Spete pretentii comerciale. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.17/
Sedința publică din 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
GREFIER- - -
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului declarat de pârâta SC SRL G,cu sediul in str.--..2,.17, împotriva sentinței civile nr.2113/02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Societatea Agricolă, jud.G, având ca obiect- pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 05 martie 2008, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 12 martie 2008 și a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2113/2.10.2007, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea înregistrată sub nr- formulată de reclamanta Societatea Agricolă - comuna, judetul G în contradictoriu cu pârâta C L și pe cale de consecință, s-a dispus obligarea pârâtei de a plăti reclamantei suma de 165.454,93 lei, cu titlu de preț și suma de 4556,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că potrivit cererii formulate de reclamantă, aceasta a livrat pârâtei marfă facturată conform facturilor fiscale nr.-/29.08.2005,nr.-/12.09.2005,nr.-/20.09.2005și.nr.-/20.10.2005, pârâta recunoscând că a primit doar marfa livrată în baza primei facturi reprezentând produse agricole în valoare de 19.652,14 lei.
În ceea ce privește celelalte livrări de produse agricole efectuate de reclamantă și nerecunoscute de către pârâtă, instanța de fond a motivat următoarele:
Pârâta nu recunoaște livrările efectuate de reclamantă pentru care a emis facturile fiscale nr.-/03.10.2005, nr.-/20.09.2005 și nr.-/15.09.2005 susținând că facturile nu sunt acceptate la plată prin semnătură și ștampilă iar avizele de însoțire a mărfii fie nu sunt semnate sau sunt semnate de persoane care nu aveau calitatea de angajați ai săi, sau sunt semnate cu semnături asemănătoare chiar și atunci când numele delegaților erau diferite.
Instanța de fond reține că pe toate avizele de expediere ce au însoțit marfa, facturate conform celor trei facturi sunt înscrise numele delegatului pârâtei ce a ridicat marfa de la reclamantă și numărul mijlocului de transport.
Pârâta, deși afirmă că avizele sunt semnate de persoane care nu erau delegații săi, nu face dovada contrară în acest sens.
Mai reține instanța de fond că deși cele trei facturi nu sunt semnate și ștampilate de beneficiarul mărfii totuși reclamanta a făcut dovada livrării acesteia cu avizele de expediție care trebuie să însoțească marfa.
Nu a fost primită apărarea pârâtei potrivit căreia obligația de plată a contravalorii produselor agricole s-a stins prin compensare cu contravaloarea autoturismului Mitsubishi Pajero Sport, înmatriculat sub nr.Gl-79-, vândut de pârâtă. A motivat că vânzarea-cumpărarea auto s-a făcut între persoane fizice, administratori ai celor două societăți părți în litigiu, neexistând nici o legătură cu relațiile comerciale între persoane juridice.
De asemeni, nu a fost primită nici apărarea pârâtei, în sensul că a livrat, în contul produselor agricole primite de la reclamantă, cantitatea de 37.500 litri motorină, acoperindu-se astfel contravaloarea facturii nr.-/2005, deoarece recunoscând datoria, avea obligația posibilitatea să solicite compensarea.
În raport de considerentele arătate, instanța de fond a reținut că reclamanta a livrat efectiv marfa pârâtei motiv pentru care aceasta avea obligația corelativă de a achita prețul ei.
Ca parte căzută în pretenții, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 4556,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel pârâta SC L, înregistrat sub nr- la Curtea de Apel Galați.
A criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată se precizează că o singură factură din cele patru, emise de reclamantă a fost semnată de primire de către reprezentantul legal al societății pârâte.
În condițiile absenței semnăturii pe cele trei facturi și a semnăturilor indescifrabile sau a semnăturilor aparținând unor persoane străine de societatea pârâtă, de pe avizele de însoțire a mărfii, aceste înscrisuri nu au forță probantă, apelanta-pârâtă solicitând înlăturarea acestora.
Apreciază că facturile neacceptate prin semnătură și ștampilă, contestate de beneficiar și necoroborate cu alte mijloace de probă sunt lipsite de forță probantă.
Apelanta-pârâtă susține că raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, (proba cu expertiză contabilă fiind încuviințată și administrată la solicitarea pârâtei ) a concluzionat că în evidențele sale este înregistrată doar factura nr.-/29.08.2005, în valoare totală de 19.625,14 RON.
Din opinia separată formulată de expertul a rezultat că apelanta-pârâtă livrase anterior reclamantei cantitatea de 37.500 litri motorină a cărei valoare este de 108.751,13 lei RON din care reclamanta a plătit doar suma de 10.000 lei, rămânând o datorie de 98.751,13 lei RON.
Arată că această sumă depășește cu mult suma de 19.652,14 lei RON reprezentând produsele agricole efectiv livrate de reclamantă recepționate de pârâtă, fapt confirmat prin semnarea facturii nr.-.
A mai susținut apelanta-pârâtă că și constatările experților referitoare la faptul că facturile nu sunt semnate iar avizele de însoțire a mărfii fie nu erau semnate, fie erau semnate cu semnături asemănătoare chiar și atunci când numele delegaților erau diferite, sunt de natură să întărească convingerea că înscrisurile depuse în dovedirea acțiunii principale nu au nici o forță probantă, fiind,în mod evident, prefabricate în vederea preconstituirii de probe.
Apelanta-pârâtă consideră că, în condițiile în care actele depuse de reclamantă nu au forță probantă, acestea trebuiau completate cu alte mijloace de probă, inclusiv proba testimonială, pentru a se încerca să se demonstreze realitatea susținerilor sale. Reclamanta însă nu a solicitat nici un mijloc de probă suplimentar.
Apelanta-pârâtă a mai invocat în sprijinul argumentelor sale, declarația numitului, tatăl reprezentantului legal al societății pârâte, declarație dată în fața organelor de cercetare penală. Arată că din această declarație rezultă că în acea perioadă administratorul societății reclamante a fost internat în spital iar, în absența sa, un angajat al acesteia, inginerul a susținut că a livrat o serie de mărfuri către societatea pârâtă, fără însă a prezenta vreo dovadă a convenției în baza căreia s-au făcut aceste livrări.
Din aceste înscrisuri apelanta-pârâtă susține că se poate desprinde concluzia că angajații societății reclamante au făcut o serie de operațiuni, în absența administratorului societății reclamante pe care ulterior le-au pus în seama societății pârâte, profitând tocmai de multitudinea de înțelegeri dintre părți.
Instanța de fond nu a reținut că, în condițiile în care doar o factură este semnată și ștampilată de către societatea pârâtă, numai contravaloarea acesteia poate fi reținută ca fiind datorată, iar în condițiile în care a dovedit livrarea motorinei de o valoare mult mai mare decât valoarea mărfurilor livrate de reclamantă, ar fi trebuit compensate datoriile celor două societăți și astfel, să se constate stinsă prin compensare datoria pe care o are către reclamantă.
Pentru motivele mai sus-arătate, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Legal citată, intimata reclamantă Societatea Agricolă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
A arătat că în ceea ce privește actele prin care a făcut dovada livrării mărfii în acțiune, respectiv avizele de expediție însăși apelanta-pârâtă a recunoscut, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, că "în perioada august- septembrie 2005au fost livrate respectivele cereale indicate în avizele de însoțire a mărfii", avize aflate la dosarul de fond și care au menționat în rubrica "cumpărător"- CLG.
Susține că apelanta-pârâtă a avut posibilitatea de a formula probe în combaterea celor susținute de intimata-reclamantă cu privire la livrarea mărfii.
Proba cu expertiză contabilă pe care a solicitat-o a confirmat existența în contabilitatea reclamantei a înregistrării tuturor actelor depuse la dosar.
A mai invocat reclamanta prin întâmpinare faptul că a depus la dosarul de fond atât înscrisuri autentice cât și înscrisuri sub semnătură privată care coroborate cu facturile fiscale dovedesc faptul că a livrat acesteia, în mod real, marfa menționată în acțiune. Dacă aceste avize de însoțire a mărfii ar fi fost preconstituite atunci persoana fizică, nu ar fi livrata cantitatea de motorină de 37.500 litri pentru a stinge o parte din datoria decurgând din prețul produselor livrate.
Intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea reține următoarele:
În cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 165.454,93 lei RON reprezentând contravaloare produse agricole livrate și neachitate de către pârâtă.
Practic reclamanta a susținut că a livrat pârâtei cantitatea totală de 658.060 kg. produse agricole (porumb, -soarelui, și ) în valoare totală de 264.206,06 lei Ron din care 42.184,16 lei TVA.
Parte din valoarea totală de 264.2006,06 lei a fost stinsă prin compensare cu contravaloarea cantității de 37.500 litri de motorină, livrată de către pârâtă reclamantă, în valoare de 108.751,13 lei (din care reclamanta a plătit doar 10.000 lei).
Restul sumei de 98.751,13 lei pe care reclamanta îl datora pârâtei cu titlu de contravaloare motorină s-a compensat cu o parte din datoria pe care pârâta Lod atora reclamantei cu titlu de preț al produselor livrate, respectiv compensarea datoriilor reciproce a operat până la concurența sumei de 165.454,93 lei RON.
Apelanta-pârâtă susține că reclamanta societatea agricolă, nu a prezentat dovezi certe, concludente cu privire la livrarea cantității de produse agricole menționate în cuprinsul a trei facturi fiscale (nr.-/12.09.2005, nr.-/20.09.2005) recunoscând că a primit doar contravaloarea produselor agricole menționate în cuprinsul facturii nr.-/29.08.2005 în sumă de 19.652,14 lei inclusiv TVA.
În ceea ce privește marfa livrată pârâtei în baza celor trei facturi fiscale și pentru care reclamanta a emis și avize de expediție a mărfii, Curtea reține următoarele:
Facturile fiscale în discuție au fost comunicate apelantei-pârâtei prin poștă, cu confirmare de primire, confirmarea primirii acestora de către pârâtă fiind depusă în copie la dosar. Pârâta nu a înaintat reclamantei nici un refuz de plată a acestor facturi. Însă, în urma efectuării expertizei contabile, în fața instanței de fond, s-a constatat că în evidențele contabile ale apelantei pârâte CLe ste înregistrată doar factura nr.-/29.08.2005, în valoare totală de 19.652,14 lei RON, iar în evidențele contabile ale intimatei-reclamante Societatea Agricolă sunt înregistrate toate facturile nr.-/29.08.2005, nr.-/12.09.2005, nr.-/20.09.2005, nr.-/20.010.2005, în valoare totală de 264.206,06 lei RON.
Cu toate că apelanta-pârâtă nu a înregistrat cele trei facturi în contabilitatea sa, dovada livrării cantității de marfă de către reclamantă rezultă din cuprinsul avizelor de însoțire a mărfii emise pentru cele patru facturi în discuție, menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cu excepția cantităților menționate în cuprinsul a trei dintre avize care nu sunt semnate de primire (mai precis avizele de însoțire a mărfii nr.-, nr.-,nr.-).
Chiar dacă apelanta-pârâtă a invocat că avizele de însoțire a mărfii nu pot constitui o dovadă în sensul livrării cantității de produse agricole, deoarece unele dintre acestea sunt semnate de persoane care nu au calitatea de angajați ai societății pârâte, sau "semnăturile sunt asemănătoare chiar și când numele delegaților erau identice", instanța nu poate primi această apărare.
Astfel, pornind de la justificarea legală a acestui înscris prev. de art.1 din Anexa 1 din Hot.nr.831/2.12.1997 privind aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, aceea că avizul de însoțire a mărfii servește ca document de însoțire a mărfii pe timpul transportului și ca document de primire în gestiunea cumpărătorului, (Curtea reține că avizele de însoțire a mărfii pentru cele 3 facturi neacceptate de apelanta-pârâtă au fost emise în aceleași condiții de formă ca și avizele de însoțire a mărfii facturată în baza nr.- din 29.08.2005 pentru care apelanta recunoaște primirea acesteia).
