Spete pretentii comerciale. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 17/A/2009
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de reclamanta Compania Națională a - P împotriva Sentinței comerciale nr.2957/8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr-.
Se constată că s-a înregistrat la dosar din partea apelantei reclamante Concluzii scrise prin fax și prin poștă.
De asemenea s-a înregistrat la dosar din partea intimatei pârâte SC Internațional - Concluzii scrise, factura reprezentând onorariu de avocat și de Cont.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 februarie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față
Prin cererea înaintată la 19 decembrie 2007 și precizată în cursul procesului (filele 49-52) reclamanta - Compania Națională a Pa chemat în judecată pârâta - " Internațional" P pentru a fi obligată la restituirea sumei de 339.450 lei reprezentând prețul unui număr de 73 "blocuri distribuitoare cu reținerea presiunii tip BD 2/5" din care un număr de 71 returnate și aflate în posesia pârâtei la 5 iulie 2007 pentru reparații iar 2 defecte depozitate la Exploatarea Minieră.
Reclamanta și-a sprijinit cererea pe dispozițiile art.17 din Contractul de vânzare-cumpărare nr.24/22 februarie 2006 conform cărora, pârâta era obligată să întocmească produsele defecte în termen de 7 zile, astfel că după ce reclamanta a constatat că toate cele 73 piese sunt defecte, a invitat pârâta la conciliere dar aceasta nu a dat curs invitației, a refuzat restituirea sumei de 339.450 lei plătită ca preț al pieselor defecte.
Prin întâmpinare pârâta a invocat prescripția dreptului întemeiat pe art.5 din Decretul nr.167/1958, susținând că nu se mai poate cere despăgubiri pentru viciile ascunse vizate de art.1352-1356 cod civil. Pe fond pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei susținând că a remediat defecțiunile la un număr de 32 de piese pe care reclamanta a refuzat să le mai reprimească, iar altele 40 de piese se află tot la reclamantă. A mai susținut că reclamanta nu a notificat-o conform cerinței înscrise în art.17 alin.3 din contract pentru înlocuirea pieselor și că defecțiunile s-au ivit datorat exclusiv utilizării necorespunzătoare a distribuitoarelor.
În sentința comercială nr.2957/8 octombrie 2008, Tribunalul Hunedoaraa respins cererea reclamatei.
Pentru a pronunța sentința atacată, tribunalul a reținut că la 7 mai 2007 reclamanta a notificat pârâta asupra defecțiunilor ivite în procesul de utilizare a pieselor și prin aceeași adresă nr.1526 a comunicat pârâtei reținerea unui număr de 104 blocuri distribuitoare despre care afirmat că sunt defecte. Raportându-se la data de 7 mai 2007 - când reclamanta a emis adresa nr.1526 și la obiectul cererii precizate de obligare la despăgubirii pentru vicii ascunse, tribunalul a constatat că reclamanta a cunoscut existența viciilor ascunse la 7 mai 2007 și că dreptul la acțiune s-a născut la aceeași dată,- 7 mai 2007 când a început să curgă prescripția de 6 luni conform art.5 din Decretul nr.167/1958 astfel că la 19 decembrie 2007 dreptul era prescris.
Reclamanta a declarat apel susținând că tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art.5 din Decretul nr.167/1858, în speță fiind incidente prevederile art.11 alin.3 din Decretul nr.167/1958, conform cărora dreptul la acțiune privitor la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de 1 an de la predarea lucrului sau lucrării. Apelanta a mai susținut că tribunalul nu a dat efect clauzei contractuale prevăzute în art.17 alin.2 (1) prin care s-a stipulat obligația de garanție de 12 luni de la livrarea și recepția pieselor, termen care a expirat la 31 iulie 2007, față de livrările efectuate în perioada 28 aprilie 2006 - 31 iulie 2006 că tribunalul a greșit acordând forță probantă Adresei nr.1526/7 mai 2007 deși a fost trimisă pârâtei de către Exploatarea Minieră și nu de către reclamantă.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată lipsa de temeinicie a apelului.
Într-adevăr, pentru a înlătura efectele prescripției dreptului apelanta susține că Adresa nr.1526/7 mai 2007 nu-i aparține și că fiind emisă de EM. nu are forță probantă a cunoașterii viciilor ascunse piesele livrate de pârâtă.
Această apărare nu poate constitui cereri de înlăturare a excepției prescripției dreptului întrucât prin contractul încheiat, respectiv prin art.2.3, art.4.1 lit.h, art.11.1 și 11.2, art. 21 (2), art.13.1, art.13.4, art.17.2(1) și (2), și art.18.1, apelanta s-a indicat în calitatea de "achizitor" prin subunitatea sa EM. " această subunitate fiind desemnată ca loc de livrare a pieselor, de inspecție și teste de îndeplinire a obligației de predare a pieselor și de plată a prețului acestora.
