Spete pretentii comerciale. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 16
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Antoanela Susanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta - I - și pe intimata ASOCIAȚIA DE proprietari -C Q 3, având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței nr. 1568/com/27.10.2010, pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă cons. jur. pentru apelantă, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, după recalificarea căii de atac, după care:
Interpelat de instanță, cons. jur. pentru apelantă precizează că nu are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța acordă cuvântul cu privire la apel.
consilier juridic, pentru apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Consideră că instanța de la fond avea obligația să cerceteze întregul probatoriu administrat, nu numai facturile.
Instanța pune în discuție competența tribunalului dea soluționa acțiunea, în primă instanță, față de cuantumul pretențiilor reclamantei.
Având cuvântul cu privire la acest aspect, consilier juridic arată că acțiunea a fost înregistrată la tribunal, raportat la valoarea debitului cumulat (contravaloare energie termică plus penalități de întârziere). Față de suma totală solicitată, consideră că acțiunea era de competența Tribunalului Iași. Depune concluzii scrise.
Cauza rămâne în pronunțare. Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 1568/com din 27 octombrie 2009 Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - " I" -, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari Str. - 11 -. Tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 27.255,73 de lei, reprezentând contravaloare energie termică pentru perioada ianuarie 2004 - aprilie 2009, suma de 2884 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru facturile achitate cu întârziere în perioada ianuarie 2003- martie 2009 precum și 12 288,87 penalități de întârziere pentru debitele neachitate aferente aceleiași perioade. Instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2785 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă timbru și timbru judiciar.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a furnizat pârâtei energie termică, în baza contractului nr.20683 din 11.12.2006, iar aceasta din urma nu și-a îndeplinit obligația de a plăti prețul la termen, datorând - în consecință - și penalități de întârziere la plată, de 0,1% pe zi din valoarea energiei termice neachitate.
La calcularea debitului principal datorat de pârâtă, instanța a avut în vedere doar debitul rezultat din facturile depuse, nu și sumele aferente perioadei ianuarie 2004 - martie 2005, respectiv februarie 2009 - aprilie 2009, pentru care nu s-au depus facturi fiscale și care rezultă doar din fișă componență sold clienți. Acest din urmă act a considerat tribunalul că este un document intern, ce provine exclusiv de la reclamantă. Pe cale de consecință, potrivit facturilor depuse la dosar (filele 20-36), coroborate cu restul rămas neîncasat, așa cum rezultă din fișa componență sold clienți, debitul principal este în sumă de 27.255, 73 de lei.
La acest debit, conform art.21 din contract - care reprezintă legea părților, potrivit art. 969 cod civil - s-au calculat și penalități de întârziere. Ținând cont de modul în care a fost stabilit debitul principal și penalitățile datorate de pârâtă au fost avute în vedere doar pentru facturile depuse la dosar și au fost calculate distinct, așa cum rezultă și din modul de calcul al penalităților, depus de reclamantă atât pentru sumele achitate cu întârziere cât și față de debitul care nu a fost achitat nici până în prezent, rezultând suma de 2884 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru facturile achitate cu întârziere în perioada ianuarie 2003 - martie 2009 precum și 12 288,87 lei, penalități de întârziere pentru debitele neachitate aferente aceleiași perioade.
de cele mai sus expuse, instanța a reținut că suma pretinsă de reclamantă reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în limitele arătate, astfel că instanța a făcut aplicațiunea disp.art.1 Cod comercial, raportat la art.969, 1073 și 1087 Cod civil și a admis în parte cererea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta " I", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că contractul nr. 2063/11.12.2006, încheiat de " I" și Asociația de Proprietari str. - 11, - are ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum. Contractul prevede ca facturarea să fie făcută lunar, iar neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței conduce la perceperea unei majorări a valorii facturii, de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi după data scadenței (data scadenței este de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturilor - art. 17) și până la data achitării facturii exclusiv (art. 21 alin. 3). Clauzele menționate au fost acceptate de intimata-pârâtă, odată cu semnarea contractului.
Art. 46 din Codul comercial prevede că: "Obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează cu: acte autentice; cu acte sub semnătură privată; cu facturi acceptate; prin corespondență; prin telegrame; cu registrele părților; cu martori, ori de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din Codul civil; în fine, prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă". Reclamanta susține că legea nu limitează dovada obligațiilor comerciale la facturi, ci permite dovedirea acestor obligații prin orice mijloace de probă. În speță, obligația intimatei pârâtei de a plăti contravaloarea energiei termice furnizate de societatea recurentă s-a născut odată cu semnarea contractului nr. 2063/11.12.2006 (acesta reprezentând "legea părților", în accepțiunea art. 969 Cod civil) și nu odată cu emiterea facturii lunare.
Nu se poate interpreta că obligația de plată se naște pentru fiecare factură în parte, fără a se lua în considerare existența contractului și a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată. O astfel de interpretare ar da loc și la un refuz abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar.
