Spete pretentii comerciale. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 161/2008
Ședința publică din 17 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - ÎN VEDEREA - apelurile formulate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 128/23.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect pretenții.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 128 din 23.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșa fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta B M cu privire la punctul 3 din acțiunea precizată a reclamantei și a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva pârâtei și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 33.255 lei reprezentând rate scadente și neachitate și suma de 21.128,28 lei daune calculate până la data de 31.01.2007 și în continuare până la achitarea integrală a debitului principal.
În final, a fost respins punctul 3 din acțiunea precizată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată și precizată ulterior, reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B M ca prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 33.255 lei reprezentând rate scadente și neachitate, 21.128,28 lei daune pentru ratele solicitate prin prezenta acțiune, calculate până la data de 31.01.2007 și în continuare până la achitarea integrală a debitului principal și 45.984,35 lei reprezentând daune pentru ratele la plata cărora pârâta a fost obligată prin Sentința civilă nr. 3.463/16.10.2006, calculate până la data de 2.03.2007, data achitării debitului principal.
În motivarea acțiunii s-a arătat că între și au fost încheiate convențiile nr. 35/1993, nr. 83/1994, nr. 575/1995, nr. 562/1996 și 34/1997 în baza Legii nr. 58/1991, prin care pârâta a primit fonduri pentru restructurare, în vederea reabilitării și creării condițiilor pentru privatizare, lucrări de investiții, achiziții de materiale etc. în valoare totală de 516.596,00 RON.
S-a mai arătat că potrivit alin. 3 lit."c" din convenția nr. 34/1997 părțile au convenit ca, în situația în care suma pusă la dispoziție de către reclamantă, conform alin. 1 la convenție, cât și alte sume acordate anterior de către, nerecuperate până la privatizarea societății, nu au fost incluse în prețul acțiunilor, se obligă să restituie aceste sume în perioada 1997-2005, în rate semestriale egale, cel mai târziu la datele de 30.06. și 31.12. ale fiecărui an.
Întrucât pârâta nu a achitat ratele scadente la datele de 30.06.2004, 31.12.2004, 30.06.2005 și 31.12.2005 așa cum s-a convenit, aceasta a fost convocată la conciliere, conform dispozițiilor art. 7201Cod procedură civilă la data de 3.05.2007.
A mai reținut instanța de fond că la data de 25.05.2007, pârâta a achitat suma de 88.297 lei în contul ratelor devenite scadente la data de 30.06.2004, 31.12.2004, 30.06.2005 și 31.12.2005, rămânând de plată suma de 33.255 lei.
Pârâta BMa solicitat respingerea acțiunii, iar cu privire la pct. 3 din acțiunea precizată a reclamantei, a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că, în opinia sa, referitor la ratele la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 3463/2006 a Tribunalului Maramureș, reclamanta se află în culpă procesuală, nesolicitând calcularea acestor dobânzi până la achitarea debitului principal.
Cu referire la punctele 1 și 2 din cerere a arătat că potrivit art. 3 lit. b din convenția nr. 34/1997 încheiată între reclamantă și pârâtă se specifică că: suma pusă la dispoziție de, va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor prin includerea în prețul total al acțiunilor și numai în condițiile în care această sumă nu este inclusă în prețul total al acțiunilor, pârâta se obligă să le restituie în perioada 1997 - 2005 (convenția nr. 34/1997 art. 3 lit. c).
Prin sentința nr. 3.157/2003 pronunțată în dosarul nr. 1.507/2003 al Tribunalului Maramureș și sentința nr. 3.463/16.10.2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a constatat, în baza expertizei și a datelor obținute de la registrul Comerțului, că a recuperat suma de 49.563 lei din vânzarea acțiunilor.
Or, apreciază instanța, în condițiile în care aceste sentințe au rămas definitive și irevocabile, iar prin ele s-a constatat că reclamanta a recuperat suma de 49.563 lei în condițiile stabilite la art. 3 lit. b din Convenția 34/1997, motivele invocate de către reclamantă, conform cărora a constatat, din calculele efectuate ulterior, că aceste sume nu au fost recuperate, sunt neîntemeiate.