Mai mult, reclamanta a convenit ca perioada de garanție de minim 12 luni începe să curgă "de la data recepției efectuate după livrarea și recepția acestora ( a pieselor: F) la destinația finală, în procesul verbal de recepție finală să fie întocmit tot de această subunitate (art.10.3) obligația să înștiințeze Direcția Comercială a reclamantei asupra modului de derulare a contractului.
Aceste clauze contractuale la care se adaugă înscrisurile întocmite de angajații reclamantei în calitate de director, contabil, subinginer, mecanic, inginer sau gestionar dovedesc delegarea de competență dată de către administrația reclamantei în sarcina angajaților săi pentru gestionarea fondului de comerț și implicit a încriminării executării contractului părților.
În acest profil, gestionarea acestui bun (EM. ) component al fondului de comerț proprietatea apelantei, precum și primirea și utilizarea pieselor obiect al contractului au implicat comunicarea interpersonală care, potrivit art.29.1 și 29.2 din contract nu se putea face decât "în scris" orice document trebuind a fi înregistrat atât în momentul transmiterii,cât și în momentul primirii (art.29.2) iar conform art.17.3 notificarea cuprinzând orice plângere sau reclamație cu garanția pentru produsele livrate "imediat furnizorului în scris".
În aplicarea acestor clauze și a obligațiilor impuse de apelantă angajaților săi de la EM rezultată din Adresa nr.1312/28 februarie 2006 (fila 9 dosar) s-a emis Adresa nr.1526, la 7 mai 2007, deci înăuntrul termenului de 12 luni care expira la 31 mai 2007, conform nr.1511/2 mai 2006 (fila 87 dosar) și nr. 1977/2 iunie 2006 (fila 80 dosar).
Așadar, Adresa nr.1526 semnată de directorul, inginerul șef și șeful biroului- la EM reflectă notificarea pârâtei și a fost expediată direct acesteia așa cum conducerea apelantei a stipulat prin art.17.3 din Contractul nr.24/2006.
În această adresă-notificare - se susține că unele distribuitoare au fost predate remedierii defecțiunilor și de 2 sau 3 ori și se invocă excepția de neexecutare a contractului,cu scopul ca apelanta să păstreze garanția de bună executare a contractului, așa cum s-a stipulat prin art. 10.6 iar pârâta să suporte toate cheltuielile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor virate.
Este deci evident că angajații de la EM au depus diligențe și și-au îndeplinit sarcinile trasate de administrația societății apelante, lucrând conform propriei voințe a acesteia exprimată în clauzele contractului încheiat cu pârâta și a instrucțiunilor date prin Adresa nr.1312/2006.
În aceste condiții Adresa nr.1526/7 mai 2007 constituie nu numai dovada incontestabilă a cunoașterii de către apelantă a viciilor blocurilor de distribuție livrate de pârâtă, ci și a pârghiei juridice pentru care apelanta a aflat în vederea recuperării pagubelor de la pârâtă.
Cu alte cuvinte, dând efect clauzelor de la art.17.1-5 din contract se reține că invocând neîndeplinirea de către apelantă a obligației de înlocuire a probelor defecte în termen de 7 zile de la notificare, apelanta avea drepturile de remedia pe riscul și spețele pârâtei defecțiunile constatate la piese.
Prin cererea adresată instanței apelanta a invocat obligația pârâtei la despăgubiri pentru vicii ascunse ale bunurilor recepționate.
În aceste condiții apelanta avea obligația să finalizeze înlăuntrul termenului de prescripție activitățile spre a constrânge pârâta la plata despăgubirilor al căror izvor juridic l-a indicat în adresa de notificare.
În cauză nu s-a dovedit că pârâta a ascuns viciile cu viclenie, iar potrivit contractului care are natură comercială conform art.3 pct.2 teza și art.4 Cod comercial, părțile au convenit asupra unor alte reguli de garanție mai riguroase decât cele prevăzute de art.70 din codul comercial.
Cu toate acestea, apelanta s-a adresat instanței numai la 19 decembrie 2007 peste termenul de prescripție de 6 luni aplicabil speței conform art.5 din Decretul nr.167/1958.
Cum propria neglijență în valorificarea unui drept recunoscut de lege, nu poate fi opusă altuia spre a reține un câștig, legal și temeinic, tribunalul a respins cererea reclamantului.
Raportat la considerentele ce preced apelul va fi respins.
Pentru aceste motive.
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul reclamantei Compania Națională a - P împotriva Sentinței comerciale nr.2957/8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta - " Internațional"
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 4 martie 2009 în ședința publică.
Președinte, Judecător,
- - - concediu medical - -
Semnează Președintele Curții de Apel
Grefier,
-
Red. FE.
Dact.SM.ex.4/14.04.2009.
Jud.fond
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu
