Spete pretentii comerciale. Decizia 168/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 168/2009
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de pârâta SC SA BMî mpotriva sentinței nr. 686/14 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 1750.00 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 3 lei, aferente cererii de repunere pe rol.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentantul apelantei depune la dosar timbru judiciar în valoare de 3 lei și un extras de pe portalul instanțelor de judecată privind Hotărârea nr. 1511 din - - privind stabilirea zilei de 24 decembrie 2007 ca zi liberă.
Reprezentantul apelantei arată că înțelege să susțină cele două excepții, și anume excepția prematurității introducerii acțiunii raportat la multiplele vicieri ale procedurii concilierii directe și excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în fața instanței.
Cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii, solicită admiterea acesteia, întrucât, potrivit prev. art. 720 ind. 1 al. 5 cod proc.civilă, "înscrisul despre rezultatul concilierii" nu a fost anexat cererii de chemare în judecată și apreciază că atât întreaga procedură la conciliere este viciată, cât și actele anexate cererii introductive. Mai mult, "înscrisul despre rezultatul concilierii " nu numai că nu a fost depus la dosar, dar nici măcar nu s-ar fi putut realize, deoarece convocarea a fost făcută pentru data de 24 decembrie 2007, la sediul AVAS din B, zi declarată nelucrătoare, iar între data primirii convocării la conciliere și data introducerii effective a acțiunii, nu au trecut cele 30 zile prevăzute de lege. Apreciază că reclamanta este de rea credință și nu a intenționat nici o clipă să reralizeze procedura concilierii directe, dealtfel înțelege să invoce și lipsa actelor doveditoare pe care se sprijină pretențiile reclamantei.
În subsidiar, în cazul în care instanța nu va admite excepția prematurității introducerii acțiunii, solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, învederând că instanța de judecată a respins în mod superficial această excepție, în opinia sa ar fi trebuit să se analizeze întâi tipul creanței și, respective, existența unui eventual termen de prescripție derogator de la dreptul comun precum și dacă au existat acte de întrerupere a cursului prescripției. Astfel că, instanța de fond ar fi trebuit să ajungă la concluzia că dreptul de creanță cu care a fost investită de către reclamantă este unul de drept comercial și nu unul de drept fiscal, că obligația de restituire era una cu executare succesivă, anuală, situație în care prescripția ar fi trebuit invocată și verificată cu privire la în parte și nu cu privire la sumă.
Sub aspectul fondului, în cazul în care instanța nu va reține nici una din excepțiile invocate, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în fața instanței. Solicită obligara intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată la fond și apel, conform conform chitanțelor depuse la dosar. În completare depune concluzii scrise.
CURTEA,
Prin sentința nr. 686/14 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, succesoare legală a B în contradictoriu cu pârâta B M str. și, în consecință.
A obligat pârâta să plătească reclamantei 230.149,60 RON reprezentând debit rezultat din convențiile nr. 101/14.03.1994, nr. 124/23 martie 1995, nr. 29/11.01.1996 și 1208/21.XI.1006.
În motivare se arată că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, succesoare legală a Ba chemat în judecată pe pârâta BMs olicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 230.145,60 RON reprezentând sume datorate conform convențiilor nr. 101/14.03.1994, nr. 124/23.03.1005, nr. 29/11.01.2006 și 1208 din 21.XI.1996.
Pârâta a primit de la actualmente, suma de 230.145,60 RON în baza convențiilor menționate în petitul acțiunii și că prin art. 3 lit. c din Convenția nr. 1208/1996 s-a stabilit că restituirea sumelor acordate să se facă eșalonat, în perioada 1997 - 2005 în rate semestriale egale, cel mai târziu până la 30 iunie și 31 decembrie din fiecare an.
Reclamanta susține că pârâta nu și-a onorat obligația de plată de 230.145,50 RON cu toate că a fost pusă în întârziere.
În drept a invocat art. 969 Cod civil.
În probațiune a depus convențiile intervenite între părți, convocarea la conciliere directă, scadențarul de rate.
Prin întâmpinare, pârâta BMa solicitat respingerea acțiunii arătând că aceasta este prescrisă în parte cu privire la sumele ce trebuiau restituite până la finele anului 2004, termenul de prescripție fiind de 3 ani în sensul art. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 167/1958.
Cât privește diferența de 25.571,80 lei pentru care acțiunea este formulată în termen, pârâta nu are calitate procesuală pasivă, aceasta revenind acționarilor prin intermediul, nefiind realizată nici procedura de conciliere directă.
Examinând excepția referitoare la prescripția dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată raportat la următoarele considerente:
Potrivit normelor cuprinse în art. 2 lit. c din Convenția nr. 1208/21.XI.1996, suma pusă la dispoziție de către Fondul Proprietății de Stat va fi recuperată din dividentele suplimentare corespunzătoare perioadei 1997 - 2005 iar în conformitate cu prevederile art. 3 lit. b, în situația privatizării B M, părțile au convenit ca suma pusă la dispoziție de să fie recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor prin includerea acesteia în prețul total al acțiunii.
În contextul clauzelor contractuale menționate, nu poate fi primită excepția prscripției, pârâta nedepunând în probațiune înscrisuri care să confirme susținerile sale.
Ținând seama de împrejurarea că toate convențiile au fost încheiate între Fondul Proprietății de Stat și Societatea Comercială, nu poate fi luată în considerare nici excepția privind lipsa calității procesuale pasive.
Dat fiind faptul că la dosar a fost depusă convocarea la conciliere a pârâtei pentru ziua de 24.XII.2007 ora 12.30 tribunalul a apreciat că au fost îndeplinite cerințele art. 720 indice 1 Cod pr. civilă
Analizând acțiunea, instanța a reținut următoarele:
În baza convențiilor nr. 101/14.03.1994, nr. 124/23.03.1005, nr. 29/11.01.2006 și 1208 din 21.XI.1996 pârâta BMa primit de la Fondul Proprietății de Stat, antecesorul reclamantei, suma totală de 230.145,60 RON, cu titlu de fonduri de restructurare din care pârâta nu a restituit nici o sumă cu toate că a fost convocată și la conciliere directă.
Instanța a înlăturat apărarea pârâtei referitoare la nedatorarea sumei deoarece n-a realizat profit, atâta vreme cât la dosarul cauzei nu s-au depus probe din care să rezulte această împrejurare.
Față de cele arătate și ținând cont de prevederile art. 969 cod civil raportat la cele ale art. 2 și 3 din convențiile încheiate de părți acțiunea a fost considerată întemeiată, fiind admisă, conform dispozitivului.
Împotriva sentinței a declarat apel SC SA B M, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
Apelanta aduce sentinței următoarele critici: excepția prescripției este respinsă în bloc și în mod nefondat de instanță; instanța admite acțiunea în mod greșit, fără intra în cercetarea fondului cauzei și a verifica susținerile reclamantei.
Referitor la prima excepție, apelanta arată că în esență, prin întâmpinare s-a invocat prescripția extinctivă dreptului material cu privire la cele 4 drepturi de creanță. Reunite de reclamantă și respectiv cumulate în acțiunea introductivă. Desi această apărare a fost dezvoltată si reiterată si prin "concluziile scrise", instanța le respinge "în bloc" fără a verifica dacă excepția poartă asupra fiecărui drept în parte.
Deși obligația de plată a debitorului era, una cu executare succesivă ( rate trimestriale) instanța o apreciază în esență ca fiind o obligati uno ictu, și fără nici un fel de explicații o respinge.
Ca și cum aceste lucruri nu ar fi fost suficiente instant retine, în mod aberant, că sarcina probei excepției i-ar fi revenit apelantei si respinge excepția pe motiv că nu a probat- In realitate, proba excepției se făcea cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă,respectiv cu cele 4 convenții la care s-a referit pe larg în "concluziile scrise".
Sub aspectul termenului, acesta este de 3 ani si curge de la scadenta fiecărei rate în parte și este un debit comercial si este posibil ca instanța să fi apreciat în mod greșit că natura debitului este una fiscală si pe cale de consecință, să-i fi atribuit un termen de prescripție de 5 ani.
Instanța admite acțiunea în mod greșit, fără a intra de fapt în cercetarea fondului cauzei si a verifica susținerile reclamantei.
Instanța omite să analizeze raporturile de creanță multiple născute între părți, in sensul stabilirii debitorului, creditorului si scadentei fiecărei rate în parte, motiv pentru care din considerentele hotărârii nu rezultă nimic.
In aceeași optică, instanța nu analizează nici cele 4 contracte ca izvor de obligații, în sensul că nu stabilește dacă anumite clauze contractuale ar fi valide sau nu.
Sub aspectul îndeplinirii procedurii concilierii directe, instanța apreciază că aceasta este validă si respectiv, regulat îndeplinită doar prin simpla prezentare de către reclamantă a scriptului intitulat "Convocator la conciliere", fără a verifica dacă procedura de conciliere s-a realizat efectiv si în consecință s-a întocmit procesul verbal de conciliere sau dacă debitoarei i s-au comunicat, cu ocazia convocării la conciliere, si actele pe care reclamanta își întemeiază pretențiile.
In esență, respingând prescripția instanța a admis acțiunea în mod automat, fără a verifica dacă aceasta este temeinică și fondată sau nu.
ub aspectul prescripției creanței: e p. cale de excepție înțelege să invoce prescripția extinctivă a dreptului material de a cere restituirea sumelor împrumutate.
Astfel, potrivit celor patru Convenții invocate de reclamantă și depuse la dosarul cauzei se pretinde că ar datora suma totală de 230.146,60 lei, sumă care a fost pusă la dispoziția acesteia de către fostul, actualul Sumele au fost virate în contul apelantei, urmând a fi rambursate din dividende și dividende suplimentare conform după cum vor arăta în cele ce urmează.
Până la finele anului 2004 dreptul de a cere restituirea sumei este prescris, supunându-se termenului general de 3 ani, conf. Art. 1 și 3 ale Decretului Lege nr. 167/1958.
Pornind de la această premisă, consideră că poate face obiectul cererii de chemare în judecată doar restituirea sumelor aferente anului 2005, prevăzute de Convențiile 29/1996, respectiv, 1.208/1996, în cuantum de 23.800 lei, care ar fi trebuit fi restituite sub formă de dividende. Însă, conform celor arătate la pct. III, și a bilanțurilor anexatei prezentului înscris, societatea nu a distribuit acționarilor dividende în perioada 1994-2005.
Situația de fapt, precum și scadențarul de rate este recunoscut chiar și de către reclamantă în motivarea în fapt a cererii introductive.
Rămânerea în pasivitate a reclamantei, respectiv a autorului acesteia, nu este imputabilă apelantei.
Pe cale de excepție, apelanta invocă inadmisibilitatea acțiunii raportat la prevederile art. 7201pct. 10 Cod Pr. Civ.
Deși reclamanta a depus la dosarul cauzei "Convocatorul la conciliere" acesta este un simplu înscris și nu echivalează cu efectuarea regulată a procedurii însăși. Astfel, apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele pct. 4 și 5 ale art. 7201 Cod Pr. Civ. în sensul că nu există rezultatul concilierii.
Sub aspectul dreptului material consideră că nu datorează aceste sume de bani, deoarece în perioada 1994 - 2005 societatea nu a realizat profit. Mai mult, reclamanta apare ca fiind de rea credință, deoarece în calitate de acționar a cunoscut situația financiară a societății și știa că nu se putea pune problema acordării de dividende și cu atât mai mult, pe cea a acordării de dividende suplimentare, deoarece aceste dividende se pot acorda doar dintr-un profit efectiv și nu unul fictiv.
Examinând apelul, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 7201Cod proc.civ. în procesele si cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte", iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, "rezultatul concilierii se va consemna intr-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți".
În alin. 5 al art. 7201Cod proc.civ. se prevede că " înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată".
Din economia art. 7201Cod proc. civ. rezultă fără putință de tăgadă caracterul imperativ al dispoziției și momentul în care se realizează concilierea, respectiv înaintea introducerii acțiunii. Potrivit art. 109 alin. 2 Cod proc. civ. "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege", și cum reclamanta prin înscrisul depus la dosar nu a făcut dovada că îndeplinit cerințele parcurgerii evocatei proceduri, respectiv că încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă, că convocat partea adversă, stabilind în acest scop o dată certă, că comunicat acesteia pretențiile sale, temeiul lor legal și actele doveditoare, și nici nu anexat cererii de chemare în judecată rezultatul concilierii sau dovada că de la data primirii convocării au trecut 30 de zile, se constată că nu au fost îndeplinite prevederile imperative ale art. 7201Cod proc.civ., astfel că în conformitate cu art. 296 Cod proc.civ. se va admite apelul conform dispozitivului prezentei decizii, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta AVAS împotriva pârâtei SC SA B M ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii de conciliere.
De precizat că reclamantei intimate i s-a pus în vedere de instanță să depună la dosar o dovadă comunicării convocării la conciliere cu pârâta apelantă, însă nu a dat curs celor dispuse de instanță.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. reclamanta AVAS, fiind în culpă procesuală, va fi obligată să achite apârâtei suma de 7509 lei cheltuieli de judecată la fond și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC SA BMî mpotriva sentinței civile nr. 686 din 14 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta AVAS împotriva pârâtei SC SA B M ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii de conciliere.
Obligă reclamanta-intimată AVAS să achite apelantei pârâte suma de 7509 lei cheltuieli de judecată la fond și apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/3.12.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Danusia Pușcașu