Tribunalul a mai reținut că, în perioada 1993 - 1997, pârâta a beneficiat din partea reclamantei de fonduri de restructurare, în sumă totală de 516.596 RON, în baza a 5 convenții încheiate între părți.
Potrivit art.3 lit."c" din convenția nr. 34/9.01.1997, pârâta și-a asumat obligația de a achita sumele primite până la data semnării convenției, 9.01.1997, în rate egale, semestrial, în perioada 1997 - 2005, scadența ratelor fiind stabilită la 30.06 și 31.12 ale fiecărui an, fiind stipulată o derogare de la plată, respectiv situația în care sumele au fost incluse în prețul total al acțiunilor.
Prin sentința civilă nr. 3.157/26.11.2003, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1.507/2003, pârâta a fost obligată la plata sumelor de 1.013.877.960 RON reprezentând rate scadente în perioada 30.06.1999 - 30.06.2001 cu dobânzi legale aferente, iar prin sentința civilă nr. 3.463/16.10.2006 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul - pârâta a fost obligată la plata sumei de 151.940 RON reprezentând rate scadente în perioada 31.12.2001 - 31.12.2003 cu dobânzile legale aferente.
Pentru perioada 30.06.2004 -31.12.2005, pârâta nu și-a respectat obligația de plată a ratelor scadente, respectiv din totalul sumei de 121.552 lei, achită la data de 25.05.2007 suma de 88.297 lei, rămânând o diferență neachitată de 33.255 lei, la care reclamanta a calculat daune, până la data de 30.01.2007, în sumă de 21.128,28 lei.
În concluzie, în baza art. 969 Cod civil, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 33.255 lei reprezentând rate scadente, până la achitarea debitului.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat cu privire la pct. 3 din acțiunea precizată, aceasta a fost respinsă din următoarele considerente:
Prin acțiunea precizată, reclamanta a solicitat ca pârâta să-i achite și suma de 45.984,35 lei, daune pentru ratele la plata cărora pârâta a fost obligată prin sentința civilă nr. 3.463/16.10.2006 calculate până la data de 2.03.2007, data achitării debitului principal.
Prin sentința civilă arătată mai sus, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei rate restante și daune.
În executarea acestei sentințe, reclamanta are la dispoziție art. 3712alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, în baza cărora poate proceda la recalcularea dobânzilor cu ocazia executării, reactualizarea acestor dobânzi prin prezenta acțiune neputând fi primită.
În considerarea celor arătate mai sus, a fost respins punctul 3 din acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termenul legal, atât reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cât și pârâta B
Reclamanta, prin apelul formulat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată a, astfel cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, în ceea ce privește modul de soluționare al petitului trei al cererii precizate, având în vedere următoarele:
Dispozițiile art. 3712alin. 2.pr.civ. prevăd: "In cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii", dispoziții de care pârâta apreciază că nu se poate prevala în cadrul executării sentinței civile nr. 3.463/16.1 0.2006, impedimentul legal datorită inexistenței acestor prevederi în însăși titlul executoriu.
In ceea ce privește disp. art. 3712alin. 3.pr.civ. a arătat reclamanta că invocarea acestora în sensul dorit de instanța de fond este lipsit de relevanță, întrucât articolul menționat are în vedere actualizarea unui debit în funcție de criterii existente în titlul executoriu sau, în lipsa acestora, în funcție de rata inflației, astfel încât motivarea instanței nu poate fi primită, întrucât izvorul pretențiilor este distinct de dispozițiile legale aplicate de tribunal, respectiv conventiile nr. 35/1993, 83/1994, 575/1995, 562/1996 si 34/1997 încheiate în baza Legii nr. 58/1991, prin care aceasta a primit fonduri pentru restructurare în valoare totală de 516.596,00 RON si disp. art. 969 Cod civil.
Astfel, a relevat reclamanta, în considerarea disp. art. 969 Cod civil, precum si a prev. nr.OG 9/2000, pârâta datorează dobânzi până la achitarea integrală a fondului de restructurare la plata căruia a fost obligată prin sentința civilă nr. 2.463/16.10.2006, respectiv până la data de 02.03.2007.
În drept, au fost invocate disp. art. 282 si urm. pr.civ. nr.OG 9/2000, precum și dispozițiile conventiilor nr. 35/1993, 83/1994, 575/1995, 562/1996 si 34/1997.
Prin apelul formulat de pârâta BMs -a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta-intimata, pentru următoarele considerente:
lnstanta de fond în sentinta pronuntată retine că între pârâtă și prin conventiile încheiate s-a stabilit restituirea fondurile de restructurare primite în rate semestriale egale în perioada 1997 - 2005, conform art. 3 lit. c din conventia nr. 34/1997, fără a observa că restituirea acestor sume este o exceptie de la regula stabilită în aceeași conventie si anume la art. 3 lit., potrivit căreia restituirea în rate egale trebuia să se facă numai în conditiile în care suma sau o parte a acesteia nu era recuperată prin includerea acesteia în pretul acțiunilor la vânzarea acestora, urmând ca numai diferența să fie restituită conform art. 3 lit. c, n rate semestriale egale.
De asemenea, pârâta a arătat că reclamanta prin "Precizările" depuse la dosarul de fond a recunoscut faptul că i s-a achitat în contul ratelor sumele de: 125.411,99 lei, 101.387,79 lei, 151.9480 lei, si 88.297 lei, adică suma de 467.036,78 lei și că a recuperat și suma de 16.304,22 lei din dividende suplimentare conform art. 2 lit. c din convenția nr. 34/1997, ceea ce dovedește că a achitat cu titlu de rate suma de 483.341 lei. aceste sume, relevă pârâta, rezultă că a achitat cu titlu de rate suma de 483.341 lei, rămânând în concepția acestora și se pare a nstanței de fond de achitat suma de 33.255 lei cu titlu de rate fonduri de restructurare, afirmând chiar că singura diferență între părți este faptul ca reclamanta nu recunoaște ca a recuperat suma de 49.563 lei prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni deținut la societate, după efectuarea majorării capitalului social.
Or, în condițiile în care această sumă a fost recuperată de către recIamanta-intimată anterior promovării vreunei acțiuni si anterior devenirii exigibile a vreunei rate, sumă care depășește pretentiile reclamantei-intimate, pârâta consideră că acțiunea acesteia nu ar avea obiect nici în ceea ce privește rata scadentă și nici în ceea ce privește dobânzile, pentru că dacă suma a fost recuperată în 1997, reclamanta nu poate solicita acum o de 33.255 lei care este net inferioară valorii recuperate, 49.563 lei, ba mai mult să solicite si dobânzi.
De asemenea, pârâta a subliniat că a achitat în plus suma de 16.308 lei, anterior atât a acțiunii reclamantei cât si a scadentei ratelor, situație în care pretențiile reclamantei nu sunt îndreptățite.
In drept, au fost invocate disp. art. 282, 166, 405, 3715si 3716.pr.civ. disp. art. 969 Cod civil, art. 43 si 46 Cod Comercial.
Totodată, atât reclamanta cât și pârâta au formulat întâmpinări.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtă, s-a solicitat respingerea apelului reclamantei, arătându-se că sunt incidente disp. art. 166.pr.civ. în ceea ce privește dobânzile în cuantum de 45.984,35 lei, solicitate de AV. deoarece Tribunalul Maramureșs -a pronunțat deja prin sentința nr. 3.463/16.10.2006, acordându-i dobânzi reclamantei, acestea putându-și recupera prin executare silită și în conformitate cu disp. art. 3712.pr.civ. actualizarea sumei de bani obținută, astfel încât acest capăt de cerere este inadmisibil.
Reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței verificarea apelantei-pârâte în privința îndeplinirii disp. Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, apărare care nu poate fi primită, din perspectiva faptului că pârâta și-a îndeplinit această obligație procesuală, dovada achitării taxelor datorate fiind depusă la dosar la filele 15-16.
Reclamanta a mai învederat, pe cale de excepție, nerespectarea de către pârâta a disp. art. 287 alin. 4.pr.civ. fiind aplicabile dispozitiile art. 292 alin. 2.pr.civ. însă nici aceste aspecte nu se verifică, motivele de apel fiind depuse la dosar cu respectarea normelor procesuale incidente în materie.
De asemenea, reclamanta a precizat că probele pe care înțelege să-și întemeieze pretențiile sunt înscrisurile câștigate cauzei, iar în măsura în care apelanta-pârâtă consideră necesară administrarea probei cu expertiza contabilă, pe care nu o consideră concludentă si utilă cauzei având în vedere calculul detaliat depus de în susținerea pretențiilor, sarcina achitării onorariului de expert revine acesteia.
Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că își menține poziția susținută în fața primei instanțe și în apelul declarat, solicitând respingerea apelului pârâtei și recunoscând că singura diferență dintre calculele efectuate de cele două părți se referă la suma de 49.563 lei, care, contrar celor reținute de către instanțele anterior învestite, nu a fost recuperată ca urmare a privatizării.
Analizând apelurile formulate de către cele două părți, prin prisma normelor legale invocate de către acestea și văzând și prev. art. 969.civ. precum și art. 294-296.pr.civ. Curtea reține că ele sunt fondate, urmând a fi admise, cu consecința schimbării în totalitate a sentinței tribunalului, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 121.552,00 lei rate, 581.692,08 lei dobândă calculată până la data de 31.01.2007 și în continuare, până la achitarea debitelor principale.
Ulterior, prin precizarea depusă la dosar, a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 33.255 lei, reprezentând rate scadente și neachitate, precum și 21.128,28 lei, daune pentru ratele solicitate prin acțiunea pendinte, calculate la 31.01.2007 și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal.
De asemenea, petitul trei al precizării a avut ca obiect suma de 45.984,35 lei, dobânda legală pentru ratele la plata cărora pârâta a fost obligată prin sentința civilă nr. 3.463/16.10.2006 a Tribunalului Maramureș, calculate pana la data de 02.03.2007, data achitării debitului principal.
În privința stării de fapt, Curtea reține că între () și au fost încheiate convențiile nr. 35/1993, 83/1994, 575/1995, 562/1996 și 34/1997, în baza Legii nr. 58/1991, prin care aceasta a primit fonduri pentru restructurare în valoare totală de 516.596,00 RON.
Conform art. 3 lit. c) din ultima convenție a părților, acestea au stabilit ca, în situația în care suma pusă la dispoziție conform art. 1, cât și alte sume acordate anterior de către, nerecuperate până la privatizarea societății, nu au fost incluse în prețul acțiunilor, se obligă să restituie aceste sume în perioada 1997 - 2005, în rate semestriale egale (30.388,00 RON), cel mai târziu la datele de 30.06. si 31.12. ale fiecărui an.
Reclamanta a învederat instanței faptul că a împărțit restituirea sumei de 516.600 lei, în 17 rate semestriale a câte 30.388 lei și nu în 18 rate a câte 28.700 lei, întrucât perioada de restituire prevăzută în convenția nr. 34/1997 era 1997 - 2005, iar acest ultim contract de privatizare a fost încheiat în luna august a anului 1997.
Reclamanta a mai chemat în judecată pârâta, solicitând obligarea sa la plata a diferite sume de bani datorate în temeiul acestor convenții, obținând două hotărâri judecătorești, rămase irevocabile, după cum urmează:
Prin sentința civilă nr. 3.157/26.11.2003, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1.507/2003, pârâta a fost obligată la plata sumelor de 1.013.877.960 ROL, reprezentând rate scadente în perioada 30.06.1999 - 30.06.2001, cu dobânzi legale echivalente cu taxa oficială a scontului stabilit de, conform OG nr. 9/2000.
Prin sentința civilă nr. 3.463/16.10.2006, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. -, fost obligată la plata sumelor de 151.940 RON reprezentând rate scadente în perioada 31.12.2001 - 31.12.2003 și 47.066,09 RON, reprezentând dobânda la nivelul taxei de scont a, calculată până la data de 08.06.2004.
În cadrul primei acțiuni, au fost pretinse ratele scadente pe perioada 31.12.1997 - 30.06.2001, cu daunele moratorii aferente, însă Tribunalul Maramureșa pronunțat sentința nr. 3.157/26.11.2003, prin care acțiunea a fost admisă doar în parte, diferența de 495.630.000 Rol fiind considerată ca recuperată prin prețul acțiunilor.