În plus, prin întâmpinarea formulată aflată la fila 35 dosar fond,apelanta-pârâtă a recunoscut că în perioada august-septembrie 2005 au fost livrate cerealele indicate în avizele de însoțire a mărfii, susținând că situația de fapt este alta. Anume, aceea că respectiva cantitate de cereale a fost livrată de reclamantă pentru a achita contravaloarea unui autoturism Mitsubishi Pajero Sport pe care reprezentantul pârâtei l-a vândut reprezentantul societății reclamante,. Această situație invocată de către apelanta-pârâtă nu poate fi reținută în cauză întrucât vânzarea-cumpărarea autoturismului s-a realizat între vânzătorul și cumpărătorul ca și persoane fizice nu ca și reprezentanți ai societăților comerciale, părți în litigiul dedus judecății.
Faptul că respectiva cantitate de cereale a fost livrată de către reclamantă rezultă și din declarația numitului, tatăl reprezentantului societății pârâte, dată în fața organelor de cercetare penală, invocată chiar de apelanta-pârâtă în motivarea apelului.
Această declarație este neconcludentă, prin prisma susținerilor apelantei-pârâte, referitoare la faptul că angajații societății reclamante, în absența administratorului societății au făcut o seamă de operațiuni pe care ulterior le-au pus pe seama societății pârâte. Însă această declarație care aparține unui apropiat al reprezentantului societății pârâte (tatăl acestuia) dovedește că marfa din avizele de însoțire a mărfii i-a fost livrată pârâtei având în vedere mențiunea din cuprinsul acestei declarații în care se arată că " "L care este administrată de fiul meu, a achiziționat cantitatea de -soarelui și de porumb înscrisă în avizele de expediție întocmite de " ".
Este adevărat că cele trei facturi fiscale nu au fost semnate de pârâtă și ștampilate însă celelalte dovezi mai sus analizate, constând în avize de însoțire a mărfii care îndeplinesc aceleași condiții de formă ca și cele emise pentru factura nr.- (pentru care s-a recunoscut primirea mărfii) coroborate cu mențiunile din cuprinsul întâmpinării referitoare la faptul că s-au primit "respectivele cereale indicate în avizele de însoțire a mărfii (în perioada august- septembrie 2005) și cu declarația numitului, dată în fața organelor de cercetare penală sunt de natură să formeze convingerea instanței că reclamanta a livrat pârâtei cantitățile de cereale menționate în cuprinsul avizelor de însoțire a mărfii mai puțin trei dintre acestea (nr.-, nr.- și nr.-) care nu sunt semnate de primire,neexistând astfel certitudinea livrării cantității de marfă înscrisă în cuprinsul lor în valoare totală de 17.053,88 lei. Această sumă va fi dedusă din suma pretinsă pentru marfa livrată și neachitată reclamantei (din care a dedus și contravaloarea cantității de motorină furnizată de pârâtă rămasă neachitată, în valoare de 98.751,13 lei RON).
Susținerile apelantei-pârâte referitoare la faptul că avizele de însoțire a mărfii sunt de fapt documente falsificate cu scopul de a pune în sarcina societății o cantitate de marfă mai mare decât cea livrată în realitate, sunt simple afirmații nedovedite prin mijloace de probă concludente.
Față de cele ce preced, apelul formulat de pârâta C A va fi admis în temeiul art.296 pr.civ. cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în parte a pretențiilor reclamantei doar pentru cantitățile de marfă înscrise în avizele de însoțire a mărfii semnate de primire. Practic, s-a dedus din suma pretinsă neachitată suma totală de 17.053,88 lei ca reprezentând valoarea mărfii din cuprinsul celor trei avize de însoțire a mărfii nesemnate de primire.
Pe cale de consecință, va fi schimbată sentința apelată și sub aspectul capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, în sensul că sumele acordate cu acest titlu constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, vor fi acordate în limita pretențiilor admise.
Reținând că apelul va fi admis cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, în temeiul art. 274.pr.civ. intimata-reclamantă va fi obligată la plata sumei de 170,79 lei titlu de cheltuieli de judecată (constând în taxa judiciară de timbru) în limita pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC SRL G,cu sediul in str.-, -..2,.17, împotriva sentinței civile nr.2113/02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în consecință;
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 148.401,05 lei cu titlu de preț.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.215,22 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intimata-reclamantă A către apelantă la plata sumei de 170,79 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel, în limita pretențiilor admise.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehno. O/3.04.2008/2 ex.
Fond-
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
