Spete pretentii comerciale. Decizia 1604/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 1604

Ședința publică de la 27 2008

PREȘEDINTE: Maria Necșulescu

JUDECĂTOR 2: Mariana Moț

JUDECĂTOR 3: Tudora Drăcea

Grefier

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtele SC SA B și SC SA B- GRUPUL DE împotriva deciziei nr. 3 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-,în contradictoriu cu reclamanții și

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații reprezentați de avocat, lipsind recurentele.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se faptul că recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1910,17 lei și a timbrului judiciar de 3,5 lei și a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că GRUPUL DE are calitatea de delegat al SC SA B.

Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.

Avocat pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Dolj. Susține că acțiunea a fost precizată și respectiv achitate cerințele fiscale după întocmirea raportului de expertiză, astfel încât, având în vedere dispozițiile art. 181și art. 2822pr. civ. în mod corect Tribunalul Dolja soluționat ca apel calea de atac împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Craiova. Pe fondul cauzei solicită respingerea ca nefondat a recursului, susținând că motivul invocat nu poate fi încadrat în disp. art. 304 pct. 7 și 9 pr. civ.

CURTEA:

Asupra recursului de față:

Prin decizia nr. 3 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr- a fost respins apelul formulat de apelanții pârâți SA B, Grupul de, cu și SC SA B, în contradictoriu cu intimații și

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 31.11.2006 reclamanții și G au chemat în judecată pe pârâta SUCURSALA C, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în tarlaua 91 parcelele 50/1; 32, 1; 13; 16; 19;33; 32; 41; 48 și tarlaua 92 parcela 86 situat în comuna, jud.

Au solicitat de asemenea, obligarea pârâtei să ridice edificiile existente pe terenul revendicat sau să fie ei autorizați să le ridice pe cheltuiala pârâtei, obligând-o în acest sens la daune cominatorii de 500.000 lei/zi.

Totodată au solicitat obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință a terenului revendicat.

În motivarea acțiunii, au arătat că au devenit proprietarii terenului în litigiu, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7764/3.10.2002.

Deși au făcut cunoscut pârâtei la data de 28.10.2002 că sunt proprietarii terenului a cărui posesie aceasta o exercită fără drept, pârâta i-a chemat în judecată pentru a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate, cerere respinsă prin sentința civilă nr. 9697/10.09.2004 pronunțată de Judecătoria Craiova.

Reclamanții au evaluat terenul la suma de 30.000.000 lei, iar lipsa de folosință la 60.000.000 lei.

În scop probatoriu reclamanții au depus în copie contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7764 din 03.10.2002 și convocarea adresată pârâtei.

Prin Sentința nr.16 din 25 ianuarie 2005 Tribunalul Dolj - Secția Comerciala si contencios Administrativ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Potrivit dispozițiilor art.2 pct. 1. lit. a din pr.civ. tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare peste 1 miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.

În cauza dedusă judecății, valoarea obiectului cererii este sub 1 miliard.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr-.

Prin Sentința civilă 10466/06.07.2007 s-a admis acțiunea precizată de reclamanții și G, împotriva pârâtei SC SA.

A fost obligată pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință pe raza localității, jud. D, suprafața de 68199 mp,teren compus din suprafața de 51033 mp din T 1, parcelele 50/1; 32;1;16;19;31;33;41; 48 care are următoarele vecinătăți: N - De 2219, și SC SA;,; E De 51;V- De 2221 și suprafața de 17166 mp,aflați în T 2,parcela 86,care are următoarele vecinătăți: N-; S-ina; E-De 2221; V-pășune 2244;

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de - lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului.

A fost obligată pârâta să ridice edificiile existente pe aceste suprafețe de teren.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 5691 lei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expertiză.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7764/03.10.2002 la BNP, reclamanții au devenit proprietarii terenului situat în T 91 parcelele 50/1, 32, 1, 16, 19, 33, 32, 41, 48 și T 92 parcela 86 din com., jud.

Pe aceste suprafețe ce aparțin reclamanților, pârâta are ridicate anumite edificii, iar o parte din teren este afectat de construcții dezafectate, alei betonate, gropi pentru reziduuri, reziduuri sărăturoase.

Terenul în litigiu este situat în com., jud. D, astfel: T 91-suprafața de 118,55 mp. cu următoarele vecinătăți: N- De 2219, și SC SA; S-,; E- DE 51; V- De 2221 și SNP; T 92- suprafața totală de 32 mp. cu următoarele vecinătăți: N-, S- ina; E- De 2221, V- pășune 2244.

Din aceste suprafețe de teren situate în cele două tarlale, pârâta ocupă 51.033 mp. în T 91 și 17166 mp. în T 92, deci, în total, 68199 mp. teren care este inclus în titlul de proprietate al reclamanților, respectiv actul de vânzare-cumpărare nr.7764/03.10.2002.

Valoarea de piață a terenului ocupat de către pârâtă este de 10.299,85 lei.

Instanța, reținând că acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar și cum reclamanții au făcut dovada că sunt proprietarii terenului în litigiu, a admis acțiunea și a dispus ca pârâta să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul.

Instanța de fond omologat raportul de expertiză topo întocmit de expertul pentru suprafețele de teren revendicate și a obligat pe pârâtă să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință pe raza localității, jud.D suprafața de 68199 mp. teren compus din suprafața de 51033 mp. din T 1- parcelele 50/1;32;1;16;19;32;33;41;48 care are următoarele vecinătăți: N- De 2219, și SC SA; S-,; E- De 51; V- De 2221 și suprafața de 17166 mp. aflați în T 2- parcela 86, care are următoarele vecinătăți: N-; S- ina; E- De 2221; V- pășune 2244.

În ceea ce privește lipsa de folosință a terenului, care este o cerere accesorie celei principale, atâta timp cât acțiunea în revendicare a fost dovedită, instanța de fond admis și acest capăt de cerere.

Instanța a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul agricol și a obligat pe pârâtă să plătească suma de - lei ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a terenului.

De menționat că reclamanții și-au precizat la termenul din data de 22.06.2007, prin cuvântul apărătorului, câtimea pretențiilor lor, așa cum a rezultat din raportul de expertiză.

Având în vedere că suprafețele de teren revendicate de către reclamanți sunt afectate de construcții dezafectate, de betoane, gropi pentru reziduuri și reziduuri sărăturoase, instanța de fond, pe cale de consecință, a obligat pe pârâtă să ridice edificiile existente pe aceste suprafețe.

Văzând prevederile art. 274. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC SA Zona de operare - Grup de C, solicitând anularea acesteia ca netemeinică și nelegală a sentinței apelante si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Dolj, motivat de faptul că instanța de fond la emiterea hotărârii pronunțate nu a ținut seama de elementele esențiale care ar fi dus la schimbarea in tot a sentinței apelate, formându-se dosarul nr-.

Prin Încheierea de ședința din 31.01.2008, instanța a scos cauza de pe rolul Secției Civile și a înaintat-o Secției Comerciale a Tribunalului Dolj, reținându-se faptul că litigiul este de natura comerciala.

Pe rolul Secției Comerciale a Tribunalului Dolj dosarul a fost înregistrat sub nr-.

Apelanta a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică pentru motivele de apel astfel cum au fost precizate.

Într-o primă critică, s-a susținut că hotărârea a fost pronunțată de instanță necompetentă întrucât litigiul dedus judecății având natură comercială, cu valoare pretențiilor reclamanților peste 100.000 lei vechi, trebuia soluționat în primă instanță de tribunal, iar nu de judecătorie - secția civila, cum în mod greșit procedat instanța de fond reținând cauza spre soluționare.

Pe fondul cauzei, s-a criticat sentința pe motivul că în mod greșit reținut prima instanță, că apelanta ocupă suprafața de teren precizată de reclamanți, nefiind real, întrucât au fost incluse terenuri pentru care nu se putea reconstitui dreptul de proprietate potrivit art. 42 lit."c "din Legea 18/1991, cele ocupate efectiv cu obiective petroliere iar reclamanții nedepunând schițele de la procesul verbal de punere în posesie și documentația cadastrală a terenurilor achiziționate.

Pe de altă parte, apelanta a mai criticat sentința, pe motivul că instanța de fond în mod neîntemeiat a admis efectuarea unei expertize agricole, fără a se avea în vedere sumele de bani primite de reclamantă cu titlu de chirie pentru terenurile ocupate de sonde si alte obiective petroliere.

Un alt motiv, se referă la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere studiul pedologic al terenurilor din care rezultă că terenul în cauză este poluat cu apă sărată, ceea ce conduce la diminuarea producției realizate, în atare situație prima instanță acordând despăgubiri fără a ține seama de acest studiu și de faptul că reclamanții încasaseră banii cu titlu de chirie pentru terenul ocupat de apelantă.

În critica finală, s- susținut că nu s-a realizat continuitatea judecații cauzei, judecătorul care a pronunțat soluția, preluând dosarul în penultima ședință, fără a ține seama de aspectele caracteristice speței, invocate de apelantă pe parcursul judecății.

Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, instanța de control judiciar constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Critica apelantei în sensul că hotărârea atacată a fost pronunțată de instanță necompetentă material, s-a constatat ca fiind neîntemeiată întrucât reclamanții prin cererea formulată la data de 23.11.2004 au precizat valoarea terenurilor revendicate la suma de 30.000.000 lei vechi, iar contravaloarea lipsei de folosință la 60.000.000 lei vechi, deci valoarea totală sub limita pragului de 100.000 lei. În atare situație și ținând seama de dispozițiile art.2, pct.1, lit. "a" Pr.Civ. competență de soluționare aparținând judecătoriei, în favoarea căreia s-a și declinat competența de soluționare a cauzei prin sentința nr. 16/25 ianuarie 2005 Tribunalului Dolj - Secția comercială iar potrivit art. 17.pr.civ. judecătoria rămânând competentă să judece și petitul având ca obiect "obligație de face ".

Faptul că ulterior investirii Judecătoriei Craiova, au intervenit modificări în ceea ce privește valoarea pretențiilor reclamanților, judecătoria rămâne în continuare competentă cu soluționarea litigiului dedus judecații, având in vedere dispozițiile art.18 indice 1 pr.civ. instanță în cadrul căreia funcționează doar 2 secții, anume civilă și penală, cu complete specializate în cadrul fiecărei secții.

De asemenea s-a constatat că este neîntemeiată și critica apelantei că suprafața de teren în litigiu ca fiind ocupată de apelantă nu este reală, întrucât au fost incluse și terenuri ocupate efectiv cu obiective petroliere, pentru care nu se putea reconstitui dreptul de proprietate potrivit art. 42 lit. c din Legea 18/1991.

A constatat instanța că, intimații - reclamanții în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.7764/ 3 oct.2002 au cumpărat de la vânzătoarea o serie de terenuri, moștenite de aceasta de la soțul său, defunctul, printre care se numără și terenurile precizate de reclamanți în cererea formulată la data de 23.11.2004, iar ca urmare între părțile din litigiu s-au mai purtat anterior litigii, respectiv acțiunea promovată de apelantă și înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr. 6792/2003 având ca obiect anularea parțială titlului de proprietate nr. 115 - 1321/14.08.2002 eliberat pe numele defunctului precum și anularea parțială contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat.

Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 96577/10.09.2004 pronunțată în dosarul 6792/2003 a respins acțiunea apelantei, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.98/13.01.2006 Curții de APEL CRAIOVA - Secția civilă pronunțată în dosarul 5596/civ/2005, în considerentele căreia s-a reținut că prin expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză s-a constatat că terenul în litigiu nu este nominalizat pe certificatul de atestare dreptului de proprietate emis apelantei, nefăcându-se dovada de aceasta că terenul în litigiu a fost expropriat și acordat apelantei și este unul și același cu cel nominalizat parțial în titlul de proprietate emis pe numele soțului vânzătoarei care l-a înstrăinat reclamanților.

Instanța de control judiciar a mai constatat că, în dosarul de fond de față, s-a efectuat o expertiză tehnică de expertul, care concluzionat că terenul în litigiu este în suprafață de 68.199 mp, și se regăsește inclus în actul de vânzare - cumpărare nr. 7764/3.10.2002 în baza căruia reclamanții au dobândit dreptul de proprietate, fiind situat în T 91- 51.033 mp și T 92- 17.166 mp, iar apelanta ocupă efectiv terenul în litigiu.

Totodată, prin același raport de expertiză s-a constatat că, pe terenul în litigiu se află amplasate o serie de construcții, care sunt menționate și în planul de situații, fila 49 dosar fond 3821/2005 al Judecătoriei Craiova, în C1, C2, C3, C4, C5, C6, C7, C8, C9, și în T 92 - fiind amplasați 7 stâlpi de înaltă tensiune,1 grup sanitar dezafectat, 2 țevi de refulare rezidiuri petroliere și piatră cu beton rămasă în urma dezafectării clădirilor care s-au aflat pe suprafața de 17.166 mp.

S-a constatat de către expertul agricol în lucrarea efectuată, că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru lipsa de folosință terenului în litigiu este de 200.166 lei(actualizată), iar prin studiul pedagogic al terenurilor s-a făcut dovada că terenurile din această zonă (T 91 și T 92) au fost degradate de activitățile petroliere și în atare situație s-a cauzat prejudicii reclamanților.

La calcularea contravalorii producției nete ce s-ar fi putut realiza de reclamanți de pe terenul în litigiu, expertul agricol a avut în vedere caracteristicile terenurilor din anul 1981 specificate în avizul D, precum și producțiile obținute în zona comunei u înscrise în adresele emise de Primărie și Direcția Regională de Statistică

Critica apelantei în sensul că a achitat intimaților sumele de bani cu titlu de chirie pentru terenul în litigiu, a fost înlăturată întrucât nu s-a făcut dovada de către apelantă încheierii vreunui contract de închiriere cu intimații având ca obiect terenul în litigiu.

Contractul existent la fila 59 dosar fond s- constatat că este încheiat la data de 13.XI.2001 de apelantă cu numitul, soțul vânzătoarei, dată la care intimații reclamanți nu cumpăraseră nici o suprafață de teren de la susnumiții, ci abia în anul 2002, astfel că respectivul contract de închiriere nu este opozabil intimaților, cu atât mai mult cu cât în actul respectiv nu se specifică cu exactitate terenurile ce au făcut obiectul închirierii, locul situării acestora, durata închirierii.

Cum apelanta nu făcut dovada existenței unui titlu legal în baza căruia ocupă efectiv terenul în litigiu, proprietatea reclamanților conform contractului de vânzare cumpărare din anul 2002, iar prin ocuparea abuzivă a terenului în litigiu s-a creat un prejudiciu intimaților care au fost lipsiți de folosința acestuia în sumă de 200.166 lei, așa cum rezultă din probele administrate în cauză avute în vedere de instanța de fond, care a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, s- înlăturat ca nefondată și ultima critică a apelantei în sensul că instanța de fond nu a reținut corect starea de fapt și de drept în cauza dedusă judecății.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, tribunalul în baza art. 296.pr.civ. respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele SC SA B și SC SA B- GRUPUL DE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susțin recurentele că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 2821pr.civ. potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei.

În această situație Tribunalul Dolja calificat greșit calea de atac ca fiind apel când în realitate calea de atac era recurs.

În ceea ce privesc motivele de netemeinicie invocate în recurs acestea se referă la neanalizarea apărărilor formulate de recurenții pârâți, motivarea instanței sprijinindu-se doar pe solicitările intimaților reclamanți.

Mai mult, recurentele susțin că instanța de fond a reținut o situație de fapt greșită acestea neaflându-se în posesia celor 7 ha teren care ar fi poluat, însă acest lucru nu se datorează activității recurentelor.

Pe de altă parte, apreciază recurentele că atât instanța de fond cât și cea de apel au acordat reclamanților mai mult decât au cerut prin primul petit al cererii.

În ceea ce privește obligarea la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului către reclamanți, recurentele susțin că valorile stabilite sunt nereale, neținându-se cont de producțiile obținute în situația concretă dar și de data cumpărării terenului de către reclamanți.

Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor invocate, constată că în cauză sunt întrunite condițiile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.1 pr.civ. potrivit cărora se poate dispune casarea hotărârii atunci când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Într-adevăr, primul motiv de recurs ce vizează nelegalitatea hotărârii pronunțate de Tribunalul Dolj este fondat.

Conform dispozițiilor art. 282 pr.civ. "nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la - RON inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările referitoare la înregistrările în registrul de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege. "

Prin urmare, obiectul cererii cu care a fost investită instanța de fond îl constituie revendicarea unei suprafețe de teren, litigiu a cărui valoare se situează sub pragul de - lei RON.

Faptul că ulterior, din probele administrate rezultă o valoare mai mare a litigiului nu este de natură să schimbe competența de soluționare în fond a cauzei și nici calificarea căii de atac.

În acest sens, art. 181pr.civ. prevede în mod expres că "instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect."

Așadar, Tribunalul Dolj a calificat în mod greșit calea de atac ca fiind apel și judecat-o în consecință.

Față de acestea, Curtea urmează să admită recursul să caseze hotărârea și să trimită cauza Tribunalului Dolj - Secția Comercială pentru judecarea căii de atac ca fiind recurs.

În aceste condiții, Curtea nu va mai analiza motivele ce vizează netemeinicia hotărârii recurate, urmând ca acestea să fie avute în vedere de tribunal cu ocazia rejudecării căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtele SC SA B cu sediul în B, Calea nr. 239 Sector 1 și SC SA B- GRUPUL DE cu sediul în C,-, jud. împotriva deciziei nr. 3 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-,în contradictoriu cu reclamanții și G domiciliați în C, cart., -.1,. 7, jud.

Casează decizia nr. 3 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj.

Trimite cauza la Tribunalul Dolj -Secția Comercială pentru judecarea căii de atac ca fiind recurs.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 2008.

PREȘEDINTE,

- -

JUDECĂTOR,

- -

JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

- -

27 2008

Jud. red. MM

Tehnored. NB/ 3 ex/8 decembrie 2008

Președinte:Maria Necșulescu
Judecători:Maria Necșulescu, Mariana Moț, Tudora Drăcea

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 1604/2008. Curtea de Apel Craiova