Prin cea de-a doua acțiune au fost pretinse ratele scadente pe perioada 31.12.2001 - 31.12.2003, cu daunele moratorii datorate până la data de 10.06.2004, Tribunalul Maramureș pronunțând sentința nr. 3.463/16.10.2006, favorabilă integral, obligând societatea la plata ratelor în valoare de 151.940 lei si a daunelor interese moratorii în valoare de 47. 066,09 lei.
În privința sumelor despre care pârâta susține că au fost achitate, reclamanta a precizat că toate sunt înregistrate ca fiind încasate și au fost luate în calcul la determinarea sumelor datorate de pârâtă, respectiv: suma de 125.411,99 lei achitată în contul ratelor, anterior pronunțării sentinței nr. 3.157/2003, respectiv în perioada 1998-2002; suma de 101.387,79 lei, achitată în data de 27.03.2006 în contul ratelor și suma de 119.804,03 lei, achitată în data de 18.04.2006 în contul daunelor interese moratorii, au fost plătite de societate conform obligațiilor de plată din sentința nr. 3.157/2003.
Prin aceste plăți, debitele conform sentinței nr. 3.157/2003 au fost stinse integral.
S-a mai recunoscut de către reclamantă plata sumei de 151.940 lei, achitată în anul 2007 în contul ratelor, precum și a sumei de 17.080 lei, achitată în anul 2007 în contul dobânzilor, pentru stingerea obligațiilor de plată conform sentinței nr. 3.463/2006.
De asemenea, s-a arătat că pârâta a achitat suma de 88.297 lei, în data de 25.05.2007 n contul ratelor, care a fost imputată asupra ratelor devenite scadente la data de 30.06.2004, 31.12.2004, 30.06.2005 si 31.12.2005.
Reclamanta a susținut că, ținând seama de toate sumele încasate, precum și de cuantumul de 16.304,22 lei, care reprezintă fonduri recuperate prin dividende suplimentare, până în prezent au fost recuperate fonduri în valoare totală de 483.341 lei, din care 467.036,78 lei prin plăți efective și de suma 16.304,22 lei, prin dividende suplimentare, rămânând de plată suma de 33.255 lei din fondurile de restructurare total acordate.
Relevantă este împrejurarea că reclamanta a recunoscut plata tuturor sumelor la care a făcut referire și pârâta, relevând că divergența dintre cele două părți privește doar suma de 49.563 lei, cu privire la care s-a constatat, în urma analizei efectuate pe date reale de calcul, că nu s-a recuperat din prețul acțiunilor, contrar celor reținute de către instanță prin sentința civilă nr. 3.157/26.11.2003, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1.507/2003.
În susținerea acestei poziții procesuale, s-a relevat că poziția apelantei-pârâte, eronat însușită de instanță în cadrul primei acțiuni, în care s-a pronunțat sentința nr. 3157/2003, conform căreia suma de 49.563 lei ar fi fost recuperată prin preț, a fost prezentată printr-un raționament care nu poate fi susținut cu date concrete de calcul, care sunt pe larg prezentate în întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea urmează însă a înlătura aceste apărări, întrucât consideră că este pe deplin fundamentată poziția pârâtei, în sensul incidenței în cauză a prev. art. 166.pr.civ. rap. la art. 1.201.civ. în condițiile în care prin sentințele nr. 3.157/2003 și nr. 3.463/16.10.2006 ale Tribunalului Maramureșs -a stabilit, cu putere de lucru judecat, că a recuperat suma de 49.563 lei din vânzarea acțiunilor, în anul 1.997.
Așadar, în condițiile în care aceste sentințe au rămas definitive si irevocabile, iar prin ele s-a constatat că reclamanta a recuperat suma de 49.563 lei în condițiile stabilite la art. 3 lit. b din convenția nr. 34/1997, pârâta a apreciat în mod corect că motivele invocate de către reclamantă nu au nici o relevanță, raporturile juridice dintre părți legate de acest cuantum neputând fi reanalizate.
În concluzie, ținând cont și de precizarea depusă de reclamantă în fata instanței de fond, prin care se recunosc toate plățile făcute de către pârâtă, Curtea constată că debitul principal a fost achitat integral, fiind nefondată susținerea conform căreia societatea datorează suma de 33.255 lei, rate scadente, prima instanță pronunțând o soluție netemeinică prin obligarea pârâtei la plata acestei sume.
