Spete pretentii comerciale. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 142/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 160

Ședința publică de la 26 Martie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Adriana Bucur

JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu

Grefier - -

*****************

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă SC -. SA ). ) împotriva sentinței comerciale nr.12004/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă &.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 9 și intimata reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 12.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 16 și 20 martie 2009, intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a indica sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la Societatea Civilă de avocați și Asociații, în C, str.--- nr.54,.3, parter.

Apelanta pârâtă prin apărător arată că a primit întâmpinarea prin fax. Totodată, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar practică judiciară, comunicând un exemplar părții adverse.

Intimata reclamantă prin apărător nu se opune și nu solicită termen pentru a lua cunoștință.

Curtea, deliberând încuviințează proba cu înscrisuri pentru apelanta pârâtă.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.

Apelanta pârâtă prin apărător solicită admiterea apelului, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, schimbarea în parte a hotărârii apelate și micșorarea onorariului de avocat în temeiul dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă. Astfel, nu au existat decât două termen de judecată iar al doilea termen a fost generat de intimată pentru ca aceasta să ia cunoștință de întâmpinare, deși debitul era achitat integral. Arată că și în fața instanței de fond a pus concluzii pe acest aspect și solicită să se aibă în vedere dispozițiile art.133 alin.1 din statutul profesiei de avocat și să se dispună micșorarea onorariului de avocat, apreciind că trebuie acordat doar 50%, fără cheltuieli de judecată.

Intimata reclamantă prin apărător solicită respingerea apelului. Astfel, arată că onorariului este acordat integral de instanța de fond, reclamanta fiind o societatea cu sediul în străinătate. S-au prestat servicii întrucât pârâta nu a achitat debitul, documente în acest sens sunt la dosar. A participat la diverse întâlniri cu reclamanta, au dat nenumărate telefoane și mesaje scrise, s-au tradus înscrisuri. La convocarea la conciliere nu a venit nimeni iar clienții exasperați au solicitat acționarea în justiție. După primirea cererii de chemare în judecată, pârâta a achitat debitul. Onorariul de avocat a fost stabilit la 10% din suma aflată în litigiu. Față de aceste aspecte, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.

Apelanta pârâtă prin apărător, în replică, arată că a achitat și în alte dosarul debitul și a fost modificat onorariul de avocat. În ce privește traducerea înscrisurilor, nu este vorba decât despre câteva pagini.

Intimata reclamantă prin apărător, în replică, arată că este vorba despre o speță comercială între două societăți comerciale.

Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că:

Prin sentința comercială nr. 12004 din 10.11.2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins acțiunea formulată de & în contradictoriu cu pârâta SC SA, ca rămasă fără obiect și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 5124,73 lei și 5.300 Euro contravaloare în lei la BNR din ziua plății, cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la termenul de judecată de la 19.11.2008, reclamanta a depus concluzii scrise arătând că pârâta a achitat în totalitate debitul de 53.756 Euro, respectiv 193.876,39 lei, drept pentru care instanța a apreciat că cererea rămas fără obiect.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a reținut dispozițiile articolului 275 Cod procedură civilă raportat la articolul 1079 alineat 2 cod civil coroborat cu articolul 43 Cod comercial și în consecință a obligat pârâta la plata sumei de 5.300 Euro onorariu de avocat și 5.124,73 cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat SC SA, criticile vizînd netemeinicia sentinței apelate sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.

În esență, apelanta a precizat că hotărârea este netemeinică, instanța de fond neluând în considerare aspectele importante ale cauzei și serviciile efectiv prestate de apărătorii intimatei.

În acest sens, apelanta a susținut că instanța de fond a obligat-o să achite onorariul de avocat de 5.300 Euro fără să țină cont că avocatul părții adverse nu a desfășurat o activitate complexă, cauza fiind soluționată la al doilea termen de judecată deși pârâta (apelanta în cauza de față) a fost de bună credință și a achitat debitul înainte de primirea cererii de chemare în judecată.

Onorariul de avocat acordat apare nejustificat de mare față de munca efectiv prestată de avocat, prestație care constat într-un singur act de procedură și anume acțiunea introductivă care nu a comportat dificultăți majore de elaborare, iar celelalte activități desfășurate nu ar însuma nici 5% din totalul onorariului.

În plus, arată apelanta că onorariile trebuie să fie proporționale cu valoarea de pe piața serviciilor avocațiale în general, astfel că suma percepută pentru litigiu nu reprezintă un onorariu uzual pe piața serviciilor de acest gen.

O altă critică adusă instanței de fond apelantă, vizează nerespectarea de către instanță a prevederilor legale în vigoare în baza cărora onorariul cerut ar fi trebuit cenzurat.

În acest sens, apelanta susține că instanța de fond trebuia să respecte dispozițiile articolului 274(3) Cod procedură civilă și să nu permită apărătorului să solicite orice sumă dorește fără nici o justificare, în condiția în care nu s-a făcut dovada perceperii acestei sume, neprezentându-se un desfășurător orar din care să rezulte cum s-a ajuns la suma cerută sau vreo factură din care să rezulte orice cheltuială efectuată pentru clientul său.

Prin cererea depusă în ședința publică de la 12.02.2009 (fila 11) apelanta a precizat că suma pe care o contestă în calea de atac reprezintă 2.687 Euro.

Intimata a depus întâmpinare în combaterea apelului și concluzii scrise solicitând respingerea acestuia și menținerea ca legală a hotărârii de fond.

Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate:

Potrivit articolului 274(3) Cod procedură civilă judecătorii au dreptul să modifice cuantumul onorariilor de avocat când constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În cauza de față, dincolo de faptul că cererea reclamantei nu reprezintă o simplă acțiune ci o cerere cu profunde implicații patrimoniale, dar complexitatea cauzei asupra căreia s-a aplecat avocatul ales al reclamantei este evidentă, atât în raport de obiectul pricinii cât și de valoarea acesteia, apreciată sub aspectul efectului in ipoteza respingerii acțiunii.

Valoarea pricinii avută în vedere de legiuitor nu se examinează numai în cazul acțiunilor în pretenții ci, și raportat la efectele unei astfel de acțiuni asupra patrimoniului.

În plus complexitatea unei cauze deduse judecății nu se examinează nici în raport de modul în care s-a soluționat cauza (pe excepție/pe fond) și nici de numărul termenelor acordate de instanță ci, așa cum s-a reținut în precedent, raportat la obiectul acesteia și de aici toate activitățile necesare în mod normal a fi desfășurate de apărătorul ales pentru examinarea legislației în materie, înscrisurilor, raporturilor juridice dintre părțile în litigiu, probatorii și nu în ultimul rând concretizarea apărării.

Așa fiind, susținerile apelantei privind faptul că au existat doar 2 termene de judecată, după care s-a respins cererea ca urmare a plății creanței solicitată, nu sunt fondate față de obiectul cauzei.

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei, munca avocatului ales al reclamantei este pe deplin dovedită atât pentru considerentele arătate în precedent dar și față de actele cauzei și apărările ce vizează fondul cauzei, toate demonstrând atât complexitatea pricinii dar și efortul apărătorului reclamantei atât în fața instanței cât și în afara ei pentru pregătirea apărării.

În fine, raportat la dispozițiile articolului 274(3) Cod procedură civilă care stabilește criteriile necesare a fi avut în vedere de judecător în aprecierea onorariilor și anume: valoarea priciniisaumunca îndeplinită de avocat, se poate spune că în cauza de față apar îndeplinite chiar ambele criterii, având în vedere, așa cum s-a reținut în precedent, efectul patrimonial asupra reclamantei în eventualitatea respingerii cererii pe fond.

Așa fiind, reclamanta are dreptul să-și recapete integral cheltuielile efectuate pentru realizarea unei apărări complexe, cheltuieli determinate prin formularea acțiunii împotriva pârâtei care în final a achitat debitul.

În același context, Curtea reține în raport de cuantumul onorariului avocațial solicitat sunt forma cheltuielilor de judecată, că acesta este proporțional cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, că aceste cheltuieli a fost necesar a fi efectuate de reclamantă, care le-a făcut în mod real (filele 77-80 și 51-52 dosar fond) și în limita unui cuantum rezonabil de 5.300 Euro (într-un procent de ≈10% din valoarea ce ar fi afectat patrimoniul acesteia ca urmare a respingerii acțiunii - onorariu uzual în materie comercială-), dincolo de natura, dificultatea cazului și importanța intereselor în cauză, pentru care s-a dovedit volumul de muncă depus de apărător.

În plus, Curtea reține, în raport de criteriul prevăzut de articolul 274(3) Cod procedură civilă referitor la activitatea juridică realizată de avocat, dispozițiile articolului 132 din Statul profesiei de avocat privind elementele ce se iau în calcul pentru stabilirea onorariului, astfel că și față de aceste elemente se apreciază că onorariul nu este disproporționat de mare în raport de valoarea cauzei și nici în raport de munca prestată de avocat, muncă ce a implicat analiza unui ansamblu contractual complex și a unui număr suficient de documente redactate în limba engleză.

În ce privește susținerea apelantei referitoare la buna credință a acesteia necesar a fi apreciată în raport de faptul că a achitat în totalitate debitul până la primirea citației pentru primul termen de judecată, Curtea apreciază că această susținere este nefondată, față de cerințele prevăzute de articolul 275 Cod procedură civilă cu raportare la articolul 43 Cod comercial și articolul 1079(2) Cod civil.

Prin urmare, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile articolului 275 Cod procedură civilă, întrucât plata efectuată până la primul termen de judecată nu este de natură a exonera pârâta de la plata cheltuielilor de judecată.

Și argumentul apelantei referitor la lipsa dovezii "perceperii" acestei sume, va fi înlăturat față de înscrisurile aflate la filele 51-52 și filele 77-80 dosar de fond, fiind lipsită de suport legal pretenția acesteia ca avocatul să prezinte un desfășurător orar din care să rezulte cum s-a ajuns la suma cerută sau factură din care să rezulte orice cheltuială efectuată pentru clientul său.

Cu aceste considerente, apreciindu-se că în cauză, raportat la situația de fapt, au fost aplicate corect dispozițiile legale în materie și că onorariul de avocat astfel cum s-a stabilit de părți în contractul de asistență juridică și la care a fost obligată pârâta, reprezintă o sumă rezonabilă față de valoarea cauzei, Curtea urmează să respingă apelul în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC -. SA ). ), cu sediul în B,- sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.12004/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă &, cu sediul ales în. C, la ȘI ASOCIAȚII din-, parter,. 3, Județ

. Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

4 ex.

28.04.2009

Tribunalul București - Secția a VI a Comercială

Judecător fond:

Președinte:Adriana Bucur
Judecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Bucuresti