterior achitării avansului, pentru valorile de 103.318,12 lei și 18.927,90 lei.
Din raportul de expertiză (fila 172 din dosar) rezultă că livrările făcute conform contractului nr.1387/15.03.2008 au fost în valoare de 547.738,31 lei aferentă cantității de 136.000 kg, din care doar factura nr.31860/14.03.2008 în valoare de 3.851,16 lei menționată mai sus a fost calculată ținându-se seama de prețul indicat în contract, de 2,25 lei pentru un kilogram de fier.
De asemenea, expertul a arătat la filele 175 și 176 facturile care au fost stinse prin avansul în sumă de 348.075 lei, cele 10 facturi indicate corespunzând primelor 10 facturi indicate la file 173 ca fiind emise în temeiul contractului nr.1387/15.02.2008.
Din tabelul întocmit de expert la fila 177 din dosar rezultă că nici măcar facturile emise de pârâtă până la data de 30.06.2008, prevăzută ca dată a încetării contractului, nu s-au emis ținându-se seama de prețul de 2,25 lei pe kilogram fier, doar factura nr.31860/14.03.2008 respectând această cerință.
Rezultă în mod cert că pârâta a modificat unilateral prețul contractului nr.1387/ 15.02.2008 încă înainte de data încetării acestuia, 30.06.2008.
Instanța și-a însușit concluziile expertului de la fila 178 în sensul că, în temeiul contractului nr.1387/15.02.2008, pârâta a livrat reclamantei cantitatea de 130.000 kg în valoare totală de 547.738,34 lei, facturarea făcându-se însă, cu excepția facturii nr.31860/14.03.2008, la un preț superior celui de 2,25 lei menționat în convenția părților.
Calculându-se diferența dintre prețul total achitat de reclamantă în sumă de 547.738,34 lei și prețul prevăzut în contract de 348.075 lei pentru cantitatea de 130.000 kg, rezultă o diferență de 199.667, 34 lei achitată în plus de reclamantă pârâtei.
Întrucât plata pentru cantitatea de 130.000 kg fier a fost făcută, conform contractului nr.1387/15.02.2008, în avans de către reclamantă, avându-se în vedere prețul acolo stipulat, nu rezultă voința acesteia de acceptare a noului preț stabilit unilateral de către pârâtă.
Acceptarea de către pârâtă a proiectului modificat înainte de dat încetării contractului stipulată pentru data de 30 iunie 2008 conduce la concluzia că pârâta a înțeles să continue executarea contractului nr.1387 în condițiile stabilite inițial, din moment ce nu s-a hotărât de comun acord o modificare a respectivului preț de 2,25 lei/kg.
Pârâta nu a făcut dovada inițierii față de reclamantă a unor demersuri de rediscutare a prețului nici la data de 16.02.2008 când pretinde că i s-a predat proiectul modificat, și nici ulterior.
Din moment ce la data stabilită pentru încetarea contractului, 30.06.2008, reclamantului nu i se predase de către pârâtă întreaga cantitate de fier de 130.000 kg, ci doar o parte, era firesc ca ulterior acestui moment pârâta să execute obligațiile pe care și le asumase prin contractul nr.1387, neputând fi vorba de încheierea unui nou contract în urma căruia să fie obligată reclamanta la plata unui preț majorat, pe care nici măcar nu l-a negociat.
Împotriva sentinței susmenționate a declarat apel pârâtaPRES COM B -prin reprezentant legal - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că reașezarea - în sensul majorării prețului - pentru marfa livrată (fier beton) de către apelanta pârâtă către intimata reclamantă a fost determinată de evoluția pieței de profil, cât și de faptul că intimata a predat apelantei proiectul modificat cu noile caracteristici tehnice ale fierului beton abia in luna iunie 2008. Începând cu data de 20.06.2008 societatea apelantă a livrat marfa la noile prețuri emițând în acest sens facturi fiscale care nu au fost refuzate la plată de către intimata reclamantă.
Arată apelanta pârâtă că în fapt contractul încheiat între cele două părți la data de 15.02.2008 a început să fie executat în a doua Jal unii iunie a aceluiași an, odată cu livrarea de către intimată a proiectului tehnic de execuție a lucrărilor, și că clauzele acestui contract și-au produs efectele doar până la data de 30.06.2008. Ulterior s-a încheiat un nou contract - în sens de negotium - dovedit cu facturile fiscale emise de apelanta pârâtă cu mențiunea prețului de vânzare, acceptate de intimată și incluse în contabilitatea acesteia din urmă.
Susține apelanta pârâtă că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, în condițiile în care cererea reclamantei intimate este nefondată.
S-a solicitat în consecință admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii.
În cauză, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de către pârâtă precum și obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă.
Arată intimata că susținerile apelantei în sensul "predării de către intimata a unui proiect de execuție care apoi a fost retras și modificat" nu sunt dovedite. Mai arată intimata că între cele două părți în litigiu a fost încheiat un singur contract de vânzare-cumpărare cu termen 30.06.2008, în valoare de 348.075 lei și că majorarea ulterioară a prețului a fost făcută în lipsa oricărei convenții, ceea ce o determină pe intimată să solicite restituirea sumelor încasate nejustificat în plus de către apelantă.
Apelul a fost legal timbrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea constată ca apelul este nefondat.
În mod corect prima instanță a reținut că între părțile în litigiu a fost încheiat un singur contract de vânzare cumpărare marfă (fier beton prelucrat in cantitate de 130.000 kg), cu termen de finalizare 30.06.2008 și preț stabilit de comun acord în sumă de 2,25 lei RON/kg + TVA.
Din înscrisurile depuse in probațiune la dosar - și avute în vedere de către instanță - rezultă cu certitudine că din prețul susmenționat intimata reclamantă a achitat prin cu titlu de avans suma de 267.750 lei, ulterior fiind îndeplinită și obligația de plată a restului din avans in sumă de 80.325 lei RON.
Contrar susținerilor apelantei pârâte, nu este dovedit in speță că între vânzătoare si cumpărătoare a fost încheiat ulterior un nou contract cu același obiect dar cu un preț majorat pentru marfa livrată, și nici faptul că livrările de fier beton făcute ulterior termenului de finalizare a contractului "inițial" își au ca izvor noul proiect tehnic de execuție predat de către intimată și care conținea noile dimensiuni ale fierului fasonat, în baza "comenzilor ferme și concrete" ale intimatei reclamante. Un astfel de proiect de execuție nu există la dosar.
Dimpotrivă, din actul aflat la fila 154 dosar coroborat cu susținerile apelantei făcute cu ocazia răspunsurilor la interogatoriu (întrebarea 10 fila 120 dosar) rezultă că apelanta pârâtă continuat executarea contractului initial "și după data de 30.06.2009", astfel încât aceasta era datoare să respecte clauza contractuală referitoare la prețul convenit cu intimata reclamantă, cu atât mai mult cu cât apelanta pârâtă era cea care nu și-a respectat obligația de livrare integrală a mărfii contractate, fiind deci în culpă.
Rezulta din înscrisuri și din raportul de expertiză întocmit în cauză că din totalul de 130.000 de kg de fier, pentru care deja fusese încasat un avans substanțial, apelanta pârâtă i-a livrat intimatei reclamante până la data stabilită ca termen de execuție convenției doar o cantitate de 35.547 kg, facturată însă la prețuri diferite.
Modificarea unilaterală a prețului de către apelanta pârâtă contravine principiului obligativității efectelor contractului cât și principiului libertății de voință părților, consacrat de dispozițiile art. 969 cod civil si o îndreptățește pe intimata reclamantă la restituirea sumelor plătite în plus, independent de faptul acceptării la plată a facturilor emise de apelantă.
Așa fiind, se constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 992 Cod Civil, pronunțând o hotărâre la adăpost de critică, sens în care, văzându-se dispozițiile art. 296 Cod procedură civila apelul declarat de către pârâtă va fi respins.
Reținându-se culpa procesuală a apelantei, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă aceasta va fi obligata la plata către intimata reclamanta Bas umei de 9520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DE CIDE:
Respinge apelul declarat de către apelanta pârâtă PRES COM B - prin reprezentant legal - împotriva sentinței civile cu nr.1277/C/30.06.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul susmenționat, pe care o păstrează.
Obligă pe apelanta pârâtă la plata către intimata reclamantă Bas umei de 9520 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2010.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
-
Red. / 17.03.2010
Dact. LD/26.03.2010 / 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Tatiana