De asemenea, văzând poziția reclamantei, care recunoaște plata fondurilor de restructurare în valoare de 467.036,78 lei, la care se adaugă suma de mai sus, constatată de către instanțe ca fiind recuperată, respectiv cuantumul de 49.563 lei, Curtea ia act de faptul că pârâta a achitat în plus AVAS, în contul ratelor, suma de 16.308 lei.
Cu toate acestea, nu este corect raționamentul societății conform căruia, în condițiile în care această sumă, de 49.563 lei, a fost recuperată de către recIamanta-intimată anterior promovării vreunei acțiuni și anterior devenirii exigibile a vreunei rate și ea depășește pretențiile AVAS, acțiunea acesteia nu ar avea obiect nici în ceea ce privește rata scadentă și nici în ceea ce privește dobânzile.
De asemenea, pârâta a subliniat că a achitat în plus suma de 16.308 lei, anterior atât a acțiunii reclamantei cât si a scadenței ratelor, situație în care pretențiile reclamantei nu sunt îndreptățite.
Instanța urmează a înlătura aceste apărări pentru că ele nu țin cont de cronologia datelor la care s-au efectuat plățile, de faptul că imputația sumelor achitate a fost realizată de către reclamantă, fiindu-i pe deplin opozabilă pârâtei, conform art. 1.112.civ. cu atât mai mult cu cât ea nu a fost contestată.
Astfel, ultima plată în contul ratelor s-a făcut de către pârâtă la data de 25.05.2007, ea fiind imputată asupra debitelor principale scadente la datele de 30.06.2004, 31.12.2004, 30.06.2005 si 31.12.2005 și ținând cont de sumele a căror plată a fost recunoscută de către reclamantă, aceasta este și data achitării în întregime a fondurilor de restructurare, nemaidatorându-se sume cu acest titlu.
Pe de altă parte însă, nu este mai puțin adevărat că reclamanta a invocat în mod corect prevederile contractuale, precum și cele ale art. 1 din OG nr. 9/2000, solicitând în mod întemeiat plata sumelor datorate cu titlu de dobândă legală asupra sumei totale de 121.552 lei rate, în condițiile în care acestea au fost scadente la datele de 30.06.2004, 31.12.2004, 30.06.2005 și 31.12.2005, fiind achitate integral abia la 25.05.2007.
Din acest motiv, Curtea, urmare a schimbării sentinței tribunalului, va admite în parte acțiunea precizată, obligând pârâta la plata sumei de 8.113,01 lei, cu titlu de dobândă legală, aferentă celor patru rate mai sus precizate, calculată până la achitarea integrală a fondurilor de restructurare.
Pentru a hotărî astfel, s-a luat în considerare faptul că reclamanta a depus la dosar calculul sumei ce face obiectul petitului doi al acțiunii, până la data de 31.01.2007, respectiv 21.128,28 lei ( 60-66), la care instanța a adăugat suma de 3.292,73 lei, cu titlu de dobândă legală, datorată asupra debitului principal pentru intervalul 1.02.2007-25.05.2007, respectiv pentru un număr de 113 zile, la oad obânzii de referință de 8,75%, rezultând o dobândă totală de 24.421,01 lei.
Apoi, instanța a făcut aplicarea disp. art. 1.143.civ. și luându-se act și de apărările formulate prin întâmpinarea pârâtei, care au fost reluate prin apelul declarat, a dispus compensarea judiciară a sumei de 24.421,01 lei, datorată de către pârâtă cu titlu de dobândă legală asupra ratelor scadente la datele de 30.06.2004, 31.12.2004, 30.06.2005 și 31.12.2005, calculată de la data scadenței fiecărei rate și până la achitarea integrală a debitului principal, în data de 25.05.2007, cu creanța pârâtei în cuantum de 16.308 lei, achitată în plus de către aceasta în contul ratelor, rămânând o diferență de 8.113,01 lei.
În privința apelului reclamantei, care se referă doar la modul de soluționare a petitului trei al acțiunii, Curtea constată că și acesta este fondat, întrucât prima instanță a făcut o greșită aplicare a disp. art. 3712alin. 2 și 3.pr.civ. respingând, pe acest temei, pretențiile reclamantei.