Însă, chiar dacă au fost depuse de către recurentă doar o parte dintre facturile aferente perioadei solicitate prin acțiune, dovada că a îndeplinit obligația de a furniza energie termică, cu obligația corelativă de plată a asociației de proprietari este evidentă, rezultând chiar și din celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, instanța de fond având obligația de a analiza și corobora întregul probatoriu administrat. Fișa componentă sold client la 29 mai 2009 ce însoțește acțiunea este un document de evidență contabilă, în care sunt înregistrate atât facturile emise cât și plățile efectuate de clientul consumator. De regulă, un astfel de document de evidență contabilă este adus periodic la cunoștința clientului consumator, în multe situații la solicitarea acestuia sau la momentul în care se realizează concilierea unei situații litigioase. Spre exemplu, procesul-verbal de conciliere încheiat în data de 4.11.2008 are la bază actul anexă "componență sold client la 4.11.2008", document de evidență financiară ce conține înregistrarea tuturor facturilor și plăților de la acea dată, pe numele consumatorului, act ce nu a fost contestat de asociația de proprietari. Astfel, și din acest document se poate reține că intimata-pârâtă datora sumele din facturile aferente lunilor ianuarie 2004 - martie 2005 (perioadă pentru care instanța de fond a respins pretențiile privitoare la debit și penalități) și penalitățile pentru aceste facturi neachitate.
De asemenea, arată recurenta că au fost depuse la dosar mai multe procese-verbale de conciliere directă, încheiate cu asociația de proprietari la 04.11.2008, 16.11.2006 și 15.12.2005, din care rezultă atât recunoașterea pretențiilor cât și angajamentul ferm și neechivoc al asociației de a plăti eșalonat debitele restante, reprezentând contravaloarea energiei termice livrate și penalități de întârziere, concomitent cu achitarea facturilor curente. De asemenea, se poate observa că actele respective au fost încheiate de organele de conducere ale părților în litigiu - în formă scrisă - producând astfel toate efectele prevăzute de art. 969 Cod civil. În același timp, s-a făcut precizarea la dosar că aceste sume conțin în întregime sumele solicitate de recurentă în acțiune.
Prin urmare, învederează reclamanta că este nelegală interpretarea primei instanțe, potrivit căreia nedepunerea tuturor facturilor echivalează cu nedovedirea acțiunii, în condițiile în care contractul încheiat între părți este în vigoare, iar obligația de plată s-a născut ca efect al încheierii contractului și nu ca efect al emiterii ori acceptării facturii, precum și în condițiile în care s-au prezentat documentele de evidență contabilă și actele de recunoaștere și de plată eșalonată a debitului solicitat prin acțiune. Așadar, nu se poate considera că nu s-a depus nici un înscris prin care să se fi probat sumele respinse.
Mai mult, apreciază recurenta, considerentele judecătorului primei instanțe - referitoare la faptul că la calcularea debitului principal datorat și a pretențiilor nu poate avea în vedere decât facturile depuse - în nici un caz nu puteau fundamenta soluția de admitere în parte. Din acest punct de vedere, art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă statuează fără echivoc în sensul că: "cu privire la situația de fapt (cum este și în cazul în speță) și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații orale în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare". Mai mult, "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale" și în acest sens "vor putea ordina administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc". Or, față de dispozițiile enunțate, expres și neechivoc, pretinde recurenta că este evident că prima instanță era obligată să lămurească împrejurările de fapt, cu privire la întregul cuantum al debitului și penalităților solicitate, chiar și prin solicitarea părerii unor specialiști, în sensul dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă.
La primul termen de judecată s-a dispus recalificarea căii de atac, din recurs în apel, potrivit dispozițiilor articolului 282 alineat (1) Cod procedură civilă, completul de judecată în apel fiind constituit conform articolului 99 alineat (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
După recalificarea căii de atac, reclamanta nu a înțeles să completeze motivele de apel.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În apel, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, conform art. 295 alineat (2) Cod procedură civilă.
Din oficiu, s-a pus în discuție necompetența materială a Tribunalului Iași în soluționarea acțiunii, excepție în legătură cu care curtea de apel reține următoarele:
Codul d e procedură civilă stabilește competența materială de drept comun, în cauzele comerciale, în favoarea judecătoriei (conform articolului 1 alineat 1). Numai pentru procesele și cererile comerciale al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei precum și pentru acelea cu obiect neevaluabil în bani, competența materială în primă instanță revine tribunalului - pe cale de excepție - potrivit articolului 2 punctul 1 litera a) Cod procedură civilă.
Curtea de apel constată că reclamanta " I" - a învestit Tribunalul Iași cu o acțiune având două capete de cerere:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 58.254,94 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate pârâtei și
- obligarea pârâtei la penalități de întârziere, în cuantum de 82.893,08 lei. C de-al doilea capăt de cerere are un caracter accesoriu raportat la primul și - în temeiul articolului 17 Cod procedură civilă - este în competența materială a instanței competente a soluționa cererea principală.
Instanța de apel reține că - în raport de obiectul cererii principale, pretenții în cuantum de 58.254,74 lei, izvorând din executarea unui contract - competența materială revine judecătoriei, conform art. 1 alineat (1) Cod procedură civilă, iar cea teritorială Judecătoriei Iași, în baza art. 5 Cod procedură civilă.
La stabilirea obiectului pricinii, în sensul art.2 punctul 1 litera a) Cod procedură civilă, nu se poate cumula valoarea obiectului fiecărui capăt de cerere în parte - cum pretinde apelanta-recurentă - un asemenea procedeu contravenind sistemului de stabilire a competenței materiale, instituit în articolele 1, 2 și 3 din Codul d e procedură civilă.
Raportat considerentelor expuse, curtea constată că Judecătoria Iași era competentă material și teritorial în soluționarea acțiunii de față. Necompetența materială fiind una de ordine publică, în sensul art. 159 punctul 2 Cod procedură civilă, curtea va admite apelul și, în baza art. 297 alineat (2) Cod procedură civilă, va anula sentința Tribunalului Iași, dispunând trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta " I" împotriva sentinței nr. 1568/COM/27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o anulează.
Trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Iași.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 08.02.2010, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.02.2010
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Antoanela Susanu