Astfel, Curtea constată că pârâta a achitat sumele reprezentând rate datorate conform sentinței nr. 3.463/16.10.2006 a Tribunalului Maramureș, ultima plată fiind efectuată la data de 02.03.2007, situație în care datorează, în baza OG nr. 9/2000, dobânda legală aferentă perioadei cuprinse între data la care s-a oprit calculul acestora prin sentința civilă nr. 3.463/16.10.2006, respectiv de la data de 10.06.2004, până la data achitării în întregime a ratelor, respectiv 02.03.2007.
Pentru a dispune astfel, instanța a achiesat la apărările formulate de către reclamantă, conform cărora dispozițiile art. 3712alin. 2.pr.civ. nu sunt aplicabile speței, acest lucru fiind evident în urma lecturării dispozitivului sentinței civile nr. 3.463/16.10.2006 a Tribunalului Maramureș.
Pe de altă parte, nici disp. art. 3712alin. 3.pr.civ. nu își găsesc aplicare în sensul arătat de către prima instanță, întrucât textul are în vedere actualizarea unui debit în funcție de criterii existente în titlul executoriu sau, în lipsa acestora, în funcție de rata inflației, dar reclamanta nu a solicitat prin prezenta acțiune actualizarea sumelor la care pârâta a fost obligată prin hotărârea judecătorească mai sus amintită, ci plata unor sume cu titlu de dobândă legală.
Astfel, izvorul pretențiilor este reprezentat de convențiile nr. 35/1993, 83/1994, 575/1995, 562/1996 și 34/1997, încheiate în baza Legii nr. 58/1991, fiind aplicabile astfel disp. art. 969 Cod civil, rap. la prev. nr.OG 9/2000, pârâta datorând dobânzi până la achitarea integrală a fondului de restructurare la plata căruia a fost obligată prin sentința civilă nr. 3.463/16.10.2006, respectiv până la data de 02.03.2007.
Nu pot fi reținute cele arătate de către pârâtă, conform cărora ar exista, în privința acestui petit, autoritate de lucru judecat, întrucât nu se verifică identitatea de obiect între cele două cereri ale reclamantei, cea soluționată prin sentința nr. 3.463/2006 nereferindu-se la perioada pentru care reclamanta solicită acum dobânzi.
De asemenea, nu sunt fondate nici susținerile societății privind prescripția dreptului reclamantei de a solicita dobânzi, ca urmare a prescrierii dreptului de a cere plata debitului principal, deoarece cursul prescripției a fost întrerupt prin pronunțarea sentinței civile nr. 3.463/16.10.2006 a Tribunalului Maramureș.
Pentru toate aceste considerente, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 45.984,35 lei, dobândă legală, conform calcului depus la dosar la filele 83-85, Curtea pronunțându-se conform dispozitivului și urmând a lua act de faptul că nici una dintre părțile litigante nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanta AVAS B, cu sediul ales în B,--11, sector 1 și pârâta SC SA B M, cu sediul în B M,--63, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 182/23.01.2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite în parte acțiunea precizată formulată de către reclamanta AVAS B împotriva pârâtei SC SA B M și în consecință:
Dispune compensarea judiciară a sumei de 24.421,01 lei, datorată de către pârâtă cu titlu de dobândă legală asupra ratelor scadente la datele de 30.06.2004, 31.12.2004, 30.06.2005 și 31.12.2005, calculată de la data scadenței fiecărei rate și până la achitarea integrală a debitului principal, în data de 25.05.2007, cu creanța pârâtei în cuantum de 16.308 lei, achitată în plus de către aceasta în contul ratelor.
Obligă pârâta SC SA B M să plătească reclamantei AVAS B diferența rămasă după compensarea judiciară, respectiv suma de 8.113,01 lei.
Obligă pârâta SC SA B M să plătească reclamantei AVAS B suma de 45.984, 35 lei, reprezentând dobânda legală aferentă ratelor la plata cărora pârâta a fost obligată prin sentința civilă nr. 3463/16.10.2006, din dosarul nr. - al Tribunalului Maramureș, calculată începând cu data de 10.06.2004 și până la 2.03.2007, data achitării integrale a debitului principal.
Respinge restul pretențiilor formulate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. MB/5 ex./18.09.2008
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu
